MIHAIL SADOVEANU

1880-1961
 Mihail Sadoveanu
(n. 5 noiembrie 1880, Paşcani -
d. 19 octombrie 1961,
Bucureşti) a fost un scriitor,
povestitor, nuvelist,
romancier, academician şi om
politic român. Este considerat
cel mai mare prozator român
din toate timpurile, fiind
supranumit
Ceahlăul literaturii române.
In 1904 se stabileste la Bucuresti, se casatoreste, si va
avea unsprezece copii. In acelasi an are loc debutul
editorial cu patru volume deodata - Povestiri, Dureri
inabusite, Crasma lui Mos Precu, Soimii - in care
Sadoveanu manifesta predilectie deosebita pentru
istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul
Sadoveanu".
• In 1910 este numit in functia de director al Teatrului
National din Iasi. In acest an publica volumele
Povestiri de seara (la Editura Minerva), Genoveva
de Brabant, brosura Cum putem scapa de nevoi si
cum putem dobandi pamant.
Cel ce a fost supranumit "Ceahlaul prozei romanesti"
sau "Stefan cel Mare al literaturii romane" ori “Al
treilea mare Mihai din istoria poporului roman" -
Mihail Sadoveanu - una dintre principalele si
maiestuoasele coloane de lumina ale culturii si ale
existentei noastre - si-a consacrat extrem de bogata sa
creatie artistica, adunata in peste 120 de volume, unui
singur erou: poporul roman, surprins in diferite
ipostaze si intruchipari si evocat in diferite momente,
incepand din cele mai indepartate timpuri ale
alcatuirii fiintei neamului si pana in
contemporaneitate.
• Sadoveanu este un scriitor cu individualitate
distincta in literatura romana si universala.
Este un realist cu viziune romantica si un
romantic care aduce detalii ca un realist, un
contemplativ.
Scriitorul evoca istoria unui popor, dandu-i
dimensiuni mitice, individualizand-o. El este in
primul rand un povestitor, iar povestirea capata
rezonante de poem sau balada, pastrand accente de
revolta si un profund sentiment de nemultumire,
generat de nevoia de libertate. In acest sens,
descoperim tendinta de retragere in trecut, si de
rezistenta in fata civilizatiei (“Hanu Ancutei”, “Tara
de dincolo de negura”).
• Bolnav de câtiva ani, aproape orb si marcat de
dureri familiale, se stinge din viata la 19
octombrie 1961. Este înmormântat la cimitirul
Bellu, alaturi de Eminescu si Caragiale.
Sadoveanu, rapsod şi creator al unei ample fresce
sociale şi al condiţiei umane

• CONDIŢIA ISTORICĂ • POEZIA NATURII, CONDIŢIE

• *epoca de început a neamului:
• Creanga de aur- 1933
• *istoria Moldovei
• Fraţii Jderi- 1935-1942
• Şoimii- 1904
• Nicoară Potcoavă- 1952
• Neamul Şoimăreştilor- 1915
• Nunta domniţei Ruxanda-
1932
• Zodia cancerului-1929
A LIBERTĂŢII
• Dumbrava minunată- 1922
• Ţara de dincolo de negură-
1926
• Împărăţia apelor-1928
• Măria sa Puiul Pădurii- 1931
• Nopţile de Sânziene- 1934
• Valea Frumoasei- 1938
• Ochi de urs- 1938
• Ostrovul lupilor- 1941
• Nada Florilor- 1951
 CONDIŢIA SOCIALĂ
• Scene din viaţa satului
• -nesupunerea la lucru
• -revolta spontană
• -haiducia
• -transhumanţa
• Viaţa târgurilor de provincie
• -rapacitatea lumii burgheze
• -platitudinea atmosferei
provinciale
• -dorinţa de evadare
• Dureri înăbuşite-1904
• Crâşma lui Moş Precu- 1094
• La noi în Viişoara- 1097
• Bordeienii- 1912
• Hanu Ancuţei- 1928
• Baltagul- 1930
• Floare ofilită- 1905
• Însemnărille lui Neculai Manea-
1907
• Apa morţilor- 1911
• Locul unde nu s-a întâmplat nimic-
1933
• Câinele- 1904
• Balta liniştii- 1908
• Haia Sanis- 1908
 CASA
"MIHAIL SADOVEANU"
IASI
• Casa a fost construita de Mihail Kogalniceanu in
1842, cu mesteri adusi din Italia. Grele probleme
financiare l-au obligat sa vanda casa in anul 1867.
• Ani la rand, pe aici s-au perindat diversi si efemeri
proprietari. In anul 1918, Mihail Sadoveanu si fratele
sau, Vasile, devin prorietarii vilei. Pana in anul 1936,
cind se va muta la Bucuresti, Sadoveanu va scrie in
aceasta casa 35 de carti, perioada ieseana fiind cea
mai fertila din viata sa.
• Aici au iesit de sub pana sa Venea o moara pe Siret
(1925), Hanul Ancutei (1928), Zodia Cancerului
sau vremea Ducai-Voda (1929), Baltagul (1930),
Creanga de aur si Locul unde nu s-a intimplat
nimic (1933), doua volume din trilogia Fratii Jderi.
• In 1980, cu prilejul centenarului nasterii scriitorului,
s-a deschis Muzeul memorial M. Sadoveanu.
In curtea vilei poate fi admirat ansamblul sculptural
realizat de Dan Covataru.
 CASA MEMORIALA
VISARION PUIU
MUZEUL
MIHAIL SADOVEANU
 Casa memoriala Falticeni
• Pe Uliţa Rădăşenilor, azi strada Ion Creangă, nr. 68, scriitorul Mihail
Sadoveanu şi-a clădit “casa din deal”, în primul deceniu al veacului
trecut (meşter, Gheorghe Andrioaia din Buneşti). O casă
încăpătoare, înconjurată de o curte întinsă. Împreună cu fratele său,
agronomul Vasile Sadoveanu, scriitorul a plantat o alee de tei şi
pomi fructiferi, pentru viitoarea grădină a liniştii. Mihail Sadoveanu a
trăit în această casă între anii 1909 – 1918.

•
 Sadoveanu înseamnă:
• Măiestrie
• Inovaţie
• Har
• Artă
• Imaginaţie
• Literatură
• Suflet Găseşti în opera lui
• Adevăr Sadoveanu:
• Dragoste
• Onoare
• Virtute
• Eroism
• Ambiţie
• Neam
• Umanitate
 Marile teme sadoveniene
• Cel mai mare povestitor-artist al nostru a
scris povestiri si romane - toate
• alcatuind un edificiu monumental a carui
trasatura fundamentala o constituie
intoarcerea la tiparele originare.
1. Cel mai vechi dintre acestea este natura
descrisa in lucrari ca: "Tara de dincolo de
negura", Valea Frumoasei", "imparatia
apelor", "Povestile de la Bradu-Stramb" si,
partial, in toate celelalte opere.
Spatiul de suflet al autorului este Moldova: a
tara a varstei de aur, a carei emblema o
constituie bourul alb din singuratatile
muntilor, topos sacralizat prin vechime, aflat
sub lumina soarelui in asfintit.
Pretextul retragerii in natura il constituie
vanatoarea si pescuitul - ocupatii
primordiale ale omenirii, cu ajutorul carora
omul modern iese din fluxul timpului si se
intoarce la obarsii.
• Reprezentativa pentru aceasta categorie de
lucrari este "Tara de dincolo d,e negura"
(1926). Titlul ei nu denumeste un spatiu real,
ci unul ideal, de dor, care apartine unui trecut
asimilabil mitului.
Dupa un capitol introductiv, in cel de-al doilea
(''Mirajul"), memoria este chemata pentru a
reinvia, din timpul trecut in uitare, locuri si
oameni care au fost: mos Procor, mos Barnea,
mos Calistru si ceilalti alcatuiesc un singur
arhetip: Marele Vanator in sens mitic, a carui
imagine a ramas din preistorie.Cartea poate fi
socotita un poem in proza dedicat frumusetilor
spatiului romanesc: muntelui-spatiu sacru si
neprihanit, cu singuratati.necalcate de picior
de om de la inceputul zidirii; padurii - sugestie
a labirintului vegetal si poarta'de trecere spre o
alta lume; deltei in care plaurul plutitor care se
naste din ape, repeta marea Geneza a
Universului.
Considerat "poet somptuos al naturii ca
Chateaubriand'' (N. Manolescu), Sadoveanu
este profund national: peisajul sau este natura
patriei noastre, vazuta in rotatia anotimpurilor
si proiectata cosmic.
• 2. O alta modalitate de intoarcere la tiparele originare o constituie existenta
ritualizata, care se desfasoara pe baza unor legi nescrise, datini si traditii
pastrate neschimbate parca de la inceputul lumii. Reprezentativ in acest
sens este volumul "Hanu-Ancutei” (1928). Alcatuit din noua povestiri
dispuse dupa tehnica povestirii "in rama" (utilizata si de Boccaccio in
"Decameronul"), " «Hanu-Ancutei» este capodopera idilicului jovial si a
subtilitatii barbare" (G. Calinescu).
• 3. O alta modalitate de intoarcere la tiparele originare o constituie existenta
rurala infatisata in volumele de povestiri de la nceputul carierei
scriitoricesti sadoveniene. Reprezentative pentru ceasta tema sunt:
"Bordeenii", "Hotul", "Judet al sarmanilor" .
Cele mai multe dintre povestiri nareaza o singura intamplare dezvaluita
intr-un anume moment al existentei, ca si cum eroul acesteia ar fi simtit
nevoia sa se elibereze de o taina.

Importanta este asemanarea dintre oameni: in aceasta categorie de lucrari

nu exista eroi, ci "un singur specimen uman in sute de ipostaze"
(Calinescu). De asemenea, povestirile se mai caracterizeaza printr-o
atmosfera de primitivitate, prin refuzul civilizatiei citadine si printr-o
puternica nota sociala.
• 4. Tot in niste "tipare",este incremenita viata monotona a orasului de provincie
evocata in romane ca: „Apa mortilor", "Floare ofilita", "Locul unde nu s-a intamplat
nimic". in maniera realismului psihologic, autorul evoca atmosfera apasatoare a
oraselelor moldovenesti de provincie, de la sfarsitul secolului trecut.

Spatiul descris este un loc in care "nu se intampla nimic", dar in , care se petrec, la
nivel individual, ratari, drame, iluzii sfaramate. in acest spatiu alcatuit din mahalale
sordide, carciumi si cafenele, starea sufleteasca obisnuita este plictisul. Fiecare
generatie se incadreaza in tiparul de existenta al generatiei precedente, sub semnul-
unui timp lent, egal mereu cu el insusi, in zile nesfarsite "din lungul sirag ce se
intinde inainte pana la incheierea vietii.

in acest timp stagnant, oamenii devin, captivi ai propriei existente, traind un vizibil
proces de alienare. Personajele sunt: intelectuali dezradacinati, femei tanjind (ca si
doamna Bovary) dupa o alta lume, firi pline de pasiune care reactioneaza in mod
neasteptat.

in acest spatiu, iluziile se vadesc a fi o "apa a mortilor", un miraj, avanturile scad si

in locul lor se instaleaza golul sufletesc: "Nimic. N-am simtit in jurul meu nimic, n-
am putut face nimic in lumea asta; nu m-am simtit indemnat sa fac nimic"
marturiseste retrospectiv un personaj, rezumand toate celelalte existente.
• 5. In sfarsit, un alt mod al intoarcerii la tipare il constituie istoria Moidovei.
In spiritul romantismului eroic, autorul evoca, la modul epopeic, trei secole
din. trecutul Moldovei reinviind fapte grandioase care le confera oamenilor
proportii monumentale.
In aceasta tema ar putea fi incluse romanele istorice: "Vremuri de bejenie"
(1907), "Neamul Soimarestilor" (1915), "Zodia Racului sau Vremea Ducai
Voda" (1929), "Fratii Jderi” (1935-l942).

O mentiune aparte merita romanul "Creanga de aur" (1933), in care autorul

reia teza vechimii noastre ("ne tragem mai demult decat maica Roma") pe
aceste meleaguri; totodata, romanul mentionat este o carte a initierii in
ritualuri stravechi descinzand din cultul Iui Zalmoxis.

Romanele istorice sadoveniene evoca o lume arhaica, infatisata in exodurile

ei triste, in scenele atroce ale navalirilor dusmane si, mai ales, in razboaie.
Timpul istoric (devenit timp tragic) este populat de figuri legendare, iar
istoria se impleteste cu mitul.