Simbolismul

Celei care pleaca

de Ion Minulescu
La fel ca romantismul, simbolismul este interesat de mituri, fata de care se
manifesta ambivalent. In literatura romana, simbolismul se manifesta sincron
cu cel european, prin Alexandru Macedonski si alti poeti care publica in revista
"Literatorul" traduceri din poezia franceza si articole ce promoveaza noul
curent.Simbolismul se impune ca scoala literara in primul deceniu al secolului
al xx-lea, prin George Bacovia, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, Stefan Petica si
altii.
In 1908, Ion Minulescu  publica volumul "Romante pentru mai tarziu", care se
bucura de succes in randul publicului iubitor de poezie si al criticii literare.
In 1916, Bacovia publica primul sau volum, Plumb.
Desi cei doi care au fost principalii poeti ai gruparii, continua sa publice si dupa
razboi in aceeasi formula, curentul literar ca atare se consuma in perioada
antebelica.
"Celei care pleaca" este o poezie de dragoste , concentrata asupra
sentimentului de tristete datorat despartirii, un monolog liric, sentimental,care
angajeaza partenerii cuplului erotic, ajunsi in faza rememorarii povestii de
dragoste, avand viziuni diferite, antitetice: "Tu crezi c-a fost iubire adevarata...
                                                Eu cred c-a fost o scurta nebunie."
Dupa incheierea povestii de iubire , poetul se lanseaza intr-o retorica ampla a
simbolizarii sentimentului, proiectat retroactiv in sfera visului, intr-un spaqtiu
exotic, indepartat, cu orizonturi albastresi cu nostalgia marilor departari.
Povestea se naste din albastrul apelor marii, pe un tarm uitat, iesit din spatio-
temporalitatea comuna, pastrand misterul inevitabil al altori lumi greu de
explorat.
Vraja iubirii se transformain cantec, adus din puncte geografice indepartate,
situate la poli opusi: "din Boston, Norfolk si New York"
Romanta plecarii trimite poetul la rememorarea, chiar retrairea visului . Astfel
iubirea devine "o scurta nebunie", poezia sfarsindu-se prin indoiala de la
inceput  a poetului.
Iubirea-cantec este un element reprezentrativ al liricii simboliste, prilej in plus
de a da muzicalitate versului, prin invocarea armoniei sonore, a romantei ce se
canta.
Ion Minulescu a avut capacitatea de a extinde spatiul poetic, deschizand
orizonturi vaste si a conexa puncte geografice pline de un exotism misterios si
indepartat, creand o nostalgie a despartirii de iubita si a calatoriei in
orizonturile visate, simbol al idealurilor ce nu se pot atinge niciodata.
Tema: nostalgia
Expresiv si plastic, Ion Minulescu a oferit o bogata schimbare in sens poetic a
experientei sale personale, transpusa sub semnul unui simbolism care i-a
format reputaţia. Poezia sa înca mai reuseste sa castige admiratia cititorilor,
prin dinamica si accesibilitatea sa.

Minulescu colaboreaza cu articole si cronici literare, teatrale si plastice la

numoeroase reviste ale vremii; de asemenea, traduce poezii din franceza si
conduce publicatii simboliste. Acesta isi are debutul editorial in 1908 cu
volumul “Romante pentru mai tarziu”, moment ce joaca un rol fundamental in
afirmarea poeziei simboliste romanesti.

El se prezinta ca un poet al tuturor, nu doar al elitelor. Are o lirica dinamica,

lipsita de orice sterilitate, cu o preferinta pentru argumente, nu pentru
concepte. Renunta la discutiile in contradictoriu si la speculatiile teoretice,
adresandu-se celor insetati de poezie.

Timbrul poetic minulescian este unul extrem de personal. Este singular si astfel
dorea sa fie perceput, la modul cel mai emfatic.