IOAN SLAVICI

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Județul

Putna) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei
Române.

L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de

birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără
romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în
volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.

Nuvele
 Popa Tanda (1873)
 Scormon (1875)
 La crucea din sat (1876)
 Crucile roșii (1876)
 O viață pierdută (1876)
 Gura satului (1878)
 Budulea Taichii (1880)
 Moara cu noroc (1880)
 Pădureanca (1884)
 Comoara (1896)
 Vatra părăsită (1900)
 La răscruci (1906)
 Pascal, săracul (1920)