Forme hibride ale civilizaţiei româneşti la

mijlocul secolului al XIX-lea

„Chirita in provinție”
de Vasile Alecsandri
 VASILE ALECSANDRI (1818 - 1890)
 Poet, prozator și dramaturg.
 Se naște la Bacău într-o familie boierească.
 Primește o educație aleasă, întâi în țară, apoi la Paris, unde își ia bacalaureatul, dar nu-și încheie studiile de
medicină.
 Reîntors în țară, participă cu tot elanul la mișcarea culturală: colaborează la „Dacia literară” (1840), este
membru al directoratului Teatrului Național din Iași, redactor la revista „Propășirea”.
 Participă la revoluția de la 1848 și este unul dintre susținătorii Unirii Principatelor (1859).
 Iubitor al folclorului românesc, publică volumul „Poezii populare ale românilor” (1852-1853, 1866).
 Editează primul volum de versuri, „Doine și lăcrămioare”, în anul 1853.
 Între 1860 și 1880 notorietatea lui este foarte mare, fiind considerat, atât în țară, cât și în străinătate,
scriitorul reprezentativ al românilor. În această perioadă publică operele sale majore: „Pasteluri”,
„Legende”, „Ostașii noștri”, drama istorică „Despot-Vodă”.
 Scrie comedii de moravuri („Iorgu de la Sadagura”, ciclul „Chirițelor”).
 Mare parte din piesele lui Vasile Alecsandri au caracter satiric și critic împotriva moravurilor sociale și
politice ale vremii.
„Chirița in provinție”

 „Chirița in provinție”, reprezentată pe scenă în 1852, este a doua din cele cinci piese din
ciclul „Chirițelor”.
 Toate au în centrul lor același personaj feminin comic reprezentativ pentru epoca imediat
de după 1848 și pentru un anumit tip uman: boieroaica de provincie dornică de parvenire.
 Tema piesei este demascarea parvenitismului, a snobismului și a abuzurilor administrației.
 Conflictul dramatic este reprezentat de încrâncenarea cu care Chiriţa se împotriveşte, din
motive meschine şi răutăcioase, căsătoriei dintre Luluţa şi Leonaş, doi tineri care se iubesc
şi care triumfă în finalul comediei.