2022

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea Transfrontalieră
Specialitatea: Geopolitica și Interferențe Socio-
Culturale Sud-Est Europene

Războaiele
iugoslave
(1991-2001)
 Cuprins!
1. Introducere
2. Cauzele destrămării Iugoslaviei
3. Discriminarea Iugoslaviei
4. Identitatea Iugoslaviei
5. Relația dintre comunitate și lider. Uz de forță
6. Terminologie
7. Sfârșitul războaielor iugoslave
8. Sprijin extern
9. Apreciere internațională
10. Bibliografie
 Introducere!
Războaieleiugoslaveaufostoseriedeconflicteviolenteîn teritoriul fostei Republicii Socialiste
Federative a Iugoslaviei (RSFI), care a avut loc între 1991 şi 2001. Războaiele iugoslave pot fi
considerate două serii de războaie succesive care au afectat toate cele şase foste republici
iugoslave:Slovenia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Serbia, Macedonia şi cele două
provincii autonome ale
Serbiei:KosovoşiVoivodina.Acesteaaufostdescrisecafiindconflicteetniceîntre
cetăţeniidinfostaIugoslavie,mai alesdintresârbiipedeoparteşicroaţii,bosniacii şi albanezii pe de
altă; de asemenea şi dintre bosniacii şi croaţii din Bosnia şi
HerţegovinaşimacedoneniişialbaneziidinMacedonia.
Înaniipremergătorirăzboaieloriugoslave,relațiileîntrerepublicilecomponentealeR.S.F.Iu
goslavia au început să se deterioreze.
- - SloveniașiCroațiași-audoritautonomiemaimareîninteriorulconfederației
- - Serbiaîncercasăsusținăautoritrateafederală.
Președenția Federală consta în reprezentanțiai celor 6 republici și ale celor 2
provincii,precum și ai
JNA(ArmataIugoslvaPopulară).Putereacomunistăeradivizatăcătretoaterepublicileșiînîntrega lor
structură.
Prăbușirea finalăa avutloc odată cu cel de-al 14-lea CongresAl PartiduluiComunist când
delegații croațișisloveniauplecatprotestândîmpotrivamajoritățiiprointegrarecândCongresulle-
arespins amendamentele.
Începând din 1990, Iugoslavia se afla la limita destrămării.Aflată în mijlocul dificultăţilor
economice,aceastăfederaţieseconfruntacurevoltenaţionalistedintre
diferitelegrupurietnice.Laultimaşedinţăa
PartiduluiComunistdinBelgradîn1991,adunareaavotatpentruoprireasistemului de partid unic,
precum şi a reformei economice, care îndemna delegaţiile slovenă şi croată să
părăseascăpartidulşiîncetareaactivităţiiacestuia,unevenimentsimboliccareareprezentatsfârşitul„fră
ţieişiunităţii”.Războaieles-auîncheiatcuomareparteaIugoslavieirămasăsăracăşimasive dezagregări
economice.Adesea descrise ca fiind cele mai mortale conflictedin Europa, dupăAl Doilea Război
Mondial, acestea au fost caracterizate de masive crime de războaie şi
purificărietnice.AufostprimeleconflictedupăAl DoileaRăzboiMondialpentruaficonsiderateoficial
genociduri iar multe dintre persoanele cheie participante au fost ulterior acuzate de crime
derăzboi. TribunalulPenalInternaţionalpentrufostaIugoslavie(TPI)afostînfiinţatdeONUpentru a
judeca acest crime.

 În1990,ServiciileSecreteAmericaneauemisonotăestimativăîncarepreziceaudezme
mbrarea Iugoslaviei, războaie civile.
 GermaniaafostprimațarăcarearecunoscutindependențaSlovenieisiCroației,exercitândpre
siuni, prin aceasta, și asupra altor țări.Acest lucru a condus la Războiul de 10 Zile din
Slovenia, când armata iugoslavă a pătruns pe teritoriul acesteia, la sfarsitul lui iunie
1991. După Război, Comunitatea Europeană a recunoscut independența Sloveniei, pe
15 ianuarie 1992, Națiunile Unite pe 22 mai, iar Slovenia aderă la Uniunea Europeană
în 2004.
 În 1991 izbucnește un conflict între Iugoslavia și Croația, când și aceasta își declară
independența. Încetarea focului s-a înfăptuit în 1992. Cu toate acestea, Croația a
continuat operațiuni militare de micăamploarepânăîn
1995,participândactivșilarăzboiuldinBosnia.În1995,Croațiaîntreprinde
 OperațiuneaFurtuna,cu scopulde a cuceri regiuneaKrajina. Un general croat a fost
acuzat de către Tribunalul din Haga pentru crime de război, în timp ce bătălia a fost
esențială pentru “cimentarea independenței croate”. Statele Unite au sprijinit
Operațiunea, iar CIAa oferit informații militare croaților,care au “scăpat” de aproape
200.000 de sârbi, mai ales prin crime, jefuiri,incendierea satelor, într-uncuvânt, prin
genocid.Armata croată a fost sprijinităde americani, iar generalul croat judecat la
Haga a fost sprijint de CIAîn mod personal.

CauzeledestrămăriiIugoslaviei:
- - seregăsescşiîncazurilerepublicilorseparatistedinarealulfosteiURSS
(Cecenia,Abkhazia,OseţiadeNordşideSud,Karabah).
-aurădăcinileseculareîntr-unanumetipdeexperienţănegativăatrecutului,
-
legatedematriceaidentitarădiferităaetniilorcomponente,asimilareaforţată,discriminarea
naţională şi religioasă, asuprirea coloniala.

Discriminarea Iugoslaviei!
Fie că era vorba despre funcții, locuri de muncă, resurse financiare, autostrăzi, ori despre
sedii de companii – Iugoslavia socialistă a luat în considerare ”cheia” etnică. Deciziile
majoritarea erau interzise, de vreme ce o naționalitate era întotdeauna mai puternică decât
cealaltă. 
Țelul era obținerea unui echilibru optim, dar acesta nu putea rămâne decât fragil. Când
lucrurile începeau să scape de sub control, cum s-a întâmplat în Croația la începutul anilor 1970,
Tito punea piciorul în prag și îi închidea pe scandalagii.

La 26 iunie 1991 a început războiul care a distrus Iugoslavia. Astăzi, alte țări multietnice
și organizații de tip statal traversează încercări similare celor prin care a trecut fosta Iugoslavie
înainte de dezintegrare.
După moartea lui Tito, la 4 mai 1980, tensiunile etnice s-au intensificat în
Iugoslavia. Constituția din 1974 a lăsat o moștenire care a fost folosită de așa natură încât a
condus sistemul decizional într-un impas fără ieșire, cu atât mai mult cu cât conflictul de interese
devenise ireconciliabil. Crizele constituționale care au urmat inevitabil au dus la ascensiunea
naționalismului în toate republicile: Slovenia și Croația au făcut cereri pentru relații mai slabe în
cadrul federației, majoritatea albaneză din Kosovo a cerut statut de republică, Serbia, dimpotrivă,
a solicitat absolutul, nu doar dominația relativă asupra Iugoslaviei. În plus, obiectivulcroaților de
independență a dus la numeroase revolte ale comunităților sârbe din Croația, care încercau să se
separe de republica croată.

Identitatea Iugoslaviei!
Iugoslavia a fost un concept statal vehiculat
în rândurile intelectualității slave de sud, apărut spre
sfârșitul secolului al XVII-lea și accentuat în secolul
al XIX-lea în cadrul Mișcării ilirice, care a culminat
cu realizarea idealului, în 1918, odată cu
dezintegrarea Imperiului Austro-
Ungarmultinațional, la sfârșitul Primului Război
Mondial, și formarea Regatului sârbilor, croaților și
slovenilor. Regatul a fost, însă, mai bine cunoscut,
colocvial și chiar pe hărți, sub numele
deIugoslavia (sau Jugo-slavia în restul Europei); în 1929 a fost redenumit oficial „Regatul
Iugoslaviei”.

Relația dintre comunitate și lider. Uzul de forță!

Slobodan Miloșevici, liderul comunist sârb, a încercat să restabilească precedenta
suveranitate a Serbiei din 1974. Alte republici, în special Slovenia și Croația, au denunțat această
mișcare ca o renaștere a marii hegemonii sârbești. Miloșevici a reușit să reducă autonomia
provinciilor Voivodina și Kosovo, dar acestea două dețineau un vot în Consiliul Prezidențial al
Iugoslaviei. Actul cel mai important care a redus influența precedentă a Serbiei se putea folosi
pentru a o spori: la consiliul celor opt entități membre, Serbia se putea folosi de minimum patru
voturi: Serbia Centrală, fostul aliat Muntenegru, Voivodina și Kosovo.
Ca urmare a acestor evenimente, minerii albanezi au organizat greve, care a dus la
conflicte etnice între albanezii și ne-albanezii din provincia Kosovo. Aproape 80% din populația
provinciei, în anii 1980, erau albanezi. Numărul etniilor slave (în special sârbi) a scăzut din mai
multe motive, printre care tensiunile etnice și, ulterior, părăsirea precipitată a regiunii, astfel că,
până în 1999, slavii formau 10% din populație.
Între timp, Slovenia, sub președintele Milan Kučan, și Croația îi susțineau pe minerii
albanezi și efortul lor pentru recunoaștere oficială. Grevele inițiale s-au transformat în proteste de
masă, cerând o republică kosovară. Acest lucru a înfuriat conducerea Serbiei, care a continuat să
folosească poliția, iar, ulterior, chiar și Armata Federală a fost trimisă în provincie, prin ordinul
dat de majoritatea sârbă în Consiliul Prezidențial al Iugoslaviei.

Războaieleiugoslavepotfiîmpărţiteîndouăgrupuridindiferiteconflictedistincte:
 RăzboaieledinperioadadestrămăriiRepubliciiSocialisteFederativeIugoslavia:
1.RăzboiuldinSlovenia(1991)
2.RăzboiulCroatdeIndependenţă(1991-1995)
3.RăzboiulBosniac(1992-1995)
• BombardareaNATOînBosniaşiHerţegovina(1995)
 Războaieledinzonelepopulatedealbanezi:
1.RăzboiuldinKosovo(1998 -1999)
• BombardareaNATOînR.F.Iugoslavia(1999)
2.ConflictuldinSudulSerbiei(2000-2001)
3.ConflictuldinMacedonia(2001)

Terminologie!
Alternativ,războaieleaufostnumite:
 „RăzboiuldinBalcani”:untermendestuldeincorect,dinmoment cerăzboiula afectat numai
Balcanii de Vest
 „RăzboiuldinfostaIugoslavie”
 „Războaieledesecesiune/succesiuneiugoslave”
 „Al treilea război balcanic”: un termen de scurtă durată inventat de jurnalistul
 britanicMishaGlennyfăcândaluzielaceledouăRăzboaiebalcaniceanterioare 1912–1913
 „RăzboiuldeZeceAni”:untermeninventatdecărturarulitalianAlessandro
MarzoMagnopentruaînconjuratoatăperioadadin1991-2001.

 Războiul de Zece Zile

Războiul de Zece Zile (slovenă: Desetdnevna vojna), uneori numit şi Războiul

Sloven de
Independenţă(slovenă:Slovenskaosamosvojitvenavojna)afostunconflictmilitardescurtădurată
dintre Slovenia şiArmata Populară Iugoslavă (JNA) în 1991, imediat după declaraţia de
independenţăaSloveniei.

 Războiul croat de independență

RăzboiulCroatdeIndependenţăafostunrăzboidesfăşuratînCroaţiadin1991pânăîn1995dintre
guvernul croat şi forţele sârbe. Sârbii au înfiinţat Republica Sârbă Krajina, o entitate politică
(nerecunoscută) şi şi-a declarat secesiunea faţă de restul Croaţiei.

 Războiul bosniac

RăzboiulBosniac,cunoscutşicaRăzboiuldinBosniaşiHerţegovinaafostunconflictarmat
internaţionalcares-adesfăşuratdinmartie1992pânăînnoiembrie1995.Înrăzboi,s-auimplicatmai
multe trupe.

 Războiul din Kosovo

TermenuldeRăzboiuldinKosovo(sauConflictuldinKosovo)estefolositpentrua descrie două
conflicte militare paralele din Kosovo:
• 1996–1999: Conflictîntreforţelesârbeşiiugoslave,şiarmatade eliberaredin
Kosovo,ogrupareparamilitarădegherilăaetniciloralbanezi,susţinutăde NATO.
• 1999: Războiul dintre Republica federală Iugoslavia şi NATO, în perioada 24
martie-10iunie1999cuscopuldeatacasupracivililorşiarmateiIugoslaviei, rebelii
albanezi continuând războiul cu forţele iugoslave, printre care o deplasare masivă a
populaţiei în Kosovo.

Sfârșitul războaielor iugoslave!

• După ajutorul umanitar și activitatea de refacere a zonelor (construcții infrastructură,

deminare,
serviciidebazăetc.),zonafosteiIugoslaviiaintratacumînfazatreiareconstrucției.Aceasta
include asistența tehnică și organizatorică, în special pentru tineri, în agricultură,
sănătate, educație și în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii, ca și în cel al
transferului de tehnologii avansate.
 • RevigorareaindustrieipetroluluiarputeafiunmijlocalieșiriiYugoslavieidincrizaeconomică.
Cei zece anide tranzițiedin Europade Est au izolatfostaIugoslavie– cu excepțiaSloveniei -
în timp ce celălalt război care a făcut ravagii în statele fostei Iugoslavii a adus nivelul
PIB înapoi la cotele din 1989.
• Războiul din Iugoslaviaa produs prin efectele sale, nu numai pierderi de vieți
omenești, unele dintre ele fiind catalogate pagube colaterale, dar și o iminentă
catastrofã ecologicã în toate țările
riveranezoneideconflict,darmaialesînRomânia,datoritãpozițieiei,deaceastãdatănestrate
gicã, generatã de condițiile care favorizează poluarea transfrontalieră.

Sprijin extern!
În2000,DepartamentuldeStatAmerican,
încolaborarecuAmericanEnterpriseInstitute(AEI)au ținuto conferințăînSlovaciapetema
integrăriieuro-atlantice.Printreparticipanți,lideriaimultor state și diverse oficialitățide prim
rang. O notă de corespondențădintre unpolitician german și
cancelarulgermanadezvăluitadevăratulmotivalcampanieiNATO dinKosovo.Nu afostpentru
împiedicare niciunui genocid, nici pentru emanciparea vreunei minorități oprimate, ci pentru
lărgireaNATO ca opozițiefațăde Rusia, precum și motivul incontestabilal prezenței trupelor
NATO în regiune, prezența justificată de ei prin “instabilitatea” zonei.
Așadarmotivdenaturăimperialistă,concretizatprinactivitățicriminale.

Aprecietate internațională!
Tribunalul Internațional pentru Fosta Iugoslavie din Haga a fost instituit prin Rezoluția 827 a
Consiliului de Securitate a ONU din 25 mai 1993. Această instanță a fost împuternicită să acuze
pe cei responsabili pentru încălcări grave ale dreptului umanitar internațional, a Convenției de la
Geneva, încălcări ale legilor și a obiceiurilor de război, genocid și crime împotriva umanității
comise pe teritoriul fostei Iugoslavii de la 1 ianuarie 1991.
Lista celor acuzați a variat de la soldați obișnuiți la prim-miniștri și președinți. Unii dintre cei
mai înalți funcționari acuzați de TPII au fost Slobodan Milošević (Președintele Serbiei), Milan
Babić (Președintele RSK), Ratko Mladić și Ante Gotovina (general al armatei croate). Primul
președinte croat, Franjo Tuđman, a decedat în 1999, înainte de inculparea sa planificată de
Tribunal. Potrivit lui Marko Attila Hoare, fost angajat al TPII, echipa de investigare a lucrat la
cercetarea activităților criminale nu numai a liderului iugoslav Milosevic, ci și a altor lideri ai
țării: Veljko Kadijević, Blagoje Adžić, Borisav Jović, Branko Kostić, Momir Bulatović și alții.
Cu toate acestea, după intervenția Carlei Del Ponte, aceste investigații au fost respinse, iar
rechizitoriul a fost limitat la Milosevic, astfel încât multe dintre aceste persoane nu au fost
niciodată acuzate.
Bibliografie!

https://documen.site/download/razboaiele-iugoslave_pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_Iugoslave

https://www.dw.com/ro/europa-mea-ce-ne-%C3%AEnva%C8%9B%C4%83-sf%C3%A2r
%C8%99itul-iugoslaviei/a-58055631

https://ro.wikipedia.org/wiki/Iugoslavia#Republica_Socialist%C4%83_Federativ
%C4%83_Iugoslavia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tribunalul_Penal_Interna
%C8%9Bional_pentru_fosta_Iugoslavie