Căderea comunismului 1989-1991

Perioada de după al doilea război mondial (1945-1985), s-a afirmat cu precădere prin expansiunea
comunismului într-o serie de state ocupate în timpul intervenției armatei sovietice în Europa de Est (Polonia,
România, Bulgaria, RDG etc) sau Asia (Corea de Nord) sau prin sponsorizarea mișcărilor comuniste (Cuba,
China, Vietnam, Cambodgia, Angola). Deși s-a extins într-un spațiu imens, iar victoria asupra nazismului a
fost percepută drept o biruință în exclusivitate a sistemului, comunismul, la fel ca și toate sistemele totalitare
s-a prăbușit, demonstrând legitatea căderii tuturor totalitarismelor.
Eșecul economiei de stat, planificate și centralizate
Comunismul a demonstrat utopismul promisiunilor de bunăstare economică și armonie socială. Economia
supracentralizată și controlată de partid a împiedicat adaptarea economiei la necesitățile de bază a
cetățenilor. Întreprinderile falimentare produceau în exces produse nesolicitate și de proastă calitate, iar
produsele de primă necesitate erau deficitare. Monopolul statului în economie și lipsa concurenței a întârziat
tehnologizarea și modernizare economică. Cursa înarmărilor în care era angajată URSS, a provocat o criză
economică și deficit de proporții. În cele din urmă, se pierde legitimitatea economică, căci s-a demonstrat că
regimurile comuniste ar fi putut supraviețui dacă ar fi prospere economic. Dar din momentul în care eșecul
economic al regimurilor socialiste devine evident, soarta comunismului a fost pecetluită.
Discreditarea internațională a “sistemului socialist mondial”
În plan politic sistemele monopartiinice, cultul personalității, lipsa alegerilor a fost permanent contestată de
intelectuali. Opresiunile au stimulat și consolidat opoziția și a unit populația împotriva regimului:
intelectuali, studenți, muncitori. Inițial prin desidenți (A. Saharov, A. Soljenițân, V. Bukovscki etc.), iar
ulterior masiv, pe plan național. Mai întâi, regimurile comuniste au pierdut legitimitatea morală, prin
excesele staliniste care demonstrează că ideologia comunistă nu înseamnă moralitate superioară, așa cum
pretindea. Urmează legitimitatea politică, prin intervențiile sovietice din 1956 în Ungaria și 1968 în
Cehoslovacia, care arată că independența și suveranitatea statelor comuniste e o iluzie, și că ele sunt
victimele imperialismului sovietic. Pe tot parcursul postbelic la Moscova au ajuns lideri foarte slabi, iar în
perioada lui L.I Brejnev situația s-a acutizat prin cei aproape 20 de ani de guvernare (1964-1982).
Intervenția în Afganistan în 1979, irosirea fără temei a forțelor sociale și financiare, precum și politica
populistă de menținere a prețurilor mici, au aruncat URSS într-o criză irecuperabilă. Liderii urmau o
succesiune prin meritele exclusiv partiinice, deaceea conducerea lui C.I. Cernenco (1984-1985) a fost un
dezastru. Încercarea de a salva situația a preluat-o I.V. Andropov (1982-1984), însă moare la scurt timp.
M.S. Gorbaciov (1985-1991) lansează un program de democratizarea a vieții politice și liberalizare a
sistemul economic, numită „Perestrika și Glasnot’”. Imperiul însă nu mai putea fi salvat și căderea era
inevitabilă.

Revoluțiile anti-comuniste și căderea „Cortinei de Fier” în 1989

Statele europene își intensifică mișcările de emancipare și în 1989 toată Europa eliberată trece prin mișcări
anti-comuniste. Demascarea Pactului Ribbentropp-Molotov de către D. Volkogonov a demonstrat lumii
caracterul nelegal al victoriei comunismului. Polonia a dat avântul exploziei revoluționare din 1989, în urma
căreia sentimentul anti-regim cuprinse și Ungaria, Germania de Est, Bulgaria, Cehoslovacia, și România.
Una dintre caracteristicile comune ale acesui șir de evenimente a fost folosirea extinsă a campaniilor de
rezistență civilă (ex. la Chișinău- Marile Adunări Naționale-1989, 1990, 1991), prin care opoziția populară
continuă împotriva sistemelor monopartite s-a afirmat și a contribuit la presiunea pentru schimbare.
România a fost singurul membru al Blocului răsăritean al cărei popor a dat jos de la putere regimul comunist
prin violență și la 25 decembrie 1989, revolta populară l-a executat pe dictatorul Nicolae Ceaușescu.
Protestele din Piața Tiananmen, Beijing, din 1989, au eșuat să stimuleze o schimbare politică în China, însă
prin imaginile lor puternice de curajoasă sfidare au contribuit la precipitarea evenimentelor din celelalte părți
ale lumii. În ziua de 4 iunie, Solidaritatea câștigase o victorie sclipitoare în alegerile parțial libere din
Polonia, aducând la pământ comunismul în mod pașnic în vara lui 1989. Ungaria demolase secțiunea fizică a
Cortinei de Fier, ceea ce duse la exoduri în masă ale est-germanilor prin Ungaria, fenomen care a destablizat
regimul est-german. Aceasta a dus la izbucnirea unor demonstrații în masă în orașe precum Leipzig și la
iminenta cădere a Zidului Berlinului (octombrie 1989), un semnal simbolic al viitoarei reunificări germane
din 1990.

Destrămarea URSS (1989-1991)

Uniunea Sovietică, cuprinsă de o criză profundă-ideologică, economică, politică și militară, s-a
destrămat în 1991, având ca rezultat formarea a 14 state independente (Armenia, Azerbaidjan, Belarus,
Estonia, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, Letonia, Lituania, Republica Moldova, Tadjikistan, Turkmenistan,
Ucraina și Uzbekistan) majoritatea au contestat integrarea artificială în imperiu și au insistat pe un altcurs
istoric. Restul URSS, care îi constituise partea cea mai întinsă, a devenit Rusia in decembrie 1991.
Comunismul a fost abandonat în Albania și Iugoslavia între 1990 și 1992. De la 1992, Republica Socialistă
Federativă Iugoslavia s-a divizat în cinci state succesoare - Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia,
Slovenia, și Republica Federală a Iugoslaviei, care a fost redenumită mai târziu Serbia și Muntenegru,
ajungând în final să se scindeze în două state, Serbia și Muntenegru. Serbiei se ajunse să i se rupă și mai
mult din teritoriu odată cu proclamarea parțial recunoscută a statului Kosovo. Cehoslovacia s-a dizolvat la
trei ani după căderea regimului, printr-o separare pașnică în Cehia și Slovacia în anul 1992.Impactul a fost
simțit de o multitudine de țări socialiste. Comunismul a fost abandonat mai departe în țări precum
Cambodia, Etiopia, Mongolia (condusă până în 1996 însă de un guvern comunist re-ales democratic), și
Yemenul de Sud. Prăbușirea comunismului (și a URSS) i-a convins pe unii cercetători să declare sfârșitul
Războiului Rece. Deci, prăbușirea comunismului este similară cu nașterea lumii mutipolare și trecerea lumii
într-o altă dimensiune politică și istorică.

Sarcini :
1. Creați perechi logice:
Planuri cincinale – industrie
Colectivizare – agricultură
Monopartidism – politic
Realism socialist – cultură
2. Identificați fenomenul prezentat în poză:
opresiune politică, deficit, prosperitate economică, colectivizare
3. Completați afirmația prin alegerea opțiunii corecte:
Primăvara de la Praga – perioada de libertate politică și reforme economice din Cehoslovacia
comunsită, finisată cu intervenția trupelor OTV, îm frunte cu URSS, la 20 august 1968.
Intervenția sovietică în Ungaria, Solidarnosti, Primăvara de la Praga
4. Determinați trei state unde între 1953-1970 s-au produs mișcări anticomuniste:
România, Republica Moldova, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia
5. Construiți prechi logice:
1953 Solidaritatea din Polonia
1956 Mișcarea din RDG
1968 Mișcarea din Ungaria
1970 Primăvara de la Praga

6. Ordonați cronologic evenimentele

Executarea soților Ceaușescu 2
Căderea Zidului Berlinului 1
Prăbușirea URSS 4
Proclamarea independenței Republicii Moldova 3
7. Precizați cu Adevărat-Fals, afirmațiile:
Sistemul totalitar comunist își manifestă declinul în timpul lui I.V Andropov A F
În Europa de Est exista o atitudine binevoitoare față de sistem A F
Fenomenul desidenței a fost o cauză a crizei totalitarismului comunist A F
Republica Moldova a participat la procesele de descompunere a imperiului sovietic A F
8. Recunoașteți evenimentul istoric:

Mișcarea din Polonia, Primăvara de la

Praga, Doborârea Zidului Berlinului

9. Precizați statul unde se produce mișcarea anticomunistă:

Polonia, Cehoslovacia, România, RDG

10.Identificați cu ajutorul hărții statele care erau în componența URSS:
Letonia, România, Lituania, Ucraina, Ungaria, Rusia, Polonia, Moldova, Belarus, Estonia, Slovacia