distruse de război; hruşciovist Şi dezintegrarea ascensiunea şi încetarea ⇨ – „perioada ⇨ ⇨ URSS regimului stalinist libertăţii limitate” 1945-1953 1953-1964 1964-1985 1985-1991 Ascensiunea şi încetarea regimului stalinist (1945-1953)
- Propaganda comunistă , mancurti-zare ,
deznaţionalizare a mln. de oameni I. Stalin - Cultul personalităţii lui Stalin - Educarea patriotismului sovietic, cenzură, lupta cu duşmanii poporului, NKVD, KGB, Teroare - Colectivizare forţată, foamete L.Beria organizată, deportări, Gulag - Refacere economică cu preţul morţii a milioane de oameni - Construcţia comunismului G. Malenkov Dezgheţul Hruşciovist – „perioada libertăţii limitate” (1953-1964)
5 martie 1953 – Moare Stalin - luptă pentru putere – învinge
Nichita Hruşciov, - prim-secretar al P.C.U.S. (septembrie 1953). Încetarea represiunilor în masă - începutul reabilitării, dar represiunile au continuat cu o amploare mai mică Februarie 1956 - Congresul al XX-lea al PCUS - „Raportul secret” - critica „cultului personalităţii lui Stalin”. Reforme limitate în domeniul administraţiei, economiei, culturii. – „Libertate limitată” – au loc un şir realizări în diverse domenii ştiinţă, învăţământ, educaţie – progres impresionant al ştiinţei: lansarea primului satelit artificial (1957), a primei nave spaţiale cu un cosmonaut la bord, Iurii Gagarin (12 aprilie 1961). Nichita Hruşciov - personaj controversat: a contribuit la declanşarea criticii regimului stalinist, dar a rămas produsul sistemului, el însuşi participând la săvârşirea crimelor. o serie de greşeli atât în politica internă cât şi cea externă, cum a fost şi cazul crizei rachetelor din Cuba. Hruşciov s-a grăbit să condamne cultul personalităţii lui Stalin şi crimele acestuia pentru a nu fi el însuşi acuzat. la 15 octombrie 1964 Hruşciov este exclus de la toate funcţiile şi înlocuit cu „troica”: Brejnev, Podgornîi şi Kosîghin Epoca stagnării brejneviste (1964-1982)
Restalinizarea - în fruntea URSS vine „vechea gardă
stalinistă” - ostilă reformelor,revenirea la politici staliniste Epoca stagnării - economie supracentralizată, ne L.Brejnev eficace, costisitoare, întărirea sistemului administrativ de comandă, creşterea aparatului birocratic. Crima organizată, deseori sprijinită de nomenclatură. Lipsuri şi îndoctrinare - nivel jos de trai al populaţiei, îndoctrinată cu lozinci şi sloganuri comuniste Fenomenul disidenţilor - interzisă orice manifestare de nesupunere. „Doctrină Brejnev” (din 1968) - URSS are „dreptul” şi trebuie să intervină acolo unde era „ameninţat” Cehoslovacia (1968) socialismul – (Cehoslovacia (1968), Afganistan (1979)). Cursa a înarmărilor - urmări grave asupra politicii interne, economiei - subordonată domeniului militar. Numeroase probleme naţionale, vor exploda ulterior. La începutul anilor ‘80, economia, întreaga societate se L.Brejnev şi J.Ford afla în pragul unui colaps. semnează un tratat de limitare a armamentului nuclear (1974) Gerontocraţia (1982-1985)
10 noiembrie 1982 – moare Leonid Brejnev
Iurii Andropov, fost şef al KGB-ului - a fost ales în funcţia de secretar general al PCUS, care a încercat să promoveze unele reforme, dar se stinge din viaţă (9 februarie 1984).
Konstantin Cernenko, urmează pentru un scurt
timp (1984-1985).
La 11 martie 1985, o nouă conducere sub egida lui Mihail
Gorbaciov. Politica reformatoare a lui M.S. Gorbaciov – “perestroika” şi “glasnost” Restructurare sau perestroika - sistemul sovietic deviase de la „teoria leninistă” şi avea nevoie de o restructurare pe baza reformelor. M. Gorbaciov atacat „epoca Brejnev”, a condamnat războiul din Afganistan, a propus restructurarea sistemului pe calea reformelor realizate de sus în jos. Obiectivul - demolarea consecinţelor epocii „stagnării”. Componentele restructurării - transparenţa sau libertatea presei şi lichidarea cenzurii (glasnost-ul); reforme menite să revigoreze economia şi societatea. Dificultăţi: Cadru instituţional incapabil să reziste frustrărilor; Probleme naţionale – enclava armeană din Karabahul de munte, a tătarilor din Crimeea, relaţiile dintre populaţiile majoritare şi minorităţi, eşecul politicii de rusificare. 1989-1991 - Criză profundă în URSS. Pe plan extern: M.Gorbaciov a reuşit să revoluţioneze politica externă sovietică, beneficiind de un imens capital de simpatie în lume. O nouă gândire politică: politica externă nu mai trebuia gândită şi condusă prin prisma factorului ideologic; confruntarea dintre cele două puteri, URSS şi SUA era neproductivă , iar puterea militară nu garanta securitatea; URSS trebuia să-şi revizuiască obiectivele politicii externe. Gorbaciov pune capăt războiului din Afganistan, a normalizat relaţiile cu China; a declarat la Strasbourg că nu se va opune reformelor din Europa de Est. Semnalul a fost receptat şi în statele estice. Sfârşitul războiului rece şi Unificarea Germaniei La 9 noiembrie 1989, a fost dărâmat Zidul Berlinului, moment care a fost perceput ca un preludiu al înlăturării comunismului în Europa. Sfârşitul războiului rece: La 2-3 decembrie 1989, pe insula Malta, întâlnirea dintre M.Gorbaciov şi G.Bush - liderul sovietic a declarat că nu va folosi forţa pentru menţinerea regimurilor comuniste. La 12 septembrie, la Moscova a fost semnat tratatul care consfinţea reunificarea pe cale paşnică a Germaniei. La 31 martie 1991, a fost dizolvat oficial Tratatul de la Varşovia.
Puciul din august 1991 şi dezintegrarea URSS
La 21 august 1991, la Moscova, un grup de conservatori au realizat un “puci” pentru al înlătura pe Gorbaciov, care a eşuat. „Puciul” a întărit poziţia lui Boris Elţîn. Demersurile lui Gorbaciov de a transforma URSS în Uniunea Statelor Suverane, şi organiza noi alegeri s-au soldat cu eşec. Republicile unionale şi-au declarat independenţa după august 1991. La 8 decembrie 1991, lângă Minsk în pădurea Belovej, preşedinţii Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei au declarat dizolvarea URSS şi formarea CSI. La 21-22 decembrie, la Alma-Ata, 11 reprezentanţi ai fostelor republici unionale sovietice semnau actele de constituire a CSI. La 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov va demisiona din postul de preşedinte al unui stat care de facto nu mai exista. Uniunea Sovietică şi-a încetat oficial existenţa la 31 decembrie 1991, la 69 de ani de la constituire. URSS 1945-1989