După războaiele convenţionale şi conflictele regionale care însângerează tot mai mult

planeta, spectrul atentatelor teroriste este cel mai mare pericol care înspăimântează miliarde
de oameni. Imposibil de prevăzut şi anihilat, cumplite prin desfăşurare şi proporţii, iată că
atentatele teroriste au marcat şi vor marca în continuare nu numai vieţi şi destine, ci însăşi
cursul istoriei omenirii. Iar cine îşi imaginează că aceste atentate sunt fenomene noi, izolate
sau întâmplătoare, se amăgeşte amarnic, după cum o demonstrează şi ultimele izbucniri de
acest fel din Franţa.

Atacurile din Gamboru şi Ngala

 

 
 
În noaptea de 5 spre 6 mai, anul 2014, militanţi înarmaţi din gruparea teroristă musulmană
Boko Haram (Interzis Occidentului, într-o traducere aproximativă) a atacat două aşezări
învecinate, Gamboru şi Ngala, situate în statul Borno din Nigeria. Un număr de 336 săteni
paşnici au fost ucişi fără cruţare, iar aşezările au fost distruse şi incendiate.
 
Puţinii supravieţuitori au reuşit să scape fugind în ţara vecină, Camerun. În aceiaşi noapte,
cei din Boko Haram au răpit 11 fete creştine din şcoala Chibok, cu vârste între 12-15 ani, pe
care le-au forţat să devină musulmane, precum şi neveste pentru militanţii lor. Conform
intereselor grupării Boko Haram, cucerirea statului Borno este un act vital pentru sigurarea
influenţei în acea parte a Nigeriei.
 
Înarmaţi cu aruncătoare de grenade şi automate de tip Kalaşnikov, teroriştii au atacat oraşele
cu ajutorul a două vehicule blindate furate de la armata nigeriană cu câteva luni în urmă.
Atacul a avut loc la miezul noţii când toţi locuitorii dormeau. Teroriştii au început prin a da
foc clădirilor, după care s-au apucat să-i împuşte pe toţi cei care fugeau din casele cuprinse
de flăcări. Conform oficialităţilor nigeriene, atacul s-a soldat cu un număr de 336 de morţi şi
câteva mii de răniţi.
 
 
Incendiul de la Cinema Rex din Iran
 

 
 
Pe data de 18 august 1978, cinematograful Rex din Ambadan, Iran, a fost incendiat
premeditat, atacul ducând la moartea a sute de spectatori inocenţi.
 
Conform autorităţilor iraniene de aunci, acest act terorist a dus la moartea a peste 470 de
persoane. Iar organizaţia Amnesty International susţinea în anul 1980 că incendiul respectiv
a luat vieţile unui număr de 438 de oameni.
 
Conform istoricului Daniel Bynam, acest atac terorist a fost cel de-al treilea atentat de acest
fel din istoria lumii, fiind întrecut ca număr de victime doar de atacurile din Khataniya, Irak
şi 11 septembrie, New York.
 
Incendiul a fost pus la cale de militanţii islamici din Iran şi a avut ca obiectiv principal
discreditarea şi învinuirea falsă a agenţilor de securitate din SAWAK (serviciul de securitate
a şahului Iranului, instituţie activă înainte de Revoluţia Islamică a ayatolahilor).
 
Extremiştii musulmani doreau ca prin acest incident să strice imaginea şahului pe plan
mondial, alături de prezentarea serviciului de securitate al acestei ţări drept o forţă opresoare
lipsită de orice scrupule. Însă o serie de anchete ulterioare a scos adevărul la iveală în acest
caz deosebit de sângeros.
  Explozia hotelului King David
 

David,
 
Hotelul respectiv era sediul Autorităţii Mandatoare Britanice din Palestina, precum şi
Cartierul General al Forţelor Armate Britanice din Palestina, care erau situate în aripa de
sud a acestei clădiri simbol din Ierusalim.
 
Atacul a fost pus la cale şi îndeplinit de către Haganah – principala grupare paramilitară de
evrei din Palestina, în colaborarea cu gruparea militară evreiască Irgun Tsvai Leumi şi a
avut ca scop principal răzbunarea în Operaţiunii Agatha (o serie de raiduri armate
întreprinse de autorităţile regionale britanice asupra obiectivelor Agenţiei Evreieşti).
 
Explozia care a urmat a făcut mai multe victime decât orice atentat luat în parte, care a
urmat prrin declanşarea conflictului arabo-israelian, conflict care din nefericire continuă şi
în prezent.
 
Deghizaţi în arabi, activiştii paramilitari evrei au plasat bombe în toată aripa de sud a
hotelului. După această operaţiune încheiată cu succes, cei din gruparea Irgun au telefonat
britanicilro avertizându-i că au minat hotelul şi ar fi bine să plece. Britanicii au ignorat
telefoanele repetate, considerându-le nişte farse.
 
În faţa refuzului britanicilor, paramilitarii israelieni au declanşat explozia la ora 12:37. În
urma acesteia a rezultat un număr de 91 de morţi şi 46 de răniţi. Printre decedaţi s-au aflat
oficiali britanici, arabi, armeni, ruşi, greci, ba chiar şi un simpatizant al grupării Irgun şi un
oficial sionist.
 Atacul asupra bazelor militare americane din Liban
 
Urmele atacului cu bombe din Liban.     Sursa foto: Wikipedia

 
 
Incidentul face parte din cadrul Războiului Civil Libanez şi se referă la atacul din data de 23
octombrie 1983, din Beirut, când două camioane încărcate cu explozibili au lovit clădiri
care adăposteau soldaţi americani şi francezi care făceau parte din Forţa Internaţională din
Liban. Artizanii acestei operaţiuni teroriste au fost  Ali Akbar, Mohtahamipur,
amabasadorul iraniana din Damasc şi comandantul Hossein Dehgah. Cu toate acestea,
gruparea Hezbollah, Iranul şi Siria au negat orice amestec în aceste atacuri.
 
Cei doi şoferi sinucigaşi care conduceau camioanele au detonat încărcătorile explozive după
ce au forţat intrarea în unitatea militară şi au ajuns lângă zidurile barăcilor. În total au murit
un număr de 241 soldaţi americani şi alţi 128 au fost răniţi. Experţii au estimat că în acest
atentat, teroriştii au folosit aproximativ 9 tone jumătate de TNT.
 
În atacul care i-a vizat pe francezi, au murit un număr de 58 de paraşutişti, alţi 15 fiind grav
răniţi. Atacurile au dus în cele din urmă la retragerea trupelor americane din Liban, unde
acestea staţionau aici în urma retragerii Organizaţiei de Eliberare a Palestinei, eveniment
apărut după invazia israeliană din Liban, din anul 1982.
 Atacurile cu maşini capcană din luna mai, anul 2013, Irak

 
 
Între zilele de 15-21 mai 2013, o serie de atentate cu bombă şi serii de împuşcături s-au
constituit în cele mai cumplite atacuri teroriste Irak, precum şi unele dintre cele mai
sângeroase din întreaga lume. Insurgenţii islamişti au vizat în egală măsură atât moschei ale
comunităţii sunnite, cât şi ale şiiţilor.
 
Pe data de 15 mai, un număr de 9 automobile capcană au explodat în Bagdad, ucigând 23 de
oameni şi rănind alţi 108. Toate aceste atacuri au vizat civili şiiţi. Atentatele cu maşini
capcană au urmat şi în ziua următoare, exploziile soldându-se cu 40 d emorţi şi 107 răniţi.
Răspunsul forţelor reacţionare şiite nu a întârziat să vină, tot sub forma unor atentate cu
maşini, care au ucis, evident, tot civili nevinovaţi, de data aceasta civili de confesiune
sunnită.
 
Şi astfel, cele două comunităţi religioase s-au războit timp de 7 zile între ele prin atentate
sângeroase care au îngrozit mapamondul. Pe măsură ce ura interconfesională creştea, în
atacuruile teroriste au început să fie implicaţi şi lunetişti care au contribuit şi ei la creşterea
numărului de victime. Majoritatea maşinilor capcană erau detonate în mijlocul pieţelor, sau
în momentul în care credincioşii ieşeau din moschei, pentur a mări astfel numărul de
victime.
 
Atacurile au încetat de la sine, în momentul în care ambele părţi implicate au hotărât fiecare
în parte, că s-au simţit pe deplin răzbunate. Preţul acestei răfuieli sângeroase? Peste 450 de
morţi şi alţi 733 de răniţi
 Bombardarea comunităţilor Yazidi din anul 2007

Urmele unui atentat cu bombă.   

 
 
În anul 2007, comunităţile Yazidi din Irak şi Siria au suferit atacuri teroriste cumplite, care
au marcat definitiv această comunitate greu încercată de războaie şi persecuţii.
 
Cu luni de zile înainte de atentate, tensiunile locale s-au escaladat fără precedent între
musulmanii sunniţi şi etnicii Yazidi. Atentatele propriu-zise au fost legate de un cumplit
incident în care Du’a Khalil Aswad, o adolescentă Yazidi a fost ucisă cu pietre de membrii
propriei comunităţi deoarece tânăra femeie ar fi vrut să se convertească la Islam pentru a se
mărita cu iubitul ei de religie musulman-sunnită. După două săptămâni de la uciderea fetei,
sunniţii înarmaţi au oprit două microbuze pline cu Yazidi, şi au deschis foc de voie asupra
lor. 23 de oameni au fost astfel ucişi pe loc.
 
Cum regiunea Sinjar, unde s-au petrecut incidentele este locuită de kurzi, turkmeni şi arabi,
kurzii au vrut alipirea zonei la un potenţial stat kurd. Peste 600 de luptători kurzi din trupele
Peshmerga au săpat şanţuri de apărare în jurul satelor Yazidi, fapt ce a alimentat ostilitatea
arabilor musulmani. Aceştia au trecut al fapte în stilul lor caracteristic.
 
Exploziile au avut ca ţintă minoritatea religioasă a kurzilor Yazidi şi au implicat o cisternă
plină cu benzină şi trei automobile încărcate cu explozibil. Atacurile au fost coordonate de
membri ai Al-Qaeda, după cum au confirmat şi autorităţile americane după ce armata SUA
l-a ucis pe data de 3 septembrie 2007 pe Abu Mohammed al-Afri, cel care a planificat
atentatele.
 
Pe data de 14 august 2007 la ora 7:30, un număr de 4 explozii coordonate au avut loc în
oraşele Khataniya şi Jazeera de lângă Mosul. În urma carnagiului , Semiluna Roşie a
declarat că un număr de 796 de oameni şi-au pierdut viaţa, iar alţi 1.562 au fost răniţi, ceea
ce face ca acesta să fie cel mai sângeros atentat cu maşini capcană din întreaga istorie a
omenirii.