Siria 

(în arabă ‫سوريا‬ sau  ‫سورية‬, Sūriyā sau Sūrīyah), oficial Republica Arabă Siriană,[2] este o

țară din Asia de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord, Irak la
est, Iordania la sud și Israel în sud-vest. Capitala țării este Damasc, unul din cele mai vechi
orașe din lume populate continuu.[3] Siria este situată în regiunea supranumită "Cornul
Abundenței", care formează un arc adânc începând din Irak, trecând pe la confluența
fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în
Valea Nilului în Egipt. La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și stepe
care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate aici
de mii de ani. Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar 30-40% din teritoriul de jure al
statului și asupra a mai puțin de 60% din populație.[4]
O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diversor grupuri etnice și
religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi,[5] mandeeni[6] și turci.
Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeenii, șiiții, salafiții și
yazidii. Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria.
Denumirea românească „Siria” era altădată sinonimă cu Levant (cunoscut în arabă ca al-Sham),
deși statul modern cuprinde teritorii ale mai multor regate și imperii vechi, inclusiv
civilizația eblană a mileniului 3 î. Hr. Capitala sa, Damasc, este printre cele mai vechi orașe
locuite continuu.[7] În epoca islamică, Damascul a fost sediul Califatului Omeiad și capitala
provincială a Sultanatului Mameluc din Egipt.
Statul sirian modern a fost înființat după Primul Război Mondial ca mandat francez și reprezenta
cel mai mare stat arab ce s-a ivit din fostul Levant arab stăpânit de otomani. A devenit
independent ca republică parlamentară pe 24 octombrie 1945, când Siria a devenit membru
fondator al Națiunilor Unite, act ce a încheiat juridic Mandatul Francez – cu toate că trupele
franceze n-au părăsit țara până în aprilie 1946. Perioada de după obținerea independenței a fost
tumultoasă și un număr mare de lovituri de stat militare și tentative de lovituri de stat au zguduit
țara în perioada anilor 1949–71. Între 1958–61, Siria a intrat într-o scurtă uniune cu Egiptul, care
s-a terminat cu lovitura de stat siriană din 1961. Republica Arabă Siriană a apărut la sfârșitul
anului 1961, după referendumul constituțional din 1 decembrie, și a fost din ce în ce mai instabilă
până la lovitura de stat ba'athistă din 1963, de pe urma căreia Partidul Ba'athist a ajuns la
putere, menținându-se acolo până acum. Siria s-a aflat sub Dreptul de Urgență din 1963 până în
2011, suspendând în mod efectiv cele mai multe protecții constituționale pentru cetățeni, iar
sistemul său de guvernământ este considerat nedemocrati