După ce 

Declarația de independență a Americii Centrale a fost adoptată pe 15 septembrie 1821,

Nicaragua a devenit parte a Primului Imperiu Mexican. După ce monarhia mexicană a fost
abolită, Nicaragua a intrat în Republica Federală a Americii Centrale. În 1838, Nicaragua a
devenit o republică independentă.
Conflictul dintre elita liberalilor din Leon și cea a conservatorilor din capitala Granada au
degenerat adesea într-un război civil. După ce goana după aur a început în Statele Unite ale
Americii în anul 1848, guvernul nicaraguan a oferit o rută călătorilor care plecau pe mare din
estul SUA spre vest, prin râul San Juan și lacul Nicaragua.
În 1855, aventurierul american William Walker a ajuns în Nicaragua, frământată de un nou război
civil. Cu ajutorul unei armate compuse din 57 de mercenari, Walker a învins Armata Națională la
1 septembrie. El l-a numit ca președinte marionetă pe Patricio Rivas, pe care l-a și demis din
funcția de președinte de la 24 iunie 1856, urmând ca Walker (membru al Partidului Liberal) să
ocupe funcția de președinte începând cu 12 iulie. La data de 1 mai 1857, Walker - aflat în război
cu Honduras, Costa Rica, El Salvador și Guatemala, sprijinite de SUA - s-a predat și a fost
repatriat în New York.
Jose Santos Zelaya, președintele Nicaragua din 1893 până în 1909, a negociat cu integrarea
Coastei de țânțari (până în 1859 parte a statului Honduras), la acel moment o regiune autonomă,
în cadrul statului Nicaragua. În onoarea lui, regiunea a fost numită Departamentul Zelaya.
Statele Unite ale Americii au susținut revoluția conservatorilor împotriva președintelui Zelaya din
1909. La 18 noiembrie 1909, nave ale US Navy a debarcat în Nicaragua după ce 500 de
revoluționari - printre care și doi cetățeni americani - au fost împușcați din ordinele lui Zelaya.
Președintele Zelaya a demisionat puțin timp mai târziu.
În august 1912, președintele nicaraguan, Adolfo Diaz, i-a cerut Ministrului de Război, Luis Mena,
să demisioneze de teama unei insurecții. Mena a fugit din Managua - capitala Nicaragua -
împreună cu fratele său, șeful Poliției. Asta, precum și un incident cu două vase aparținând unei
companii americane ce au fost capturate de trupele nicaraguane, a determinat SUA să ocupe
Nicaragua.
În anul 1926, Marina Americană a evacuat Nicaragua. Liberalii și conservatorii au început iar să
se certe, ceea ce a determinat americanii să revină în America Centrală.
Din 1927 până în 1933, generalul comunist Augusto César Sandino a condus un război de
gherilă împotriva americanilor. Când, în sfârșit, americanii au plecat în 1933, Juan Bautista
Sacasa a fost investit în calitate de președinte al Nicaragua. Sandino a fost asasinat în noaptea
de 21 septembrie 1934 de către forțele generalului Anastasio Somoza Garcia, care a preluat
puterea doi ani mai târziu printr-o lovitură de stat.