Honduras, în perioada precolumbiană, a fost locuit de popoare amerindiene cum ar fi: lenca,

maia, tol, pech și miskito. Cristofor Columb a ajuns în Trujillo, Honduras în 1502. În 1524
spaniolii, conduși de Hernan Cortes, au ajuns în Honduras venind din Mexic. O mare parte a
Hondurasului a fost cucerită în următoarele două decenii, la început de către trupe loiale
lui Cristóbal de Olid, mai apoi de către trupe fidele lui Francisco Montejo și a fost terminată de
către Pedro de Alvarado. In 1821, Hondurasul și-a declarat independența față de Spania și a
făcut parte între 1821 și 1823 din Primul Imperiu Mexican. Din 1823 și până în 1838 a fost
membru al Republicii Federale a Americii Centrale. Hondurasul a devenit un stat suveran în
1839. El Salvador a invadat pentru scurt timp statul, în iulie 1969, în timpul Războiului de 100 de
ore, după un meci de fotbal ce a exacerbat tensiunile dintre cele două țări. Din 1972 până în
1983, Hondurasul a fost condus de către o juntă militară.
După o criză constituțională, [5][6] președintele, Manuel Zelaya a fost înlăturat de la putere de către
armată și deportat în Costa Rica, o țară neutră. ONU și Uniunea Națiunilor Sud-Americane au
condamnat acțiunea armatei, dar SUA a considerat că destituirea a fost constituțională.
[7]
 Alegerile prezidențiale s-au desfășurat la data de 29 noiembrie 2009 și au fost câștigate
de Porfirio Lobo Sosa, acesta a fost învestit la 20 ianuarie 2010.