Israel

Statul Israel (în ebraică ‫מדינת ישראל‬, Medinat Israel,  ‫מדינת ישראל‬ (ajutor·info); în arabă ‫دولة إسرائيل‬, Dawlat Israil) este
o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane. Se învecinează
cu Libanul în nord, Siria în nord-est, Iordania și Cisiordania în est, Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține
caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică. Conform cu legislația israeliană,
capitala țării este din anul 1949 orașul Ierusalim, [12][13] dar aproape toate celelalte țări nu o recunosc ca atare,
întreținând misiuni diplomatice la Tel Aviv. [a] Israelul este definit în „Declarația de Independență” și în legile lui de
bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari[14] Este împărțit în 6
districte.
În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite, pe data de 14 mai 1948,
odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina, David Ben-Gurion, președintele Organizației Sioniste și
al Agenției Evreiești pentru Palestina, a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială
cuprinse în decizia ONU.[15][16] Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire,
cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului. Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian
din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian, care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în
mare”[17]. Ca urmare a rezultatelor războiului arabo-israelian din 1948-1949, teritoriul care ar fi trebuit, după
hotărârea ONU (neacceptată de partea arabă), să revină unui stat arab palestinian, a fost, în cele din urmă, împărțit
între Israel și două state arabe beligerante, Transiordania și Egiptul. În urma acordurilor de armistițiu încheiate în
urma Războiului de Șase Zile din iunie 1967, porțiuni din teritoriile ocupate în acest conflict de către Israel -
Ierusalimul de Est inclusiv Orașul vechi, Cisiordania, Peninsula Sinai, Fâșia Gaza și Înălțimile Golan, - au intrat in
controlul Israelului. Peninsula Sinai a fost retrocedată Egiptului în urma unui tratat de pace, dar celelalte granițe încă
nu au fost definite. Multe state consideră linia de încetare a focului din 1949 (armistițiul din 1949), așa numita „Linie
verde”, ca o graniță temporară a Israelului, iar teritoriile ocupate de Israel în cursul războiului din iunie 1967, ca
„teritoriile ocupate”[18][19][20][21][22]
Populația din Israel - conform Biroului Central de Statistică israelian - care include toți cetățenii sau resortisanții, dar
nu și muncitorii străini, în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate”, a fost estimată
în septembrie 2019 la 9.092.000 de oameni,[23] dintre care 6.744.200 sunt evrei. Cetățenii arabi, al doilea grup etnic
ca mărime, include atât musulmani cât și creștini. Alte minorități sunt druzi, cerchezi, samariteni și armeni. La
sfârșitul anului 2005, 93% din populația arabă din Ierusalimul de Est au căpătat statut de rezidență permanentă și 5%
au avut cetățenie israeliană[24]. În înălțimile Golan, druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea
siriană[25].
Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă, cu un sistem parlamentar și vot universal[26][27]. Prim-
ministrul Israelului servește ca șef al guvernului, iar Knessetul, cu cei 120 de membri, servește ca organism legislativ
unicameral.
Israelul este una dintre țările cu cea mai mare speranță de viață din lume.[28]
Economia: deși lipsită, până nu demult, de resurse naturale (în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze
naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului) în 2010 produsul intern brut nominal (PIB) israelian s-a
situat pe locul 42 din lume[29] și are un rating foarte mare în clasamentul Indicelui Dezvoltării Umane.[30] În 2010,
Israelul a aderat la OCDE[31].