care locuiesc în țările din lumea arabă. Arabii sunt de religie musulmană (majoritatea suniți, iar o parte însemnată, în Siria, Liban, Irak și Yemen, șiiți) și creștină (copții din Egipt, maroniții din Siria, Liban și Iordania etc.). Arabii au avut un rol important în istoria și cultura Evului Mediu. În sec. VII-VIII au cucerit un teritoriu vast, de la Munții Pirinei până la hotarele Indiei, influențând modul de viață, cultura, arta, știința popoarelor supuse și a celor învecinate. Termenul de arabi (ar. )عربera folosit de către populația sedentară din Peninsula Arabă pentru a face referire la oamenii deșertului (beduinii ar.)اــلبدو. Cu timpul, termenul ajunge să definească rasa arabă)عرب ( sau locuitorii acelor state care au fost arabizate (ex. Egipt, Libia, Tunisia, etc. - Maghrebul arab). De la rădăcina cuvântului عربs-a format verbul [3arraba] de forma a II-a, care are înțelesul de a arabiza (a suferi un proces de transformare în urma căruia băștinașii teritoriului respectiv adoptă limba și obiceiurile arabe).
Cand s-a format Arabia
Locuită din mileniul I î.Hr. de triburi arabe care întemeiază
mici regate efemere, Peninsula Arabică este unificată pentru prima dată, între 630 și 635, de Muhammad (Mahomed), întemeietorul Islamului. De aici pornesc cavalerii arabi care vor răspândi noua religie prin Africa de Nord până în Spania, iar în Asia până în inima Indiei. O dată cu decăderea Califului Abbasid, în Peninsula Arabică iau naștere, în secolele 9 – 10, mici principate feudale, care ajung, în secolul xvi SUB suzeranitatea Imperiului Otoman, situație menținută, cu întreruperi, până în 1918. Muhammad Ibn al-Wahhab pune în Nejd, după 1740, bazele unei secte islamice puritane și militante, câștigând de partea sa și pe emirul de Daraiyya, Muhammad Ibn Saud, fondatorul actualei dinastii dominatoare din Arabia Saudită. Ibn Saud și fiul său cuceresc Nejdul, unificând aproape întreaga peninsulă sub autoritatea dinastiei saudite, dar statul Wahhabit este înfrânt, în 1818, de forțe britanice și egiptene. Eșuează, astfel, prima tentativă de constituire a unui stat saudit. Începând cu anulL 1902, Abd al-Aziz II Ibn Saud (1902 –1953), emir din Nejd și imam al wahhabiților, reconstituie statul wahhabit și unește sub autoritatea sa cea mai mare parte a Peninsulei Arabice. La 23 septembrie 1932 el ia titlul de rege al Arabiei. Buctaria araba Bucătăria arabă cuprinde produse culinare, comune lumii arabe, însă cu diverse varietăți regionale datorită răspândirii geografice foarte largi, din Maroc și Tunisia, trecând prin Egipt, Peninsula Arabică și până în Irak și chiar Turcia. Inițial, arabii din Peninsula Arabică s-au bazat pe o dietă cu o varietate redusă care cuprinde în principal grâu, orz, orez și carne, cu accent pe produsele din iaurt, cum ar fi Labneh ( ( ) لـــبنةiaurt fără grăsime). Ulterior gama de ingrediente crește, cele mai importante fiind: Carnea : carnea de miel și de pui sunt cele mai utilizate, iar carnea de vită și cea de cămilă sunt folosite într-o măsură mai mică. Carnea de porc este complet interzisă, pentru arabii musulmani, fiind un tabu cultural și interzisă în conformitate cu legea islamică; mulți arabi creștini evită, de asemenea, consumul de carne de porc, deoarece nu au dobândit un gust pentru ea, deși acest lucru nu este universal valabil, de multe ori, ca în cazul Libanului, se consumă mezeluri cu șuncă frecvent, mai ales, în cartierele creștine. Produsele lactate : produsele lactate sunt utilizate pe scară largă, în special, iaurt și brânză albă. Untul și smântâna sunt, de asemenea, utilizate frecvent. Ierburile aromatice și condimentele : menta si cimbrul (de multe ori într-un amesteă regiuni și, de asemenea, deoarece mulți expatriații din Asia de Sud trăiesc în statele arabe din Golf. Limba Araba Limba arabă (اــللغـة اــلعـربـية al-luġatu al-‘arabiyya) este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice. Clasificată ca semitică centrală, aceasta este înrudită îndeaproape cu akkadiana, ebraica, aramaica, siriaca, cananeana, feniciana, limbile etiopiene (gheeză, tigrină, tigri, amhară) etc. În momentul de față, araba este limba oficială în Algeria, Arabia Saudită , Bahrain, Comore (alături de alte limbi), Djibuti, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Irak, Kuweit, Liban, Libia, Maroc, Mauritania, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Somalia (alături de somaleză), Sudan, Tunisia, Yemen. Pe lângă araba literară, oficială, peste tot, în comunitățile arabe, sunt folosite, în viața de zi cu zi, felurite dialecte arabe. În afara țărilor menționate, araba este folosită ca limbă de cult peste tot unde a însoțit islamul: în Asia Centrală, China de Vest, Turcia, Iranul, Afganistanul, India, Pakistanul, Bangladesh, Indonezia, Malaezia, Filipine, Africa Centrală și Orientală, în unele părți din Europa (cu precădere, Peninsula Balcanică) etc.[2] În afara acestor zone care au o lungă și bogată tradiție islamică, practic, în momentul de față, datorită emigrărilor, există comunitați islamice (mai mult sau mai puțin stabile) peste tot în lume. Având în vedere răspândirea și importanța sa în lume, din 1974, araba a fost adoptată ca una dintre limbile de lucru ale Organizației Națiunilor Unite., iar în fiecare an, pe data de 18 decembrie, este sărbătorită Ziua limbii arabe . Sistemul de invatamant Sistemul de învățământ din Arabia Saudită este în primul rând sub jurisdicția Ministerului Educației, Ministerul Învățământului Superior și Organizarea Generală pentru Învățământul Tehnic și de Formare Profesională. Alte autorități, cum ar fi Ministerul Apărării și Aviației, Președinția Gărzii Naționale, iar Ministerul de Interne a oferi filialele lor și a copiilor cu educație la toate nivelurile, în conformitate cu Ministerul Educației orientări. Cea mai înaltă autoritate care supraveghează educația în Arabia Saudită este Supremă Comisiei pentru Politica Educațională, înființată în 1963. Potrivit Băncii Mondiale, baza de date, cheltuielile publice pentru educație este de 6,8 la sută din PIB, iar cheltuielile publice pentru educație ca procent din cheltuielile guvernamentale au fost de 27,6% în 2004. Cheltuielile pentru educație, ca procent din cheltuielile generale s-a triplat din 1970 până în 2000, și nici creșterea economică, nici prețul petrolului a avut un impact prea mare pe acest trend. Ministerul Educației a elaborat Ministerul Educației Planul pe Zece Ani 1425-1435.In scoala araba baieti sunt intr-o clasa,iar fetele separate de ei. Casatoria Căsătoria este unul dintre cei mai importanți pași în viața omului și stă la baza societății, indiferent de religie. Islamul nu este numai o religie, ci un întreg mod de viață. Indiferent de regiunea din care provin, de orientarea abordată în interpretarea textului coranic și de raportarea la tradiție și modernitate, există anumite trăsături generale în viata musulmanului pe care familiile le respectă ca obiceiuri tradiționale comune, fiind derivate din cutume antice, printre acestea fiind și căsătoria. Deși obiceiurile religioase se păstrează în timp, fiecare cultură are tendința de a a-și dezvolta propria manieră de celebrare, propiile cutume și obiceiuri. Așadar, nunta la musulmanii din Egipt poate diferi de nunta din Africa sau India Cel mai bogat arab 36 de miliardari arabi au o avere cumulată de peste 121,3 de miliarde de dolari, potrivit unei noi liste publicate de Forbes Middle East, față de valoarea de 117,6 miliarde dolari înregistrată anul trecut, scrie rtv.net care citează Arabian Bussines. Cel mai bogat arab este Prințul Arabiei Saudite, Alwaleed Bin Talal Al Saud, cu o avere estimată la 18 miliarde dolari, deși cifra verificată de Arabian Business indică o avere de 21,3 miliarde dolari, potrivit cabinetului privat al Prințului. Prințul Alwaleed este urmat în clasament de miliardarul libanez Joseph Safra cu o avere estimată la 13,8 miliarde dolari. În ciuda turbulențelor politice, Egiptul are în clasament șapte miliardari, iar Emirate Arabe Unite este reprezentată de patru bogați. În lista celor mai bogați arabi și-a făcut intrarea anul acesta și Marocul, cu trei miliardari: Miloud Chaabi, Othman Benjelloun și Anas Sefrioui. Allah.Dumnezeul arabilor Allah (în arabă: ;اــلهـtransliterat: Allāh; pronunțat: [ɑɫ ˈɫɑːh]) înseamnă Dumnezeu în limba arabă. Termenul desemnează noțiunea de Dumnezeu atât pentru arabii musulmani, cât și pentru arabii creștini. El este însă cunoscut mai ales prin religia Islamică, care este religia majoritară a arabilor, fiind un derivat din al-ilah (dumnezeul), care sugerează unicitatea lui. Utilizarea implicită a articolului hotărât în Allah indică deci unitatea divină. În ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu, musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină este același cu Dumnezeul iudeo- creștin. Totuși, musulmanii resping teologia creștină privind doctrina Treimii care îl consideră pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu, văzând în aceasta o formă de politeism. Conceptul fundamental în islam este unicitatea lui Allah (tawhid). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Cafeaua celebra a arabilor Cafeaua arăbească tradițională - este cafeaua preparată de către locuitorii din țările arabe și are o semnificație culturală începând cu ocaziile în care această cafea este băută până la ritualul propriu-zis. Se distinge de cafeaua normală băută în țările arabe în cafenele sau alte localuri, deoarece cafeaua tradițională nu se comercializează, ea fiind preparată și servită doar în spațiile private (locuință, magazin propriu) ale arabilor. Cafeaua tradițională face parte din complexa cultură arabă, având numeroase semnificații, fiind cunoscută în întreaga lume arabă ca un mod original de ospitalitate, un mijloc de interacțiune, o modalitate de a marca anumite evenimente din viață precum nașterile, nunțile sau funeraliile; precum și o manifestare a respectului, lucru esențial în viața cotidiană a lumii arabe. Care este cel mai inalt zgarie nori? Burj Khalifa (arabă ب""رج خ"ليفة, română Turnul Khalifa), denumit anterior Burj Dubai (arabă دبي )ب رج, este un zgârie-nori din Dubai, cea mai înaltă clădire (structură arhitectonică) construită vreodată de om, măsurând 828 m înălțime.Construcția a început la 21 septembrie 2004, exteriorul fiind finalizat la 1 octombrie 2009; clădirea a fost inaugurată oficial la data de 4 ianuarie 2010. Costurile totale ale proiectului au fost de 1,4 miliarde de dolari. La data de 9 februarie 2010, platforma de observație de la etajul 124 a fost închisă publicului din cauza unei defecțiuni electrice.