Iran

Ebrahim Raisi
Iran țară cu reproducere tradițională
Demografie
Articol principal: Demografia Iranului.

Evoluția demografică între 1956 și 2013 (conform FAO, 2005). Populația în mii locuitori.

Densitatea populației în provinciile Iranului

Anul și Populația:
1950 - 16.913;
1955 - 19.090;
1960 - 21.704;
1965 - 24.886;
1970 - 28.805;
1975 - 33.344;
1980 - 39.330;
1985 - 48.418;
1990 - 56.674;
1995 - 62.199;
2000 - 66.125;
2005 - 69.421;
2010 - 74.276;
Populația Iranului este formată din: perși - 65%; azeri și alte popoare turcice - circa 20%;
kurzi - 8%; arab - 2%, armeni etc. Cea mai mare parte a locuitorilor sunt stabiliți în nordul
și nord-vestul țării, cu puternice concentrări de-a lungul țărmului Mării Caspice, în jurul
capitalei și în provinciile Azerbaidjan Bakhtari și Azerbaidjan Khavari. Alte concentrări mai
importante de populație se întâlnesc în sectorul nordic al țărmului Golfului Persic, în jurul
orașului Mashhad. Circa 1/3 din suprafața Iranului (cele 3 deșerturi) este aproape
nelocuită.
Natalitate: 40‰, mortalitate: 8‰.
Populație urbană: 57%.

Limba vorbită
Limba oficială a Iranului este persana (farsi). Limba persană are aproximativ 71.000.000 de
vorbitori ca limbă maternă și alte circa 31.000.000 ca limbă secundară. Este limba oficială
în Iran, Afganistan (alături de afgana) și Tadjikistan (dialectul tadjic, considerat în trecut
limbă separată din motive mai mult politice decît lingvistice).[necesită citare] Minorități
persanofone se găsesc în Uzbekistan și în diasporă, în India, Pakistan, S.U.A, Israel. Încă din
antichitate, persana a fost o limbă importantă, fiind limba principală a Persiei, unul din
cele mai puternice state asiatice. După cucerirea islamică, persana a devenit una din
limbile principale ale culturii islamice din Asia, fiind folosită ca limbă de prestigiu în
întreaga Asie Centrală și de Sud, inclusiv de popoare care nu vorbeau persana ca limbă
maternă. În subcontinentul indian, persana a fost limba oficială a împăraților moguli, abia
în 1842 colonizatorii britanici luând măsuri de înlocuire a acesteia cu engleza. Tradițional,
se folosește alfabetul arab modificat. Acesta a fost adoptat cam la 150 de ani după
cucerirea islamică. Înainte de aceasta se foloseau două alfabete indigene: Pahlavi (o
versiune a alfabetului arameic) și dîndapirak. În U.R.S.S s-a folosit și alfabetul latin (după
revoluția bolșevică până la sfârșitul anilor 1930) și alfabetul chirilic (de la sfârșitul anilor
'30), pentru dialectul tadjic, declarat limbă separată. Alfabetul chirilic se mai folosește și în
zilele noastre în Tadjikistan. O scriere pe baza alfabetului latin a fost creată cu 50 de ani în
urmă de Mahomed Keyvan, în Iran. Scrierea oficială în Iran și Afganistan este bazată pe
alfabetul arab.
Dialecte:
persana de vest, folosită în Iran;
dari este numele dialectului estic, folosit în Afganistan;
tagic, este dialectul folosit în Tadjikistan, scris cu alfabet chirilic și considerat de ruși ca
limbă separată.
hazară, folosit în Afganistan de poporul khazar;
buhărean, folosit în Uzbekistan (numele provine de la orașul Buhara) și de emigranți în
Israel.

Religie
Religia majoritară în Iran este islamul. Aproximativ 98% dintre iranieni aparțin acestei
religii. Majoritatea musulmanilor iranieni sunt șiiți, islamul șiit fiind religie de stat. Alte
religii majoritare, în afară de islam, sunt creștinismul, hinduismul, iudaismul, bahá'í și
zoroastrismul. Zoroastrismul este vechea religie oficială a Persiei, religie înlocuită cu
islamul sunnit după cucerirea arabă din secolul al VII-lea. Islamul sunnit a fost înlocuit cu
cel șiit în secolul al XVI-lea, în timpul dinastiei Safavide. Astăzi mai există în Iran mici
comunități zoroastriste cu propriile lor temple și preoți. De multe ori, persoanele
nemusulmane din Iran sunt agresate și supuse la convertiri forțate.

Economie
Rapida dezvoltare economică a țării în deceniile VII-VIII ale secolului XX, în deceniul
următor și în refacere, în prezent, se datorează, în principal, exploatării și prelucrării
petrolului, care asigură 1/5 din produsul național brut (PNB) și cvasitotalitatea exporturilor
(peste 70%). Având mari rezerve de petrol, Iranul și-a sporit producția în ultimii ani,
tinzând să redevină unul din principalii producători și exportatori mondiali în domeniu,
cum era înainte de 1980. Posedă importante capacități de rafinare a petrolului a căror
extindere o vizează. Are imense rezerve de gaze naturale, tot mai mult valorificate.
Industria prelucrătoare, relativ diversificată (îndeosebi rafinarea petrolului, chimică,
metalurgică, textilă, alimentară, mașini, trenuri și tramvai), și forță de muncă. În prezent,
Iranul încearcă dezvoltarea unui ambițios proiect energetic pe baza construirii unor
centrale nucleare. Acest proiect este puternic contestat de S.U.A și alte țări occidentale pe
motiv că se încearcă, de fapt, dezvoltarea unui proiect nuclear militar de realizare a armei
nucleare (încercări declarate, de altfel, de către autoritățile statului iranian). Agricultura
concentrează încă o bună parte a populației active (2/5) și asigură 1/5 din PNB, principalul
sector fiind producția vegetală. Se cultivă, îndeosebi, grâu și orz (aproape 3/5 din suprafața
cultivată), de asemenea, orez, sfeclă de zahăr, trestie de zahăr, bumbac și alte plante.
Există plantații arborescente de curmali, smochini și citrice. Balanța comercială a țării este
deficitară.
În luna mai 2008, Iranul era al IV-lea producător de petrol din lume, cu rezerve estimate la
136 miliarde de barili. Are o producție de 4,21 milioane de barili pe zi, și a obținut 70
miliarde de dolari în anul 2007, din vânzarile de petrol. Înainte de războiul cu Irakul vecin,
între 1980 și 1988, Iranul producea aproape 6 milioane de barili de petrol pe zi.
În ce privește gazele naturale, cu livrări de zece miliarde de metri cubi în anul 2009, Iranul
este al doilea mare furnizor de gaze naturale, după Rusia.

Comerțul exterior
În anul 2010, comerțul bilateral dintre Iran și China s-a ridicat la 29,3 miliarde de dolari, în
creștere cu 40% față de 2009
Piramidele pe grupe de vârstă și sexe
al Iranului
Cauzele si consecințele de o mortalitate mare la o vărstă înaltă
este din cauza războiului di Iran.