Sunteți pe pagina 1din 73

Evrei

Evreu (nvechit: israelit) este un termen care denumete, n limba romn, adepii religiei iudaice sau mozaice i apartenenii la poporul evreu.
Ali termeni sunt etnonimul intrat pe filier slav jidov/jdov (astzi desuet i regional); etnonimul cu aceeai rdcin, dar cu alt sufix, jidan/jdan; varianta ovrei a etnonimului evreu; iudeu (din latin); israelit/izraelit (iudeu i israelit au astzi rspndire aproape numai n context bisericesc).

Articolul Iudaism se ocup n detalii cu religia evreilor, denumit i religia mozaic. Articolul de fa se concentreaz pe evrei ca etnicitate. Potrivit mitologiei evreieti, din punct de vedere etnic, evreii sunt neamul care i are printre strmoi pe patriarhul biblic Iacob, numit si Israel, fiul lui Isac, i cei care i-au urmat convertindu-se. Etnia evreiasc i include astzi att pe evreii practicani, cei care observ legile biblice i rabinice, cunoscute ca mivot, ct i pe evreii nepracticani sau practicani n parte ai cultului, pe evreii agnostici i atei, dar care se consider evrei n sensul cultural sau naional, fiind numii evrei laici.

Harta regatelor Iudeei si Israelului aa cum au existat potrivit Bibliei n 926 .e.c.( graniele sunt doar indicative)

Etimologie
Cuvntul evreu provine din limba ebraic. Cuvntul ebraic ( ivr) este nrudit cu verbul a trece[1]. Mitologia evreiasc leag acest nume de Eber, un strmo al lui Abraham, urma al lui em. Israelit provine din etnonimul ebraic, , fiii lui Israel. Variantele etnonimice vechi ori regionale bazate pe rdcina slavizat jid- i sufixate cu -ov i -an provin din numele ebraic devenit etnonim, , Iehuda (plural , transliterat iehudim). Varianta iudeu (astzi preponderent n

limbaj liturgic cretin i n textele despre evreii antici) are aceeai origine, dar a intrat n limba romn prin intermediul latinei i elinei.

Originea poporului evreu

Un fragment din anul 1213 .e.c. din Egipt cu menionarea poporului evreu Poporul evreu[2] este originar din Orientul Apropiat, ndeosebi din regiunea numit n antichitate ara lui Israel. Poporul evreu e numit n limba ebraic , poporul (lui) Israel, cu numeroase atestri archeologice[3] din perioade antice (cea mai veche a fost gsit n Egipt i e datat n jurul anului 1213 .e.c.)[4]. n Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru/apiru. Exist teorii care, pe baza unor date i a similitudinii etnonimice, consider c evreii preistorici i antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru[5]. Potrivit tradiiei evreieti, poporul evreu ar avea la baz 13 triburi, cu legturi de familie din antichitate, cu aceeai limb i religie. Strinii convertii la religia evreilor, religia mozaic, au fost asimilai. Religia mozaic nu practic misionariatul printre alte popoare i grupuri confesionale[6]. n istoria evreilor sunt cteva perioade n care populaii au fost asimilate ca urmare a adoptrii religiei iudaice. Prima a fost iudaizarea amoriilor[7], un popor canaanit, care, dup tradiie, era nrudit cu evreii. Familia regal a rii Adiabene (coincidea n mare parte cu Asiria) s-a convertit la iudaism n prima jumtate a secolului I, i, mpreun cu ea, s-au convertit o parte din locuitorii rii aflai n regiunea numit azi Kurdistan. Evreii din Adiabene au ajutat evreii din Iudeea n timpul rzboaielor cu romanii, iar membrii familiei regale au fost nmormntai la Ierusalim[8]. n diaspora, evreii i-au pstrat tradiiile, limba i religia. Cultul religios s-a dezvoltat cuprinznd i tradiii care nu fcuser parte din ritualul religios din epoci mai vechi. Ritualul religios a pstrat i limba ebraic, (asociat cu limba arameic devenit pentru o perioad lingua franca a Orientului Apropiat), utilizat mereu ca limb a cultului, chiar i n lungile perioade istorice n care n viaa de zi cu zi limba uzual era alta. Din limba ebraic provin un numr de mprumuturi lexicale n alte limbi, cuvinte i expresii mai ales religioase (ex. smbt, man, aleluia, amin, jubileu, heruvim, serafim, serafic, osana etc.). La aceasta au contribuit comunitile evreieti din diaspora, precum i rspndirea cretinismului (comunitile cretine primordiale au fost evreieti). Religia iudaic, n forma ei ortodox , asemntor cu alte culte religioase - cretine, musulmane etc nu permite cstorii cu practicanii altor culte, dect prin convertirea partenerilor de cuplu - n cazul acesta, la iudaism. Din cauza cstoriilor n interiorul comunitii, ca i n cazul altor etnii i obti religioase, n colectivitile evreieti au aprut uneori i unele boli ereditare foarte rare care se manifest aproape numai la evrei i care au fost mai bine depistate i studiate datorit contribuiei medicilor si cercettorilor evrei[9] Evreii cstorii cu strini erau n trecut exclui din comunitate i sau asimilat n snul altor popoare. Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporeni a fost timp de secole inferior (de exemplu, n Romnia, pn dup Primul Rzboi Mondial, li sa refuzat cetenia romn) statutului btinailor, numrul strinilor cooptai n comunitile evreieti, prin convertire religioas, a fost n multe perioade neglijabil.

Hazarii

Rzboinic hazar (ori avar), cu un captiv. Desen dup un bazorelief de pe un vas de aur din Tezaurul de la Snnicolaul Mare.[10] Istoricul evreu romn Meyer Abraham Halevy reamintete c familia regal, aristocraia i o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea. n hanatul Hazaria triau evrei imigrai din Persia i din Imperiul Bizantin unde au fost persecutai n secolele VI-X (n 632 iudaismul a fost interzis i n 720 s-a ncercat o botezare forat a evreilor)[11]. Nu exist date istorice cu privire la numrul aproximativ de evrei imigrai i convertii. n preajma strmutrii triburilor ungare n Pannonia, li s-au alturat trei triburi hazare, supranumite kavari (pe grecete kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul i altor izvoare). Decenii mai trziu, n timpul domniei ducelui Tokun (Taksony) (mijlocul sec. X), pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari. Kavarii se presupune c erau de confesiune mozaic, ns probabil neobservant a Talmudului. Potrivit izvoarelor, plecarea lor din est a fost o consecin a unei revolte (euate) fa de han. n noua patrie, Pannonia, kavarii au fost asimilai curnd de populaia maghiarofon i au fost cretinai. Hazarii care i-au pstrat religia mozaic au fost asimilai de comunitile evreieti din Europa de est[12]. Cercetri genetice moderne susin c populaia evreiasc akenaz are de asemeni o oarecare ascenden turcic. n baza acestor studii a fost avansat ipoteza c hazarii (al cror idiom probabil era o variant veche a limbii ciuvae din familia de limbi turcice) ar fi reprezentat circa 11%12% din strbunii evreilor akenazi.

Originea genetic
n baza unor cercetri genetice fcute n scop medical n California, s-a tras concluzia c femeile din snul populaiei akenaze sunt predispuse a se mbolnvi de cancer la sn ntr-un procentaj de 8,3% n comparaie cu procentajul de 2,2% privind incidena aceleiai maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe. La femeile de limb spaniol, procentajul stabilit este de 3,5%, dar cercetri avansate au confirmat c un numr important de indivizi din acest mare grup lingvistic au strmoi de confesiune mozaic[13].

Istoria antic
Istoria evreilor, din perioada antic, e descris n Biblia evreiasc i cunoscut prin ea n toat lumea. Descoperiri archeologice au ntrit diverse date care apar n Biblie, dar perioada mai veche, a primului Templu, nu are dovezi archeologice i sunt istorici care cred c o parte din aceste texturi nu reprezint o adevrat istorie a evreilor.

Regatul Unit

Templului lui Solomon din Ierusalim. Ilustraie bazat pe datalii biblice Dup tradiia evreiasc 13 triburi de evrei, formate din descedenii celor 12 fii ai lui Israel (tribul lui Iosif a fost mprit n dou triburi, dup fiii lui, Menae i Efraim), au cucerit ara Israel, au colonizat-o i, dup o period n care nu aveau o conducere central, au format un regat condus de regele aul. Lui aul i-a urmat regele David. Acesta a cucerit oraul Salem (n ebraic alem), cruia i-a fost schimbat numele n Ierusalim i care a devenit capitala evreilor. Fiul lui David, Solomon, a construit la Ierusalim Templul, care urma s fie unic n religia evreilor.

Iehuda i Israel
Dup moartea lui Solomon, statul a fost mprit n dou regate, Iudeea i Israel. n anul 733 .e.c. Teglath-Phalasar III (Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Earra), regele Asiriei a cucerit Regatul Israel, l-a distrus i a exilat o mare parte din populaia evreiasc. n anul 586 .e.c. Iudeea a avut aceeai soart i, dup cucerirea Ierusalimului, regele Babilonului, Nabucodonosor (sau Nebucadnear) a exilat o mare parte din populaia evreiasc. Dup aceste exiluri, evreii au continuat s-i pstreze religia i s atepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea n patrie, unde s reconstruiasc Ierusalimul i Templul.

ntoarcerea evreilor din exil


n 539 .e.c., mpratul persan Cirus a cucerit Babilonul i a dat permis tuturor popoarelor deportate s se ntoarc n arile lor i s-i refac templele distruse. Muli evrei s-au ntors n Israel i i-au refcut Ierusalimul i Templul[14]. Repatrierea evreilor s-a petrecut n patru etape, ultima n anul 445 .e.c.[15]

Regatul Hasmoneilor

Arcul lui Titus la Roma - n care este reprezentat victoria romanilor n rzboiul mpotriva evreilor n 167 .e.c., evreii s-au rsculat mpotriva stpnirii greco-siriene, care ncerca s reprime religia evreiasc i s-i oblige pe enoriai s aduc n templul lor ofrande i pentru zeitile grecilor. Revolta a fost iniiat i condus de familia preotului evreu Hamonai. Fiii lui, lupttori viteji poreclii macabei (Makabim), au condus evreii la victorie i independen, iar unul dintre ei, imon, a fondat noul regat evreiesc, neacceptnd ns titlul de rege. imon a fost mare preot i ntistttor pe plan politic, dar urmaii lui au fost regi. Regatul hasmoneilor a fcut alian cu Imperiul Roman i, treptat, romanii iau mrit influena i au transformat regatul ntr-o ar supus, guvernat de prefeci romani ncepnd din anul 6. n anul 41 a fost ncoronat un rege evreu, Herodes Agrippa I (Irod Agrippa I), loial romanilor, dar dup moartea sa n anul 44, guvernarea rii a trecut n minile unui procurator roman[16].

Primul rzboi evreo-roman

Detalii pe Arcul lui Titus. Sclavi evrei duc tezaurul jefuit de romani din Templul de la Ierusalim n anul 66 a izbucnit o mare revolt evreiasc, numit i Primul rzboi evreo-roman. Luptele ntre evrei i romani au continuat apte ani i s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor. Romanii au distrus zeci de orae evreieti, ntre care Ierusalimul cu Templul, sute de mii de evrei au murit n lupte sau au fost trimii la Roma n sclavie.

Al doilea rzboi evreo-roman


n anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba, denumit uneori i al doilea rzboi evreo-roman. Revolta evreilor a reuit la nceput i timp de trei ani evreii au meninut, n condiii vitrege, o structur politic independent. Consecinele nfrngerii au fost n cele din urm foarte grele pentru ei.

Ierusalimul, interzis accesului evreilor, s-a transformat pentru un timp n Aelia Capitolina, fiind numit astfel n onoarea mpratului roman Aelius Hadrianus.

Diaspora evreilor

Portret de roman, probabil al lui Flavius Josephus Nu toi evreii exilai de Tiglat Pileser i de Nabucodonosor s-au ntors n Israel dup edictul de eliberare dat de mpratul Cirus, o parte din ei au rmas pe meleagurile pe care fuseser exilai. Pe aceast cale s-au format comuniti evreieti n multe locuri, unde majoritatea evreilor i-a pstrat religia. Evreii emigrai ndeosebi n provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comuniti, aflate n legtur cu rudele rmase n Israel. Cnd i puteau permite, plecau n pelerinaj la Ierusalim[17]. Prizonierii evrei luai n robie n primul rzboi evreo-roman au ajuns n diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman i au fondat comuniti evreieti, cum a fost cazul romanioilor din peninsula Balcanic. Titus Flavius Iosephus, istoriograf evreu ncetenit la Roma, a scris despre 97.000 de sclavi evrei adui n peninsula Italic. Cercetri genetice recente indic proveniena unei majoriti a evreilor akenazi din comunitatea evreiasc a Romei antice[18]. Din peninsula Italic, evreii s-au rspndit n zonele centrale i apusene ale Europei. Dup cretinarea europenilor, capii bisericilor au iniiat persecuii i prigoane mpotriva evreilor, intenionnd s-i constrng pe aceast cale s accepte botezul. Participanii la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comuniti evreieti aflate n calea cruciailor spre Ierusalim. Monarhi cretini cu intenia de a-i nsui averile evreilor i-au expulzat pe acetia din rile n care comunitile evreieti fiinaser timp de secole. Astfel, din cauza valurilor de expulzare, mare parte din evreimea vest-european a ajuns n Europa de est, unde n unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant[19]. Numeroi evrei esteuropeni poart nume de familie care pstreaz amintirea unor locuri din Spania, Italia, Frana, Germania etc., de unde strmoii lor au fost alungai n evul mediu (Alcalay, Gaster, Benveniste, Perez, Luria; Rappaport/Rappoport[20]; apiro/apira, (H)Alper(i)n/Alperowitz/Galperin, Ginsburg/Ginzburg, Ul(l)mann, Warburg, Hildesheimer .m.a.).

Limbile evreilor n diaspora


n comunitile din diaspora, evreii au adoptat limbile locale, iar n sinagog si scolile religioase se foloseau de limba ebraic i pe plan secundar de limba semit nrudit aramaica. Cu timpul, evreii i-

au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale i au inclus o parte de lexic i locuiuni din ebraic. Limba Idi este germana sudic medieval (foarte apropiat de dialectele bavarez i vab), cu o parte anumit din vocabular de origine ebraic, slav i chiar cu unele elemente romanice. Limba Ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medieval. Iavanica vorbit n trecut de evreii romanioi era bazat pe greac i ebraic. Alte limbi cu caracter mixt similar au aprut n Maroc, Kurdistan, Georgia etc. Multe sunt pe cale de dispariie din cauz c le dispar vorbitorii nativi.

Cultura evreiasc n diaspora

Monumentul lui Sholem Aleichem la Kiev Dei erau mprtiai i rspndii printre alte popoare, au reuit evrei s continue dezvoltarea culturii evreieti. Filosofii, teologii, poeii i scriitori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraic, sau de limbile evreieti locale (idi, ladino i altele) sau de limbile popoarelor majoritoare din jurul lor. Filosofi evrei ca Saadia Gaon, Moise Maimonide, Joseph Albo, Isaac Abravanel, Nachman Krochmal, Baruch Spinoza, Moses Mendelssohn, Martin Buber, Emmanuel Levinas i alii au influenat societatea evreiasc, dar i gndirea omeneasc n general. n Evul Mediu, poei evrei, ca Solomon ibn Gabirol, Yehuda Halevi, Immanuel Romano, Yehuda Alharizi, Moe ibn Ezra, Avraham ibn Ezra au scris poezii n limba ebraic, poezii n care -i exprimau i dorul lor de Ierusalim i meleagurile patriei ndeprtate. n continuare au aprut poei ebraici ca Moe Haim Luzzatto, Naphtali Herz Weisel, Meir Halevi Letteris, Jehuda Leib Gordon i alii. La sfritul secolului XIX i nceputul secolului XX, cnd s-a revenit la folosirea zilnic a limbii ebraice, n special printre sioniti care au emigrat spre Palestina, sau se pregteau s emigreze, s-au nmulit i poeii, scriitori i filosofii evrei care se foloseau de limba ebraic. n limba idi, limba folosit de evreii din Europa i din America de Nord, s-au exprimat sute de poei, dramaturgi i scriitori evrei de la Mendele Mocher Sforim, Abraham Goldfaden, Sholem Aleichem, Isaac Leib Peretz, Sholem Asch pn la Itzik Manger, Elie Wiesel, Isaac Bashevis Singer i Israel Joshua Singer. O parte din aceti poei, scriitori i dramaturgi au scris pe ambele limbi, idi i ebraic. n folclorul ladino sau compus multe cntece religioase, cntece de dragoste, proverbe i zicale, rugciuni i basme.

n rile n care triau obtii evreieti numeroase s-a dezvoltat i ziaristic evreiasc, n special n limbile evreieti idi, ebraic i ladino, dar i n limbile locale e popoarelor majoritare. Ca exemplu, numai n Bucureti au aprut vreo 170 de perioadice evreieti, n diferite limbi[21].

Rzboiul limbilor

Cine este evreu?


Deoarece definiia de evreu e dat i celor care in de religia mozaic i celor care sunt descedeni de evrei, chiar dac sunt ateiti sau agnostici, rspunsul la ntrebarea cine este evreu nu e intotdeauna simplu. Evreii karaii recunosc descedeni numai pe baz de tat, evreii ortodoxi numai pe baz de mam, evreii reformi pe mam sau pe tat i mai sunt i convertiii... n trecut evreii care s-au convertit la alt religie numai erau recunoscui ca evrei, dar n epoca modern se caut i cteodat se gsesc drumuri de convieuire sub acela titlu etnic.

Samariteni

Samariteni ntr-o fotografie din anul 1900 Dup exilul populaiei evreieti din ara lor n anul 586 .e.c, au rmas evrei n ara Israel, n special oameni simpli, rani. Lng aceti evrei s-au aezat n ara Israel tot felul de popoare aduse de Babilonieni i membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii care au rmas pe pmntul lor. Un popor format din acest amestec a fost poporul numit samaritenii. Revenii din exil, evreii au nceput s recldeasc Ierusalimul i Templul, au venit samaritenii i s-au oferit s ajute la cldirea oraului i Templului, dar evreii ntori din exil au refuzat ajutorul oferit, ca s nu-i primeasc n cadrul reconstruciei poporului evreu din cauz c s-au cstorit cu membri altor popoare[22]. Dup refuz, samaritenii i-au cldit templu propriu pe muntele Grizim, lng centrul lor, anticul ora Samaria. Samaritenii moderni cred c sunt evrei, dar nu sunt recunoscui ca atare n snul evreimii.

Israeliii noi (Cretinii)


Primii cretini s-au ridicat din rndurile populaiei evreieti din Palestina (ara Israelului), care includea i etnii semite locale asimilate de evrei. Rspndirea cretinismului printre eleni, romani i alte popoare pn atunci politeiste a determinat adncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradiional i discipolii lui Iisus Hristos, care se considerau la nceput evrei, ba chiar ca cei mai autentici. Noua credin, misionar, cu mesajul ei mesianic particular i facnd numeroase reforme, unele adaptate la obiceiurile altor popoare - de pild renunarea circumcizie i la restriciile alimentare rituale iudaice (ca interzicerea consumului crnii de porc) etc - s-a rspndit pe o scara larg n Imperiul Roman i chiar n afara lui. Conflictul dintre cele dou comuniti, evreii tradiionali, majoritari n Palestina, dar rmai minoritari n Imperiul Roman, i israeliii cei noi,

cretinii, s-a ascuit i mai mult att din motive de identitate etnic, ct i statal. Evreii tradiionali, n prima faz a propagrii noii religii n Palestina i-au prigonit, mpreun cu autoritile locale romane, pe cei care erau impostori i semntori de dezordine. Adepii evrei ai cretinismului i cu att mai mult prozeliii cretini de alte etnii nu mai acordau nsemntate existenei statale i tradiiei etnice particulare evreieti (iudee) i s-au ataat tot mai mult de caracterul universal al noii religii, care urma s devin credina dominant a populaiei greco-romane i n cele din urm a ntregului imperiu. Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilitii Bisericii n ascensiunea ei fa de evreii rmai, n minoritate, la cultul mozaic tradiional. Purttoare a statutului de israeliii autentici, n calitatea de purttori veritabili al mesajului profeilor evrei, Biserica a ajuns s nege orice legitimitate credinei i identitii etnico-politice a etniei considerate a fi czut din graia divin.

Karaii

Sinagoga karait din Oraul Vechi la Ierusalim Pe parcursul secolului VIII, la Bagdad, discordia dintre discipolii Talmudului i evreii care l respingeau a cauzat scindarea n dou tabere evreieti, cei care respectau nvtura rabinilor Talmudici pe de o parte i cei care nu acceptau Talmudul, karaiii, pe de alt parte. Centrele karaiilor erau n Egipt i n Palestina (Eretz Israel), n special la Ierusalim. Dup ce cruciaii au cucerit Ierusalimul i au omort acolo numeroi evrei, karaiii supravieuitori s-au refugiat n Imperiul Bizantin, iar de acolo n Crimeea. Karaiii sunt recunoscui ca evrei, dar n timpul celui de al doilea rzboi mondial, cnd naziti au anchetat acest subiect, au existat rabini care au declarat, ca s-i salveze de moarte [necesit citare], c membrii la obtii karaite nu sunt evrei adevrai. Totui, au fost karaii care nu au vrut s-i renege originea i au mers la moarte mpreun cu restul evreilor. Dup rzboi, unii ideologi comuniti s-au folosit de aceste declaraii n scop propagandistic, pentru a nega existena unui popor evreu i a susine c evreii nu ar fi dect o comunitate religioas.

Evreii din India

Bene Israel din Cochin n costum tradiional

Evreii din Ethiopia

Portretul desenat al unei femei din Beta Israel, publicat n cartea Cltorie n Abesinia" de Lefebvre. Sfritul secolului al XIX-lea n Ethiopia existau comuniti evreieti cu rdcini din timpurile antice. James Bruce, care a vizitat Ethiopia n anul 1770, n cutarea izvoarelor Nilusului, a scris c aceste comuniti evreieti se numeau Beita Israel (Casa lui Israel) nc din secolul IV, nume pe care l purtau evreii care au refuzat s se cretineze[23]. Mai trziu, dup secolul XV, cnd un rege cretin a scos o lege care permitea numai cretinilor s moteneasc pmnt, aceti evrei au fost poreclii falai, un cuvnt folosit pentru oameni fr pmnt, nomazi. Evrei falai care s-au convertit la religia cretin n secolele XIX i XX, se numesc falaimura, adic falai convertii.

"Negrii evrei" (sect american)


O sect in rndul populaiei afro-americane din Chicago i din Liberia, denumit African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem i condus de Ben Carter, s-a auto-prezentat, in urma unei revelaii divine relatate de acesta din urm, n al aselea deceniu al seculului XX, ca fiind "adevraii evrei". Muli din membrii acestei secte au venit n Israel cu viz de turiti i s-au aezat n mod ilegal n oraul Dimona. Ei se consider evrei, dar, din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite (poligamia), nu sunt recunoscui ca atare[24]. In ultimii ani s-au facut n Israel pai spre o mai bun integrare a lor prin msuri de conferire a statutului de rezideni ai rii i actiuni de normalizare a condiiei zonei unde locuiesc de ctre primria

oraului Dimona. O parte din membri comunitii lor din Israel, care cuprinde vreo dou mii de persoane, sau convertit la iudaism i se asimileaz n masa poporului evreu israelian.

Convertiii Legea israelian


Conform principiul Halahei (codul legilor religioase evreieti ortodoxe), preluat de legea votat n Kneset (Parlamentul israelian) n anul 1950, un evreu este, prin definiie, cineva care:

s-a nscut dintr-o mam evreic (adic, ceea ce conteaz este linia matern) sau, o persoan care s-a convertit la iudaism conform legii evreieti.

"Legea rentoarcerii", care acord cetenia israelian oricrui evreu/evreice care a ajuns n Israel, nu se bazeaz pe aceste criterii. Legea Rentoarcerii acord cetenia israelian oricrui evreu/evreic sau celui care are un printe evreu sau un bunic/o bunic evreu/evreic i soilor/soiilor a acestor persoane (chiar dac nu sunt evrei/evreice) i copiilor acestor persoane.

Evreii n raport cu religia iudaic - Rituri


Termenul de rit cnd se refer la evrei (n limba ebraic, minhag sg., minhaghim pl.) e paralel,dar in mic msur , cu cretinismul, unde ntre altele coexist ritul catolic, cel ortodox, riturile protestante etc. La evrei, aceste minhaghim (grupuri de rit) nu reprezint diferene teologice , spre deosebire de riturile din cretinism ,ci particulariti culturale sau istorice, bazate n primul rnd pe o apartenen geografic comun (mai mult sau mai puin) i mai ales pe tradiii comune n liturghie (nosah) Cele mai mari minhaguri sunt akenaz, mizrahi,(oriental) i sefard. i din punct de vedere al practicii religioase, deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici dect cele dintre riturile cretine catolic, ortodox i protestante sau dintre riturile sunit i iit ale musulmanilor. Ritul evreilor sefarzi i cel al evreilor orientali este foarte asemntor - amndou fiind adesea reunite sub denumirea de sefarzi n sens larg. Alte obti evreieti sunt relativ mici i au istorie si particulariti deosebite: karaim (evreii caraii); evreii etiopieni supranumii Beta Israel i poreclii falai de ctre ceilali etiopieni; evreii din Cochin etc. Cea mai mic i n acela timp strveche sect evreiasc - oficial nerecunoscut ca atare de rabinatul ortodox israelian - sunt samaritenii. n lumea evreiasc, ortodoxia (a nu se confunda cu ritul cretin numit de asemenea ortodox) se mparte n rituri, minhaghim - subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puin zonelor de origine. Cele dou rituri principale sunt:

akenazii sau "akenazi", care provin din vestul, centrul i estul Europei i au vorbit mult vreme limba idi. Rostirea acestor persoane n limba ebraic n uzul liturgic, mai ales n trecut i n comunitile ultraortodoxe, precum i, n mic msur , n limba de zi de zi n Israel are anumite particulariti, fiind influenat mai ales de graiurile limbii idi - ca n pronunarea consoanelor ch (h) i r i uneori n intonaie. sefarzi (spanioli); grupul i are obria n Peninsula Iberic, iar limba uzual i-a fost timp de secole limba ladino, supranumit iudeo-spaniola. Ebraica n rostirea lor a fost adoptat ca pronunia ebraic modern oficial. Evreii sefarzi au fost izgonii din Spania i Portugalia n 1492 i respectiv 1498. Au primit azil n Imperiul Otoman, inclusiv n Balcani (Bosnia,

Macedonia, Bulgaria, ara Romneasc etc), n Turcia i Grecia, n Palestina i Siria, n Egipt i n Maroc; de asemenea n Olanda, Anglia i America. Evreii orientali (mizrahim) sau sefarzi n sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii, din Yemen, din Irak (babilonieni), din Caucaz, Iran, Buhara i din restul Asiei . Un rit asemntor au i evreii italieni i evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania, denumii romanioi. Aceast mprire, dei se estompeaz n timp prin multitudinea de cstorii mixte, i pstreaz rezonanele culturale i socio-economice, cu o oarecare valoare n studiile sociologice i antropologice, cuprinznd i pe evreii nepracticani i pe cei nereligioi. Exist i n iudaismul ortodox akenaz o minoritate de comuniti "ultrareligioase", fundamentaliste sau habotnice (termenul are la origine noiunea habad, v. mai jos), al cror stil de via este mai apropiat de cel din trguoarele, numite tetl n limba idi, i din ghetourile evreieti de la sfritul evului mediu i nceputul epocii moderne din estul i centrul Europei, opus n diverse grade influenelor modernitii, educaiei generale etc. Ele acord o pondere foarte mare activitii de nvare a textelor sfinte, uneori - mai ales n Israel - n detrimentul tuturor celorlalte activiti, i accept n anumite limite adoptarea inovaiilor utile din domeniul tehnicii i al regulilor politicii. n cadrul lor se disting: - comunitile hasidice diverse, adunate n jurul curilor unor dinastii de rabini numii adikim sau admorim. Cea mai cunoscut, mai activ, ceva mai deschis fa de aspiraiile naionale i fa de nsuirea de discipline din nvmntul general, este cea numit Habad. - comunitile mitnagdimilor sau ale evreilor aa-zii lituanieni (litaim) opuse hasidimilor.

evreii religioi moderni - care mbin modernitatea (uneori i ataamentul la sionism, ca evreii naional religioi din curentul Mizrahi) i practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-zii tradiionaliti, massortim (a nu se confunda cu iudaismul conservator, yahadut massortit), frecveni n comunitile evreilor israelieni originari din Orient (mizrahim),dar i ntre urmaii evreilor akenazi provenii din estul i centrul Europei, care sunt ataai tradiiei ortodoxe - de exemplu frecventeaz sinagogile mai ales smbta i de srbtori, respect alimentaia ritual, dar nu observeaz cu strictee toate prescripiile religiei (de pild smbta i de srbtori circul cu automobilele, scriu, joac fotbal, deschid aparatele electrice, inclusiv televizoarele etc.)

Curentele religioase reformiste - reformat i conservator - au aprut n sec. XIX pe teritoriul Ungariei (spre exemplu, pn astazi o mare parte dintre evreii din Ungaria, Slovacia, Serbia i Transilvania aparin ritului numit neolog) i al Germaniei (Frankfurt, Berlin, Breslau), dar predomin n ri occidentale, mai ales n America de Nord. n Israel, congregaiile reformat (iudaism progresist) yahadut mitkademet i conservatoare (iudaism aa-zis tradiional, yahadut massortit) au nc un numr foarte redus de membri i nu sunt recunoscute ca legitime de instituiile rabinice oficiale. n schimb ele se bucur, firete, de o deplina libertate a cultului. ef rabinatul Israelului - nc bicefal akenaz i sefard, care deine monopolul n domeniul convertirii la iudaism, al strii civile - cstoriei i divorului - i n domeniul rnduielilor de nmormantare religioas pentru evreii din Israel, precum majoritatea absolut a evreilor israelieni practicani - aparin curentului ortodox. In ultimii ani exista tendinta crescanda spre unirea forurilor oficiale rabinica askena si sefard intr-unul singur. Astfel, la Tel Aviv s-au suprimat functiile de ef rabin sefard i akenaz al oraului i a fost ales n prezent un singur ef rabin din rndurile clericilor din ambele rituri.

Chiar dac dup tradiia familiei muli evrei se consider ca aparinnd la ritul ortodox, conservator sau reformat, majoritatea acestora sunt nepracticani sau laici, asemntor cu majoritatea populaiei din multe ri occidentale. Unii din ei pot fi atei sau agnostici. n lume au existat i continu s existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit n diverse circumstane la alte religii. De exemplu maranii (marranos) sau aa-numiii conversos, din Peninsula Iberic, care, pentru a nu fi expulzai, au consimit s primeasc botezul n rit romano-catolic, unii din ei doar n mod formal. Evrei adepi ai falsului Mesia avtai vi (Shavtay Tzvi) din Imperiul Otoman au trecut la Islam i au creat aa numita comunitate dnme. Cunoscute sunt i cazurile evreilor convertii la Islam (Jadid al-Islam Noii musulmani) din Mashhad n Iran i ale aa-numiilor falamura, convertii la cretinismul monofizit n Etiopia. n Israel exist grupuscule de evrei mesianici (adic cretini) aparinnd unor rituri cretine protestante al cror cult l practic n limba ebraic, pstrnd i unele simboluri i srbtori din iudaism. Din punct de vedere rasial i etnic, n ciuda tendinei relativ restrnse la misionarism i prozelitism, evreii sunt, ca i multe alte popoare, eterogeni. n cursul istoriei, fiind i dispersai n regiuni foarte diferite, au cunoscut n mod evident (mai ales nainte de rspndirea cretinismului i a Islamului) perioade de amestec prin prozelitism, att n Europa, ct i n Africa, Caucaz i Asia (de exemplu cazuri de convertire la iudaism n Italia i n peninsula iberic, hazarii, unele triburi berbere i arabe, populaii etiopiene, din Asia central ,India etc.). Dup emancipare, n societatea modern, evreii au cunoscut procentaje crescnde de asimilare de diverse grade, precum i creterea ponderii familiilor mixte.

Antisemitism

Masacru al unor evrei, n prima cruciad,Biblie din secolul al XIII-lea Existena evreilor ca minoritate etnic i religioas, care refuza s se asimileze i s renune la religia, cultura i obiceiurile naionale evreieti, s-a lovit, de-a lungul istoriei, de ostilitatea reprezentanilor religiilor majoritare, cretine, dar uneori i a cultelor idolatre sau islamic, care a dus uneori la masacre, pogromuri, campanii de convertire forat i expulzari n mas, legislaii restrictive i discriminatorii mpotriva lor. Autoritile cultelor i ale popoarelor majoritoare au impus evreilor un statut inferior,

uneori exercitnd astfel presiuni asupra lor ca s-i determine s se asimileze[25]. Guvernanii i-au exploatat pe evrei economic (impozite suplimentare) i le-au interzis exercitarea mai multor meserii, mpingndu-i spre ndeletniciri i meserii cu statut inferior n societate sau interzise enoriailor religiei populaiei majoritare (ex.cmtria)[26].

[modific] Evreii i comunismul


Statutul inferior impus evreilor din Europa, exploatarea lor economic i prigonirea religioas au contribuit la o situaie foarte neplcut pentru evrei. Evreii nemulumii de situaia lor erau mai dispui dect alte popoare s contribuie la schimbarea regimurilor guvernatoare cu sperana c noile regimuri le vor oferi o via mai bun. Din aceste motive muli evreii au primit cu simpatie Marea Revoluie Francez i revoluiile paopiste. Din acelea motive au fost muli evrei i printre primii revoluionari comuniti.

[modific] Sionismul
Dup consultri cu fruntai sioniti i discuii pe acest subiect n cabinetul britanic, a fost publicat, la 2 noiembrie 1917, Declaraia Balfour care recunoate legtura istoric ntre poporul evreu i ara Israel i promite c Marea Britanie va sprijini aezarea evreilor n Palestina, care trebuie s devin casa naional a poporului evreu[27]. La 24 iulie 1922, Consiliul Ligii Naiunilor a recunoscut legtura ntre poporul evreu i Palestina i a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta o cas naional pentru poporul evreu[28].

[modific] Vezi i

Romanioi Evreii akenazi Evreii sefarzi Mesianici Srbtori evreieti Federaia Comunitilor Evreieti din Romnia Sionismul n Romnia Istoria evreilor n Romnia Antisemitism

[modific] Note
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. ^ Dicionar Romn - Ebraic de Mayer Schechter-Haham ^ The Jews: a People, a Nation, a State by Salomon Benzimra ^ - " ^ Carol A. Redmount, 'Bitter Lives: Israel in and out of Egypt' in The Oxford History of the Biblical World, ed. Michael D. Coogan, (Oxford University Press: 1999), p.97 ^ The Mysterious "Habiru" and the Hebrews ^ Profesor David Flusser - Convertirea la iudaism n epoca noastr ^ Josephus, "Ant." xiii. 9, 1; xiv. 4, 4 ^ Adiabene, Jewish Kingdom of Mesopotamia by Jonah Gabriel Lissner ^ Jewish genetic diseases (Mazor guide) ^ Autorul desenului: Norman Finkelshteyn)

11. ^ Dr. Constantin Rezachevici, Institutul de Istorie N. Iorga al Academiei Romne, n: Contribuia evreilor din Romnia la cultur i civilizaie, Bucureti 2004, Editura Hasefer, paginile 36-65 12. ^ Dr. Constantin Rezachevici, Institutul de Istorie N. Iorga al Academiei Romne, tiprit n Contribuia evreilor din Romnia la cultur i civilizaie, Bucureti 2004, Editura Hasefer, pagini 36-65 13. ^ Femeile de origine hispanic, predispuse la cancer de sn 14. ^ [The Return to Zion] 15. ^ THE PERSIAN PERIOD (539-331 BC) 16. ^ Titus Flavius Josephus (Iosef ben Matatiahu), Bellum Iudaicum (Rzboaiele evreilor), Messada, 1968, pag. 37 17. ^ Pelerinaj la Ierusalim n perioada antic - Centrul de technologie educativ al Ministerului de nvmnt Israelian 18. ^ Jewish Genetics( Abstracts and summaries) 19. ^ Dr. Constantin Rezachevici, Institutul de Istorie N. Iorga al Academiei Romne, tiprit n Contribuia evreilor din Romnia la cultur i civilizaie, Bucureti 2004, Editura Hasefer, pagini 36-65 20. ^ Rapoport (din Jewish Encyclopedia) 21. ^ Harry Kuller - Presa evreiasc din Romnia, Editura Tritonic Bucureti, 2006, pagina 11 22. ^ Ezra and Nehemiah: The Return to Zion 23. ^ James Bruce, Travels to Discover the Source of the Nile, primul volum, pagina 485 24. ^ The African Hebrew Israelites of Jerusalem - A Village of Peace 25. ^ Dr. Constantin Rezachevici, Institutul de Istorie N. Iorga al Academiei Romne, tiprit n Contribuia evreilor din Romnia la cultur i civilizaie, Bucureti 2004, Editura Hasefer, pagini 36-65 26. ^ Dr. Constantin Rezachevici, Institutul de Istorie N. Iorga al Academiei Romne, tiprit n Contribuia evreilor din Romnia la cultur i civilizaie, Bucureti 2004, Editura Hasefer, pagini 36-65 27. ^ Declaraia Balfour 28. ^ Hotrrea Consiliului Ligii Naiunilor
MOZAISMUL Vechiul Teslament, puntc de legtur ntre culturile arhaice i culturile europene de mai trziu. Religia contractual-notarial dintre Israel i Iehova. Sublimarea monoteismului evreiesc graie activitii profeilor, care purific i spiritualizeaz ideea de divinitate. Dezvluirea planului divin i a venirii lui Mesia de ctre profei. Mesianismul se refer att la viitorul istoric ai Poporului ales, ct i la perspectiva escatologic, de sfrit al lumi. Intrnd n atmosfera religioa a Vechiului i mai ales a Noului Testament, ajungem ntr'o regiune spiritual mai cunoscut. Concep-ia biblic despre geneza lumii, despre Duhul lui Dumnezeu care plutete peste ape, despre creiarea totului din nimic, prin acte unice i miraculoase, despre facerea omului, despre paradis, despre nmul-irea neamului omenesc toate aceste motive nu trebuiesc dect amintite pentru ca ele s strneasc ecoul necesar n sufletele noastre. Mult mai mult dect pn acum, m voi referi la anumite motive fr de a le mai expune n chip special, ele fiind cunoscute. Evreii, care au scris crile Vechiului Testament, au marele merit de a fi salvat din culturile arhaice o seam de motive mitologice pe care le-au transmis popoarelor europene, fructificnd imens culturile acestora. Prin Vechiul Testament se face de fapt legtura ntre cultu-ra arhaic mesopotamian i n genere a Rsritului apropiat, i culturile europene, n climatul crora trim noi cei de azi. Acest merit nu poate fi ndeajuns subliniat. Evreii, n faza preistoriei lor pierdut n atmosfera comun ce s'a creiat n Asia Anterioar (prin expansiunea strvechii culturi babi-loniene, la care s'a adugat contribuia Hetiilor), erau o populaie politeist. Monoteismul testamentar s'a dezvoltat numai ncetul cu ncetul. Chiar din cea dinti porunc nscris de Moise pe Tablele legii se ghicete destul de lmurit lupta pe care acest nti i cel mai mare profet al Evreilor, a trebuit s'o dea nu numai pentru intro-ducerea, dar i pentru consolidarea monoteismului. "Eu sunt Dom-nul Dumnezeul tu, s nu ai ali zei n afar de mine Moise a gsit fr ndoial terenul pregtit pentru activitatea sa spiritual, n cadrul tradiiei patriarhale. Cci dup aceast tradiie, mult, foarte mult nainte de Moise, s'ar fi pus bazele acelei religii specific evreieti, de natur contractual, ntre Iehova i poporul su ales: Israel. Religia contractual, dintre Israel i Iehova, nu este un monoteism de cea mai pur esen, cel puin religia contractual aa cum se stabilete ea n epoca

patriarhal, sau chiar n primele cuvinte ale Decalogului. Prin religia contractual, Israel se simte legat de Iehova, iar Iehova de Israel, ca popor ales al su. Iar porunca: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tu, s nu ai ali zei n afar de mine, are rezonane cel puin ciudate pentru urechile noastre, mai ales dac tim s vedem i lucruri despre care catihetul nu ne-a vorbit nici cnd eram n clasele primare i nici cnd eram pe bncile de liceu. Avem de-a face aici cu un monoteism care se desfoar pe un fond nc politeist. Fenomenul aduce, dac mutm accentul cum se cuvine, cu henoteismul. Nu avem de-a face cu un henoteism, totui asemnarea este clar. Cu privire la ce este henoteismul, s ne amintim c omul mito-logiei indice se ruga unuia numai din mulimea zeilor si, ca i cum numai acest zeu ar exista, i-i atribuia de obicei acestuia nsuirile i isprvile tuturor celorlali. Tipologic, dac nu evolutiv, henoteismul este ceva intermediar ntre politeism i monoteism. Care este situaia n religia contractual dintre Israel i Iehova? Iehova e privit de Israel ca Dumnezeul unic, dar aa ca i cum ar mai exista i ali zei. Este vorba n primul rnd de zeii celorlalte popoare i seminii. Iehova este parc purtat de grija de a se impune el singur ca unic Dumnezeu prin aceea c-i alege un popor, pe Israel; prin sprijinirea acestui popor, Iehova se va impune ca unic Dumnezeu. Prin legmntul de supunere i de credin fa de Iehova, Israel obine garania i promisiunea unei situaii excepionale n lume. Totul se petrece ca i cum Iehova, pentru a deveni unicul Dumnezeu, are nevoie de credina unui popor, a lui Israel; iar legmntul dintre Israel i Iehova se face contractual, pe temeiul principiului i dau ca s mi dai . Din punct de vedere tipologic, acest monoteism este ceva intermediar ntre monoteism i politeism. Accentul final ns al acestei atitudini este de natur monoteist. Se vede ns din acest exemplu, ct de felurite sunt tipurile de religii de ndat ce ti s le difereniezi. Monoteismul evreiesc se sublimeaz, se reliefeaz, i ia o nfiare indiscutabil datorit activitii profeilor. Dela Moise i pn la Ion Boteztorul, profeii sunt un fel de organe prin care ideea de divinitate se purific. Cu activitatea profeilor ne gsim n faa unui incomparabil proces de spiritualizare a ideii de divinitate. Iat ns i un al doilea merit al profeilor evrei: antropomor-fismul, sau chiar zoomorfismul, dispar ca atare. Expresiile antro-pomorfe, la care se mai recurge, au o semnificaie mai impon-derabil, mai spiritualizat, i devin tot mai mult un fel de metafore lucid utilizate ca atare. Profeii se simt ei nii ca nite organe ale unui Dumnezeu care ine s se reveleze, firete, n primul rnd popo-rului ales. Cnd poporul ales cade n moravuri rele i n frdelegi, Iehova l pedepsete, trimindu-i din cnd n cnd cte un profet, care va biciui faptele pctoase ale lui Israel i care va reaminti acestui popor nestatornic legmntul iniial. Lupta profeilor cu pcatele poporului ales este de un nenchipuit patos dramatic. Dar profeii sunt profei, mai ales pentru o alt latur a activitii lor spirituale, pentru accentele cu care ei vestesc planul divin, pe care Dumnezeu l va realiza n lume. Prin activitatea aceasta a profeilor ia fiin mitul mesianic, ndreptat spre viitor, un mit al unui Mesia, al unui servitor al lui Dumnezeu, care va veni. Mitul mesianic se refer att la viitorul istoric al poporului ales, ct i la un viitor escatologic, de sfrit al lumii. Referine mesianice gsim mai ales n versurile Psalmistului i n revelaiile profetului Isaia. Strvechea cultur babilonian era deja adnc ptruns de ideea mesianic, adic de motivul Salvatorului. n cultura babilonian, Salvatorul avea ns strnse legturi cu mitologia astral. La sfritul unui an cosmic, lumea se prbuete i o nou divinitate ia condu-cerea, salvnd astfel existena, cldind o lume nou din rmiele celei vechi. Un astfel de salvator cosmic a fost zeul Marduk, al crui cult era centralizat n cetatea Babilon. n nvturile profeilor evrei, motivul mesianic nu are un caracter astral i niciun accent att de ciudat-cosmologic. Mesianismul poporului Israel st n strns leg-tur cu destinul viitor al acestui popor n lume, iar cnd motivul mesianic se amestec cu o icoan escatologic, procesul cosmic la care se face aluzie este singular, nu ciclic. n centrul lumii st des-tinul istoric al poporului ales, iar nu divinitile astrale cu periodi-citatea lor, ca n cosmologia babilonian. Fa de religia babilonian i ntru ct privete ideea de Divinitate, religia evreiasc apare deci mai spiritualizat; ct privete ns ideea mesianic, religia evreiasc este mai umanizat i orientat spre viitorul istoric, la care aspir poporul ales n lume.

Iudaismul(Mozaicismul)

Tragndu-si radacina din descendentii Iudeii, Iudaismul a fost infiintat in anul 2000 .C. de Avraam, Isaac si Iacob si are peste 18 milioane de adepti. Iudaismul adopta credinta intr-un singur Dumnezeu, care este creatorul universului si care conduce poporul ales, evreii, prin profetii cu care el vorbeste. Cuvntul lui este descoperit in Biblia evreiasca (sau Vechiul Testament), scrisa integral in ebraica - cu exceptia ctorva capitole sau versete, care sunt in aramaica, limba semitica asemanatoare cu ebraica si care este cartea cu cele mai multe traduceri si cei mai multi cititori din lume. Biblia este impartita in: Torah (cele cinci carti ale lui Moise), Neviim (Prorocii) Ketuvim (Scrierile, Psalmii).

n literatura rabinica se intlneste des termenul Torah pentru a desemna intreaga Biblie. Torah-ul contine si un numar de 613 de porunci, incluznd pe cele 10, care sunt explicate in Talmud. Iudeii cred ca, conditia omului poate fi imbunatatita, cuvntul Torah-ului trebuie ascultat si urmat, si ca Mesia va aduce, intr-un final, omenirea intr-o stare paradisiaca. Iudaismul promoveaza ideea de comunitate printre toti oamenii de credinta evreiasca, apartenenta la o sinagoga sau templu, si importanta vietii de familie. Ceremoniile religioase au loc att acasa, ct si la sinagoga. Iudaismul se imparte in trei mari grupari, care se deosebesc intre ele prin modul in care interpreteaza acele parti din Torah, care trateaza activitatile personale, ale comunitatii, internationale si religioase: 1.Comunitatea Ortodoxa, care considera Torah-ul provenit direct de la Dumnezeu, si de aceea obligatoriu; .Miscarea Reformata, o forma simplificata si rationalizata a iudaismului, care adopta in primul rand continutul etic al Torah-ului; 3.Iudeii Conservatori, care respecta multe din ritualurile din Torah, dar care admit si schimbari, datorate vietii moderne. Al patrulea grup, Iudeii Reconstructiei, resping conceptul de popor ales al lui Dumnezeu, dar mentin ritualurile ca parte a mostenirii culturale iudaice. Sinagogele (inseamna in ebraica case de intrunire) sunt de 20 de secole locuri in care evreii se intrunesc pentru a se ruga si a studia. Orice loc poate sluji acestui scop cu conditia sa fie orientat spre Ierusalim, sa nu fie acoperit de alta constructie si sa contina un anumit numar de obiecte de cult. Chivotul sfnt este partea esentiala, care contine sulurile Torei, suluri de pergament pe care Torah a fost scrisa de mna. In fata Chivotului sfnt arde o lumina vesnica, care simbolizeaza faptul ca Sfnta Scriptura continuta in Torah este lumina. In zilele de luni, joi, de Shabbat si in diminetile zilelor de sarbatoare, este scos unul din aceste suluri pentru a se citi textul recomandat. Rabinul inseamna Intelept, si este astazi indrumatorul spiritual al comunitatii sale, propovaduind, prezidnd diverse ceremonii sinagogale sau familiale. Rabinul poate si trebuie sa se casatoreasca. Shabbat-ul este in

religia iudaica ziua binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, care i-a incredintat-o poporului Israel, ca semn al legamntului incheiat cu el. Copiii lui Israel au primit porunca solemna de a intrerupe orice munca in ziua de Shabbat, acesta fiind mai sfnt chiar si dect Casa Domnului. Pornind de la aceasta conceptie, rabinii au alcatuit o lista cu 39 de munci de baza interzise de Shabbat, scopul lor nefiind acela de a crea o constrngere, ci dimpotriva, de a permite omului sa se elibereze cat mai mult de muncile ce ar putea degenera in robie, de a se elibera de goana dupa bogatie si de a reinvata sa traiasca. Ragazul creat de odihna de Shabbat trebuie sa fie ocupat cu rugaciuni, studiu, o atmosfera sarbatoreasca, att la sinagoga, ct si acasa. Circumcizia este considerata, dupa Avraam, semnul esential al legamntului dintre Dumnezeu si poporul sau. In a opta zi de viata, baietelul este introdus prin acest rit in Legamnt. Operatia este efectuata in general de catre un circumcizor, care rosteste o binecuvantare potrivita, ca si de tatal copilului. Circumcizia este ritul oficiat cu cea mai mare fidelitate de evrei, indiferent de tendinta careia ii apartin. Regulile alimentare - masa este locul privilegiat al binecuvntarilor casnice, cum ar fi cele savrsite inainte si dupa masa. Dintre mamifere, sunt permise rumegatoarele cu copita nedespicata, dintre animalele acvatice cele care au solzi si aripioare. In ce priveste zburatoarele, nu sunt autorizate dect pasarile de ograda (porcul, calul, iepurele sunt interzise, ca si scoicile, stridiile). Torah interzice de asemenea consumarea sngelui, de unde si interdictia de a consuma orice animal ucis prin vnatoare si stabileste reguli speciale pentru taierea animalelor si necesitatea de a sara carnea inainte de taiere. Alimentele din carne nu au voie sa fie amestecate cu cele din lapte. Despre iudaismul actual este putin de zis. Religia iudaica, prin fiinta si scopul ei, ar fi fost menita sa fie numai o pregatire, o calauza spre Cristos cum spune apostolul Pavel. De aceea, cu venirea crestinismului, valabilitatea sa ar fi ncetat. Tema mozaismului era ideea mesianica, venirea unui mesia, care urma sa ntroneze universalitatea religiei adevarate, n locul iudaismului particularist si exclusivist. De vreme ce mparatia mesianica s-ar fi realizat prin venirea lui Isus si instituirea crestinismului, mozaismul si-ar fi ncheiat menirea istorica. Perpetuarea lui ar fi o eroare. Asteptarea unui alt mesia, cerut numai de interesele nationale exclusive ale poporului evreu, face din mozaismul de astazi mai mult o doctrina nationala dect una religioasa. Aceasta rezulta si din faptul ca iudaismul mai supravietuieste si azi, redus insa aproape exclusiv numai la poporul iudeu, fara sa fi fost mbratisat de alte popoare
MOZAISMUL 1. MONOTEISMUL I ORIGINILE SALE SEMITICE Pornind de la dimensiunea necesar ca fiin religioas a omului, se poate afirma fr greeal c apariia religiilor este originar, n sensul ancestral; fiina uman s-a nscut religioas, fie n forma politeist cu conotaie pgn, fie n cea teist. #n ce privete panteismul*, acesta nu poate fi dect o form recent, modern, sofisticat; un hibrid de sacralitate i pgnism* nscut din respingerea formelor naive de politeism* i din nlocuirea existenei fiinei necesare, transcendente cu elemente pretinsfilosofice care s permit, cu premeditare, construcia unei religii fals sacre.# Cu privire la religiile monoteiste, spre deosebire de cele politeiste, ele sunt concepte care alturi de fundamentarea istoric i filosofic cu puternice rdcini tradiionale, dispun n plus i de o cvasi-corect fundamentare logic; i nu fr justificare mozaismul, cretinismul i islamismul sunt considerate de drept, mari religii. Calificarea uneia sau alteia dintre religii drept mare sau mic, i mai ales monoteist, este eminamente subiectiv; religii cndva n vog, cum ar fi zoroastrismul, buddhismul sau confucianismul, se consider a fi monoteiste, cu o deosebit de mare rspndire n antichitate i deci, ndreptite a se considera mari religii. #Zoroastrismul este religia ntemeiat de profetul persan Zarathustra sau Zoroastru, care s-a nscut pe timpul regelui Vistaspa (Eminescu i spunea Istaspe) la Raga n provincia persan Atropatene din Media n anul 63o .e.n. i a trit pn n anul 553 .e.n.. Lui Zoroastru i se atribuie calitatea de fondator al castei sacerdotale a magilor iniiai (din care fceau parte i cei trei magi, de mai trziu, care sunt pomenii cu ocazia naterii lui Iisus), calitate n care a stabilit preceptele religiei specifice din cartea sfnt Avesta. Zoroastrismul a unificat toate religiile politeiste ale timpului sub semnul monoteismului, religie care mai trziu, ntre secolele III i VII ale erei noastre, a devenit religia oficial a Persiei. Realitatea este aceea c zoroastrismul este o religie dualist, nu eminamente monoteist, avnd zeul bun i zeul ru. Zeul bun este Ahura Mazda, tritor n venica lumin, domnul atottiutor care a fcut cerul, pmntul i a nzestrat lumea cu ordine.

Zeul ru este Angro Mainius, distrugtorul, venic tritor n ntuneric i care, ajutat de spiritele rele, este n permanent lupt cu Ahura Mazda. Rolul profetului Zarathustra este acela de a face cunoscut nvtura bun, biruina definitiv fiind adus lui Ahura Mazda de ctre Shaoshiant cel nscut din fecioar. In zoroastrism, la momentul victoriei npotriva zeului ru, morii vor nvia i vor fi supui judecii, dar spre deosebire de supliciul venic, pctoii vor fi pedepsii doar cu trei zile de chinuri grele, dup care vor fi totui dui n mpria lui Ahura Mazda. Zoroastrismul i merit calificarea de religie monoteist deoarece dac nlocuim denumirile, Ahura-Mazda cu Dumnezeu, AngroMainius cu Satan, Zoroastru cu Ioan Boteztorul i pe Shoushiant cu Iisus, aceast religie reproduce construcia paradigmatic a Cretinismului. Budismul este ntemeiat de Buddha (n. 56o .e.n.) - supranumele lui Siddhartha Gautama nelept al tribului Sakya Muni. Buddha a predicat religia sa timp de 35 de ani la Benares n SE Indiei ncepnd cu anul 525 .e.n. Buddha se nate ca prin de Capilavastu la poalele munilor Nepal. In copilrie practic tradiionalele exerciii corporale, i conform obiceiulul locului, se cstorete de tnr. Foarte repede se autoconvinge c omul poate fi lovit oricnd de boal, mbtrnete iremediabil i n final moare, i toate acestea numai din cauza satisfacerii plcerilor. La 29 de ani se hotrte s practice ascetismul sever, prsind familia i retrgndu-se n singurtate. La baza filosofiei sale pune patru adevruri toate legate de apologia suferinei provenit din dorini. n filosofia sa descoper opt ci de distrugere a dorinelor prin practicarea dreptei credine, dreptei hotrri, dreptei fapte etc. n fapt religia lui Buddha, fr a fi politeism, nu este nici mcar monoteism, ns ea a avut i are o rspndire semnificativ. Este de remarcat varianta mahayana rspndit la mongoli i calmuci, precum i n Tibet unde se numete lamaism i se manifest ca teocraie monahal. Dei limitat rspndit, lamaismul este aprioric luat n consideraie din cauza efului spiritual, Dalai-Lama, a doua personalitate carismatic pe plan mondial, dup papa de la Roma. Dalai-Lama este n primul rnd o funcie, i mai puin o persoan anume; el este desemnat dup reguli precise dar oculte, pentru marea majoritate a oamenilor, dintre persoanele capabile (nc) de comunicare extrasenzorial, cele presupus-capabile s intre n comunicare direct cu divinitatea. Confucianismul* datorat filosofului chinez Confucius, varianta latinizat a numelui lui Kong Fuzi (551 479 .e.n.), propovduiete monoteismul i morala care ndeamn omul spre virtute i perfecionare. Confucianismul este o doctrin practic menit s propage concepia despre necesitatea unei societi ierarhizate. n viziunea confucianismului, exist o singur divinitate netrupeasc, deci eminamente spiritual, care nu este n legtur cu lumea ntrupat, i care este relaionat cu aceasta numai univoc (cu sensul de la divinitate la fiina uman), prin intermediul spiritelor. Dac acceptm viziunea mozaic asupra problematicii existenialismului divin i a celui substanial, n acea modern variant MESER-ist, aceea care se revendic drept interpretare epistemologic a Pentateuhului*, paradigma confucianist asupra lumii este cu cea mai mare probabilitate, varianta ntr-adevr real, i nu pe nedrept a fost religia oficial n China, timp de peste dou milenii .# Sunt motive ntemeiate s se considere c monoteismul este forma religioas primordial, totui din motive de fundamentare istoric se consider c el ncepe abia cu patriarhatul biblic al lui Abraham sau Ibrahim (Avraam n. 2o18 i.e.n. care n 1943 .e.n. a traversat Eufratul spre inuturile Canaan-ului) - acel strmo al israeliilor prin fiul su Isaac din cstoria cu Sara, dar i al seminiei arabe prin fiul su Ismail din cstoria cu Agar. Nici Biblia i nici alte scrieri sfinte nu l consider pe Avraam ca pe un reformator i deci, n mod logic, izvoarele monoteismului sunt anterioare. Nu exist nici-un motiv ca monoteismul s nu decurg de la Adam i Eva (cca.4o26 i.e.n.) i deci s fie religia originar primordial. Din timpurile avraamice i pn la fundamentarea cretinismului i apoi a islamismului lui Mohamed, monoteismul nu a nsemnat acea credin n existena singurului Dumnezeu numit i Iehova sau Allah, ci credina ntr-un singur Dumnezeu, ceea ce nu nseamn acelai lucru. Att Iosif, fiul lui Iacov (i Iacov nsui), ct i Moise - figurile profetice ale seminiei semitice* din Egipt - nu negau existena zeitilor egiptene, ci i afirmau credina n Dumnezeu pe care l considerau cel mai puternic dintre zei - zeul pentru care poporul lui Israel (noul nume al lui Iacov, Geneza 32;28 i 35;1o) era Poporul Ales cruia Dumnezeu i-ar fi fcut promisiunea de glorie i mreie n ara Promis. Monoteismul evreesc a cptat acea esen pur a credinei n singurul Dumnezeu abia dup ce Moise a primit Tablele de legi cu cele zece porunci pe care poporul evreu le-a asimilat ca obligaie contractual ( ntre el i Dumnezeu !!). In mod aproape similar s-au petrecut lucrurile i cu seminia arab, cu deosebirea faptului c monoteismul acesteia a avut nc de la nceput semnificaia credinei n singurul Dumnezeu; radicalismul arab tradiional, respingnd existena altei zeiti n afara lui Dumnezeu (pentru ei Allah), att pentru arabi ct i pentru alte neamuri. In concepia seminiei lui Ismail, singurul Dumnezeu a fost de la nceput Allah cruia evreii i spuneau Iehova iar cretinii DOMNUL Dumnezeu. Cu privire la evrei, se constat, avnd n vedere caracterul contractual al legturii lor cu divinitatea, c de fapt ei l-au ales pe Dumezeu (probabil dintr-o mulime de zei) i nu invers, iar conceptele de popor ales sau ar promis sunt construcii paradigmatice ale filosofiei de ei creat, menite s justifice i s legitimeze istoria, atitudinea i aciunile acestui neam. Caracterul contractual al legturii evreilor cu divinitatea este confirmat i de prevederile Talmudului* care nu cer expres credina n Lege, ci respectul acesteia. In ipoteza credibil c Adam i Eva sunt entitile generice primordiale ale umanitii, i cum acestea sunt fr discuie creaii ale acelui DOMN Dumnezeu, nu exist motive ca n acele nceputuri s fi existat i alte credine, n spe cele politeiste. i totui acestea au existat, n special la populaiile nesemitice, conferind prin contrast, miticii semite un caracter fantezist. Fr a exclude presupusul caracter fantezist, de fabulaie, al mitului evreu, meritele lui, ale mitului, sunt incontestabile deoarece spre deosebire de alte seminii, cea semit a gsit o paradigm credibil i cu minime contradicii, care explic i conserv istoria sacr a omenirii (iudeo-cretine) i credina n singurul Dumnezeu. Caracterul de a fi monoteist, nu asigur valabilitate unei religii, dar aceasta devine incontestabil-valabil din momentul n care prevede, respect i promoveaz un anumit cod etic, i anume codul principiilor moralei naturale - acele principii de esen divin, sau care reflect chintesena experienei istorice a umanitii - traducere a acceptului aceleiai diviniti. Monoteismul semitic, nc de la nceputuri a adoptat cte un astfel de cod; Cele zece porunci din Tablele lui Moise la evrei, sau Poruncile profetului Mohamed pentru populaiile islamice, i n acest mod se explic succesul su relativ rapid. Adoptarea unui cod de principii etice, respectarea i promovarea lui, au presupus n mod necesar instituionalizarea, adic apariia bisericii att n sesul spiritual ct mai ales n cel fizic, ca loc de propovduire i de reculegere (sinagoga la iudei i moscheia la musulmani). Din existena codului de principii ale moralei naturale, decurge i criteriul obiectiv de apreciere a uneia sau alteia dintre religii. Mai mult chiar, existena codului etic presupune responsabilizarea fiecrei biserici (fiecrui cult) n asigurarea educrii i tririi religioase pe baza unei credine raionale drept cale a cunoaterii, i nu de nsuire a tehnicilor pgne de golire a contiinei, cu sperana

iluzorie n aa- zisa iluminare de care fac atta caz, numeroasele secte ale micrii New Age*. #Golirea contiinei este o cale de asigurare a ndoctrinrii supuilor i un pretext de justificare a preteniei de ndumnezeire a conductorilor sectelor. In asigurarea golirii contiinei numit de fapt cale de acces la dumnezeire, sectele, nici mcar pgne i n niciun caz de esen crestin, folosesc orice metod care se bazeaz att pe carenele psihice ale indivizilor, ct i pe predispoziiile spre plcerile pervertite ridicate la rang de ceremonial. (Istoria a cunoscut i cunoate secte care exploateaz plcerea sexual; mormonii, dolcinienii, Prioria Sionului etc., promoveaz principii morale aberante, contrare legilor moralei naturale invocnd exemple menionate de Biblie, dar uitnd s spun c Biblia de fapt le condamn.)# 2. FUNDAMENTAREA MONOTEISMULUI MOZAIC Originile semitice ale monoteismului sunt indubitabile ca decurgnd cel puin de la patriarhul Avraam dac nu, aa cum i spune i numele, de la acel Sem - fiul lui Noe, dar apare paradoxul c pn la fundamentarea sa ca mozaism, a putut fi practicat de evrei n interiorul societii egiptene eminamente politeist. i totui se pare c acest paradox este de fapt regula; este puin probabil ca n afar de Sem i de Ham - de la al doilea decurgnd seminia hamit* cu religia sa specific - s nu fi existat i o religie a seminiei cu originea n cel de al treilea fiu al lui Noe, Iafet. In aceast idee, fiind notorie intolerana freasc dintre semii i hamii (probabil i iafetizi*), monoteismul despre care discutm - cel semitic, nc de la nceput a fost practicat i s-a dezvoltat n mediu ostil, cel hamitic, dac nu i iafetic. Este de presupus c seminia semitic, dar i hamitic, i de ce nu i a iafetizilor s fi aprut n aceeai zon, sau n zone apropiate de munii Ararat (nu neaprat separate) unde se presupune c a acostat arca lui Noe la retragerea apelor potopului biblic. Presupunerea pare plauzibil deoarece i patriarhul Avraam a ajuns n Canaan traversnd Eufratul - zon relativ apropiat de munii Ararat. i n perioada lui Avraam i a urmailor si, cea anterioar emigrrii n Egipt, semiii i monoteismul lor au avut parte tot de mediu ostil sau cel puin neprietenos, aa c practicarea monoteismului semit n Egipt nu ar trebui s par paradoxal. Prezena evreiesc i deci a credinei monoteiste n Egipt, ncepe cu acel evreu Iosif vndut de fraii si ca sclav, demnitarului egiptean Potifar. Despre Iosif se afirm c a fost ridicat n cele mai nalte ranguri (prim ministru) ale statului faraonic, datorit abilitii sale de a tlmci visele. Prevznd acei apte ani de secet i reuind s prentmpine nfometarea Egiptului, admimistrnd cu nelepciune anii de belug agricol, Iosif a primit ngduina de a-i aduce n Egipt pe tatl i pe fraii si mpreun cu numeroasele lor familii care s-au stabilit n inutul Gosen din Delta Nilului. Prezena evreilor n Egipt este incredibil cu att mai mult, cu ct acetia au avut libertatea de a-i practica credina lor monoteist. Acest paradox devine explicabil nu numai prin faptul c evreii s-au dovedit harnici i bine organizai, ci i prin contextul istoric al societtii egiptene. ncepnd cu anul 21oo .e.n. Egiptul fusese cucerit de populaiile hicsose originare din inuturile Caldeei, care probabil erau la fel de distanate att de monoteismul evreu ct i de politeismul egiptean, iar dac regii hicsoi au mbriat vechea cultur i credin egiptean au fcut acest lucru din motive de oportunitate politic. (Fenomenul cuceririi culturale a nvingtorilor de ctre nvini nu este singular n istorie; a se vedea aa-zisa romanizare a Daciei.) #Prezena evreilor n Egipt - ca leagn al monoteismului - poate fi determinat cvasicert, folosind informaiile biblice i consemnrile istorice cu privire la acel Iosif evreul care a cucerit cele mai nalte demniti n Egiptul faraonic. Toate sursele istorice afirm ca an al naterii patriarhului Avraam, anul 2o18 .e.n. La vrsta de 86 ani i se nate primul su fiu Ismael (1932 i.e.n.) i cum la vrsta de 19 ani, Biblia consemneaz n Genez c acesta i necjea fratele mai mic, Isaac, cu ocazia nrcrii sale la naintata vrst de cinci ani (deci diferena de vrst dintre fii era de 14 ani), nseamn c Isaac s-a nscut n anul 1918 .e.n. (Geneza 16;15,16.) La vrsta de 6o de ani, lui Isaac i se nasc cei doi gemeni; deci fiul su Iacov cruia DOMNUL i schimb numele n Israel printele celor 12 neamuri, prin cei 12 fii ai si - se nate n anul 1858 .e.n.. (Geneza 25;26.) Analiznd datele cu privire la vrsta cstoriei i la faptul c Iosif era penultimul fiu al lui Iacov, cercettorii biblici au stabilit pentru naterea lui Iosif anul 1767 .e.n. Informaiile biblice cum c Iosif a fost numit prim ministru (mare vizir, acum numit afnat Paeneat) al faraonului, la vrsta de 3o de ani, c a gestionat cu pricepere cei apte ani de belsug i a ferit Egiptul de cei apte ani de secet, n aceast din urm perioad obinnd i aprobarea faraonului de a-i aduce tatl i cei 11 frai npreun cu familiile, n Egipt (aproape cu certitudine n cel de al doilea an de secet), plaseaz venirea evreilor n Egipt n jurul anului 1728 .e.n.(Geneza 30;23,24. 41;40 -46. 45;6. 46;26. 47;9). Este interesant c la acelai an 1728 .e.n. se ajunge i dac acordm credit informaiei biblice conform creia prezena evreiasc n Egipt s-a ntins (exact) ct a doua jumtate din perioada de rtcire (la propriu) a evreilor, numit vremurile avraamice (de la 1943 .e.n. cnd Avraam a traversat Eufratul, din Ur n Haldeea, spre Canaan, pn n 1513 .e.n., anul exodului). (Aceste consideraii sunt necesare deoarece sunt opinii conform crora prezena evreilor n Egipt ar fi pur fabulaie. Contestatarii prezenei evreilor n Egipt, pot fi combtui i n ce privete nencrederea lor c un strin ar fi putut accede la cele mai nalte demniti egiptene. Realitatea este aceea c nu Iosif ar fi primul strin care devine demnitar la curtea faraomului, istoria consemnnd numeroase exemple, unele privind chiar persoane semite. Dac se ine cont c Egiptul antic era lovit de foamete, ca urmare a secetei periodice, din 7 in 7 ani, tlmcirea celebrului vis al faraonului nu este dect o banal predicie a unui Iosif inelept care avea cunotin despre fenomenul respectiv. ncrederea faraonului putea fi cucerit n baza acestei cunotine tiinifice i a ncrederii lui Iosif n posibilitile sale organizatorice i administrative. Salvarea de la foamete a egiptenilor, dar i a evreilor, a avut la baz, n primul rnd asigurarea unor recolte deosebite n anii dinaintea secetei. Sunt informaii conform crora Iosif a reuit s asigure un surplus de ap n lacul Qarun, amenajnd braul alimentator al Nilului i transformndu-l n canal, inclusiv navigabil. C acest canal este opera lui Iosif, stau dovad, nformaiile despre perioada plauzibil a amenajrii sale (ntre 1800-1650 .e.n.), precum i denumire de Bahr Iusuf care nseamn Calea lui Iosif. Dei n Exod se pomenete de prezena evreilor n capitala Ramses a Egiptului, realitatea este aceea c aceast capital era n acele timpuri Avaris (i nu ulterioara pi-Ramses), loc n care arheologia a descoperit prezumtiva reedin a lui Iosif i mormntul su (jefuit n mod paradoxal chiar i de oseminte). Informaia din parantez face plauzibil pe cea din Exod care pomenete c evreii au plecat din Egipt lund i osemintele lui Iosif.# Situaia privilegiat a evreilor n Egipt era frustrant pentru egipteni, i se pare c aceasta s-a schimbat radical cnd prinul Kamoses din Egiptul Superior, doar tributar regilor hicsoi, a recucerit ntregul Egipt, nvingndu-l pe regele hicsos Apopi III, acestuia rmnndu-i temporar numai capitala Avaris. Din acest moment, egiptenii au adoptat fa de evrei o atitudine opresiv, una din msuri fiind aceea de a-i ucide pe toi nou nscuii evrei de parte brbteasc, cu scopul limitrii numrului lor, i n plus impunnd ntregii populaii evreieti statutul de

sclavagism. Cum personajul biblic Moise s-a nscut n anul 1593 .e.n., recucerirea Egiptului de ctre Kamoses, trebuie s se fi produs nainte de aceast dat, iar conform binecunoscutei legende despre adopia celui scos de ctre fiica faraonului, se poate presupune c nu se cunotea originea semitic a acestuia. C este evreu, Moise a aflat, n secret, de la adevrata sa mam care ntmpltor sau nu, a fost aleas ca doic. Urmaul lui Kamoses, faraonul Ahmes I (Ahmoses) 1562 - 1537 .e.n. a ntemeiat cea de a XVIII-a dinastie - dinastia hamitic care i ura pe semii i care devine intolerant cu monoteismul acestora. Moise care acum tia c este evreu, s-a simit dator s-i apere seminia, devenind indezirabil n faa faraonului, i la vrsta de 4o ani, n urma unui eveniment violent, este nevoit s fug n inutul Madian (pe cellalt rm al Mrii Roii), de unde nu se mai ntoarce dect peste ali 4o de ani n 1513 .e.n. cnd faraon era Tutmes I (1516 15o4 i.e.n.). Pentru seminia lui Moise i pentru credina monoteist nu mai existau anse n Egipt; totul depindea de eliberarea din sclavie i emigrarea n inuturile presupusei promisiuni ancestrale fcut de Dumnezeu, evreilor. nzestrat cu o deosebit for mental i avnd cunotine care puteau fi folosite n sens predicional, Moise a fcut tot posibilul pentru a-l convinge pe Tutmes I s-i elibereze pe evrei. n acest sens, Biblia consemneaz cum Moise a folosit cele zece plgi pentru a-l determina pe faraon s cedeze. (Pentru a justifica plauzibilitatea dialogului lui Moise cu faraonul, este necesar s fie amintit c ntre acetia era totui un grad de rudenie, cel puin ca ntre veri, dac nu dintre Moise ca unchi i Tutmes ca nepot.) Predictibilitatea nroirii apelor Nilului, invazia de mute, de broate, de nari etc. este posibil cu mare probabilitate - experiena de via a unui om inteligent i n vrst fiind bine folosit, dei n cazul lui Moise se pare c este vorba de mult mai mult atunci cnd predicioneaz moartea fiului nti nscut al fiecrui egiptean. Cel puin aceast plag este puin credibil, alimentnd supoziia c unele afirmaii ale Bibliei ar fi fanteziste. i totui; la Gebal s-a descoperit o inscripie autentic, riguros datat ca fiind din timpul domniei lui Tutmes I, n care se consemneaz: motenitorul tronului ntregii ri, prea iubitul fiu al lui Menefta a murit. Menefta a fost unul dintre faraoni, dar a domnit ceva mai trziu, chiar i dup Ramses cel Mare, dar este foarte posibil ca acest Menefta din manuscris, s fi fost supranumele de ceremonial al lui Tutmes I - procedeu folosit aproape de fiecare dintre faraonii egipteni. Ca i cnd plgile nu ar fi suficient de incredibile, Biblia consemneaz i acea minune svrit de Moise, numit desprirea apelor - episod care dac nu ar fi fost real, poporul evreu nu ar fi existat, i credina mozaic nu s-ar fi nscut. n lucrarea Modelarea raionalitii.. a profesorului Gh.C. Dinulescu Cmpina, sunt suficiente argumente de ordin epistemologic care susin raionalitatea fenomenului i deci, nu sunt motive s nu acordm credit afirmaiilor biblice. n plus, dac Moise ar fi fcut afirmaii mincinoase n Pentateuh, i-ar fi pierdut credibilitatea n primul rnd n faa martorilor oculari, unii dintre acetia fiind contestatari care-l urmau pe Moise din nevoie; ori nimeni nu l-a acuzat de minciun. #De curnd, a aprut o nou ipotez, cu privire la desprirea apelor, fundamentat de Naum Volsinger de la Insitutul Oceanologic din Petersburg i de Alexei Androsov din Hamburg. Cei doi oameni de tiin iau n considerare faptul c Marea Roie este cel mai tipic exemplu de mare cu recife coraliere* dispuse transversal recife care pn la construcia Canalului de Suez, puneau probleme deosebite navigaiei. Conform celor doi oameni de tiin, recifele transversale din Marea Roie rmneau deasupra nivelului apei n timpul refluxului, mai ales dac acest fenomen era coroborat (dup calculele lor) cu un vnt constant din sud-est cu viteza de cca.1oo km. pe or. Cum refluxul maxim, dura 7- 8 ore i existena vnturilor de asemenea intensitate era (i este) frecvent, mai lipsea doar ca cineva s cunoasc faptul c noaptea, ntr-un inut deertic, reciful se desgolete i este potrivit s fie folosit ca vad pentru traversarea mrii. Este plauzibil ca acest cineva s fi fost Moise ginerele fostului preot egiptean, Ietro din Madian, care prin natura preocuprilor sale nopta adesea n zon, mpreun cu turma de oi. Explicarea episodului biblic al despririi apelor, invocnd un fenomen fizic posibil i foarte probabil, nu exclude explicaia pe baza fenomenului unidirecionrii mentale*; deosebirea este c pune mai mult accent pe cunotinele i experiena lui Moise, dect pe posibilele sale caliti energomentale, iar acest lucru nu scade cu nimic dimensiunea sacr a lui Moise. Tot ntr-o manier raionalist se pot gsi explicaii i pentru acele plgi pe care Moise le-ar fi aruncat asupra Egiptului. Dei nu este vorba de una din plgi, se poate explica raional, spre exemplu, acea minune care const n transformarea toiagului lui Aaron, fratele lui Moise, n arpe (care a nghiit erpii n care se transformaser toiegele preoilor faraonului). mblnzitorii de erpi cunosc faptul c unul din erpii cei mai veninoi cobra regal, rmne perfect nemicat (n stare de trans hipnotic) dac este ncolcit ntr-un anume fel. Starea ei de hipnoz este att de stabil nct pare un toiag sculptat, dac este corespunztor nfurat n jurul unui toiag din lemn, sau pare o coroan, ntr-adevr regal, dac este ncolcit i aezat ntr-un anume fel pe gluga burnusului.# n ultim instan, se pare c Tutmes I a cedat cererii lui Moise spernd c dup un drum epuizant n deert, evreii se vor ntoarce singuri n robie. Dei faraonul s-a rsgndit, exodul evreilor a avut loc ncepnd cu anul 1513 .e.n. (n prima duminic cu lun plin, dup echinociul de primvar). Acesta a durat 4o de ani, timp n care Moise a scris cel puin cinci din cele ase cri care i sunt atribuite i care se constituie drept fundamentarea noii religii - religia monoteist cunoscut ca mozaism. (n Biblie exist o informaie conform creia evreii au ajuns foarte repede n apropierea rii Promise, dar din cauz c nu au avut ncredere n promisiunea Domnului, au trimis 12 spioni, cte unul de fiecare seminie evree, spioni care s-au ntors s dea raportul dup 4o de zile. Dintre toi, numai doi brbai au avut ncredere n promisiunea DOMNULUI i s-au pronunat pentru intrarea n viitoarea lor ar; iscoada Caleb, fiul lui Iefune din seminia lui Iuda i Iosua, viitorul conductor al evreimii (nu Iosua fiul lui Nun iscoada din seminia Efraim). Drept pedeaps, pentru nencredere, Domnul i-a pedepsit pe evrei cu cte un an de rtcire pentru fiecare zi de iscodire. V.T.Numeri 14:6,9.) Vom conveni s numim mozaic, religia seminiei evreeti i pe aceea anterioar, cea ntemeiat sau cel puin continuat de patriarhul Avraam, dar fundamentarea, consemnarea ei documentar, nu poate fi dect aceea pe care evreii o numesc Legea sau Tora* (Torah) - cartea legii lui Moise. Iniial scris pe un singur pergament (rulou), legea lui Moise a fost mprit din motive practice n cinci pri alctuind Tora, iar ulterior, dup traducerea n grecete a cptat denumirea greceasc Pentateuh (cele cinci pri au devenit n ordine: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri i Deuteronomul) . #n ebraic, cele cinci pri sunt denumite dup primul, sau primele cuvinte din fiecare text: Bereit, Weelleh, Wayyiqra, Bemidhbar, Mineh hattorah, care nu sunt departe de denumirile greceti i de coninutul propriu-zis al fiecrei cri.# Geneza pare a fi o carte eminamente tiinific, noncomformist n comparaie cu ceea ce astzi nelegem prin tiin fundamentat. Ea descrie cum a fost creat Universul, cum au luat natere primele corpuri cereti menite a deveni stele, cum pe acestea (pe corpuri nc neajunse n faza de stele) a fost creat vegetaia, chiar ntrupat, cum a fost creat fiina uman (cu siguran eminamente spiritual), cum dup faza apariiei stelelor (generatoare de sisteme planetare) au aprut i animalele precum i fiina uman ntrupat. n limbajul filosofic modern, am spune c Geneza constituie, n lumina cunotinelor antice n materie, att o paradigm

cosmogonic (existenial) a lumii, aa cum mai trziu, nvaii au descris paradigmele geocentric (ptolemeic*), respectiv heliocentric (kantian*) ale Universului, ct i una plauzibil, nc credibil, a fiinrii att fizice ct i metafizice. Dumnezeu creaz cerul i pmntul - recte separ din Cosmos realitatea substanial de cea eminamente spiritual, separ ntunericul de lumin (creaz Universul) creaz lumintorii, ceea ce este echivalent cu apariia atrilor, creaz animalele, petii i psrile-fiecare dup felul su, creiaz fiina uman (pe Adam i Eva) dndu-i liberul arbitru* (avertismentul n legtur cu pomul cu mere etc.), adic rspunderea pentru propriile fapte. Din acest punct de vedere, mai mult dect dovada c este un deosebit cunosctor al tiinei, Moise face dovada c este, poate, cel mai mare filosof al vremii, i anume un filosof cu paradigm, i pe drept, sistemul su filosofic i poart numele, numindu-se mozaic. n celelalte patru cri, ca i n cea de a asea -Iov, care-i este atribuit, Moise consolideaz paradigma sa filosofic cu legi i regulamente, cu prevederi organizatorice att de natur religioas ct i seculare, fcnd din filosofia sa, una semitic. Dup moartea lui Moise, sistemul filosofic mozaic a continuat s fie completat cu nc 19 cri, de ctre diverse personaliti semite cu statute sociale diferite (primul fiind chiar urmaul su Iosua): filosofi, regi (mprai), profei sau pur si simplu oameni de rnd umili. Alturi de textele eminamente religioase, Vechiul Testament* include texte istorice, texte profetice i chiar texte poetice. Interesant este c pentru evrei, cele 25 (iar n Septuaginta 39) cri ale Vechiului Testament sunt considerate, far rezerv, sfinte, n ciuda faptului c n ele sunt consemnate fapte stnjenitoare, dac nu reprobabile, de genul: trdare i minciun, adulter, incest i proxenetism, rzbunare i crime etc., dar se pare c evreii nu sunt afectai de astfel de amnunte, considernd c ntreaga biblie are un sens ascuns pentru nelegerea cruia este nevoie de interpretare special (pesher*) aflat numai la ndemna preoilor, a cror prim ndatorire este interpretarea rabinic a bibliei. #Trebuie remarcat c n perioada ocupaiei de ctre Alexandru Machedon, practic din anul 25o .e.n., limba biblic, inclusiv pentru evrei, devine greaca i n mod implicit se realizeaz versiunea greac a Vechiului Testament (ntre 275 i 1oo .e.n. de ctre cca.7o traductori, la Alexandria), cunoscut sub denumirea de Septuaginta. (n versiunea greac, Vechiul testament nclude nc 14 cri, numite deuterocanonice.) Iniial folosit de toi cunosctorii de limb greac, Septuaginta este refuzat de evrei, ncepnd cu anul 70 e.n., ca urmare a acceptrii ei, n locul versiunii ebraice, de ctre cretini. Septuaginta original este folosit n Biserica Ortodox Greac iar n traducere, de ctre celelalte Biserici ortodoxe; rus, bulgara, romn, srb etc.# n aceast idee, n afara Torei - cartea sfnt a legii lui Moise, nvtura rabinic a creat Talmudul acea scriptur care comenteaz crile sfinte ale Vechiului Testament i care face obiectul studiului permanent al oricrui evreu practicant. Cu privire la Talmud, cartea eminamente iudaic, creat de marii preoi ntre secolul V .e.n. i V e.n., aceasta conine partea numit Mina (repetarea legii) i Ghemara care este o interpretare a Minei. Cu alte cuvinte, Talmudul este un punct de vedere obligatoriu, impus de marea preoime iudaic, asupra Vechiului Testament. Realitatea e ns aceea c Vechiul Testament, n varianta mozaic, difer de varianta acceptat de viitoarea religie cretin, att ca remprire i denumire a crilor, ct i din punctul de vedere al coninutului fiecrei cri, nu a celui de ansamblu. Odat cu transformarea mozaismului n religie exclusiv etnic, denumit iudaism (profesorul evreu, ulterior convertit la catolicism, John Strugnell afirm despre iudaismul primar c era o religie oribil prin rasismul ei!!),Vechiul Testament conine cele cinci cri ale lui Moise, patru cri cu caracter istoric: Iosua, Navi, Ezdra i Estera, trei cri poetice: Psalmii lui David, Cartea Cntrilor a lui Solomon i Cartea lui Iov, trei cri profetice:Isaia, Ieremia i Iezechiel, trei cri necanonice sau apocrife: Cartea Iuditei, Baruh i Macabeii - ori crile Vechiului Testament n varianta cretin sunt n numr de treizeci i nou, altfel denumite (unele) i despre care documentele de la Qumran confirm c toate sunt autentice, scrise n perioada mozaic de pn n secolul V .e.n. (Maleahi 443 .e.n.). Concepia despre un al doilea nivel de nelegere al scripturilor a fost preluat de autorii Noului Testament* care au realizat din acest punct de vedere adevrate opere de art, i care a permis marilor teologi cretini, n special catolici, s creeze opere (comentarii) de de nalt filosofie teologic, concordant cu principiile dogmatice i ceremoniale ale catolicismului (mai puin ale ortodoxiei). Dac sistemul filosofic creat de Moise este indubitabil unul semit, Vechiul Testament devine un sistem filosofic preponderent evreesc dei continu s fie mozaism, ns nu mai are n obiectiv i restul populaiilor semite cum ar fi cele arabe. Se poate aprecia c mozaismul a cptat un pronunat caracter naionalist. In afar de faptul c mozaismul naionalist neglija i producea insatisfacie unei importante populaii semitice monoteiste neamurile arabe - provoca prin abuz i colaborationism cu ocupantul roman, abateri de la lege, n favoarea aa-zisei tradiii, i deci, nemultumirea unor importante grupri evreeti. Cum de-a lungul a peste 1ooo de ani evreii erau obinuii cu un mozaism n permanent evoluie prin lucrri de explicare a crilor sfinte i adugarea de noi opere filosofice, i cum ncepnd cu secolul V .e.n.( Maleahi 443 .e.n.) practic nu au mai aprut opere de seam ale mozaismului, ci ale iudaismului naionalist, aceast stare de fapt a favorizat proliferarea contestatarilor organizai n numeroase secte religioase sau revoluionar-religioase, dintre care nu pot fi trecute cu vederea micarea esenian* i micarea zelot*. #Despre micarea esenian, contestatarii afirm c existena ei este ndoielnic. Realitatea este ns c aceast micare a fost ct se poate de real; documentele de la Qumran dovedesc c aceast sect este ceea ce se poate numi pstrtoarea mozaismului ortodox, micarea religioas care a generat cretinismul de mai trziu n varianta sa ntr-adevr ortodox. Micarea esenian este i la originea acelei denumiri - Iehova, pentru Dumnezeu, care orict ar prea c provine de la denumirea Yahve prin care sumerienii denominau pe acel DOMNUL Dumnezeu n fond un zeu anunnaki, nu este adevrat. Confuzia provine de la practica din scrierile ebraice vechi care nu folosea i vocalele, astfel nct att (Y)Iehova ct i Yahve se ortografiau similar.

Iudaismul
Tragndu-si radacina din descendentii Iudeii, Iudaismul a fost infiintat in anul 2000 .C. de Avraam, Isaac si Iacob si are peste 18 milioane de adepti. Iudaismul adopta credinta intr-un singur Dumnezeu, care este creatorul universului si care conduce poporul ales, evreii, prin profetii cu care el vorbeste. Cuvntul lui este descoperit in Biblia evreiasca (sau Vechiul Testament), scrisa integral in ebraica - cu exceptia ctorva capitole sau versete, care sunt in aramaica, limba semitica asemanatoare cu ebraica - si care este cartea cu cele mai multe traduceri si cei mai multi cititori din lume. Biblia este impartita in: Torah (cele cinci carti ale

lui Moise), Neviim (Prorocii) si Ketuvim (Scrierile, Psalmii). In literatura rabinica se intlneste des termenul Torah pentru a desemna intreaga Biblie. Torah-ul contine si un numar de 613 de porunci, incluznd pe cele 10, care sunt explicate in Talmud. Iudeii cred ca, conditia omului poate fi imbunatatita, cuvntul Torah-ului trebuie ascultat si urmat, si ca Mesia va aduce, intr-un final, omenirea intr-o stare paradisiaca. Iudaismul promoveaza ideea de comunitate printre toti oamenii de credinta evreiasca, apartenenta la o sinagoga sau templu, si importanta vietii de familie. Ceremoniile religioase au loc att acasa, ct si la sinagoga. Iudaismul se imparte in trei mari grupari, care se deosebesc intre ele prin modul in care interpreteaza acele parti din Torah, care trateaza activitatile personale, ale comunitatii, internationale si religioase: 1.Comunitatea Ortodoxa, care considera Torah-ul provenit direct de la Dumnezeu, si de aceea obligatoriu; 2.Miscarea Reformata, o forma simplificata si rationalizata a iudaismului, care adopta in primul rand continutul etic al Torah-ului; 3.Iudeii Conservatori, care respecta multe din ritualurile din Torah, dar care admit si schimbari, datorate vietii moderne. Al patrulea grup, Iudeii Reconstructiei, resping conceptul de popor ales al lui Dumnezeu, dar mentin ritualurile ca parte a mostenirii culturale iudaice. Sinagogele (inseamna in ebraica case de intrunire) sunt de 20 de secole locuri in care evreii se intrunesc pentru a se ruga si a studia. Orice loc poate sluji acestui scop cu conditia sa fie orientat spre Ierusalim, sa nu fie acoperit de alta constructie si sa contina un anumit numar de obiecte de cult. Chivotul sfnt este partea esentiala, care contine sulurile Torei, suluri de pergament pe care Torah a fost scrisa de mna. In fata Chivotului sfnt arde o lumina vesnica, care simbolizeaza faptul ca Sfnta Scriptura continuta in Torah este lumina. In zilele de luni, joi, de Shabbat si in diminetile zilelor de sarbatoare, este scos unul din aceste suluri pentru a se citi textul recomandat. Rabinul inseamna Intelept, si este astazi indrumatorul spiritual al comunitatii sale, propovaduind, prezidnd diverse ceremonii sinagogale sau familiale. Rabinul poate si trebuie sa se casatoreasca. Shabbat-ul este in religia iudaica ziua binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, care i-a incredintat-o poporului Israel, ca semn al legamntului incheiat cu el. Copiii lui Israel au primit porunca solemna de a intrerupe orice munca in ziua de Shabbat, acesta fiind mai sfnt chiar si dect Casa Domnului. Pornind de la aceasta conceptie, rabinii au alcatuit o lista cu 39 de munci de baza interzise de Shabbat, scopul lor nefiind acela de a crea o constrngere, ci dimpotriva, de a permite omului sa se elibereze cat mai mult de muncile ce ar putea degenera in robie, de a se elibera de goana dupa bogatie si de a reinvata sa traiasca. Ragazul creat de odihna de Shabbat trebuie sa fie ocupat cu rugaciuni, studiu, o atmosfera sarbatoreasca, att la sinagoga, ct si acasa. Circumcizia este considerata, dupa Avraam, semnul esential al legamntului dintre Dumnezeu si poporul sau. In a opta zi de viata, baietelul este introdus prin acest rit in Legamnt. Operatia este efectuata in general de catre un circumcizor, care rosteste o binecuvantare potrivita, ca si de tatal copilului. Circumcizia este ritul oficiat cu cea mai mare fidelitate de evrei, indiferent de tendinta careia ii apartin. Regulile alimentare - masa este locul privilegiat al binecuvntarilor casnice, cum ar fi cele savrsite inainte si dupa masa. Dintre mamifere, sunt permise rumegatoarele cu copita nedespicata, dintre animalele acvatice cele care au solzi si aripioare. In ce priveste zburatoarele, nu sunt autorizate dect pasarile de ograda (porcul, calul, iepurele sunt interzise, ca si scoicile, stridiile). Torah interzice de asemenea consumarea sngelui, de unde si interdictia de a consuma orice animal ucis prin vnatoare si stabileste reguli speciale pentru taierea animalelor si necesitatea de a sara carnea inainte de taiere. Alimentele din carne nu au voie sa fie amestecate cu cele din lapte. Despre iudaismul actual este putin de zis. Religia iudaica, prin fiinta si scopul ei, ar fi fost menita sa fie numai o pregatire, o calauza spre Cristos cum spune apostolul Pavel. De aceea, cu venirea crestinismului, valabilitatea sa ar fi ncetat. Tema mozaismului era ideea mesianica, venirea unui mesia, care urma sa ntroneze universalitatea religiei adevarate, n locul iudaismului particularist si exclusivist. De vreme ce mparatia mesianica s-ar fi realizat prin venirea lui Isus si instituirea crestinismului, mozaismul si-ar fi ncheiat menirea istorica. Perpetuarea lui ar fi o eroare. Asteptarea unui alt mesia, cerut numai de interesele nationale exclusive ale poporului evreu, face din mozaismul de astazi mai

mult o doctrina nationala dect una religioasa. Aceasta rezulta si din faptul ca iudaismul mai supravietuieste si azi, redus insa aproape exclusiv numai la poporul iudeu, fara sa fi fost mbratisat de alte popoare.

Legea mozaic i semnificaia ei astzi


(din revista "tiri din Israel" nr.11 din noiembrie 2003) Este un cretin nscut din nou eliberat de Legea lui Moise sau intr sub incidena ei? Aceasta este una din ntrebrile cele mai dificile pentru muli din cititorii credincioi; ea va fi analizat i soluionat de autor n articolul urmtor, pe baza Cuvntului lui Dumnezeu. Nu cu mult timp n urm am fost ntrebai de ce scriem att de puin n revistele noastre despre respectarea Celor Zece Porunci i despre zeciuial, care pare s fie foarte important n a obine binecuvntarea lui Dumnezeu. ntrebrile de acest gen mi ntresc o dat n plus convingerea c exist o lips acut de nelegere vizavi de pstrarea legii mozaice chiar i printre cretini. n Biserica lui Isus se pun printre altele ntrebri de genul: Trebuie s mai in nc Legea? Cele Zece Porunci mai au valabilitate i astzi? Trebuie respectat smbta sau duminica? Am voie s mnnc carne de porc? .a.m.d. Mare este confuzia cu privire la Lege! C.H. Mackintosh a subliniat n cartea sa Gedanken zum 2. Buch Mose (Gnduri despre cartea Exod): Este foarte important s nelegem caracterul i intenia Legii. Omul n natura lui este de fapt nclinat s ncurce principiile Legii i ale harului de o asemenea manier nct nici primul i nici al doilea principiu nu vor fi nelese corect. Legea rmne fr maiestatea sa sever, nemiloas iar harul fr desvrirea lui divin. Cerinele sfinte ale lui Dumnezeu rmn pe de-o parte fr rspuns, iar pe de alt parte, omul nu gsete ieirea din robia pcatului. Legea i harul sunt att de diferite, nct niciodat nu pot fi fcute parte a aceluiai sistem. Legea este expresia a ceea ce trebuie s fie omul, n timp ce harul arat cine este Dumnezeu. De aceea, este imposibil pentru un pctos s fie mntuit parial prin Lege i parial prin har. n ce const Legea mozaic? De regul, cnd discutm despre legea mozaic facem referire la Cele Zece Porunci. Dar aceast este o greeal deoarece Legea mozaic conine mult mai multe porunci: ea reprezint un ntreg cod de legi, cu 613 reguli, porunci sau interdicii. n ebraic, Legea se cheam Tora, termen care nseamn lege ca directiv, dar i nvtur. Coninutul Torei este redat n cele cinci cri ale lui Moise. ns termenul Tora se folosete i pentru a denumi ntregul Vechi Testament.

n continuare vom folosi termenul Tora pentru a defini cele cinci cri ale lui Moise, adic culegerea de legi mozaice cu cele 613 reguli, porunci i interdicii: - Ele pot fi mprite n trei categorii: Decalogul (Cele Zece Porunci), numit pe scurt Cele 10 Cuvinte. Aceste porunci reglementeaz relaia omului cu Dumnezeu i relaia dintre oameni. - Apoi gsim n codul mozaic cartea legmntului cu regulile civile i religioase. n ea se expune i se explic semnificaia religioas i civil a Decalogului pentru Israel. - n final, codul mozaic conine legile ceremoniale. Acestea reglementeaz slujirea n sanctuarul Cortului, i mai trziu, n Templu. n aceast ultim categorie este cuprins viaa i slujirea preoilor. Toate aceste reglementri, porunci i interdicii alctuiesc mpreun Legea mozaic. n iudaismul ortodox celor 613 porunci ale legii mozaice li se adaug culegerea de legi a Talmudului. Acesta este o lucrare legiuitoare i religioas transmis pe cale oral, care a fost apoi scris n perioada cuprins ntre secolele III i VI d.Cr. Tora i Talmudul alctuiesc totalul legilor. Isus Cristos i Legea mozaic Este interesant de remarcat faptul c Isus Cristos a luat poziie ferm privind codul Legii, cnd a spus: S nu credei c am venit s stric Legea sau Prorocii; am venit nu s stric, ci s mplinesc (Matei 5:17). ns Domnul Isus a respins ferm regulile i poruncile omeneti ale Talmudului (tradiiile iudaice) spunnd: Ai desfiinat frumos porunca lui Dumnezeu, ca s inei datina voastr. Cci Moise a zis (Exod 20:12; 21:17): S cinsteti pe tatl tu i pe mama ta"; i Cine va gri de ru pe tatl su sau pe mama sa, s fie pedepsit cu moartea". Voi, dimpotriv, zicei: Dac un om va spune tatlui su sau mamei sale: Ori cu ce te-a putea ajuta, este Corban, adic dat lui Dumnezeu, face bine; i nu-l mai lsai s fac nimic pentru tatl sau pentru mama sa. i aa, ai desfiinat Cuvntul lui Dumnezeu, prin datina voastr" (Marcu 7:9-13). Isus a susinut Cuvntul lui Dumnezeu. Pentru El, cele cinci cri ale lui Moise au fost inspirate de Dumnezeu i, din acest motiv, au fost obligatorii i pentru viaa i slujirea Sa. Prin urmare, El a spus: S nu credei c am venit s stric Legea sau Prorocii; am venit nu s stric, ci s mplinesc. Cci adevrat v spun, ct vreme nu va trece cerul i pmntul, nu va trece o iot sau o frntur de slov din Lege, nainte ca s se fi ntmplat toate lucrurile (Matei 5:17-19). Cui a fost dat Legea mozaic? Urmtoarele pasaje biblice ne arat c Legea mozaic a fost dat doar poporului evreu, respectiv Israelului: ... care este neamul acela aa de mare nct s aib legi i porunci aa de drepte, cum este toat legea aceasta pe care v-o pun astzi nainte? (Deuteronom 4:8).

El descoper lui Iacov Cuvntul Su, lui Israel legile i poruncile Sale. El n-a lucrat aa cu toate neamurile, i ele nu cunosc poruncile Lui (Psalm 147:19-20). Acestea sunt rnduielile, poruncile i legile, pe care le-a statornicit Domnul ntre El i copiii lui Israel, pe muntele Sinai, prin Moise (Levitic 26:46). Ei sunt Israelii, au nfierea, slava, legmintele, darea Legii, slujba dumnezeiasc, fgduinele (Romani 9:4). Legea mozaic a fost dat Israelului Astfel, Israelul a fost o excepie, dar i un model pentru toate naiunile. Biblia spune: Cci tu eti un popor sfnt pentru Domnul, Dumnezeul tu; Domnul Dumnezeul tu te-a ales, ca s fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faa pmntului (Deuteronom 7:6). Aadar, Israelul din Vechiul Testament este singura naiune al crei sistem de legi, sistem judiciar i executare justiiar, vin direct de la Dumnezeu. Astzi ns lucrurile nu mai stau la fel, deoarece Israelul este necredincios i nu se afl nc sub stpnirea lui Isus Mesia. n viitor ns, cnd Israelul se va ntoarce la Mesia, atunci Dumnezeu nsui va introduce forma de guvernare teocratic, va defini justiia, va exercita funcia judectoreasc i o va pune n aplicare. Despre aceast perioad a domniei lui Mesia Biblia ne spune: Plcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca dup nfiare, nici nu va hotr dup cele auzite, ci va judeca pe cei sraci cu dreptate, i va hotr cu neprtinire asupra nenorociilor rii; va lovi pmntul cu toiagul cuvntului Lui, i cu suflarea buzelor Lui va omori pe cel ru (Isaia 11:3-4). Despre starea viitoare a naiunii citim: "... Popoarele se vor duce cu grmada la el, i vor zice: Venii, s ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca s ne nvee cile Lui, i s umblm pe crrile Lui. Cci din Sion va iei Legea, i din Ierusalim cuvntul Domnului (Isaia 2:3). Dumnezeu este pe cale s-i instaureze mpria. De aceea nu trebuie s ne mirm c forele ntunericului ncearc s mpiedice acest lucru i doresc s opreasc stpnirea lui Dumnezeu cu toate consecinele ei! Atunci pcatul, nedreptatea i minciuna vor fi date n vileag, i se va ntmpla ceea ce este scris n Ieremia 25:30-31: ... Domnul va rcni de sus; din Locaul Lui cel sfnt va face s-I rsune glasul; va rcni mpotriva locului locuinei Lui, va striga ca cei ce calc n teasc, mpotriva tuturor locuitorilor pmntului. Vuietul ajunge pn la marginea pmntului; cci Domnul Se ceart cu neamurile, intr la judecat mpotriva oricrei fpturi, i d pe cei ri prad sbiei, zice Domnul. Rugciunea Domnului Isus se va mplini i ea: Tatl nostru care eti n ceruri! Sfineasc-se Numele Tu; vie mpria Ta; fac-se voia Ta, precum n cer, aa i pe pmnt (Matei 6:9-10). n ce msur sunt naiunile obligate s tin Legea mozaic? Proverbe 29:18 spune: Cnd nu este nici o descoperire dumnezeiasc, poporul este fr fru; dar ferice de poporul care pzete Legea! Fiecare naiune procedeaz corect dac pzete Legea lui Dumnezeu. Legea mozaic a fost dat poporului Israel cu urmtorul scop: Cci sfatul este o candel, nvtura este o lumin, iar ndemnul i mustrarea sunt calea vieii

(Proverbe 6:23). Dumnezeu a vrut ca Israelul s fie o lumin n mijlocul ntunericului naiunilor, un far strlucitor n noaptea pcatului, i n cele din urm un indicator spre Dumnezeul cel viu i sfnt. De aceea, Balaam a fost nevoit s declare: Este un popor care locuiete deoparte, i nu face parte dintre neamuri ... Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove! Locuinele tale, Israele! (Numeri 23:9; 24:5). Balaam a recunoscut c Dumnezeu era cu Israel, c pzea acest popor, c locuia printre ei i c le-a dat o rnduial, o siguran i o nfiare divin prin legile Sale. i prostituata Rahav din oraul Ierihon a admis n faa celor dou iscoade israeliene: tiu c Domnul v-a dat ara aceasta, cci ne-a apucat groaza de voi, i toi locuitorii rii tremur naintea voastr. Fiindc am auzit cum, la ieirea voastr din Egipt, Domnul a secat naintea voastr apele Mrii Roii, i am auzit ce ai fcut celor doi mprai ai Amoriilor dincolo de Iordan, lui Sihon i Og, pe care i-ai nimicit cu desvrire. De cnd am auzit lucrul acesta, ni s-a tiat inima, i toi ne-am pierdut ndejdea naintea voastr; cci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus n ceruri i jos pe pmnt (Iosua 2:9-11). Cnd mprteasa din Seba (Yemenul de astzi) l-a vizitat pe Solomon, a exclamat: Era adevrat deci ce am auzit eu n ara mea despre faptele i nelepciunea ta! Nu credeam tot ce se zicea, pn n-am venit i am vzut cu ochii mei. i iat c nu mi s-a istorisit nici jumtate din mrirea i nelepciunea ta. Tu ntreci faima pe care am auzit-o despre tine. Ferice de oamenii ti, ferice de slujitorii ti, care sunt pururea naintea ta, i care au nelepciunea ta! Binecuvntat s fie Domnul, Dumnezeul tu, care S-a ndurat de tine, i te-a pus pe scaunul Lui de domnie ca mprat pentru Domnul, Dumnezeul tu! Pentru c Dumnezeul tu iubete pe Israel i vrea s-l fac s rmn n picioare pe vecie, pentru aceea te-a pus mprat peste el, ca s faci judecat i dreptate! (2 Cronici 9:5-8). Numele lui Dumnezeu a fost cunoscut mult dincolo de graniele Israelului. Naiunile au fost nevoite s recunoasc fr putin de tgad caracterul unic al Israelului, s priveasc la Templul mre i s-L laude pe Dumnezeu. Astfel s-a mplinit rugciunea lui Solomon, rostit cu ocazia sfinirii Templului: Cnd strinul, care nu este din poporul Tu Israel, va veni dintr-o ar deprtat, pentru Numele Tu, cci se va ti c Numele Tu este mare, mna Ta este tare, i braul Tu este ntins, cnd va veni s se roage n casa aceasta, - ascult-l din ceruri, din locul locuinei Tale, i d strinului aceluia tot ce-i va cere, pentru ca toate popoarele pmntului s cunoasc Numele Tu, s se team de Tine, ca i poporul Tu Israel, i s tie c Numele Tu este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu (1 mprai 8:41-43). n ce msur sunt deci naiunile obligate s in Legea mozaic? Nimeni nu este obligat (nici un stat) s se ghideze dup codul de legi al lui Dumnezeu. Dar dac, din proprie iniiativ, se ntmpl ca o ar s pzeasc Legea lui Dumnezeu, atunci va avea parte de binecuvntri minunate, deoarece fiecare popor care se ghideaz dup legile lui Dumnezeu va experimenta ceea ce este scris n Psalmul 19:7-11: Legea Domnului este desvrit, i nvioreaz sufletul; mrturia Domnului este adevrat i d nelepciune celui netiutor. Ornduirile Domnului sunt fr prihan, i veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate i lumineaz ochii. Frica de Domnul este curat, i ine pe vecie; judecile Domnului sunt adevrate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de pre dect aurul, dect mult aur

curat; sunt mai dulci dect mierea, dect picurul din faguri. Robul Tu primete i el nvtura de la ele; pentru cine le pzete, rsplata este mare. Istoria ne nva c popoarele care au respins intenionat Legea lui Dumnezeu i au clcat-o n picioare au disprut (mai devreme sau mai trziu) de pe faa pmntului. S ne aducem aminte doar de fosta Uniune Sovietic sau de fosta RDG. n schimb, popoarele care s-au condus dup legi bazate pe poruncile lui Dumnezeu - fie chiar i ntr-o msur mai mic - au fost pn la urm binecuvntate. Biblia spune: Ferice de poporul care st astfel! Ferice de poporul al crui Dumnezeu este Domnul! (Psalm 144:15). Oare nu sunt astzi oamenii att de stresai, rvii psihic i debusolai, fiindc nu se ghideaz dup Cuvntul lui Dumnezeu? Liderii economici i politicienii iau attea decizii greite fiindc desconsider Cuvntul lui Dumnezeu. Oare nu suntem astzi att de nemulumii i lipsii de bucurie din cauz c neglijm poruncile lui Dumnezeu? Cu siguran c da, deoarece neglijarea Cuvntului lui Dumnezeu conduce n final la ruinare spiritual, sufleteasc, moral i financiar. Este Biserica lui Isus obligat s respecte Legea mozaic? Domnul Isus, Capul Bisericii (Efeseni 5:23), a confirmat ntreaga Lege mozaic (cu cele 613 de rnduieli, porunci i interdicii), prin urmtoarele cuvinte: Este mai lesne s treac cerul i pmntul dect s cad o singur frntur de slov din lege (Luca 16:17). El a mers un pas mai departe i a afirmat: S nu credei c am venit s stric Legea sau Prorocii; am venit nu s le stric, ci s le mplinesc (Matei 5:17). Isus a venit pe lume sub Lege: Dar cnd a venit mplinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Su, nscut din femeie, nscut sub Lege (Galateni 4:4). A fost crescut i educat conform rnduielilor i regulilor Legii. El a mplinit i a respectat toate normele Legii. Mai mult chiar, Domnul Isus nu numai c a inut Legea mozaic, dar a i fost condamnat la moarte prin ea. Pentru c a luat asupra Lui toate pcatele noastre, a trebuit - Legea insista asupra acestui lucru - s moar din cauza acestor pcate. Astfel, Legea mozaic a fost trit i mplinit total de Isus Cristos. De aceea Biblia spune: Cristos este sfritul Legii...(Romani 10:4). Cnd m confrunt cu Legea mozaic, exist o porunc ce trebuie mplinit indiferent de vremea n care triesc. Dumnezeu spune n Lege: ... Eu sunt sfnt..., i El cere: ... s fii sfini... (Levitic 11:44-45). Astfel Legea m confrunt cu problema pcatului pe care nu o pot rezolva singur. Apostolul Pavel scrie: "... eu sunt pmntesc, vndut rob pcatului (Romani 7:14). Legea descoper neputina noastr de a atinge standardul de sfinenie al lui Dumnezeu deoarece, prin ea suntem confruntai cu nsui caracterul lui Dumnezeu. n Lege gsim modul corect de nchinare naintea lui Dumnezeu, directivele dup care trebuie s trim. Legea reglementeaz relaia noastr cu aproapele nostru i ne descoper standardul dup care va fi odat judecat viaa noastr. Astfel, prin Lege recunoatem cine este Dumnezeu i cum ar trebui s fim noi. ns Legea nu poate face i pasul urmtor: nu ne poate mntui, nici nu ne poate salva. Din contr, ne condamn pe toi ca pctoi i ne face vinovai naintea lui Dumnezeu. S ne amintim de ceea ce a spus Isus Cristos: S nu credei c am venit s stric Legea sau Prorocii; am venit nu s le stric, ci s le mplinesc (Matei 5:17). Prin aceste cuvinte, Fiul lui Dumnezeu spune c a venit s mplineasc toate cele 613

de rnduieli, porunci i interdicii ale Legii. El a mplinit Legea n totalitatea ei. De aceea este scris: Cristos este sfritul Legii... (Romani 10:4). El a dus Legea la bun sfrit; a mplinit-o. De ce a fcut acest lucru? Rspunsul l gsim citind ntregul verset citat mai sus: Cci Cristos este sfritul Legii, pentru ca oricine crede n El, s poat cpta neprihnirea. El nu a mplinit Legea pentru toi oamenii, ci numai pentru cel care crede n El. La ce fel de credin face aici referire Biblia? La credina care tie ... ... c nici un om nu este capabil s mplineasc Legea i s ating astfel standardul lui Dumnezeu. ... c Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos a venit pe aceast lume s ating acest standard n cele mai mici detalii. ... c Isus Cristos a luat asupra Sa, pentru mine, pedeapsa Legii, adic moartea. Nu puini i pun ntrebarea: Dac pentru cretinii nscui din nou Legea mozaic nu mai este valabil, nu ne privm astfel de trirea conform unei etici sntoase, divine? Oare mai tim cum s ne comportm, ce este drept i ce este nedrept? Isus Cristos a definit o etic superioar... ... eticii Legii mozaice. Legea mozaic spune: s nu preacurveti (Exod 20:14). Isus Cristos ns afirm: Oricine se uit la o femeie, ca s-o pofteasc, a i preacurvit cu ea n inima lui (Matei 5:28). Legea mozaic cere: S nu ucizi (Exod 20:13). Isus Cristos ns declar: Iubii pe vrjmaii votri, binecuvntai pe cei ce v blestem, facei bine celor ce v ursc, i rugai-v pentru cei ce v asupresc i v prigonesc (Matei 5:44). Etica lui Isus Cristos trece dincolo de tot ceea ce a existat anterior, dincolo de orice capacitate i resurs uman. El ne cere un comportament care n mod natural ne este strin. Aceast etic definit de El poate fi mplinit doar de un om nscut din nou, care s-a dedicat din toat inima Domnului: Voi pune legile Mele n inimile lor, i le voi scrie n mintea lor (Evrei 10:16). Despre acest om nscut din nou se afirm: Care ne-a i fcut n stare s fim slujitori ai unui legmnt nou, nu al slovei, ci al Duhului; cci slova omoar, dar Duhul d viaa (2 Corinteni 3:6). Este interesant c apostolul Pavel a scris aceste rnduri exact Bisericii care a avut cel mai mult de luptat cu ura, gelozia, imoralitatea, desfrul i imaturitatea spiritual. Dar tocmai prin aceasta el a artat cretinilor din Corint, i implicit tuturor credincioilor, c prin naterea din nou este posibil trirea dup etica lui Isus Cristos. Cretinii nu resping astfel moralitatea legii mozaice, ci o ridic la un nivel mult mai nalt, i anume o raporteaz la etica Duhului Sfnt, despre care se spune: Road Duhului, dimpotriv, este: dragostea, bucuria, pacea, ndelunga rbdare, buntatea, facerea de bine, credincioia, blndeea, nfrnarea poftelor (Galateni 5:22). Cum punem ns toate acestea n practic? Doar prin trirea unei viei de credin autentice cu Isus Cristos. Gndirea, vorbirea i faptele noastre trebuie s fie determinate tot mai mult de Domnul nostru Isus Cristos: ... i orice facei, cu

cuvntul sau cu fapta, s facei totul n Numele Domnului Isus (la o adic s putem scrie sub toate aciunile noastre numele Domnului Isus), i mulumii, prin El lui Dumnezeu Tatl (Coloseni 3:17). Numai dac ne dedicm cu totul Domnului Isus putem aduce roade spirituale. Poate c noi nine nu vom realiza c Duhul Sfnt rodete n noi, dar cu siguran cei din jurul nostru vor remarca. Fie ca n viaa noastr, a tuturor, s se ntmple acest lucru!

Despre Vechiul Testament i religia evreilor (Iudaismul).


Aceast pagin suplimentar este o contribuie la o mai bun nelegere a Vechiului Testament, precum i la un mai bun dialog interreligios. Nu avem pretenia n cadrul acestui proiect s analizm textele Vechiului Testament la fel de detaliat cum am procedat cu Evangheliile i Vieile Apostolilor (praznicul Rusaliilor). Iisus Hristos i ucenicii Si au fcut adesea referiri la Sfintele Scripturi, familiare asculttorilor lor. Este vorba n primul rnd aici de Vechiul Testament. Acesta conine o povestire a Genezei, Cri despre istoria evreilor, texte de legi, texte profetice, psalmi, scrieri apocrife etc. Iisus i ucenicii au artat c faptele lor nu anuleaz, ce-i drept, revelaiile din vechile scrieri, dar c ei nu intenionau s fie n primul rnd tlmcitori ai Sfintei Scripturi, ci este vorba de viaa trit n contact nemijlocit cu Dumnezeu i Hristos. (Vezi i Principiile valorilor morale precum i textul principal). Prin aceasta rezult noi orizonturi n comparaie cu Vechiul Testament. Cu toate acestea n Noul Testament se gsesc i numeroase referiri la alte orientri religioase ale acelor vremuri. Spre exemplu, Evanghelia dup Ioan se adreseaz adeseori n mod evident acelora care erau familiarizai cu nvturile gnostice, cu scopul de a le clarifica pornind de la propriile lor cunotine - tocmai ceea ce era diferit n Cretinism i specific lui. Un exemplu la ndemn este expresia El este lumina cea adevrat" n Ioan 1. De asemenea, unele dintre Epistolele pauline precum i alte scrieri de acest fel iau n considerare i nivelul de cunotine al adepilor vechilor credine mistice ntr-o mai mare msur dect scrierile iudaice. Cineva nefamiliarizat cu aceste tradiii nu va observa acest fapt. n astfel de pasaje ale Noului Testament nu vom gsi sentine care s condamne fr deosebire toate scrierile vechi ne-iudaice. Acest fel de condamnare poate fi regsit numai n acele pasaje care menioneaz concret abuzurile unor anume culte degenerate, cu scopul de a avertiza oamenii asupra pericolelor ce le implic alegerea unor asemenea ci. Calea originar, genuin a Misiunii era aceea de a-i lua pe oameni de la nivelul la care se afl, n loc de a le pretinde s i uite pur i simplu ntregul trecut ceea ce le-ar putea provoaca crize de contiin suplimentare mai degrab dect s le aduc mntuirea sufletului. Celor de alt origine nu li se pretindea s asimileze mai nti ntreaga tradiie iudaic. Din acest punct de vedere ei aveau aceleai drepturi ca i evreii. Totui acest fapt a generat controverse, care mai apar i astzi, ntre adepi. n realitate ar fi posibil relevarea cretinescului pe baza altor tradiii religioase n loc de Vechiul Testament. Este ceea ce a ncercat Mani, printele maniheitilor prezeni la nceput n numr mare n Asia i mai apoi persecutai de biseric, n zilele noastre ei fiind practic exterminai. Punctul de la care a pornit Mani l-a constituit religia tot monoteist a lui Zoroastru n Persia. n ce msur a reuit el s evidenieze astfel rolul lui Iisus, i n ce msur acest lucru eventual nu i-a reuit (de ex. datorit unilateralitii escapismului prezent n nvturile sale) n ciuda nivelului lor nalt este o problem asupra creia nu dorim s ne oprim aici.

Dup biblia ebraic, religia evreilor (Iudaismul) a generat alte cteva scrieri, cum ar fi codificarea legii (Mishna) sau comentariile (Gemara) la Talmud ediiile din Babilon i Ierusalim -, precum i operele de baz ale anumitor orientri, cu precdere scrierile misticesoterice ale cabalisticii: Zohar-ul (Sohar) / Sepher Jezirah . Acestea din urm sunt atribuite secolului al 13-lea, dei probabil sunt inspirate din scrieri mai vechi. Pri din ele amintesc chiar i de Egiptul antic. i n zilele noastre exist o mistic iudaic.

Despre conceptele i imaginile asociate lui Dumnezeu.


Dumnezeu este numit n Vechiul Testament iniial Elohim care nseamn spirite (creatoare) divine i nici ntr-un caz fpturi extraterestre care ar fi creat specia uman prin manipulare genetic, cum speculeaz mai nou anumii autori - ; dac au existat anumite influene negative asupra dezvoltrii planetei, acestea sunt ulterioare i fr legtur cu geneza. Numele Jahweh/ Iahve/Jehovah/ JWHW apare abia mai trziu n Vechiul Testament. Surse mistice i din sfera tiinelor sociale,cum sunt Lorber sau Steiner, susin c odat cu apropierea de Dumnezeu a aprut ntre altele i perceperea Lui ca Iehova. Numai c, din pcate, traducerile folosesc mereu aceleai denumiri, chiar i acolo unde n original apar multe nume diferite ale lui Dumnezeu. Din aceast cauz se pierd tririle i experienele oamenilor, diferite de la o epoc la alta. Experiena, la origine veritabil, a lui Dumnezeu ca Iehova a fost probabil abia mai trziu afectat negativ prin influene umane. n acest context, fiine malefice au reuit chiar s induc n eroare oamenii a caror credin i spiritualitate erau aplatizate, i care erau plini de ur. Astfel, nu toate textele din Vechiul Testament se refer neaprat la adevratul Jahwe(Iahve) i la JHWH" aa cum este descris i explicat de Prof. J. J. Hurtak/ SUA. Aceasta nu nseamn ns c fiecare fapt i ntmplare din Vechiul Testament poate fi evaluat pe baza normelor logicii umane a societii contemporane nou. Dumnezeu tie mai bine dect noi motivele faptelor Sale, El tie ce cere oamenilor, i de ce.

Hristos i credina n Mesia.


Deja n Septuaginta, traducere a bibliei ebraice n limba greac fcut de evrei pentru evrei i datnd din sec. al 3-lea/al 2-lea naintea lui Hristos, "Christos" este cuvntul folosit pentru Meschiach", adic pentru Mesia cel proorocit. Rezult de aici c el nu este o scornire a lui Paul, aa cum au crezut unii scriitori moderni. Manuscrisele descoperite n peterile din apropierea Mrii Moarte arat c evreii profund credincioi ateptau tocmai n deceniile/secolele precedente naterii lui Hristos o mprie a pcii mesianic, aa cum este descris n Isaia 11. ns nc de pe atunci existau interpretri diferite n ce privete esena lui Mesia la fel ca i n cazul ucenicilor lui Iisus, crora nu le era uor s interiorizeze faptul c prin noua "mprie" proorocit nu se prevedea o revolt naional mpotriva romanilor, ci era vorba de o dezvoltare spiritual, atottransformatoare, o "mprie a cerurilor". Comunitatea de la Qumran este adesea considerat ca aparinnd comunitii extrem de credincioase, cu nclinaii spirituale, a esenienilor, care, pe lng farisei i saducei, constituiau cea de-a treia coal fundamental a iudaismului din acele vremuri. La o privire mai atent ne vom da seama c avem de a face cu o comunitate independent, apropiat esenienilor, care pstra contacte bune cu diferitele orientri ale iudaismului acelor vremuri, nu numai cu esenienii panici, ci i cu "Zeloii" militani i ei independeni, precum i cu fariseii din Ierusalim (acetia din urm, ajuni la strmtoare, au ncredinat celor din Qumran nsemnrile lor despre comorile din Templu, acetia fiind evident considerai, n ciuda opiniilor divergente, ca fiind absolut demni de ncredere). "Codurile de reguli interioare" 1QS conin informaii privitoare la ateptarea lui Mesia. Erau menionai chiar doi Mesia, respectiv

dou linii de descenden ale lui Mesia cel ateptat, descenden care, conform legislaiei de atunci, se poate referi la Iisus: prin Iosif din neamul lui David i prin Maria din linia preoilor urmai ai lui Aaron (acest lucru fiind menionat, spre exemplu, i de ctre Carsten Peter Thiede care, din nsrcinarea oficiului israelian pentru antichiti, se ocup de studiul manuscriselor de la Qumran). Profeia din 5:1, conform crei Mesia ar proveni din Bethlehem, nu prea s fi avut vreo semnificaie n acele cercuri care cultivau ideea ateptrii lui Mesia. Cu toate acestea, Evanghelistul Matei, de exemplu, face referire la aceast profeie. Unii o consider de aceea, cu prea mare uurin, o invenie a lui, dat fiind c Iisus este originar din Nazareth. * Intr-un fragment din Profeiile lui Daniel 9:25 se face referire la Iisus: se spune c de la porunca de a nla cel de-al doilea Ierusalim (vezi Neemia 2:18; cca. 445 naintea lui Hristos) i pn la moartea celui (de-al doilea) Uns vor trece n total 69 de sptmni. Dac prin aceasta ar trebui s se neleag sptmni-an compuse din cte 7 ani (vezi semnificaia anilor sabatici etc.), atunci ntr-adevr se face referire la rstignire. O teorie mai puin util unei teologii bazate pe cretinism ca form a comunitii religioase, dar cu att mai interesant pentru alte sfere culturale, poate fi aceea a lui R. Steiner, care vedea n n Hristos o fiin care a fost cu siguran cunoscut unora dintre marii nelepi din erele pre-cretine, i care s-a afirmat i n Vishva Karman (Creatorul universului) la hindui, n Ahura Mazda la pari, n fptura luminoas a lui Osiris la vechii egipteni, i n Belemis=Baldur la celi, n Apollo. Vezi i capitolul La nceput a fost Cuvntul... n acest text. De ex. pentru Cristologie vezi ntre altele i culegerile de conferine ale lui R. Steiner: Die Geistigen Wesenheiten in den Himmelskrpern" (Fpturile spirituale n corpurile cereti), 1912;"Vorstufen zum Mysterium von Golgatha" (Stadii preliminare ale misterului de pe Golgotha), 1913, 1914;"Von Iisus zu Hristos" (De la Iisus la Hristos);"Christologie" (Cristologie). Mai trziu, acum 2000 de ani, vedem ntruparea lui Hristos pe pmnt, ca msur a lucrurilor ntr-un moment de rscruce al evoluiei lumii, absorbind lumea i omenirea n Sine, retrind-o n viaa Sa. Vechile culte sunt azi parial degenerate, dup cum i cretinismul a devenit mai trziu superficial, ns o cercetare n aceast direcie are totui azi sens. Hristos ni s-ar putea revela ca cineva care nu intr n rolul atribuit uneori Lui, acela de garant al puterii unei anume comuniti religioase, ci este o fiin care ntruchipeaz tocmai ceea ce este universal omenesc, noul Adam" de pe Golgotha.
Se face referire la vremurile de dinainte de Potop" i la cele cuprinse n Noul Testament, de exemplu n scrierile lui Jakob Lorber inspirate de Cuvntul din interior [www.lorber-verlag.de], precum i ale lui Rudolf Steiner. Descoperirile misticismului susin ideea c tezele unora, conform crora Iisus nu ar fi existat niciodat ca persoan istoric, sau ar fi fost pur i simplu un predicator nomad, pot fi date cu totul uitrii. Update English/ Deutsch.

napoi la cuprinsul acestei pagini.

Zarathustra.
nvturile originare ale lui Zoroastru se regsesc i n zilele noastre n credina parilor precum i n cartea lor sfnt Zend Avesta. n India, cercettori aparinnd acestei religii au

descoperit c ea are origini mai ndeprtate dect presupun cercettorii din Apus, aa nct se poate spune c istoricii din antichitate au avut dreptate. De asemenea a mai reieit faptul c, n cazul acestei religii, nu era vorba la origine numai de luptele cosmice ntre ntuneric i lumin care mai trziu au influenat nvturile gnostice, ci de un zeu personificat numit Ahura Mazda. El era Suprabinele, mai presus de aceste fore aflate n conflict. Termenul pentru latura impersonal a zeului era Ahu. (O adres pentru cele mai bune tratate despre aceast religie: Mazdayasnie Monasterie, Mustafa Bldg., Sir Pherozeshah Mehta Rd., Bombay 400001, Indien). Pe de alt parte s-a descoperit c n tradiiile iraniene exist meniuni despre Noe/Nuakh, concordante cu relatrile biblice. Impresia noastr este c cel puin Zend Avesta are nc foarte multe n comun cu o anumit revelaie primordial a omenirii, anterioar potopului din Asia de sud-est e vorba aici de cea mai veche credin n Dumnezeu creia Noe i-a rmas fidel chiar i n aceast cultur degenerat. Avraam nu a fost primul care a L-a adorat pe Dumnezeul unic. Exist indicaii conform crora i varianta original a acestei religii a existat n form scris nainte de Potopul din cca. 3500 . H., i este foarte mare probabilitatea ca scrieri din acele timpuri strvechi s fie cndva gsite. Lorber numete una din aceste scrieri disprute "Seanthiast Elli"; se presupune c Dumnezeu s-a artat oamenilor nainte de Potop ca Abedam, dup cum mai trziu a acionat prin personajul biblic Melchisedec. De altfel parii au fost considerai de ctre muli preoi musulmani din Iran ca fcnd parte dintre Cei din Cartea Coranului, la fel ca i cretinii i evreii, deci nu dintre necredincioi, ci dintre aceia care cred n unul si acelai Dumnezeu, i ai cror profei le amintesc permanent de El. Desigur i n aceast religie, la fel ca i n toate celelalte religii, s-au pierdut multe din elementele originale profund spirituale care trebuie astzi regsite i revalorificate.
Mani (216 276) a ncercat s stabileasc o legtur ntre nvturile cretine i religia strveche a lui Zoroastru. (...) Nu vom ncerca aici o evaluare a acestor strduine; cf. textului mai detaliat n englez sau german).

napoi la cuprinsul acestei pagini.

Informaii despre: Iisus Hristos i Islam.


Dialogul interreligios Aceasta este o contribuie la o mai bun nelegere ntre diversele religii, precum i la un dialog interreligios" panic, aa cum acesta are deja loc de muli ani. Aceste adnotri nu au pretenia de a caracteriza Islamul n profunzime; mai ales pentru c exist i n cadrul Islamului diverse coli teologice. Coranul*) i celelalte religii cuprinse n texte sacre Islam nseamn supunere voinei lui Dumnezeu (Allah)".Despre cartea sfnt a Islamului, Coranul, tradiia spune c aceasta a fost revelat prin inspiraie divin Profetului Muhammad de ctre Arhanghelul Gibril care poate fi identificat cu Arhangelul Gabriel, cunoscut i n religia cretin. Ceea ce este sigur este c importana central revine Coranului. n afar de aceasta, exist i alte tradiii (Sunna, n traducere literal cutum) transmise de pe timpurile Profetului (cuprinse n Hadith-uri) care au un rol n interpretare. Dar chiar i un profet este n comportamentul su personal un om, nu o divinitate. Trebuie de asemenea inut cont de faptul c, la fel ca ntre cretini, i ntre musulmani exist muli care nu cunosc bine cartea sfnt a credinei lor.

Coranul li se adreseaz cretinilor, respectiv evreilor, uneori chiar direct cu voi, oamenii Crii (de ex. Sura 4:171*) i cu voi, fii ai Israelului. Astfel,acetia se pot apleca i asupra scrierilor Coranului* - chiar dac de cele mai multe ori nu o fac. Teologia, n orice caz, se ocup de scrierile sacre ale tuturor religiilor i cerceteaz, ntre altele, evoluia istoric a interpretrii acestora. Scrierile religiose trebuie ns studiate cu respect. O parte a exegeilor musulmani ai Coranului susine c exist o form arhetipal a Coranului pstrat n ceruri de Dumnezeu care este accesibil numai ngerilor puri i trimiilor imaculai ai oamenilor; conform interpretrii unei alte pri a acestora, cititorul Coranului existent pe pmnt trebuie s se afle ntr-o stare de curenie. Profetul este considerat a fi fost un Trimis pentru un "timp" (sau perioad de trecere) (Sura 5, 19*) de lips a trimiilor. Coranul face distincie ntre credincioi n spiritul nvturilor profetului Muhammad, oameni ai Crii" (oameni ai Scripturii), i necredincioi. Prin oameni ai Crii" se neleg, n afara musulmanilor, mai ales evreii i cretinii, a cror credin se bazeaz pe aceleai tradiii; i uneori chiar i zoroastrianii ( Sura 22, 17*). Apoi Coranul mai recunoate i o serie de profei, care au druit popoarelor lor nvturi identice despre un Dumnezeu unic, despre Judecata de Apoi i despre rugciune ( de ex. Sura 6, 8392; Sura 7, Sura 4,136*). n msura n care oamenii aparinnd acestor religii cred n elementele fundamentale comune, ei nu vor fi socotii drept necredincioi de ctre Coran (Sura 5, 48* .a.). n primele secole ale Islamului, asupra cretinilor i evreilor nu a fost exercitat nicio presiune pentru a se converti la Islam (conform nvturii din Coran Nu exist for n numele credinei, v. Sura 2, 256*). Avraam este considerat drept unul dintre Hanefii, singurii car au gsit imediat calea sper adevrata credin ntr-un singur Dumnezeu. Allah - n araba veche, pre-islamic, al-ilah are, ca i cuvnt semitic, cu siguran aceeai origine ca i Elohim, unul din numele lui Dumnezeu n crile ebraice ale lui Moise. Pe vremea Profetului Muhammad, drept necredincioi n sensul strict al cuvntului - n traducere literal aproximativ tinuitori - erau considerai politeitii, respectiv nchinatorii la idoli, mpotriva crora Profetul a luptat n Arabia i asupra crora avertizase deja att scrierea sacr a evreilor, ct i Biblia cretin. n zilele noastre, necredincioi, n sensul mai larg al cuvntului, sunt considerai aceia care nu cred ntr-un singur Dumnezeu i ntr-o zi a Judecii. n prezent, acest termen este aplicat uneori n mod fals, generalizant, asupra tuturor nemusulmanilor; iar cteodat chiar i musulmanilor aparinnd unei alte orientri. Iisus Hristos n Coran Trebuie menionat c n mai multe locuri Coranul l recunoate pe Iisus Hristos ca profet, ca trimis al lui Dumnezeu, precum i ca i Cuvnt al lui Dumnezeu, fr a explica ns nsemntatea Lui, dar i ca un spirit al lui Dumnezeu (Sura 4,171), creat asemenea lui Adam" (Sura 2, 3, 5...). ntr-un Islam neles n profunzime, Iisus reprezint n orice caz mai mult dect n acele teologii cretine moderne n care nu a rmas din El altceva dect reformatorul social. Singura nvtur pe care Coranul nu o accept este aceea despre Iisus ca fiu al lui Dumnezeu, dezvoltat mai trziu n credina n Sfnta Treime nvtur interpretat foarte concret deja de ctre cretinii din timpurile lui Muhammad. Iar cretini care s fi putut explica ntr-un mod autentic ce se nelegea iniial prin aceast nvtur, astfel nct ea s poat fi neleas de oameni aparinnd altor credine, abia dac mai existau. (de ex. Sura 6, 101*). n Scrisoarea ctre Romani 1.4 se spune c Iisus a fost rnduit Fiu al lui Dumnezeu ntru putere, dup Duhul sfineniei deci nu a fost nscut. Credina musulman n sine, conform creia Dumnezeu este ne-nscut, iar pe Iisus nu l-a nscut, ci l-a creat ar putea gsi, de fapt, acceptare i la cretini. Termenul (grecesc) logos

care n Biblie reprezint tocmai originea divin a lui Iisus Hristos, respectiv faptul c El a fost trimis pe pmnt a fost tradus n Evanghelii i prin Cuvntul (vezi mai sus), care n Coran este folosit pentru a-L numi pe Iisus. Exist oare n sursele de inspiraie ale Coranului ca i ale Bibliei mistere nedezvluite, pe care pn acum nici musulmanii, nici cretinii nu le-au ptruns pe deplin, astfel nct acetia poart dispute inutile asupra unor termeni? Chiar i acolo unde cretinii prezint aceste nvturi ntr-un mod care le face interpretabile ca nvturi politeiste, acesta nu este modul n care Iisus i-a nvat pe oameni: orice vei cere de la Tatl (Dumnezeu), n numele Meu (adic ntr-o comuniune interioar cu Iisus) Biblia, Evanghelia dup Ioan 15:16. n viaa lui Iisus totul are legtur cu Dumnezeul unic cu care Iisus era ntr-o strns comuniune, i la care tocmai El poate conduce omenirea. n traducerea german a Coranului fcut de R. Paret, termenul "Logos" (din greac, n Evanghelia dup Ioan 1 Cuvntul lui Dumnezeu", o denumire care aici este pus n relaie cu Hristos) apare independent de Iisus, n alte ediii ale Coranului el fiind ns interpretat ca preocupare, respectiv porunc a lui Dumnezeu (Sura 13,2 i 13,11*). Coranul l vede pe Iisus "asemenea lui Adam", pe care Dumnezeu l-a plmdit din rn (Sura 3,59) i vorbete despre un trimis al lui Dumnezeu, din spiritul lui Dumnezeu, care a intermediat naterea neprihnit a lui Iisus din Miriam (fecioara Maria) (Sura 19,17-22*). n varianta cretin ngerul Domnului vestete naterea lui Iisus din Duhul Sfnt. n Coran se mai spune i c Iisus este ntrit prin Duhul Sfnt / duhul sfineniei (Sura 5,110*). Conform Coranului, tnrul Iisus i-a anunat nvierea (Sura 19,33), dei este posibil ca aici s se fac de fapt referire i la revenirea Sa n Ziua Judecii de Apoi (vezi mai jos), adesea menionat n Coran, vezi Sura 4,159*.Coranul menioneaz c Iisus a fost nlat la cer n via fiind (Sura 4,157 -159*, Sura 3,55*). Musulmanii i cretinii nu mprtesc aceleai convingeri n ceea ce privete cteva fapte: dac Iisus, nainte de nlarea Sa la cer, a fost crucificat, a murit i a nvins moartea prin Dumnezeu cum pretind cretinii - sau dac a fost nlat viu la cer, fr a fi crucificat cum susine credina musulman. Comun celor doua religii este ns credina c Iisus, atunci cnd a fost nlat la cer, nu era nici ntr-un caz mort, ci era ntre cei vii, mprtind nvturi oamenilor. Chiar n Sura 3,55*, respectiv 5,48* se spune: ... l voi purifica" i ... la Mine va fi ntoarcerea voastr, i atunci iar eu (Dumnezeu) voi judeca asupra acelor lucruri asupra crora voi (n viaa pmnteasc) v nvrjbeai. Astfel, cretinii i musulmanii, n loc s se contrazic, ar trebui s atepte n pace soluionarea unora din misterele rmase. n acelai fel, Coranul menioneaz nvierea credincioilor n Ziua Judecii (Sura 36, 77-83, Sura 69, 13-37, Sura 75, 99* .a.). Atunci Iisus se va ntoarce i va fi martor asupra credincioilor dintre oamenii Crii (Sura 4,159; cf. Sura 16,89*). Conform Coranului, aceia, chiar i nemusulmani, care cred n Dumnezeu i n Ziua Judecii de pe urm, i fac ceea ce este bine, nu au a se teme de judecat (Sura 2, 62, Sura 4,123-124; Sura 7,170*). n Coran Judecata, la fel ca i n Biblie, este n mod explicit o fapt a lui Dumnezeu, i nu una a oamenilor, indiferent dac sunt cretini, musulmani sau evrei. (astfel de comparaii ntre religii nu servesc aici scopului de a pune la ndoial independena Coranului.) Despre principiile morale ale Islamului i Cretinismului i principiile morale fundamentale ale celor trei religii avraamice" sunt strns nrudite. Chiar dac ele nu sunt adunate ntr-o list, poruncile apar i n Islam, ntre altele n Sura 17,22-39; Sura 5,38-40; Sura 2,188; Sura 4,135; Sura 2,195; i Sura 17,70* (demnitatea uman). Spre

exemplu Coranul interzice strict i fr excepie, uciderea nevinovailor (Sura 5,27-32*). Termenul Jihad" (Dschihad), nseamn numai lupt"; sensul de Rzboi Sfnt nu i are originea n Coran, ci n dictoane ale lui Muhammad i n orientrile legislaiei islamice***): Procesul interior continuu, intelectual i moral, de controlare a propriilor dorine i intenii rele, pentru atingerea perfeciunii individuale este Marele Jihad, proces cruia i se acord o importan mult mai mare dect tuturor conflictelor exterioare. ( Cf. mesajul lui Iisus, a scoate nti brna din propriul ochi..." multe conflicte exterioare i-ar pierde astfel bazele.) "Jihadul Cuvntului" este reprezentarea panic a credinei. "Jihadul cu mna este exemplul activ, edificator dat de credincioi. "Jihadul cu sabia" este numit i "Micul Jihad"; el este permis numai pentru aprarea credinei, i a credincioilor atacai (cf. Coran Sura 2,190*). Coranul menioneaz ns duritatea relaiei cu credincioii aparinnd altor religii (Sura 48, 29*, Sura 47, 4*). Exist n Islam numeroase legi tradiionale care reglementeaz relaia ntre sexe, incluznd interdicia cstoriei cu o persoan aparinnd altei religii etc. Practicarea Islamului presupune: Mrturisirea existenei unui singur Dumnezeu (Allah), i a faptului c Profetul Muhammad estre Trimisul lui Dumnezeu; mplinirea rugciunilor zilnice (Sura 2,177*); respectarea postului anual n luna Ramadan (Sura 2,185*); mplinirea, dac este posibil, cel puin o dat n via a pelerinajului (Sura 2,196*); plata Daniei [Az-Zakat] (contribuie n scopuri de binefacere) (Sura 2,177*)" n Islamul zilelor noastre nu exist o autoritate central care decide asupra ntrebrilor de natur etic-religioas. Cu toate acestea, poziiile mprtite de o majoritate covritoare a prestigioilor nvai ai legilor, vor fi probabil n mare msur acceptate.
*) Surse: (pentru varianta original, n limba german): ntre altele Coranul n traducerea lui Rudi Paret", Editura Kohlhammer-Verlag, tlmcire care satisface cerinele tiinifice i face diferenierea limpede ntre traducerile literale i inseriile fcute n scopul unei mai bune nelegeri. A fost utilizat varianta egiptean de numrare a versetelor Coranului, cea mai rspndit astzi n spaiul islamic . Alte traduceri ale Coranului pot folosi una din celelalte dou modaliti de numerotare a versetelor (surelor); n acest cazul n care se ntmpl s nu gsii n ediia dvs. ideea la care facem referire exact n locul menionat, o vei gsi, cu siguran, n sura respectiv cteva versuri mai sus sau mai jos de numrul la care facem trimitere. Dificultatea traducerii Coranului nu se aplic ntr-o msur chiar att de mare n cazul fragmentelor menionate. Conformitatea semnificaiei citatelor din Coran a fost confirmat i prin comparaia cu "Der Koran, bersetzt und kommentiert von Adel Theodor Khoury, 2007 (n german)" [Coranul, tradus i comentat de Adel Theodor Khoury, 2007, n limba german], tlmcire care a fost recunoscut i de nvai musulmani (de ex. Dr. Inamullah Khan, fost secretar general al Congresului Mondial Musulman) i comentarii care in seama de interpretarea tradiional a colilor islamice. ***) Nici mcar cruciadele cretine nu au avut o justificare biblic, ci au fost fapte umane, iar n zilele noastre ele sunt dezavuate de muli cretini europeni spre exemplu.

napoi la cuprinsul acestei pagini.

Informaii despre: Iisus Hristos i Buddhism.


n prezentul capitol se face analiza asemnrilor i deosebirilor ntre orientrile buddhiste i un cretinism care (re-)contientizeaz propriile profunzimi spirituale. Aceast analiz nu are pretenia de a fi o redare cuprinztoare a vieii i nvturilor lui Buddha (500 .H.) *), ci se ncearc mai degrab o abordare precis i detaliat a aspectelor fundamentale a acestora.

Nucleul nvturilor originale ale lui Buddha, care formeaz i fundamentul cii buddhiste a Hinayana, l constituie eliberarea ntr-o msur mereu mai mare a omului de tot ceea ce nu aparine miezului fiinei sale. Este nevoie ca omul s recunoasc acele dorine ale simurilor exterioare i interioare care conduc la suferin, i s contientizeze faptul c acestea nu aparin Sinelui (anatta), i printr-un mod de via i un proces de nvare corespunztor, care include ntre altele meditaia s le ajute s dispar n cele din urm pentru ca sinele s poat intra n starea de Nirvana. Acesta aspect a fost de cele mai multe ori greit interpretat, mai ales de ctre orientarea, aprut mai trziu, aceea a Buddhismului Mahayana care a adus de altfel i multe progrese, cum ar fi de ex., o mai profund comuniune cu toate fiinele vii, n locul refugiului de lume. Interpretarea pe care aceasta a dat-o noiunii deja menionate, permanent prezente, de ne-sine a fost aceea c n realitate nu exist un Eu care s rmn dup purificarea de trsturile egoiste inferioare. n consecin aceast orientare a buddhismului are tendina de a vedea Nirvana ca Nimic. ns Buddha nsui a spus n descrierea experienelor sale celor mai profunde: "Iar eu... cu timpul mi-am dat seama (i) de neajunsurile dimensiunii n care nu exist nici percepie, nici non-percepie, i le-am neles pe deplin, i am ptruns n starea fericit n care i percepia i non-percepia sunt anulate, i am savurat aceast stare ... Astfel din acel moment eu am cucerit dup eliminarea total att a percepiei ct i a non-percepiei anularea perceperii i a simirii i zbovesc n aceast stare, iar dup ce plin de nelepciune am recunoscut toate acestea, influenele dispar. (Sutta Tapussa din Anguttara Nikaya IX, 41 ...) n aceast privin se poate observa c i Iisus Hristos ndeamn la purificarea diverselor trsturi omeneti, i i mboldete pe oameni ca n acest proces fiecare s nceap cu propria persoan n loc de a critica imediat pe alii ( n acest sens vezi textul pincipal din Cile-luiHristos). n afar de aceasta El nici nu se identific pe sine i pe ucenicii lui cu lumea sau cu vreun fel de activiti lumeti, ci se descrie ca fiind nu din lume, ns mai pregnant dect n Buddhismul original trind i acionnd n lume ( Ioan 17), modelnd-o ca o plmad. n orice caz, n cuvintele lui Iisus i ale lui Buddha privind marile ntrebri ale existenei se pot observa att de multe concordane nt, acum cteva decenii unii au presupus c Iisus ar fi propovduit buddhismul. Totui, acest lucru nu este adevrat. La fel de bine s-ar putea afirma c El ar fi propovduit oricare alt religie. n textul principal al acestui tratat este explicat ntre altele c astfel de elemente comune pariale i au fundamentele n realiti spirituale care, logic gndind, pot fi percepute n mod identic de toi cei care au acces la ele, fra a fi nevoie ca acetia s le copieze unii de la alii. Aceasta este n cele din urm inspiraie i, n msura n care este autentic, provine din izvorul etern fr de care nu ar exista nici ceva, nici nimic, nici ne-nimic .a.m.d., sau eliberarea de acestea, mai ales c aceast eliberare nsi nu ar avea nici un sens fr aceasta. Izvorul este acel/acea ceva sau cineva care se afl dincolo de toate, i este ascuns n toate, i n acelai timp se afl cu totul n afara a tot; care este ne-manifestat, i totui cuprinde dintotdeauna totul, i care cu toate acestea va fi, la sfritul Creaiei, mai mult dect la nceput adic ceva care este n sens pamntesc cel puin la fel de contradictoriu ca un koan (o expresie paradoxal pentru meditaii n Buddhismul Zen). Ceva care nu poate fi neles pe cale teoretic, chiar dac spiritul uman poate fi cu ncetul fcut destul de flexibil pentru a putea face cel puin ncercri indirecte de apropiere sau pentru a putea prelucra lucrurile analizate n interiorul su. Tocmai n aceasta st puterea comun pe care o au religiile n faa unei societi orientate materialist-egocentric numai c ele nu o folosesc ndeajuns. Nici chiar asemnrile i contactele ntre diferitele religii nu au schimbat cu nimic faptul c fiecare din ele a urmat calea aleas, adeseori diferit de a altora. Ce-i drept, trsturile umane care trebuie purificate sunt n plus asociate, n sfera iudaic, respectiv cea cretin, cu noiunea de pcat fa de Dumnezeu. Ar fi vorba aici n primul rnd de respectarea unor norme morale bazate pe fundamente religioase; la o analiz mai atent este vorba de eliberarea de toate acele trsturi care ne despart de Dumnezeu. De obicei

predomin convingerea chiar i la majoritatea buddhitilor nii c n Buddhism nu ar exista nici un Dumnezeu. Din acest motiv, n lurile de poziie comune ale diverselor religii privind problemele etice se face referire la un Adevr Suprem dincolo de existena material, oricare ar fi acesta n cadrul fiecreia dintre religii. Aceast presupunere nu este ns corect, nu n intregime cel puin. Buddha nu a afirrmat niciodat c nu ar exista un Dumnezeu, ci el s-a limitat pur i simplu n mprejurrile date la transmiterea unor revelaii privind existena uman. ntrebat fiind de preoi hinduiti despre Brahma, Buddha a rspuns: Pe Brahma l cunosc, desigur, la fel i lumea brahman, i calea ce duce spre lumea brahman, i tiu i cum a ajuns Brahma n lumea brahman. (Digha Nikaya, 13. Discurs referitor la experiene spirituale, nu doar la cunotine de literatur hinduist.) Brahma al hinduilor nu poate fi identificat fr reineri cu Dumnezeu Tatl al lui Iisus Hristos; este vorba aici mai degrab de personificarea anumitor trsturi divine materializate cu timpul n cele mai diferite culturi. n orice caz, Brahma nu este o denumire pentru puteri negative. Despre ce vorbete oare n cele din urm acela care cu toate acestea vorbete de de o origine mai nalt a zeilor adorai pe atunci, n loc de a-i adora el nsui ca pe fiine supreme? n mod evident pentru Buddha originea i elul se regseau n absolutul nemanisfestat. Aceast nemanifestat realitate absolut nu este ns Nimic. Ea se afl pur i simplu n afara tuturor lucrurilor i fenomenelor despre care omul, cu ajutorul facultilor sale pmnteti, psihice sau mintale, i poate face o imagine. i aici avem deodat o paralel pe care Cretinismul, Mozaismul i Islamul nu au identificat-o n mod contient. Cci n toate religiile exist percepia c nu are nici un sens, sau este chiar interzis ca oamenii s i creeze o imagine despre Dumnezeu chiar dac motivul pentru acest lucru a fost uitat. n Mozaism era interzis chiar i pronunarea direct a numelui lui Dumnezeu. n schimb Evangheliile, respectiv Apocalipsa, l descriu pe Tatl ca fiind cel n care creaia i are nceputul, i n a crui perfeciune st i sfritul ei (Alfa i Omega), cineva aflat, deci, mai presus de aceasta i de caracteristicile ei, perfeciune care a fost imposibil de atins definitiv naintea Lui. Mistici cretini ca Jakob Bhme au artat clar, pe baza experienelor i tririlor lor autentice, c acest Dumnezeu este mai presus nu numai de creaia pmnteasc, ci i mai presus de lumile de dincolo i cele cereti.**) Compararea religiilor n literatura tiinific nu poate fi relevant fr includerea acelora care au experiene religioase profunde. Fr aceasta nici nu este posibil de fapt gsirea unui limbaj accesibil att tiinei ct i religiei. Calea buddhist conduce la intrarea n Nirvana, acel dincolo de dincolo ceva aflat, firete, pentru majoritatea buddhitilor la fel de departe cum este pentru majoritatea cretinilor uniunea mistic cu Dumnezeu. Cu toate acestea Buddha a vorbit n nvturile sale despre posibilitatea venirii de bun voie pe pmnt a unui Bodhisattva eliberat de rencarnri pentru a-i ajuta pe oameni. Hristos s-a nlat la Tatl ceresc (i mormntul era gol, nvierea i nlarea la cer), pentru a se ntoarce apoi pe pmnt. Hristos ne ofer azi posibilitatea de a ptrunde att sferele divine cele mai nalte ct i de a cobor la cele pmnteti. Aici este oportun menionarea afirmaiei lui Rudolf Steiner conform creia Buddha a adus oamenilor o nvtur despre iubire, iar apoi Hristos a druit omenirii puterea necesar pentru aceast iubire. ntr-o anumit msur Buddha este vzut aici ca deschiztor de drum. Cine dorete s i dea seama care este adevrata natur a acestei relaii, trebuie s i urmeze propria cale, i s gseasc rspunsul n nsui Hristos respectiv Buddha!
*) nvturile rmase de la Buddha sunt de gsit n traducerile cuprinztoare ale lui K.E. Neumann, "Die Reden des Buddha: mittlere Sammlung" (n lb. german) [Cuvintele lui Buddha: culegere prescurtat, precum i n colecia lrgit]. **) Pentru aceia crora le este familiar limbajul teosofic menionm c n sens teosofic Nirvana, respectiv Atman se afl la un nivel inferior nivelelor divine ale paranirvanicului i logosului.

Update, Deutsch.

napoi la cuprinsul acestei pagini.

Informaii privitoare la: Iisus Hristos i hinduism.


Paginile complementare ale proiectului online "Cile lui Hristos referitor la diferitele religii constituie o ncercare de a contribui, pe de o parte la o mai bun nelegere a lor, pe de alt parte la instituirea unui dialog interreligios. Aici sunt prezentate asemnri i deosebiri ntre diferite orientri hinduiste i o cretintate care este (din nou) contient de propriile sale slbiciuni. Nu avem pretenia de a descrie religia hindus n toate amnuntele ei, ci vrem doar s evideniem aspectele ei principale. Iisus Hristos.
n nvmintele de sorginte hindus exist termenul avataruri ale diferitelor stadii. Prin acesta nelegem oameni al cror el pe pmnt nu este auto-propirea, ci care se dedic benevol propirii unui popor sau a omenirii, asemeni unei picturi din perfeciunea dumnezeiasc. Deosebirile dintre astfel de avataruri succesive i religii se dizolv adesea n asemenea concepii, n timp ce concepiile iudaice i cretine accentueaz Dumnezeul istoriei, aspectul dezvoltrii n continuare i rolul deosebit al lui Mesia (Extras din capitolul "La nceput a fost cuvntul" din textul principal * ).

Cu toate acestea, privit prin prisma gndirii indice, aceasta este o abordare acceptabil a nelegerii misiunii lui Iisus Hristos. De aceea, chiar i maetrii Yoga hindui i atribuie lui Iisus un rol adesea mai important dect o fac acei teologi cretini moderni care vd n Iisus doar fiina uman obinuit, respectiv reformatorul social. Exist ns i hindui care l consider pe Iisus un simplu maestru, respectiv nvtor. Atunci cnd facem aceste consideraii trebuie s inem seama de faptul c profunzimile spirituale ale cretinismului au disprut n mare parte, i ele trebuie nainte de toate redescoperite i explicate pentru a face ct de ct posibil un dialog rezonabil cu alte religii. (Aceasta constituie unul dintre elurile principale ale acestei pagini web prin textele cuprinztoare incluse * .) Cile Yoga ** i Cretinismul. Conform vorbelor lui Iisus "Voi fii, deci, desvrii, dup cum i Tatl vostru cel ceresc este desvrit" (Matei.5:48), aspectul cel mai interesant al fiecrei religii este pentru noi discuia despre finalitatea cilor spirituale ale fiecreia. n cazul hinduismului aceste ci spirituale sunt cile extrem de complexe ale Yoga. Ele ncearc s readuc 'spiritul la desvrirea sa divin prin nfrnarea pornirilor naturii interioare i exterioare a omului'.
n acest context exist ci de nvare europene () care pot include, sub alte denumiri, elemente precum centri Chakre ai nervilor, ai contiinei, cunoscute i utilizate n Yoga. Astfel de abordri nu sunt n mod automat ne-cretineti", cum s-a presupus de ctre biseric, ci dimpotriv, aceti centri aflai n corpul omenesc erau cunoscui deja de ctre teosofii cretini din Evul Mediu ( Johann Georg Gichtel), iar de atunci existena lor ca structuri vitale reale, ce se regsesc n fiecare fiin uman, a fost recunoscut i admis analog cunotinelor privitoare la punctele de acupunctur,descoperite originar n China, dar care nu sunt din acest motiv automat taoiste existena acestor puncte fiind de mult vreme deja dovedit cu ajutorul instrumentelor de msur, iar mai recent confirmat prin analiza histologic a esuturilor umane. (Extras din Zelul sfnt" din textul principal). Cf. i Albrecht Frenz "Christlicher Yoga - Christliche Begrndung einer indischen Meditationsweise" [Yoga cretin Fundamentarea cretin a unui mod de meditaie indic], lucrare n care se pornete de la premisa conform creia cretinismul este compatibil cu metodele practice ale Yoga.

Decisiv pentru cretini, este ns inuta spiritual, care se refer la o anumit atitudine fa de exerciiile de meditaie: sunt ele oare vzute ca o pregtire, o deschidere a propriei fiine pentru lucrarea lui Dumnezeu, sau se consider n mod eronat c prin aplicarea unor tehnici (exerciii fizice i de respiraie, incantaii mantra, concentrare, meditaie, contemplare...) se va obine n mod obligatoriu perfeciunea divin? O alt astfel de difereniere pentru cretini: dac, spre exemplu n sfera Yoga, descoperim noiuni cum ar fi energia Hristos, vom observa oare faptul c puterea tmduitoare a lui Hristos este o component a fiinei Sale, care acioneaz asupra ntregii fiine umane, sau o vom percepe doar ca energie cosmic izolat? Atunci cnd atenia nu este concentrat direct asupra lui Hristos, de unde putem ti c tririle noastre au realmente legtur cu El? (parial legat de capitolul Misterul semnelor/minunilor din textul principal) * n orice caz, pe lng astfel de metode provenite din alte surse i parial adaptate cretinismului, exist i ci cretine originare; atta doar c acestea sunt abia pe punctul de a fi redescoperite i redate contemporaneitii n deplina lor fertilitate. Un exemplu sugestiv este practica strveche a clugrilor de pe muntele Athos ("kyrie-eleison", Doamne miluiete), care, n terminologia indic ar fi un exerciiu cretin de respiraie combinat cu recitarea unei Mantre. (Cf. cap. "Linitea din pustie din textul principal) *. n afar de aceasta exist de exemplu i meditaia evanghelic specific cretinismului, care st la baza textului principal i care este descris n pagina extra Meditaia cretin *.
**Sensul literal al cuvntului hindus Yoga, este "conectare", sugernd i aspiraia ctre o comuniune a omului cu originile sale, ntr-un mod similar sensului literal al cuvntului latinesc re-ligio (religie). Practici de sorginte hinduist cuprinznd exerciii pentru corp, spirit i suflet.

Variante cretine i indice ale misticii.


Re-trirea rstignirii, respectiv a nopii sufletului, a morii mistice, a trecerii printr-o pustietate absolut unde nu exist nimic de care omul se poate aga, experimentat ntr-un fel sau altul de ctre toi misticii cretini cunoscui (de ex. Meister Ekkehart), este oarecum nrudit cu starea suprem a Yoga: Nirvikalpa Samadhi (contiina fr ndoial), respectiv trirea repaosului absolut, al nefiinei Nirvanei. ns misticismul cretin a dezvluit existena a ceva dincolo de aceast nefiin acest ceva fiind nsui Hristos, respectiv Dumnezeu. Cel care a demonstrat c transcenderea acestei Nirvana ctre ceva aflat dincolo de ea este posibil inclusiv folosind cile i metodele indice a fost Aurobindo. n cazul cii cretine, ns, o parte din aceast profunzime aflat dincolo de tot ce exist poate fi permanent prezent i perceput, nc din primul moment n care pornim pe calea religiei, a credinei, deoarece fiina lui Hristos care a trecut pe acest pmnt, constituie o punte spre divinitate. Atunci cnd cineva cum a fost Aurobindo este confruntat cu fore care sugereaz conexiunea cu evoluia lui Hristos dar i lipsete substratul necesar -, impresia este aceea a cuiva care umbl pe marginea unei prpstii. Dar imposibil nu este nici ntr-un caz; trebuie doar s amintim cazul lui Sadhu Sundar Singh, tnrul hindus care nu tia nimic despre cretinism, ns, n urma cutrii intense a lui Dumnezeu, a avut o experien de natur cretin, pe care apoi a i dezvoltat-o sub forma unei cri (ed. Friso Melzer, "Sadhu Sundar Singh"). i n timpul unor exerciii hinduiste, tantrice, oamenii, care se ateptau mai degrab la apariia unei zeiti hinduse, au avut viziunea lui Hristos. Duhul zboar ncotro dorete. Mai puin valoroas pentru teologia fixat pe cretinism ca i comunitate religioas, dar cu att mai interesant pentru alte culturi, ar putea fi sugestia lui R. Steiner de a vedea n Hristos o fiin solar, probabil cunoscut unor mari nelepi din perioada pre-cretin.(Extras din capitolul Rstignirea" al textului principal *) R. Steiner a fcut referire, n legtur cu India, la "Vishwas Karman", un creator de lumi, a crui prezen putea fi perceput de vechii Rishi (nelepi hindui) dincolo de nivelele la care ei aveau acces direct.

Referitor la multitudinea de zeiti hinduse nu trebuie s se piard din vedere faptul c acestea, conform recentelor descoperiri legate de divinitile multor altor culturi n msura n care nu este vorba de pure zeiti tribale, sau chiar de fiine umane divinizate

reprezentau aspecte ale divinitii unice, ajunse mai trziu s fie adorate ca zeiti independente. Termeni teoretici, izolai i scoi din context, cum ar fi politeismul, nseamn foarte puin. i evreii au n textul original n limba ebraic mai multe nume diferite pentru Dumnezeu i calitile Lui. ns ei nu au ales calea de a le adora ca diviniti separate. Un alt exemplu este acela al zoroastrienilor (pari) care au rmas de asemenea la o credin monoteist (ntr-un Dumnezeu unic). n cadrul hinduismului coala modern a hinduismului lui Vishnu poate fi considerat ca fiind monoteist.
n acest context este interesant faptul c exist noi orientri care, asemenea lui Hristos prin actul nvierii, refuz s accepte ideea caracterului muritor al fiinei ca fiind ceva necesar, de la sine neles: (...) de ex. filosoful i yoghinul indian Aurobindo, mpreun cu urmaa sa spiritual Mira Alfassa numit La Mr", s-au orientat n aceast direcie. (...) (parial extrase din capitolul nvierea" din textul principal) *.

nvturi despre Karma i Dumnezeu. O mare parte din cile cretine ale aciunilor filantropice i ale milosteniei ar corespunde n India conceptelor de Karma Yoga (Yoga Destinului) respectiv Bhakti Yoga (Yoga Dragostei), n vreme ce o cale cognitiv ar putea fi comparat cu Inana-Yoga.
Ceea ce poate fi trit n plan real este faptul c, n cazul alegerii unei conduite de via care s stea sub semnul credinei n Dumnezeul adus oamenilor aproape de ctre Hristos, aceast via poate decurge mai organic dect n cazul unei supuneri fataliste fa de un destin orb, similar legilor compensatoare ale Karma. Hristos nsui vorbete despre nfruntarea destinului pn la ultima pictur, dar el nu spune c aceasta trebuie s ia forma dinte pentru dinte, ochi pentru ochi (Vechiul Testament). Noua menire a omului st n prim-plan ceea ce i este folositor siei i mediului propriu va fi preluat i transpus n fapt, dup propriile posibiliti. Nici o alt confruntare a trecutului ca scop n sine sau ca motiv de dezvoltare nu este mai actual. In zilele noastre se poate constata un ajutor venit de sus, atunci cnd e vorba de armonizarea diverselor posibiliti ale oamenilor. (Extras din capitolul "Rstignirea al textului principal; exist i o pagin separat despre Karma i rencarnare.)*

Valori etice. Etica este acel aspect al diferitelor religii care le este comun i n cadrul cruia dialogul este cel mai avansat. De exemplu, conform Patanjali, la nceputul cii clasice Yoga, premisa unei reuite o constituie "Yama": nu nedrepti nici o fiin vie prin gnduri, vorbe sau fapte; nu fi lacom; iubete adevrul i puritatea sexual; nu accepta uor cadouri (rmi independent). Al doilea stadiu este Niyama: purificarea fizic i spiritual, modestia i asceza, generozitatea, sacrificiul, studierea i adorarea divinitii, fervoarea i credina. Yoghinii ne nva c nsui cmpul de lupt n Bhagavadgita trebuie neles n sensul unui cmp de lupt interioar, menit s serveasc purificrii. Este evident faptul c exist aici paralele cu poruncile i nvmintele lui Iisus. Att hinduii ct i cretinii, precum i multe alte religii, au adoptat proiectul Ethosului Mondial". Scrieri sfinte. Cel mai vechi fundament religios l constituie Vedele, care provin de la "rishi" din "era de aur". La aceasta s-a adugat, mai trziu, epopeea Mahabharata, care a ilustrat evenimente de la nceputul vremurilor, considerate adesea drept mituri, evenimente cum ar fi rzboaie deci mai puin aparinnd unei astfel de ere de aur. A urmat literatura filosofic a Upanishadelor. Bhagavadgita se refer la influena lui Krishna. napoi la cuprinsul acestei pagini.

Puncte de vedere generale referitoare la religiile naturale


Paginile suplimentare ale proiectului Cile lui Hristos" referitoare la diverse alte religii sunt o contribuie la o mai bun nelegere a acestora i la dialogul inter-religios. Din punct de vedere cretin, la baza acestor texte stau cercetri independente care re-dezvluie profunziile spirituale ale cretinismului, precum i analiza modern a contiinei. n ceea privete religiile naturale nu vom oferi o descriere comprehensiv, ci doar anumite puncte de vedere relevante pentru acest proiect. i de ex. cultul Shinto japonez este la origini una dintre religiile naturale nrudite din lumea ntreag, care sunt mai vechi dect religiile mondiale cunoscute cum ar fi budhismul i cretinismul. Religiile naturale i au originiile n vremuri n care contiina uman era n mare msur diferit de contiina intelectual predominant n zilele noastre. Jean Gebser, autor al crii "Ursprung und Gegenwart" (Origine i prezent") (german) ar numi aceast treapt a contiinei "contiina mitologic. Cercettorul Julian Jaynes, autor al crii "Der Ursprung des Bewusstseins" Originea contiinei" (german, englez) ar numi aceasta o contiin n care ambele emisfere cerebrale comunicau una cu cealalt mai direct i mai intens dect n zilele noastre .*) Emisfera cerebral dreapt permitea perceperea tuturor apariiilor, de ex. a celor din natur, n mod holistic ca fiine", iar emisfera cerebral stng putea prelucra aceasta astfel nct omul auzea voci". Aici i au sursa toate tradiiile orale, inclusiv cele europene, despre fiine elementare, creaturi de basm .a.m.d. ele nu sunt, deci, un simplu produs al fanteziei. n corelaie cu rspndirea tot mai puternic a scrisului i cititului n locul transmiterii doar pe cale oral, aceast modalitate de percepie a disprut n cea mai mare parte ca fenomen cu relevan social n antichitatea european i a orientului apropiat pn la cca. 500 nainte de Hristos. Dat fiind c n epoca mistic erau adorate n mare parte i fiine, strmoi sau diviniti legate de un anumit loc sau trib, contopirea de culturi a contribuit i ea la faptul c mai vechea form de contiin nu mai funciona ireproabil. Lipsurile fceau utilitatea acestei percepii tot mai contestabil i de aceea au accelerat procesul. Nu ar fi ireproabil s evalum aceste trepte n sensul c noua contiin raional ar fi mai valoroas, iar produsele vechii forme de contiin ar fi asztzi lipsite de orice valoare. Contiina raional ne-a druit, e drept, aptitudini noi, dar n acelai timp s-au pierdut altele, pe care intelectul nu le poate nlocui. Este totui posibil ca, odat cu pstrarea cuceririlor gndirii analitice, s re-dezvoltm n mod contient vechile abiliti pierdute ale sinopsisului i sintezei simbolice; de ex. prin meditaie. Astfel poate aprea o contiin integrativ, care stimuleaz ambele emisfere ale creierului. Contiina pur intelectual a atins n zilele noastre n mare parte hotarele capacitii sale. Evident este imposibil ca numai prin aceasta s recunoatem din timp n ntreaga lor complexitate i s soluionm de ex. problemele ecologice: Drner vorbea de o contiin multifactorial, care este necesar pentru nelegerea fenomenelor i proceselor ecologice, dar de care studenii si, la o analiz adecvat, nu dispuneau aproape deloc. Omenirea din zilele noastre se poate lsa stimulat i de tradiii provenite din percepii pre-raionale fr a fi ns capabil s i nsueasc pur i simplu forma timpurie a acestei contiine. Acesta este motivul pentru care basmele sunt chiar i n zilele noastre preioase pentru copii. Acestea contribuie la pstrarea intact o vreme mai ndelungat a emisferei drepte a creierului. n cretinismul originar darurile spirituale ale Sfntului Duh" au jucat un rol important ( ntre altele Ioan: 16; Corinteni: 12, 7-11; Faptele Apostolilor: 2, 17-20). Vezi i capitolul nostru Rusalii" din textul principal de pe website-ul nostru n limba englez precum i n celelalte limbi. Duhul Sfnt este o for Dumnezeiasc ce las creativitatea omului s-i depeasc propria condiie. Creativitatea nu este o simpl activitate a emisferei drepte a creierului, dei se folosete de aceasta. Dar: Sfntul Duh are legtur cu Iisus Hristos. Chiar dac Iisus le-a

spus discipolilor: Duhul zboar ncotro dorete" cum poate cineva s-i dea seama c experienele sale din prezent provin de la Sfntul Duh n sensul lui Hristos, dac nu s-a sintonizat cu Hristos? Spre deosebire de ceea ce am putut gsi la alte religii aparent politeiste la baza crora a stat o singur divinitate cu "virtui" i care, ulterior, s-a transformat n mai muli zei -, la o serie de religii naturale nu se poate ntlni un asemenea fenomen unitar. In timp ce miturile creaiei unor alte popoare ncep cu crearea cerului i a pmntului (i a Infernului), vechiul mit al creaiei japoneze pleac de la premisa c cerul i pmntul au existat deja. In aceast imagine zeii apar spontan i slluiesc n 3 lumi, n timp ce pe pmnt locuiesc i oameni, n Infern i muli mori i demoni. Chiar i naintai demni de slav au fost atribuii panteonului zeilor. Preaslvirea are loc n feluri diferite, prin rugciuni convenite (mulumiri i rugmini) i prin sacrificare de produse ale naturii sau simboluri. (...) n timp ce n religiile naturale un rol central l joac amanii vraci cu cunotine deosebite i capaciti mediale cultul intoismului este condus de ctre clugri. nvminte etice: De ex. n intoism exist un registru al pcatelor; n contact cu alte religii au fost dezvoltate principii morale, aa cum pot fi ntlnite practic n toate religiile mari. (...)
*) In engl. "Bicameral mind". Chiar i Jaynes a lsat impresia c nsi aceste vechi moduri de funcionare a creierului ar constitui explicaia experienelor cu forele divine i naturale. Conform rezultatelor cercetrii noastre acest lucru este cu totul fals. Cercetrile sale nu ne spun nimic despre ceea ce "sunt" aceste fiine. n creier nu pot fi gsii nici zei" i nici Dumnezeu. Aici e mai degrab vorba de un nivel al realitii aparte, iar creierul nu le poate interpreta dect ntr-un anume fel sau altul. Chiar forma descris mai veche a percepiei nu este n msur s produc asemenea "fiine" artificiale cu mare uurin, aa cum ar putea-o face contiina modern. Intr-un mod asemntor visele spirituale sau experienele meditaiilor oglindesc, parial, ceva total diferit dect nite procese prelucrate ale experienelor psihice din timpul unei zile. **) In Europa, de ex. perioada crerii epopeelor homerice aparinea nc vremii mitice, n timp ce perioada de mai trziu a filosofiei greceti vechi aparinea deja contiinei raionale.

ERESUL CATOLICESC
Parintii cei sfinti au marturisit de demult, inca de la aparitie, despre pericolul care-l reprezinta catolicismul pentru ortodoxie. Dar dezinformarea si rastalmacirile apostatilor au lucrat atit de perfid, incit au reusit sa adoarma constiinta credinciosilor. Iata de ce bunul simt al poporului roman il impiedica sa creada ca unii ierarhi pot dori distrugerea Bisericii. Dar adevarul este de la Dumnezeu nu de la oameni, si credinta, si harul si binecuvintarea si sfintirea tot de la Hristos sunt. Iar harul lui Dumnezeu lucreaza prin oameni pina cind nu este hulit iar continuitatea apostolica viaza cit timp nu este rupta prin eres. Iata de ce Sfintii Parinti declara in afara Bisericii pe apostati pentru ca acestia sa nu muste din turma si ca eresul sa nu ajunga mai mare decit credinta.

Diferentele dintre

Patru articole despre

Cuvinte ale Sfintilor

Biserica Ortodoxa si cea RomanoCatolica

catolicitate

Parinti

Diferentele dintre Biserica Ortodoxa si cea Romano-Catolica


Ne vorbeste parintele Cleopa, vol.3, p.65, ed. Episcopiei Romanului, 1996 - Exista purgatoriu precum zic catolicii? - Purgatoriu nu este. Catolicii zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare, unde merge sufletul cateva sute de ani si se curata acolo, apoi trece in Rai. Nu exista asa ceva. Noi avem Evanghelia Judecatii, pe care o au si ei, dar nu arata trei locuri, ci numai doua - Raiul si iadul. Mantuitorul, cand va sta pe scaunul slavei sale si va aduna toate popoarele de la zidirea lumii sa le judece, ii va impartii pe dansi, precum desparte pastorul oile de capre. {i va pune pe drepti de-a dreapta Sa si pe pacatosi de-a stanga Sa... {i vor merge pacatisii in munca vesnica, iar dreptii in viata vesnica. Deci nu putem zice ca sunt trei locuri, ci numai doua: munca vesnica sau viata vesnica. Cei mai mari dusmani ai catolicilor sunt protestantii si calvinii. Ei s-au rupt de Biserica Catolica la anul 1517, prin Martin Luther, fiind urmat de Zwingli, Calvin si Hus. - Care sunt punctele principale care ne despart de catolici? - Invataturile principale care ne despart dogmatic si canonic de catolici sunt: 1. Intai este filioque. Ei zic ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul. Aceasta greseala dogmatica este cea mai grea. Sfantul evanghelist Ioan spune ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis in lume prin fiul. (Ioan) 2. Al doilea este suprematia papala. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii crestine, adica loctiitorul lui Hristos pe pamant! Mai mare decat toti patriarhii! Ceea ce n-a facut Biserica Universala. Mandrie draceasca. Papa se numeste urmasul Sfantului Petru! 3. Infaibilitatea papala. Ei zic ca Papa nu poate gresi ca om, in materie de credinta, cand predica el ceea ce iarasi este o dogma noua respinsa de Biserica Oortodoxa. 4. Al patrulea este purgatoriul. Ei zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare unde sta sufletul cateva sute de ani si se curata, apoi se duce in Rai. Nu scrie in Sfanta Scriptura asa ceva; nu-i prevazuta nicaieri aceasta invatatura. 5. Azimile. Ei nu slujesc cu paine dospita, ci cu azime, ca evreii. 6. Catolicii mai au o dogma noua: imaculata conceptie. Ei zic ca Maica Domnului ar fi nascuta de la Duhul Sfant. Nu-i adevarat. Este nascuta in chip firesc din dumnezeiestii Parinti, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii. 7. Au substantialitatea. La sfintirea Sfintelor Daruri catolicii nu fac rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la Sfanta Epicleza. Ei zic ca Darurile se sfintesc singure, cand se zice: Luati mancati... si celelalte. Nu au rugaciunea de pogorare a Duhului Sfant, peste Daruri. 8. Celibatul preotilor. Preotii catolici nu se casatoresc. sunt celibatari, impotriva Sinoadelor ecumenice care au hotarat ca preotii de mir sa aiba familie. 9. Ei au si indulgente papale. Alta ratacire. Papei, daca-i dai parale multe, poti sa faci oricate pacate te iarta, te dezleaga. Sfintii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le da papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pacatelor oamenilor care nu au destule fapte bune. 10. Si mai este un punct important: mirungerea. Catolicii nu miruiesc copii imediat dupa Botez, ci la sapte-opt ani si numai arhiereii ii miruiesc. Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfantului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul si Sfantul Ioan Gura de Aur, iar catolicii au liturghia romana si cea ambroziana. Iata acestea sunt punctele dogmatice si canonice principale care despart Biserica Ortodoxa de cea Romano-Catolica. Iar nici cu protestantii nu avem nimic comun. Ei au reformat total dogmele Bisericii stabilite de

Sfintii Parinti si au renuntat la cele sapte Sfinte Taine. Ei nu au ierarhie si taine si nu se pot mantui. Din cele sapte taine mai au doar doua: Botezul si Euharistia (Sfanta Impartasanie- n.n.), pe care o fac cu paine nedospita ca si catolicii. Din protestanti s-au nascut toate sectele neoprotestante care ataca tarile ortodoxe astazi. - Este bine sa cante crestinii din instrumente muzicale, sau nu? - Cel mai bun organ de a canta lui Dumnezeu este gura si inima omului. Asa este in Biserica Rasaritului. La catolici se canta din orga; dar aceea este distractie si are nota de teatru. nu ne ducem sa ne distram la biserica, caci orga te risipeste cu mintea in alta parte. Trebuie sa cant din inima mea, ca, auzi ce spune: Racnit-am din suspinarea inimii mele. Gura noastra sa laude pe Dumnezeu, ca zice Psalmistul: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea pururea lauda Lui in gura mea. Iata cum trebuie sa lauzi pe Dumnezeu. Nu cu orga si chitara.

OMUL SI DUMNEZEUL-OM de Sf. Iustin Popovici ROMANO-CATOLICII N SPATELE PROPRIILOR DECLARATII - din Ecclesia

DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC de Parintele Cleopa Ilie CATOLICII IN LUMINA CANOANELOR SF. PARINTI de schim. Paisia Mingiuc

OMUL SI DUMNEZEUL-OM de Sf. Iustin Popovici


Fara ndoiala ca, dupa Dumnezeu, omul este fiinta cea mai tainica si mai enigmatica din toate lumile cunoscute gindirii omenesti. n nemarginirile fara de fund ale fiintei umane traiesc si se nviforeaza antiteze ireconciliabile: viata si moartea, binele si raul, Dumnezeu si diavolul si tot ce exista n ele si n jurul lor. Prin toate religiile, filozofiile, stiintele, culturile si civilizatiile lui, neamul omenesc s-a straduit, n esenta, sa dezlege o singura problema suprema problema: cea a omului. Si din toate chinurile si muceniciile lui si-a faurit o divinitate suprema, pe care a slujito ca pe valoarea si criteriul sau suprem. Dar care e divinitatea aceasta? Iat-o: masura tuturor este omul [Protagoras], adica omul este masura tuturor fiintelor si lucrurilor. Dar, n felul acesta maiestatea sa omul, n-a rezolvat problema omului, pentru ca masurindu-se pe sine prin sine nsusi, nu s-a nteles pe sine si nu a nteles nici lumea din jurul sau (vezi II Corint. 10, 12). De fapt, s-a straduit n zadar: a oglindit o oglinda n alta oglinda. Si totul s-a adunat n strigatul zguduitor si n marturisirea nfioratoare: Nimic nu stiu prin mine - (I Cor. 4, 4). Nimic nu stiu prin mine nsumi: nu stiu nici ce e omul, nici ce e Dumnezeu, nici ce e moartea, nici ce e viata. Pe linga asta, cu toata fiinta mea simt ca sunt robul mortii, robul rautatii si, prin pacat, robul diavolului. Prin toate felurile de activitate omeneasca, din ntregul neam omenesc s-a urzit un singur trup: trupul mortii si fiecare om a devenit de un trup cu acest trup al mortii. Iar n acest trup al mortii ce se ascunde? Putoare, putoare, putoare, putreziciune, putreziciune, putreziciune, viermi, viermi, viermi... Ticalos om sunt eu! Cine ma va izbavi din trupul mortii acesteia - (Rom. 7, 24). Nimeni, nimeni afara de Dumnezeul-om, fiindca Dumnezeul-om Hristos biruind moartea prin nviere a desfiintat trupul mortii ca realitate ontologica (vezi Apoc. 20, 14; 10), a izbavit neamul omenesc din moarte si i-a daruit Viata vesnica, Adevarul vesnic, Dragostea vesnica, Dreptatea vesnica, Bucuria vesnica si toate celelalte vesnice bunatati Dumnezeiesti, pe care

numai Dumnezeul Dragostei si al Iubirii de oameni le poate darui. Si n felul acesta a fost rezolvata toata problema omului, imensa problema a omului. Si cu adevarat, de cind Dumnezeu S-a facut om si S-a aratat ca Dumnezeul-om n lumea paminteasca, El a devenit cu adevarat si a ramas pentru totdeauna suprema valoare si criteriul ultim al neamului omenesc. El este Singurul Dumnezeu Adevarat si Singurul Om Adevarat, Singurul Dumnezeu Desavirsit si Singurul Om Desavirsit din toate lumile cunoscute. Ca atare, El este singura valoare si singurul criteriu suprem al omului nsusi n realitatea lui psiho-somatica si n potentialitatea lui divinoumana, si a tot ce este omenesc si ce este al omului. Doar n Dumnezeul-om s-a vazut omul pentru prima data, desavirsit si vesnic, si s-a cunoscut pe sine n toate dimensiunile sale. De aici noul principiu axiologic si gnoseologic universal al neamului omenesc: masura tuturor este Dumnezeul-om, nsa principiul: masura tuturor este omul continua sa mparateasca si sa stapineasca, de cele mai multe ori ferro ignique [prin fier si prin foc], n lumea pagina, politeista si aflata n afara lui Hristos. Drept aceea, preanteleptitul de Dumnezeu cunoscator al omului si al Dumnezeului-om, Apostolul Pavel, rezuma toate filozofiile neamului omenesc la doua: filozofia cea dupa om si la filozofia cea dupa Dumnezeul-om (Col. 2, 8). Numai Dumnezeul-om e om desavirsit si mplinit, dar n acelasi timp este si Dumnezeu desavirsit si Om desavirsit. Aici Ipostasul lui Dumnezeu-Logosul este factorul cel mai nsemnat. Lucrul acesta l-au marturisit limpede si l-au tilcuit cu Dumnezeiasca insuflare Sfintii Parinti cei de Dumnezeu nteleptiti ai Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon. n Dumnezeul-om Hristos, omul a atins toate desavirsirile sale iar prin Dumnezeu si-a desavirsit si a mplinit si sufletul, si constiinta, si vointa, si mintea, si inima, si trupul, ntr-un cuvint, pe sine nsusi n ntregime. Si sa savirsit cea mai nsemnata si mai draga minune: Dumnezeul-om S-a lasat pe Sine n lumea noastra paminteasca si n toate lumile ca Biserica - Trup al Sau, ca fiecare om sa poata deveni de acelasi trup cu trupul Dumnezeului-om si, n felul acesta, sa poata ajunge la toate desavirsirile Lui (vezi Ef. 3,6). Doar n Dumnezeul-om si prin Dumnezeul-om fiecare fiinta omeneasca poate deveni om adevarat, om desavirsit, om deplin. Numai prin El, prin Biserica, dimpreuna cu toti sfintii se poate ajunge ntru barbat desavirsit, la masura virstei plinirii lui Hristos (Ef. 3, 13; 4, 11-16). n Dumnezeul-om Hristos locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii, ca fiecare dintre noi sa se poata umple, n Biserica si prin Biserica, cu plinirea aceasta a Dumezeirii (Col. 2, 9-10). Si lucrul acesta putem sa-l realizam fiecare dintre noi doar mpreuna cu toti sfintii, prin sfintele taine si sfintele virtuti, n frunte cu sfinta credinta si cu sfinta dragoste (Ef. 3, 17-20). Fara Dumnezeul-om, omul este ntr-adevar fara cap, si chiar mai mult, fara sine, fara vesnicul lui sine, fara nemuritorul lui sine, fara sinele sau cel dupa chipul lui Dumnezeu. n afara de Dumnezeul-om nu exista om ci numai sub-om, jumatate de om sau ne-om. Aici trebuie adaugat si urmatorul adevar: fara Dumnezeul-om, omul este ntotdeauna rob al pacatului, rob al mortii, rob al diavolului. Doar prin Dumnezeul-om ajunge omul la scopul pe care i l-a rinduit Dumnezeu: devine dumnezeu dupa har si n felul acesta ajunge la desavirsita plinatate a fiintei si personalitatii sale, ajunge la vesnicia sa Dumnezeiasca prin divino-umanizare. Traind n trupul divino-uman al Bisericii mpreuna cu toti sfintii, omul se divino-umanizeaza treptat prin Sfintele Taine si Sfintele Virtuti. Se umple de bucuria acelei sfinte binevestiri si a naltatoarei la cer porunci a Sfintului Vasile cel Mare: Omul este o fiinta careia i-a fost rinduit sa devina Dumnezeu . Fiind creat ca Dumnezeu-om potential, omul se straduieste n cadrul trupului divino-uman al Bisericii sa si aduca mintea la asemanarea cu Dumnezeu, sa o schimbe la fata n minte-de-Dumnezeu (Noi avem mintea lui Hristos - I Cor. 2, 16), sa-si aduca constiinta la asemanarea cu Dumnezeu, sa o schimbe la fata n constiinta-de-Dumnezeu, sa si aduca voia la asemanarea cu Dumnezeu, sa o schimbe la fata n voie-de-Dumnezeu, sa si aduca trupul la asemanarea cu Dumnezeu, sa l schimbe la fata n trup al lui Dumnezeu -Trupul e pentru Domnul si Domnul pentru trup (I Cor. 6, 13). divino-umanizat prin Biserica si n Biserica, omul se ntoarce la asemanarea cu Dumnezeu cea dinainte de cadere, completind-o somptuos cu Dumnezeiestile frumuseti ale fermecatoarei asemanari cu Hristos (Gal. 4, 19; 3, 27; Rom. 8, 29). Fara Dumnezeul-om si n afara Dumnezeului-om, omul se afla totdeauna n

primejdia de a deveni asemanator cu diavolul, fiindca pacatul e totodata si putere si chip al diavolului. Robindu-se pacatului n afara Dumnezeului-om, omul devine de buna voie asemanator diavolului, se mpropriaza diavolului: Cel ce savirseste pacatul, de la diavolul este (I Ioan 3, 8). Nu trebuie sa ne scape din vedere ca scopul principal al diavolului este acela de a-l lipsi pe om de asemanarea cu Dumnezeu, de a-l dez-divino-umaniza, de a-l dezlipi de Dumnezeu, si n felul acesta de a-l transforma ntr-o fiinta asemanatoare cu el. Antropocentrismul umanist e n esenta diavolocentrism, fiindca atit unul cit si celalalt nu vor decit un singur lucru: sa fie doar n sine si pentru sine. n felul acesta, nsa, ele stramuta de fapt pe oameni n mparatia mortii celei de a doua, unde nu este Dumnezeu, nici ceva din cele ale lui Dumnezeu (Apoc. 21, 8; 20, 14). Ceea ce s-a spus aici nu este altceva decit divino-umanismul (theantropismul) evanghelic, apostolic, patristic, ortodox. Toate umanismele europene, de la cel mai primitiv pina la cel mai subtil, de la cel fetisist pina la cel papal, se ntemeiaza pe credinta n om, asa cum este el n datul lui psihofizic si istoricitatea lui psihofizica. n fapt, toata esenta oricarui umanism este omul - homo. Redus la ontologia sa, oricare umanism nu este altceva decit hominism (homo-hominis). Omul este cea mai nalta valoare valoarea totala, omul este criteriul cel mai nalt criteriul total: omul este masura tuturor fiintelor si lucrurilor. Aceasta este in nuce, orice umanism, orice hominism. Asadar, toate umanismele, toate hominismele sunt n ultima analiza, de origine idolatra, politeista. Toate umanismele europene, de la cele prerenascentiste, cele renascentiste si mai departe, cele protestante, filozofice, religioase, sociale, stiintifice, culturale, politice au urmarit si urmaresc nentrerupt, cu stiinta sau fara stiinta, un singur lucru: sa nlocuiasca credinta n Dumnezeul-om cu credinta n om, sa nlocuiasca Evanghelia Dumnezeului-om cu evanghelia dupa om, filozofia dupa Dumnezeul-om cu filozofia cea dupa om, cultura dupa Dumnezeul-om cu cultura cea dupa om, ntr-un cuvint, sa nlocuiasca viata dupa Dumnezeul-om cu viata cea dupa om. Si asa a fost timp de veacuri, pina cind n veacul trecut n anul 1870, la Primul Conciliu de la Vatican, toate acestea s-au contopit n dogma infailibilitatii papei. De atunci aceasta a devenit dogma centrala a papismului. De aceea n zilele noastre la Al Doilea Conciliu de la Vatican s-a tratat si aparat atit de staruitor si de abil intangibilitatea si imuabilitatea acestei dogme. Dogma aceasta are o nsemnatate cit se poate de epocala pentru ntreaga soarta a Europei, mai ales pentru apocalipsa ei, n care deja a pasit. Prin dogma aceasta toate umanismele europene si-au atins idealul si idolul: omul a fost declarat divinitate suprema, divinitate universala. Panteonul european umanist si-a dobindit Zeusul sau. Sinceritatea e limba Adevarului: dogma infailibilitatii papei din secolul al XIX-lea, respectiv a omului, nu este altceva decit renasterea paginismului si a politeismului, renasterea axiologiei si criteriologiei idolatre. Horribile dictu, dar si urmatorul lucru trebuie spus: prin dogma infailibilitatii papei a fost ridicat la rangul de dogma umanismul nchinator la idoli, si n primul rind cel elin. A fost ridicat la rangul de dogma valoarea universala, a fost ridicata la rangul de dogma criteriul universal al culturii, civilizatiei, poeziei, filozofiei, artei, politicii si stiintei eline. Si toate acestea ce sunt? Paginatate ridicata la rangul de dogma. n felul acesta a ajuns sa fie dogma autarhia omului european, dupa care timp de veacuri au nazuit cu nfocare toate umanismele europene. Dogma infailibilitatii papei e nietzscheana JaSagung (afirmare) a ntregii creatii a omului european umanist, acel JaSagung al culturii si civilizatiei lui, care prin scopurile si metodele lor predominant pagine si politeiste umbresc binevestirea si porunca Dumnezeului-om: Cautati mai ntii mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate (celelalte) se vor adauga voua (Mt. 6, 33). Si ce nu a proclamat ca scop al existentei omenesti si ca metoda de activitate a omului cultura si civilizatia umanista europeana? Dumnezeul-om, Singurul care mintuieste pe om de pacat, de moarte si de diavol, Singurul care nvesniceste si ndumnezeieste si divino-umanizeaza pe om n toate lumile, prescrie raspicat si limpede ca scop primordial al fiintei si al vietii omului este sa devina desavirsit ca Dumnezeu (Mt. 5, 48). Iar omul umanist european ce nu a tot asezat si consfintit ca scop al existentei omenesti n locul acestui scop! Este un adevar evanghelic cu

neputinta de tagaduit: toata lumea zace n rau chiar si dupa nevointa Dumnezeului-om n lumea noastra paminteasca (I In. 5, 19-21). Si nu numai atit, ci dupa Sfintul Apostol Pavel, diavolul este dumnezeul veacului acestuia (II Cor. 4, 4). ntre o astfel de lume care de buna voie zace n rautate si omul care urmeaza pe Dumnezeul-om Hristos, nu exista compromis. Cel care urmeaza pe Dumnezeul-om nu poate face compromis n dauna Adevarului Evanghelic, cu omul umanist care justifica toate cele aratate mai nainte si le ridica la rangul de dogma. Aici este vorba ntotdeauna de cea mai hotaritoare si definitorie dilema si alegere: Dumnezeul-om sau omul. Fiindca omul umanist prin toata activitatea lui se evidentiaza si se poarta ca actionind autarhic (autosuficient), ca valoare suprema si masura suprema. Aici nu exista loc pentru Dumnezeul-om. Ca atare, n mparatia umanista locul Dumnezeului-om l ocupa Vicarius Christi [Loctiitorul lui Hristos], iar Dumnezeul-om a fost surghiunit n cer. n orice caz, aceasta este o dez-ntrupare sui generis a Dumnezeului-om Hristos, nu-i asa? Uzurpind prin dogma infailibilitatii n favoarea sa, adica n favoarea omului, toata puterea si toate drepturile care apartin numai Dumnezeului-om Domnului Hristos, papa s-a autodeclarat n fapt, Biserica n Biserica papista si a devenit n ea totul n toate. Un Atottiitor universal sui generis. De aceea dogma infailibilitatii papei a si devenit pan-dogma papismului iar papa nu se poate lepada de ea n nici un chip cita vreme va fi papa al papismului umanist. n istoria neamului omenesc exista trei caderi principale: a lui Adam, a lui Iuda si a papei. Esenta caderii n pacat e ntotdeauna aceeasi: vointa de a deveni bun prin sine, vointa de a deveni desavirsit prin sine, vointa de a deveni Dumnezeu prin sine. Dar n felul acesta omul se asimileaza, fara sa-si dea seama, diavolului, fiindca si acesta a vrut sa devina Dumnezeu prin sine nsusi, sa nlocuiasca pe Dumnezeu cu sine nsusi, si n aceasta ngimfare a lui a devenit dintr-o data diavol, cu desavirsire despartit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui Dumnezeu. Tocmai n aceasta nselare de sine plina de trufie consta esenta pacatului, pacatul universal. n aceasta consta si esenta diavolului, a capeteniei diavolului - satana. Aceasta nu e altceva decit vointa de a ramine n firea proprie, de a nu primi n sine altceva decit pe sine. Toata esenta diavolului este n faptul ca nu-L vrea citusi de putin pe Dumnezeu n launtrul lui, vrea sa ramina totdeauna singur, totdeauna cu totul n sine, tot pentru sine, totdeauna nchis ermetic fata de Dumnezeu si tot ce apartine lui Dumnezeu. Si ce este aceasta? Egoismul si dragostea de sine mbratisate pentru ntreaga vesnicie. Asa e n esenta lui omul umanist: el ramine tot n sine nsusi, cu sine nsusi, pentru sine nsusi, totdeauna nchis cu ndirjire fata de Dumnezeu. n aceasta consta orice umanism, orice hominism. Culmea acestui umanism demonizat este vointa de a deveni bun cu ajutorul raului, de a deveni dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici si fagaduinta facuta n rai de diavolul catre stramosii nostri: Veti fi ca niste dumnezei (Fac. 3, 5). Omul a fost zidit de Iubitorul de oameni Dumnezeu ca virtual dumnezeu-om, ca pe temeiul chipului dumnezeiesc pe care l poarta fiinta lui sa se zideasca de buna voie prin Dumnezeu ntru Dumnezeu-om. Dar omul prin libera sa alegere a cautat sa ajunga prin pacat la nepacatosenie, prin diavol la starea de Dumnezeu, si desigur ca urmind calea aceasta el ar fi devenit un diavol sui generis daca Dumnezeu, prin nesfirsita Sa iubire de oameni si dupa mare mila Sa, n-ar fi intervenit facindu-Se om, adica Dumnezeu-om, aducindu-l astfel pe om la Dumnezeul-om. L-a introdus prin Biserica - Trupul Sau n nevointa divino-umanizarii prin sfintele taine si sfintele virtuti, si n felul acesta a dat omului putinta de a ajunge ntru barbat desavirsit, la masura virstei plinirii lui Hristos (Ef. 4, 13), si de a-si atinge astfel menirea sa dumnezeiasca de a deveni de buna voie Dumnezeu-om dupa har. Ce este caderea papei decit numai vointa de a-L nlocui pe Dumnezeul-om cu omul? n lumea noastra omeneasca, dupa spusele Sfintului vazator al tainelor Ioan Damaschin, numai Dumnezeul-om Hristos este singurul lucru nou sub soare. Si acesta e vesnic nou prin Persoana Sa divino-umana, prin nevointa Sa divino-umana si prin Trupul Sau divino-uman Biserica. nsa si omul numai n Dumnezeul-om este nou, pururea nou, vesnic nou n toate trairile sale divino-umane pe calea mintuirii, sfinteniei, schimbarii la fata, ndumnezeirii, divinoumanizarii. n aceasta lume paminteasca toate mbatrinesc si toate mor, numai omul divino-

umanizat cel de acelasi trup cu Hristos, si mbisericit prin Dumnezeul-om, nu mbatrineste si nu moare, fiindca a devenit un madular viu si organic al Sfintului si vesnicului Trup divinouman al lui Hristos, al Bisericii, n care persoana omeneasca se dezvolta si fara ncetare creste cresterea lui Dumnezeu (Col. 2, 19) ntru barbat desavirsit, la masura virstei plinirii lui Hristos (Ef. 4, 13). Aceasta nseamna ca el creste si se dezvolta nesfirsit si nemasurat, potrivit cu dimensiunile cele dupa chipul lui Dumnezeu ale Dumnezeiestii nesfirsiri si nemarginiri date fiintei omenesti de catre Domnul Cel n Trei Sori atunci cind l-a zidit pe om dupa chipul lui Dumnezeu. Dumnezeul-om Hristos e atit de exceptional de nou, si de exceptional de unul, si de exceptional de unic, ncit n fapt Adevarul de la El a aparut (Ioan 1,17) si prin El a ramas n lumea noastra omeneasca. Mai nainte de El si n afara de El, acum si totdeauna Adevarul e ca si cum n-ar exista. Si ntr-adevar nu exista, caci numai Ipostasul divino-uman este Adevarul: Eu sunt Adevarul! (In. 14, 6). Pentru om nu exista adevar fara Dumnezeul-om, fiindca nu exista om fara Dumnezeul-om. Toate sunt noi n Dumnezeul-om si prin Dumnezeul-om, El nsusi n primul rind, iar n consecinta si mintuirea, si nvatatura despre mintuire, si metoda de mintuire. Este cu totul nou pentru neamul omenesc mesajul Dumnezeului-om: sa despartim pacatul de pacatos, sa urim pacatul si sa iubim pe pacatos, sa ucidem pacatul dar sa mintuim pe pacatos, sa nu identificam pe pacatos cu pacatul, sa nu ucidem pe pacatos pentru pacat ci sa l mintuim de pacat. O pilda cutremuratoare despre aceasta este femeia prinsa n adulter. Atotmilostivul Mintuitor a despartit pacatul femeii de fiinta ei cea dupa chipul lui Dumnezeu, a osindit pacatul si a miluit pe pacatoasa: Nici eu nu te osindesc; mergi si nu mai pacatui (In. 8, 11). Aceasta este metoda Ortodoxiei ridicata la rangul de dogma n lucrarea mintuirii pacatosului de pacat metoda Sfintei Traditii n chip de Dumnezeu nteleptit dezvoltata si legiuita n Biserica Ortodoxa de catre Sfintii Parinti si formulata cu dumnezeiasca insuflare de catre Sfintul Simeon Noul Teolog: Binele nu este bine, atunci cind nu se face bine. n lumina acestei evanghelice si sfinte Traditii ortodoxe e o atrocitate antievanghelica si anticrestina a-l omor pe pacatos pentru pacat. Aici nici o inchizitie nu se poate declara sfinta. n ultima instanta, toate umanismele omoara pe pacatos pentru pacat, nimicesc pe om mpreuna cu pacatul fiindca nu l vor pe Dumnezeul-om Care-i singura mintuire a omului si de pacat, si de moarte, si de diavol. Cel ce nu e pentru Dumnezeul-om e prin aceasta mpotriva omului si este un asasin al omului, prin urmare un sinucigas caci l lasa pe om n deplina putere a pacatului, a mortii si a diavolului, de care poate sa-l mintuiasca numai Dumnezeul-om si nimeni altul sub soare. Procedind cu pacatosul n felul acesta, omul umanist n chip inevitabil savirseste o crima: ucide propriul sau suflet, se preda singur iadului, spre vesnica petrecere laolalta cu diavolul, cu acest ucigator de oameni dintru nceput (In. 8, 44). Iar prin aceasta mparateste si stapineste n mod absolut monstruoasa si universala dogma etica iezuito-umanista: scopul scuza mijloacele. Ce da omului Dumnezeul-om si nimeni altul nu i poate da? Biruinta asupra mortii, asupra pacatului, asupra diavolului, Viata Vesnica, Adevarul Vesnic, Dreptatea Vesnica, Binele Vesnic, Dragostea Vesnica, Bucuria Vesnica, ntreaga plinatate a Dumnezeirii si a desavirsirilor dumnezeiesti. Vorbind apostoleste, Dumnezeul-om da oamenilor cele ce ochiul nu a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-au suit cite a pregatit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El (I Cor. 2, 9; Isaia 64,3; Ieremia 3,6). ntr-adevar, numai El, minunatul Dumnezeul-om, este singurul lucru de trebuinta (vezi Lc. 10, 42) pentru om, n toate lumile lui si n toata viata lui. Drept aceea, numai Dumnezeul-om este ndreptatit sa ceara de la oameni ceea ce nimeni altul nu a ndraznit sa ceara, adica sa l iubeasca fiecare om mai mult decit pe parinti, decit pe frati, decit pe surori, decit pe copii, decit pe prieteni, decit pamintul, decit pe ngeri, decit pe oricine si orice din lumile vazute si nevazute (Mt. 10, 3739; Lc. 14, 26; Rom. 8, 3139). Cel de-al doilea Conciliu de la Vatican e o renastere a tuturor umanismelor europene, o renastere de cadavre, fiindca de cind Dumnezeul-om Hristos este prezent n lumea paminteasca,

orice umanism este un cadavru. Si asa stau lucrurile, ntrucit Conciliul a ramas cu ncapatinare la dogma infailibilitatii papei a omului. Privite din punctul de vedere al Dumnezeului-om Celui Vesnic Viu, al Domnului Iisus istoric, toate umanismele seamana mai mult sau mai putin cu niste utopii criminale, fiindca n numele omului ucid si nimicesc pe om n felurite chipuri ca entitate psiho-fizica. Toate umanismele savirsesc o lucrare nebunesc de tragica: strecoara tintarul si nghit camila, iar prin dogma infailibilitatii papale lucrarea aceasta a fost ridicata la rangul de dogma. Toate acestea sunt nfricosatoare, nfricosatoare pina la groaza desavirsita. De ce? Fiindca nsasi dogma despre infailibilitatea omului nu este altceva decit cumplitul prohod a oricarui umanism, de la acela al Vaticanului ridicat la rangul de dogma, si pina la umanismul satanizat al lui Sartre. n panteonul umanist al Europei toti zeii sunt morti, n frunte cu Zeus-ul european. Sunt morti pina ce n inima lor vestejita va rasari pocainta cea cu desavirsita lepadare de sine, cu fulgerele si durerile Golgotei sale, cu cutremurele si schimbarile la fata ale nvierii sale, cu viforele si naltarile ei aducatoare de roade. Si atunci? Atunci nesfirsite vor fi slavosloviile lor catre Cel Ce n veci este de viata Facator si de minuni Lucrator Dumnezeul-om, cu adevarat Singurul Iubitor de oameni din toate lumile. Care este inima dogmei cu privire la infailibilitatea papei respectiv a omului? Dez-divinoumanizarea omului. Lucrul acesta l urmaresc toate umanismele, chiar si cele religioase. Toate l ntorc pe om la paginism, la politeism, la ndoita moarte, duhovniceasca si fizica. ndepartinduse de Dumnezeul-om, tot umanismul s-a preschimbat treptat n nihilism. Lucrul acesta l arata crahul contemporan al tuturor umanismelor n frunte cu papismul, parintele direct sau indirect, cu voie sau fara voie, al tuturor umanismelor europene. Iar crahul, crahul catastrofal al papismului consta n dogma infailibilitatii papei si tocmai dogma asta e culmea nihilismului. Prin dogma aceasta omul european a dogmatisit si hotarit dogma autarhicitatii (autosuficientei) omului european, si n felul acesta pina la urma a aratat ca nu are nevoie de Dumnezeul-om si ca pe pamint nu exista loc pentru Dumnezeul-om caci Vicarius Christi l nlocuieste n chip desavirsit. n fapt, din dogma aceasta traieste, pe aceasta o urmeaza si o marturiseste cu ncapatinare oricare umanism european. Toate umanismele omului european nu sunt altceva, n esenta lor, decit o razvratire necontenita mpotriva Dumnezeului-om Hristos. n toate chipurile cu putinta se savirseste Die Umwertung aller Werte [rasturnarea tuturor valorilor - Nietzche]. Dumnezeul-om este nlocuit pretutindeni cu omul, pe toate tronurile europene se nscauneaza omul umanismului european. Ca atare, nici nu mai exista un singur Vicarius Christi ci nenumarati, deosebindu-se doar la straie, fiindca n ultima instanta, prin dogma despre infailibilitatea papei a fost proclamat infailibil omul n general. De aici si nenumaratii papi din toata Europa si de la Vatican, si din protestantism, ntre ei nefiind vreo deosebire esentiala, fiindca papismul e cel dintii protestantism, precum a spus vizionarul Homiakov. Infailibilitatea este o nsusire naturala divino-umana si o functie naturala divino-umana a Bisericii, n calitatea ei de Trup divino-uman al lui Hristos, al carui vesnic cap Adevarul = Atoateadevarul e Cel de-al Doilea Ipostas al Prea Sfintei Treimi, Dumnezeul-om, Domnul Iisus Hristos. Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biserica si el, un om, a luat locul Dumnezeului-om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este n acelasi timp si moartea a doua (Apoc. 20, 14; 21, 8) a papismului iar prin el si cu el, a oricarui umanism. Totusi, naintea Adevaratei Biserici a lui Hristos care de la aratarea Dumnezeului-om Hristos exista n lumea noastra paminteasca ca trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie , fiindca nici o erezie nu s-a ridicat atit de radical si atit de integral mpotriva Dumnezeului-om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a facut aceasta papismul prin dogma despre infailibilitatea papei om. Nu exista nici o ndoiala ca dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o razvratire nemaivazuta mpotriva Dumnezeului-om Hristos. Dogma aceasta este, vai, cea mai ngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pamint, o noua tradare a lui Hristos, o noua rastignire a Domnului numai ca nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt iad, iad, iad pentru

sarmana fiinta paminteasca ce se numeste om. Exista oare vreo iesire din toate aceste nenumarate iaduri umaniste? Exista oare vreo nviere din toate aceste nenumarate morminte europene? Exista oare leac pentru toate aceste nenumarate boli aducatoare de moarte? Exista, exista, exista: pocainta. Ea e binevestirea fara de moarte a Evangheliei Dumnezeului-om: pocainta spre cunostinta adevarului (II Tim. 2, 25). Altminteri nu poate cineva sa creada n mintuitoarea Evanghelie a Dumnezeului-om: Pocaiti-va si credeti n Evanghelie (Mc. 1, 15). Pocainta naintea Dumnezeului-om este singurul leac mpotriva pacatului, singurul leac universal pentru tot pacatul, chiar si pentru pacatul universal. Fara ndoiala ca pocainta e si leacul pentru acest pacat suprem al papismului ce e cuprins n trufasa dogma a infailibilitatii papei, si prin aceasta este si leacul pentru orice pacat al oricarui umanism n parte si al tuturor umanismelor laolalta. Da, da, da, din pacatul atit de iubit lui al infailibilitatii, infailibilul om european, omul european umanist se poate mintui numai prin pocainta din toata inima si schimbarea totala la fata naintea Minunatului si Atotnduratului si Atotbunului Domn Iisus Hristos Dumnezeul-om, cu adevarat Singurul Mintuitor al neamului omenesc de tot pacatul, de tot raul, de tot iadul, de tot diavolul, de tot rationalismul umanist, si ndeobste de toate pacatele pe care nchipuirea omeneasca le poate nascoci. Pentru aceste pricini, toti sfintii de-Dumnezeu-purtatori si de-Dumnezeu-nteleptiti Parinti ai celor sapte sfinte Sinoade Ecumenice reduc toate problemele din Biserica lui Hristos la problema persoanei Dumnezeului-om Hristos, ca la cea mai mare si singura valoare suprema pentru orice fiinta omeneasca, fie aceasta pe pamint sau n vreo alta lume a lui Dumnezeu. Da, pentru ei Dumnezeul-om Hristos este totul si toate n lumile omenesti. Problema hristologica este marea problema a lor. Dumnezeul-om Hristos este singura valoare universala a Bisericii lui Hristos n toate lumile. Deviza fara sfirsit si fara de moarte este: Da toate pentru Hristos, iar pe Hristos nuL da pentru nimic! - iar n jurul acestei sfinte devize a lor rasuna netacuta binevestire: Nu umanism, ci divino-umanitate ndumnezeita! Nu omul, ci Dumnezeul-om! Hristos mai nainte de toate si mai presus de toate! Cum se simte ortodoxul naintea Persoanei Dumnezeului-om Hristos? Din toate punctele de vedere, prea pacatos. Acesta este simtamintul lui, pozitia lui, gindirea lui, ratiunea lui, constiinta lui, marturisirea lui, el nsusi, n ntregime. Simtamintul acesta al desavirsitei sale pacatosenii personale naintea Prea Dulcelui Domn este sufletul sufletului lui si inima inimii lui. Aruncati-va o privire n rugaciunile de pocainta, n cintarile, n troparele, n stihirile de luni si marti, sau n Paraclis si ndata veti constata ca simtamintul acesta constituie o datorie sfinta si o realitate n care se desfasoara rugaciunea oricarui crestin ortodox, fara exceptie. Catre acesta merg n fruntea noastra si ne calauzesc ntotdeauna nemuritorii nostri pedagogi, Sfintii Parinti. Sa ne aducem aminte cel putin de doi dintre ei, de Sfintul Damaschin si de Sfintul Simeon Noul Teolog. Sfintenia lor este fara ndoiala heruvimica, iar rugaciunea lor serafimica. Cu toate acestea, ei nsisi au un simtamint si o cunoastere deplina a pacatoseniei lor personale si universale si, n acelasi timp, o dispozitie foarte adinca de pocainta. Aceasta este antinomia de viata a credintei noastre ortodoxe, evanghelice, apostolice si a smereniei noastre n credinta aceasta. Omul infailibil si naintea lui omul cel mai pacatos - smerenia de o parte si ngimfarea de alta. Privighetoarea cea nentrecuta a Evangheliei Dumnezeului-om, Sfintul Ioan Gura de Aur, binevesteste: Smerenia este piatra de temelie a filozofiei noastre. Smerenia este piatra de temelie a filozofiei noastre despre viata si lume, despre timp si vesnicie, despre Dumnezeu si Biserica, n timp ce piatra de temelie a oricarui umanism, chiar si a aceluia ridicat la rangul de dogma, este trufia, credinta n ratiunea omului, n mintea si logica lui. Trufia este boala fara leac a mintii diavolului. nlauntrul ei se gasesc si din ea izvorasc toate celelalte rele diavolesti, n timp ce smerenia noastra ne nvata sa ne punem nadejdea si sa avem absoluta ncredere n sfinta, soborniceasca, divino-umana minte a Bisericii, mintea lui Hristos. Noi avem mintea lui Hristos (I Cor. 2, 16). Noi suntem n Trupul divino-uman al lui Hristos, Biserica Ortodoxa n care Dumnezeul-om Hristos este totul: si Capul, si Trupul, si Viata, si Adevarul, si Dragostea, si Dreptatea, si timpul, si vesnicia; dar si noi, prin credinta n El si prin viata n El (Efes. 4, 11-21). Pentru ca toate prin El si n El s-au zidit; si El este mai nainte de toate si toate n El viaza; si El

este Capul trupului Bisericii, ca El sa fie ntru toate Cel mai ntii (Col. 1, 16-18): El, Dumnezeul-om, si nu doar omul, orisicum ar fi acesta. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. n el se afla cu inima lor toate umanismele europene cu papismul n frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decit erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de pan-erezie (erezie universala). De ce? Fiindca n cursul istoriei feluritele erezii tagaduiau sau denaturau anumite nsusiri ale Dumnezeului-om Domnului Hristos, n timp ce ereziile acestea europene ndeparteaza pe Dumnezeul-om n ntregime si pun n locul Lui pe omul european. n aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala ntre papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este legiune. Dogma ortodoxa n general si dogma centrala despre Biserica n special a fost respinsa si nlocuita cu dogma universala eretica latina despre primatul si infailibilitatea papei, a omului. Din aceasta erezie universala s-au nascut si se nasc fara ncetare alte erezii: Filioque, eliminarea epiclezei, introducerea harului creat, azimele, purgatoriul, depozitul de merite suprarogatorii (prisositoare), nvatatura mecanicista despre mintuire si prin aceasta nvatatura mecanicista despre viata, papocentrismul, sfinta inchizitie, indulgentele, uciderea pacatosului pentru pacatul savirsit, iezuistica, scolastica, cazuistica, monarhistica, umanismul social... Dar protestantismul? Este cea mai apropiata si credincioasa odrasla a papismului, care prin scolastica sa rationalista se arunca din erezie n erezie si se neaca fara ncetare n feluritele otravuri ale ratacirilor eretice. Pe linga asta, trufia papista si nebunia infailibila domnesc n chip absolut n sufletele credinciosilor protestantismului, pustiindu-le. n principiu, orice protestant este un papa independent, papa infailibil n toate chestiunile de credinta, iar lucrul acesta duce totdeauna dintr-o moarte duhovniceasca n alta si nu mai e sfirsit acestei morti, fiindca numarul mortilor duhovnicesti ale omului sunt fara numar. Asa stind lucrurile, ecumenismul papisto-protestant cu pseudo-biserica sa si cu pseudocrestinismul sau, nu are iesire din moarte si din chin daca nu se va pocai din toata inima naintea Dumnezeului-om Domnul Hristos si a Bisericii Lui Ortodoxe. Pocainta este leacul pentru orice pacat, leacul dat fiintei omenesti celei dupa chipul lui Dumnezeu, de catre Singurul Iubitor de oameni. Fara de pocainta si de intrarea n Adevarata Biserica a lui Hristos este un lucru nefiresc si lipsit de noima sa vorbeasca cineva de vreo unire a bisericilor, de dialog al dragostei, de intercommunio. Lucrul cel mai de seama este a deveni omul parte din trupul divino-uman al Bisericii lui Hristos, si prin aceasta partas la sufletul Bisericii Sfintul Duh si mostenitor al tuturor bunatatilor fara de moarte ale Dumnezeului-om. Dialogul contemporan al dragostei, care se realizeaza n forma unui sentimentalism gaunos, este n realitate refuzul pornit din putinatatea de credinta al sfintirii Duhului si a credintei Adevarului (II Tes. 2, 18), adica a singurei iubiri de Adevar (II Tes. 2, 10) mintuitoare. Esenta dragostei este Adevarul si dragostea viaza doar umblind ntru adevar. Adevarul este inima fiecarei virtuti divino-umane deci si a dragostei, si fiecare din acestea arata si binevesteste pe Dumnezeul-om Domnul Hristos, Care Singur este ntruparea si personificarea Adevarului Dumnezeiesc, a Adevarului universal. Daca Adevarul ar fi fost altceva decit Dumnezeul-om Hristos, el ar fi fost mic, insuficient, trecator, muritor. Astfel ar fi fost adevarul daca el ar fi fost un concept, sau o idee, sau o teorie, sau o schema, sau ratiunea, sau stiinta, sau filozofia, sau cultura, sau omul, sau omenirea, sau lumea, sau toate lumile, sau orisicine, sau orisice, sau toate acestea laolalta. Adevarul nsa este Persoana si anume Persoana Dumnezeului-om Hristos, cea de-a doua Persoana a Sfintei Treimi si, ca atare, el e desavirsit, netrecator si vesnic, fiindca n Domnul Iisus Adevarul si Viata sunt de o fiinta: Adevarul vesnic si Viata vesnica (vezi In. 14, 6; 1, 4-17). Cel ce crede n Domnul Hristos creste mereu prin Adevarul Lui n dumnezeiestile Lui nemarginiri. El creste cu toata fiinta lui, cu toata mintea lui, cu toata inima si cu tot sufletul lui. n Hristos traim adevarati fiind ntru dragoste, fiindca numai n felul acesta putem sa crestem n toate ntru Dinsul, Care este Capul, Hristos (Efes. 4, 15). Mai mult, aceasta se

nfaptuieste totdeauna mpreuna cu toti sfintii (Efes. 3, 18), totdeauna n Biserica si prin Biserica, fiindca altminteri omul nu poate sa creasca n Acela Care este Capul trupului Bisericii, adica n Hristos. Nemarginitele puteri ce sunt neaparat trebuincioase pentru cresterea tuturor Crestinilor n trupul divino-uman al Bisericii sunt dobindite de catre Biserica nemijlocit de la Capul ei - Domnul Hristos, fiindca doar El, Dumnezeu si Domnul, are aceste nenumarate puteri nemarginite si le iconomiseste n chip ntelept. Sa nu ne amagim. Exista si un dialog al minciunii, atunci cind cei care dialogheaza se nseala, cu stiinta sau fara stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog e propriu tatalui minciunii, diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii (In. 8, 44). Propriu este si pentru toti mpreunalucratorii lui cei de buna voie sau fara de voie, atunci cind ei voiesc sa realizeze binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la adevarul lor cu ajutorul minciunii. Nu exista dialog al dragostei fara dialogul Adevarului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos Apostol cere ca dragostea sa fie nefatarnica (Rom. 12, 9). Separarea si diferentierea umanista eretica ntre Dragoste si Adevar este ea nsasi o dovada a lipsei credintei divino-umane si a pierderii echilibrului si gindirii sanatoase duhovnicesti, divinoumane. n orice caz, aceasta nu a fost niciodata si nu este calea Sfintilor Parinti. Ortodocsii, cu totul nradacinati si ntemeiati mpreuna cu toti sfintii n Adevar si Dragoste, au si vestesc din vremurile Apostolilor pina astazi aceasta dragoste mintuitoare divino-umana fata de lume si fata de toate zidirile lui Dumnezeu. Minimalismul moral si pacifismul umanist gaunos al ecumenismului contemporan nu fac decit un singur lucru: vadesc radacinile lor umaniste ftizice, filozofia lor morbida si etica lor neputincioasa cea dupa predania oamenilor (vezi Colos. 2, 8). Si mai mult: vadesc criza evidenta a credintei lor umaniste n Adevar si nesimtirea lor dochetista fata de istoria Bisericii, fata de continuitatea ei apostolica si soborniceasca, divino-umana n adevar si n har. Iar cugetarea ndumnezeita si gindirea sanatoasa apostolica si patristica binevestesc prin gura Sfintului Maxim Marturisitorul adevarul credintei divino-umane: Credinta e temelia nadejdii si a dragostei... Caci credinta face nendoielnic nsusi adevarul. Nu exista nici o ndoiala ca masura patristica, mostenita de la Apostoli, a dragostei fata de oameni si a raporturilor cu ereticii are n ntregime un caracter divino-uman. Lucrul acesta l exprima de Dumnezeu insuflatele cuvinte ale aceluiasi Sfint: Eu nu doresc ca ereticii sa se chinuiasca, nici nu ma bucur de raul lor fereasca Dumnezeu! ci mai degraba ma bucur si mpreuna ma veselesc de ntoarcerea lor: caci ce e mai placut celor credinciosi decit sa vada adunati mpreuna pe copiii cei risipiti ai lui Dumnezeu? Nu le scriu nici ndemnindu-va sa puneti asprimea naintea iubirii de oameni nu as putea sa fiu atit de salbatic ci rugindu-va sa faceti si sa lucrati cele bune pentru toti oamenii cu luare aminte si cu cercare multa si facindu-va tuturor toate, dupa cum are nevoie fiecare de voi. Numai un lucru l voiesc de la voi, si va rog sa fiti aspri si nendurati fata de orice ar putea sa ajute la dainuirea credintei lor nebunesti, caci socotesc ura fata de oameni si despartire de dumnezeiasca dragoste ajutorul dat ratacirii ereticesti spre mai mare pierzanie a celor ce se tin de aceasta ratacire. nvatatura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeului-om Hristos formulata de catre Sfintii Apostoli, de catre Sfintii Parinti si de catre Sfintele Sinoade cu privire la eretici, este urmatoarea: ereziile nu sunt Biserica si nici nu pot fi Biserica. Ca atare, n ele nici nu pot exista sfinte taine, si mai cu seama taina Euharistiei aceasta taina a tainelor, fiindca tocmai Sfinta Euharistie este totul si toate n Biserica, nsusi Dumnezeul-om Domnul Hristos, nsasi Biserica n calitate de trup al Lui si ndeobste tot ce este divino-uman. Intercommunio comuniunea cu ereticii n sfintele taine si ndeosebi n Sfinta Euharistie este cea mai rusinoasa tradare a Domnului Hristos, tradare de Iuda. Si mai mult, tradare a ntregii Biserici a lui Hristos, a Bisericii divino-umane, a Bisericii Apostolilor, a Bisericii Sfintilor Parinti, a Bisericii Sfintei Traditii, a Bisericii celei Una. Aici ar trebui omul sa-si opreasca mintea si constiinta ncrestinata asupra citorva sfinte fapte, sfinte binevestiri, sfinte porunci. Mai nainte de toate trebuie sa ne ntrebam pe ce ecleziologie, pe ce teologie privitoare la

Biserica se ntemeiaza asa-zisa intercommunio? Fiindca ntreaga teologie ortodoxa a Bisericii despre Biserica se bazeaza si se ntemeiaza nu pe intercommunio (reciproca mpartasire), ci pe realitatea divino-umana a lui communio, pe comuniunea divino-umana, (I Cor. 1, 9; 10, 16-17; II Cor. 13, 13; Evr. 2, 14; 3, 14; I In. 1, 3), n timp ce notiunea inter-communio (intermpartasire) este n ea nsasi contradictorie si cu totul nenteleasa pentru constiinta ortodoxa soborniceasca. Al doilea fapt, sfint fapt al credintei ortodoxe, este urmatorul: n nvatatura ortodoxa despre Biserica si Sfintele Taine, singura si unica Taina este Biserica nsasi, trupul Dumnezeului-om Hristos, n asa fel ca ea este si unicul izvor si continutul tuturor Sfintelor Taine. n afara de Taina aceasta divino-umana si a-toate-cuprinzatoare a Bisericii care este taina universala, nu exista si nici nu pot sa existe Taine. Ca atare, nu poate exista nici o intercomuniune n ceea ce priveste Tainele. De aici rezulta ca numai n Biserica, n aceasta unica Taina universala a lui Hristos poate fi vorba despre Taine, fiindca Biserica Ortodoxa ca Trup al lui Hristos este izvorul si criteriul Tainelor si nu viceversa. Tainele nu se pot ridica deasupra Bisericii si nici nu pot fi considerate n afara de Trupul Bisericii. Pentru aceasta, n conformitate cu cugetul Bisericii Sobornicesti a lui Hristos si potrivit cu ntreaga Traditie Ortodoxa, Biserica Ortodoxa nu accepta existenta altor taine n afara de ea, nici nu le considera taine, pina la venirea prin pocainta din biserica eretica, adica dintr-o pseudo-biserica n Biserica Ortodoxa a lui Hristos. Cita vreme cineva ramine n afara de Biserica neunit cu ea prin pocainta, unul ca acesta este pentru Biserica un eretic si, n chip inevitabil, se gaseste n afara comuniunii mintuitoare: fiindca ce partasie poate fi ntre dreptate si nelegiuire? Ce partasie poate sa fie ntre lumina si ntuneric? (II Cor. 6, 14). Marele Apostol, cu puterea pe care a primit-o de la Dumnezeul-om, da porunca: De omul eretic, dupa una si a doua sfatuire, desparte-te (Tit. 3, 10). Acela deci, care nu numai ca nu se desparte de omul eretic, ci-i da acestuia si pe Domnul nsusi n Sfinta Euharistie, se mai gaseste oare n sfinta credinta apostolica si divino-umana? Chiar mai mult, ucenicul cel iubit de Domnul Iisus, Apostolul dragostei, da urmatoarea porunca: pe omul care nu crede n ntruparea lui Hristos si nu accepta nvatatura evanghelica cu privire la El, ca Dumnezeu-om, sa nu-l primiti n casa (II In. 1, 10). Canonul 45 al Sfintilor Apostoli porunceste cu glas de tunet: Episcopul, sau presviterul, sau diaconul, care fie ca si numai se roaga mpreuna cu ereticii sa se afuriseasca; iar daca le-a ngaduit acestora sa savirseasca ceva ca clerici (sa savirseasca cele sfinte) sa se cateriseasca. Porunca aceasta este limpede chiar si pentru o constiinta de tintar. Oare nu? Canonul 64 al Sfintilor Apostoli porunceste: Daca vreun cleric sau laic intra n sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca. Si lucrul acesta este limpede chiar si pentru constiinta cea mai primitiva. Oare nu? Canonul 46 al Sfintilor Apostoli: Episcopul sau presviterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce ntelegere poate sa fie ntre Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?. Este un lucru batator la ochi chiar si pentru cei lipsiti de ochi: aceasta porunca hotaraste n mod imperativ ca nu trebuie sa recunoastem ereticilor nici o sfinta taina si ca trebuie sa le consideram pe acestea ca nevalabile si lipsite de har. De Dumnezeu insuflatul purtator de cuvint al Traditiei sobornicesti, apostolice si patristice a Bisericii lui Hristos, Sfintul Ioan Damaschin, binevesteste din inima tuturor Sfintilor Parinti, tuturor Sfintilor Apostoli, tuturor Sfintelor Sinoade ale Bisericii urmatorul adevar divino-uman: Piinea Euharistiei (Sfintei mpartasanii) nu este simpla piine, ci e unita cu Dumnezeirea... Curatindu-ne prin ea, ne unim cu Trupul Domnului si cu Duhul Lui si devenim trupul lui Hristos - Biserica... Taina Euharistiei se numeste mpartasanie fiindca prin ea ne mpartasim de Dumnezeirea lui Iisus; si se numeste comuniune, si este cu adevarat astfel, fiindca prin ea intram n comuniune cu Hristos si luam parte la Trupul si la Dumnezeirea Lui, iar pe de alta parte, prin ea intram n comuniune unii cu altii si ne unim ntre noi. Si ntrucit ne mpartasim cu toti dintro singura piine, devenim un singur trup si un singur singe al lui Hristos, si madulare unii altora,

fiind de un trup cu Hristos. Deci, sa ne ferim din toate puterile ca sa nu luam mpartasanie de la eretici, nici sa le dam ereticilor mpartasanie. Nu dati cele sfinte ciinilor, zice Domnul, si nici nu aruncati margaritarele voastre naintea porcilor (Mt. 7, 6), ca sa nu ne facem partasi nvataturii lor gresite si osindei lor, caci daca este o unire cu Hristos si a unora cu altii, nseamna ca ne unim de buna voie cu toti cei ce se mpartasesc mpreuna cu noi. Unirea aceasta se face de buna voie, iar nu fara conglasuirea noastra, caci un trup suntem toti, fiindca dintr-o singura piine ne mpartasim, precum zice Apostolul (I Cor. 10, 17). Nenfricatul marturisitor al adevarurilor divino-umane al ortodocsilor Sfintul Atanasie cel Mare vesteste oamenilor din toate lumile: mpartasania de la eretic nstraineaza pe om de Dumnezeu si l preda diavolului. n Euharistie, piinea ereticilor nici nu e trupul lui Hristos. Dupa masura deosebirii dintre lumina si ntuneric, asa e si deosebirea dintre mpartasania drept slavitoare si cea ereticeasca: cea drept slavitoare lumineaza, cea ereticeasca ntuneca, una l uneste cu Hristos iar cealalta cu diavolul, una da viata sufletului iar cealalta l ucide. mpartasania din mina eretica este otrava, nu simpla piine.

DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC de Parintele Cleopa Ilie, in SCARA, nr.2, p.87, 1997.
Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape 2000 de ani, din timpul Sfintului Apostol Andrei. Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cind au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostrii dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cind am primit si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pina atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului romin este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama! Ca poporul crestin de 2000 de ani de cind suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta ortodoxa. Ati vazut dumneavoastrade la primii voievozi crestini ai romanilor, de cind sunt cele trei tari romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost crestini ortodocsi. Ati vazut pe Mihai Viteazul? Mama lui a fost calugarita. Du-te la Manastirea Cozia si vei afla linga Mircea cel Batrin, care a intemeiat aceasta manastire si-i inmormintata acolo, o lespede de piatra pe care scrie: Aici odihneste monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul - ai auzit? El domn peste trei principate si mama lui calugarita. Apoi si Stefan cel Mare. Du-te la Manastirea Probota, unde este ingropat Petru Rares, facuta de el. Vei vedea linga dinsul scris: Aici odihneste roaba lui Dumnezeu, monahia Maria Oltea, mama lui Stefan cel Mare Ei domni si mamele lor calugarite! Vedeti voi cata unire intre credinta si conducere atunci? Asa trebuie sa murim! Au cunoscut ca totul este desertaciune. Da, erau adevarati domni. Oricit ar fi, viata asta este umbra si vis! Este o scurta trecere! Dar eu cind mor ma duc la o viata care nu are sfirsit. Cine are sa se roage pentru mine? Asa cugetau inaintasii. Ati vazut ca toti isi faceau cite o manastire? Fericiti si de trei ori fericiti au fost domnii nostri ortodocsi: Stefan cel Mare si Sfint, la Putna; Eremia Movilasi Gheorghe Movila, la Sucevita; Petru Rares, la Probota; Lapusneanu la Slatina; Alexandru cel Bun, la Bistrita; Mircea cel Batrin, la Cozia. Ai auzit, unde era inima lor? Unde este inima ta, acolo va fi comoara ta. Pentru aceea au facut ei manastiri, ca sa fie pomeniti sute de ani la Sfinta Liturghie. Stefan cel Mare nu a fost catolic! Mircea cel Batrin nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii astia au iesit acum. Nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originile noastre si radacina noastra de popor ortodox.

Ce spune Sfintul Efrem Sirul? Cu omul eretic sa nu vorbesti, in casa sa nu-l primesti, la masa sa nu stai cu dinsul, buna-ziua sa nu-i dai. Acestia sunt inaintemergatorii lui Antihrist. Ca Mintuitorul a spus la Efeseni, prin Apostolul Pavel: Biserica este Trupul lui Hristos, iar cap al Bisericii este Hristos. Fiecare sectar care s-a despartit de Biserica, s-a despartit de Hristos. E om al satanei. Evanghelia spune: in vremea de apoi vor iesi hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si pe multi vor insela. Paziti-va de sectari, care dau brosuri prin trenuri, prin gari si prin cutiile de posta si unde vad oameni, dau gratuit otrava lor. Cind vei vedea o carte ca nu are aprobarea Sfintului Sinod si nu are o cruce pe ea, da-o pe foc, chiar biblie daca este! Daca-i sectara si scrie sa nu va inchinati la icoane, da-o pe foc! Nici un pacat nu ai! Aceasta este otrava semnata de inaintemergatorii lui antihrist. Toate sunt otrava. Sa tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani! Nu va luati dupa slugile satanei care vin din apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe cei prosti si nelamuriti in credinta, sa rupa unitatea in sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara asta. Paziti-va de acestia! Au case de rugaciuni, dar acolo e casa satanei. Unde nu sunt preoti si arhierei, nu este Hristos. Ca Mintuitorul a spus asa la Apostoli: Luati Duh Sfint! Carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi. Iar carora le veti tine, tinute vor fi. Nu la sectari le-a spus aceasta, ci la Apostoli, la episopi si la preoti. Caci Apostolii, prin punerea miinilor si prin succesiunea apostolica, au dat darul Duhului Sfint la toti preotii din lume, prin hirotonii. Deci, bagati de seama, ca sectarii nu au ierarhie canonica, nu au cele sapte Sfinte Taine, nu cinstesc pe Maica Domnului si Sfinta Cruce si nu au mintuire. De aceea feriti-va de sectanti Auzi ce spune Apostolul Pavel? Luati aminte de voi si de turma voastra in care v-a pus pe voi Duhul Sfint pastori, zice la preoti si arhierei. Celor doisprezece apostoli, pe care i-a ales Hristos cand s-a inaltat la cer, le-a spus: Stati in Ierusalim pina va veti imbraca cu putere de sus! Si la Duminica Mare, dupa zece zile, a venit peste ei Duhul Sfint de sus, in chip de limbi de foc. Pe urma, vorbeau toate limbile sub cer. Si dupa ce i-a imbracat cu putere de sus, i-a trimis, zicind: Mergind propovaduiti Evanghelia la toata lumea, botezindu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Cel ce va crede si se va boteza, se va mintui, iar cine nu, se va osindi. Deci, Biserica lui Hristos are ierarhie canonica, Duhul Sfint este in Biserica si cap al Bisericii este Hristos. Toti sectarii care s-au rupt de Hristos si nu merg la Biserica, sunt fii lui Antihrist si inaintemergatori ai satanei. Sa nu valuati dupa ei! Sa nu spuneti ca nu v-am aratat adevarul! Sa tinem credinta noastra pe care au tinut-o toti voievozii nostri si toti protoparintii nostri si toti rominii cei adervarati. Daca vrei sa fii fiu adevarat al lui Hristos si al Tari Rominesti, sa tii credinta cea dreapta, ortodoxa, care o tinem de doua mii de ani. Daca nu, nu esti fiu al lui Hristos si al Bisericii, si esti strain de neamul rominesc. Nu poti fi cetatean crestin si roman, daca nu ai dreapta credinta in Hristos. Esti strain. Nu esti fiu al tarii. Ca fiu adevarat al Romaniei este cel care-i ortodox, pentru ca Biserica Ortodoxa predomina in tara noastra de doua mii de ani. Iar pe cei care-s sectari sa nu-i primim in casele noastre. Iar cei care au confesiuni aprobate de stat, cum sunt catolicii si lipovenii, treaba lor. Aceia sunt cu credinta lor. Dar acestia care s-au rupt de Biserica Ortodoxa si s-au facut sectari, nu sunt fii adevarati ai tarii noastre, nici ai Bisericii, ci sunt inaintemergatori ai Satanei. Sunt prooroci mincinosi care vor sa va rupa credinta si sa duca la pierzanie, poporul nostru blind. Tineti dreapta credinta si nu ascultati de ei! Tara noastra Romaneasca a fost ortodoxa dintotdeauna si trebuie sa tina linia Ortodoxiei. Ortodocsi ne-am nascut de la origine, de la colonizarea Daciei, ortodocsi am trait timp de doua mii de ani si ortodocsi trebuie sa stam pina la moarte. Asta este adevarata credinta ortodoxa a Romaniei. Nu primiti nimic din afara, ca toti vor sa ne strice unitatea neamului, a credintei si a Bisericii. Toti acestia sunt vrajmasii Crucii lui Hristos.

ROMANO-CATOLICII N SPATELE PROPRIILOR DECLARATII. ASPECTE CARE DEMONSTREAZA CINE SUNT EI CU ADEVARAT din Ecclesia
Romano-catolicii. Fapte trecute si actuale ale nesinceritatii lor Orice analist avizat si sincer dar mai ales apartinind Bisericii celei dreptmaritoare, poate observa un fapt pe cit de evident, pe atit de caracteristic pentru ideologia si politica pe care o desfasoara Vaticanul si biserica Romei. Anume ca, mai ales dupa Conciliul Vatican II, teologia romano-catolica se prezinta din ce n ce mai activ n mediile ecumenice ca pastratoarea, mbogatitoarea Traditiei Ortodoxe Rasaritene, cu singura deosebire ca romano-catolicii s-au manifestat n alt spatiu geografic si cultural; n plus, cu citeva exceptii care si vor gasi cit de curind o rezolvare facila, esenta teologiei lor si scopul final al demersului lor teologic ar fi similar cu al Bisericii Ortodoxe. Aceasta teorie a asa numitelor "biserici-surori" este bazata pe recunoasterea de catre teologii ecumenisti a succesiunii apostolice, a tainelor si a existentei harului mintuitor si sfintitor n biserica Romei, daca nu n plinatatea lui, macar ntr-o masura mai mica decit n Biserica Ortodoxa. Aceasta este opinia pe care curentul ecumenist ncearca s-o impuna, n ciuda nenumaratelor dovezi din ntreaga traditie a Bisericii dreptmaritoare dar si a faptelor concrete promovate de politica de dominatie universala a Vaticanului. Realitatea este cu totul alta decit ncearca sa o acrediteze teologii ecumenisti; acestia nu si gasesc nici o sustinere n Traditia Bisericii Ortodoxe si nici n Sfinta Scriptura. Sfintii Parinti nu au vorbit niciodata nici de teoria ramificatiilor (anume ca diversele confesiuni crestine ar fi ramuri ale unui trunchi comun care este Biserica lui Hristos) si nici nu au pomenit de recunoasterea succesiunii apostolice la romano-catolici. Succesiunea apostolica presupune nainte de toate succesiunea n adevar si nu doar o succesiune formala, istorica, a unei nlantuiri de episcopi care au ocupat scaunul Romei. Recunoasterea succesiunii apostolice este o eroare dogmatica si canonica grosolana daca ea se face fara ca o anume grupare eterodoxa sa revina la ortodoxie. Iata opinia reputatului canonist romin, parintele profesor Liviu Stan ntr-un articol al sau consacrat tocmai succesiunii apostolice: Este greu sa se gaseasca n scrierile Sfintilor Parinti ceva care sa infirme () paralelismul ntre succesiunea apostolica sacramentala si aceea n credinta a episcopatului sau mai bine zis a preotiei n totalitatea ei. De altfel, atitudinea vechii Biserici n chestiunea ntreruperii succesiunii apostolice sacramentale prin caderea din credinta, adica prin ruperea succesiunii n credinta, este exprimata si n hotaririle canonice ale Bisericii si anume n canoanele 46, 47, 68 apostolice;7.II Ec; 95 Trulan, etc. care prevad rebotezarea ereticilor si hirotonirea din nou a clericilor acestora de orice grad - episcopi, prezbiteri sau diaconi. () De altfel, cum s-ar putea imagina o succesiune sacramentala fara una de credinta? A admite asa ceva, nu nseamna oare a ne nchipui sau a ne face iluzia ca Mintuitorul ar ngadui ca prin puterea harului sfintitor, prin puterea preotiei sa se ntareasca si sa se raspindeasca ratacirile, ereziile? Ar fi nsa cu neputinta sa se conceapa ca harul preotiei ar avea si destinatia de a servi si minciuna sau ratacirea, nu numai adevarul, si ca Mintuitorul ar ngadui sa fie pus acest har n slujba celor care naruiesc, iar nu zidesc Biserica? Este evident ca harul preotiei nu poate fi folosit mpotriva credintei sau n slujba necredintei. De aceea el nu poate sa existe la eretici, caci prezenta lui la acestia, ar nsemna binecuvintarea pacatului, sfintirea sau consacrarea lui. Ca urmare, n nici un chip succesiunea sacramentala nu poate exista fara succesiunea n credinta." Recomandam cu caldura acest articol al pr. prof. Liviu Stan, n care acesta, cu puterea argumentatiei bazate pe cuvintul Sfintilor Parinti si pe deciziile Sinoadelor ecumenice si sinoadelor locale, arata fara putinta de tagada ca: "Trebuie sa se conceapa ca Biserica ortodoxa nu este ndreptatita sa admita validitatea tainelor unei alte Biserici sau grupari religioase crestine, si deci nici existenta succesiunii apostolice n vreuna din acestea, decit daca, fie respectivele, fie unii membri ai lor, ar cere sa stabileasca intercomuniune in sacris cu ea, sau sa fie primiti n Ortodoxie.

Acestea fiind spuse, vom constata, examinind cu atentie declaratiile si manifestarile romanocatolicilor, ca ei promoveaza nu numai inovatii periculoase n asa-zisa lor "Liturghie" dar si adopta initiative demne de a stirni un ris general. n spatele declaratiilor lor prietenesti se regasesc aceleasi ambitii politice lumesti ca si n trecut. De aceea, n ciuda declaratiilor lor de iubire fata de Traditia Ortodoxa (ca n bulele papale Tertio Milenio Adveniente si Orientale Lumen), trecerea la dreapta credinta a acelora care se declara cu tarie prietenii Ortodoxiei n mai toate ntilnirile ecumenice, nu se produce. Multi din studentii nostri studiaza la Universitati apusene romano-catolice sau protestante. Strategia romano-catolicilor este veche si binecunoscuta din istorie. Spre exemplu, daca ne aplecam asupra istoriei uniatismului rominesc dar si asupra acestui fenomen al uniatiei din alte tari, teologii romano-catolici nu vor fi niciodata de acord daca un student ortodox ce nvata ntro universitate apuseana le-ar cere, spre exemplu, sa treaca la romano-catolicism. Ei nsa spera ca acel student, odata ntors n tara sa, mult mai lax si mai tolerant n ceea ce priveste acrivia dogmelor si canoanelor ortodoxe, sa accepte la momentul potrivit actul uniatiei cu Roma ca pe ceva usor de nfaptuit si ca pe o normalitate. Asa s-a ntimplat si n veacul XVII, cu primul episcop romin unit, Atanasie Anghel (1698-1701); el a urmat seminarul teologic calvin din Ciugud-Alba si a izbutit sa cistige prin importante sume de bani bunavointa guvernatorului Transilvaniei si a altor dregatori, iar n septembrie 1697 a plecat n tara Romineasca, pentru ca sa primeasca, potrivit vechiului obicei, darul arhieriei. Se pare ca la Bucuresti se cunosteau intentiile catolicilor de a atrage pe romini si ca noul candidat tinar si fara multa nvatatura - nu prezenta prea multa ncredere. De aceea a fost tinut la Bucuresti vreo patru luni, pentru a i se completa nvatatura si a fi ntarit n Ortodoxie. Desigur ca influenta dogmatica eterodoxa primita anterior, relativismul sau dogmatic si slabiciunea sa personala au avut ultimul cuvint n deciziile sale. Dupa semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a usura existenta credinciosilor noii Biserici unite si de a avea reprezentare politica, s-au prabusit. n plus, n documentul de unire semnat de preotii ortodocsi la 7 octombrie 1698 se stipula ca rominii apartinind Bisericii Unite cu Roma si vor pastra neatinse sarbatorile, calendarul si Liturghia lor. Ei trebuiau doar sa faca ascultare de papa. Noua Biserica Unita cu Roma a obtinut unele drepturi prin edictele date de mparatul Leopold n februarie 1699 si martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obtinute pe hirtie nu s-a transpus n practica. Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai tirziu tensiuni sociale si multa varsare de singe pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de catre ierarhie si cler pentru avantaje materiale si drepturi sociale, primind fata de pastrarea credintei, a condus la apostazie, cum de atitea ori s-a ntimplat n istorie. Slujbele bisericesti ale unitilor au devenit pas cu pas din ce n ce mai asemanatoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a aratat astfel nca o data ca puritatea credintei si apararea ei sunt mult mai importante decit obtinerea unor avantaje lumesti, fiind ele chiar si drepturi sociale si politice. n Transilvania, uniatismul a adus numai ura, singe si dezbinare ntre cei care au ramas fideli credintei stramosesti si cei care au aderat la biserica unita. Mai mult, chiar ierarhii uniti n-au fost ntotdeauna ascultati de catre Roma; sa ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit n mizerie si dispret n Italia, cersind drepturile sociale mult-promise pentru noua biserica unita. n 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile n Ardeal - fiind trimis n misiune de mparateasa Maria Tereza - peste 140 manastiri si biserici ortodoxe care refuzau sa renunte la Ortodoxie. Iata citeva doar din metodele "crestine" folosite de catolici pentru a-si extinde dominatia geografica pe orizontala. Ca sa nu mai vorbim de nenumarate alte exemple asemanatoare gasite n istoria altor natii: cruciadele singeroase care au culminat cu caderea Constantinopolului sub cruciati n 1204 si slabirea iremediabila a puterii militare a Bizantului confruntat cu amenintarea turceasca - n aceasta cruciada, a IV-a, armatele apusene au profanat si distrus biserici si catedrale, au jefuit si nstrainat odoare si multe sfinte moaste din locasurile sfinte ale Constantinopolului. Alt fapt s-a petrecut n istoria Georgiei Evului Mediu: n secolul XIII,

regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Ea a scris chiar si papei din Roma cerind un minim ajutor militar. Si care a fost raspunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici. Apare nsa imediat si ntrebarea fireasca: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii si fratii Ortodoxiei, cind ei si acum ncurajeaza si-si ntaresc prozelitismul n tarile ortodoxe ale Europei rasaritene? Sa ne amintim doar Colegiile din Roma deschise pentru greci sau pentru romini, cu scopul declarat sa constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor popoare . Se gasesc de asemenea n Roma si alte institute facute pentru a sustine o intensa propaganda catolica n rindul popoarelor din Orient: Institutum Pontificium Orientale (din 1917), Institutul Biblic Pontifical (pentru promovarea uniatismului prin studii si publicatii). Din 1921 functioneaza la Roma un institut special pentru rusi, numit Russicum, si n 1937 la Roma s-a desfasurat primul Congres International pentru Orientul Crestin . Aggiornamento n teologia romano-catolica n vremurile de azi, atitudinile ierarhilor si teologilor romano-catolici devin din ce n ce mai scandaloase. Astfel, ntr-un articol aparut n The Washington Post, vineri, 25 Octombrie 1996, pagina A1-A14, Academia Stiintifica Pontificala dadea publicitatii un document oficial privind tema principala a acelei ntilniri: originile si evolutia vietii pe pamint! Mentionam ca raportul anual al acestei Academii reuneste savanti renumiti din ntreaga lume, catolici sau nu, multi dintre ei laureati ai Premiilor Nobel. Si iata declaratia apartinind papei Ioan Paul al II-lea, declaratie publicata n numarul mai sus amintit din The Washington Post: Astazi, mai mult decit acum 50 de ani, cunostintele stiintei moderne ne fac sa concluzionam ca teoria evolutionista este mai mult decit o ipoteza Rezultatele cercetarilor stiintifice, nu rationate sau induse, ci ntreprinse separat de savanti, constituie ele nsele un argument major n favoarea acestei teorii. David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru Stiinta si Valori Umane din cadrul Conferintei Episcopilor Catolici, a spus cu aceasta ocazie: Acesta este un pas important: Biserica si-a schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea ca esti liber sa accepti evolutia sau orice forma de creationism. Astazi Biserica declara ca vom accepta evolutia care, n orice caz, exista, de facto. Cine se mai ndoieste astazi n Biserica Romano-Catolica asupra evolutiei? Eu cred ca nimeni. Iata asadar cum declaratiile papei si ale oficialilor catolici neaga ntreg referatul scripturistic al Genezei. Ca si pentru toate ereziile promovate de romano-catolici, aceasta ne face sa ne ntrebam cum este posibil sa consideram biserica romano-catolica drept biserica sora si sa ne numim cu mindrie frati n credinta cu partizanii lui Darwin? Si ceea ce este cu mult mai scandalos, este ca declaratia papei reprezinta un raspuns la faimoasa Humani Generis scrisoarea enciclica data de papa Pius XII n 1950. n acea enciclica, papa Pius concluziona ca teoria evolutionista reprezinta o serioasa ipoteza . Iata asadar cum gradul de apostazie al romano-catolicilor creste generatie cu generatie. Dar prima falsificare a Sfintei Scripturi facuta de actualul papa Ioan Paul al II-lea, a fost atunci cind a omis acele versete care i acuzau pe iudei de rastignirea Mintuitorului Hristos. Multi si amintesc poate de discutiile stirnite n jurul cazului lui Marcel June; el este profesor de teologie n Franta si a fost adus n fata justitiei de catre o organizatie anti-defaimare evreiasca asociata cu cardinalul catolic Etchegaray. Motivul invocat a fost instigarea la ura de rasa, ntrucit profesorul a protestat contra falsificarii Bibliei, prin scoaterea acelor pasaje acuzative n mod direct pentru evrei. O personalitate de marca a conciliului Vatican II a fost Jules Isaac. El a lucrat timp de 20 de ani la purificarea bisericii romano-catolice de orice antisemitism. Pe 13 iunie 1960, el a fost primit n audienta de papa Ioan VI; dupa aceasta ntrevedere cardinalul Augustin Bea a fost nsarcinat sa studieze mai bine cum s-ar putea stirpi orice urma de antisemitism n biserica romano-catolica. Ca rezultat, pe 20 noiembrie 1964, s-a adoptat o schema de reconciliere a religiei crestine cu iudaismul (Leon de Poncins, Judaism and Vatican). Pentru conceperea acestei scheme, cardinalul Augustin Bea (pe numele sau adevarat,

Beheim) s-a ntilnit la Roma cu rabinul Abraham J.Herschel, de la Seminarul Evreiesc din New York; n acelasi timp, dr. Nahum Goldmann, seful Conferintei Internationale a Organizatiilor Evreiesti, mpreuna cu alti reprezentanti ai lojei masonice iudaice B'nai B'rith s-au ntilnit la Roma cu papa. Jules Isaac i-a cerut papei sa se renunte la acel versete despre patimile Mintuitorului si despre rastignire, el spunind: cei patru evanghelisti au fost niste scornitori si calomniatori ai poporului evreu, fara sa aiba vreun motiv real. Nici parintii bisericii nu sunt mai buni; ei sunt defaimatori plini de otrava, vinovati de genocid. Papa Paul VI, scria la 2 aprilie 1969, dupa Conciliul Vatican II ca de acum se va propovadui n lume un crestinism cosmetizat: Atractiv, placut, pozitiv, acceptabil si amiabil; prieten al vietii, al omului si chiar al lucrurilor lumesti un crestinism indulgent, deschis, liber, descatusat de rigiditatea Evului Mediu si eliberat de interpretari pesimiste privind oamenii si obiceiurile lor. Contributia lui Augustin Bea la recunoasterea - adoptata de Conciliul Vatican II - a faptului ca evreii nu sunt vinovati de rastignirea lui Iisus Hristos, a fost nalt apreciata de revista evreiasca The Jewish Sentinel (Chicago, 26 noiembrie 1964). Revista Look, n numarul sau din ianuarie 1966, aparut dupa Conciliul II Vatican, dadea o nalta apreciere cardinalului Augustin Bea si de asemenea lui Jules Isaac, drept initiatori ai acelor decizii luate de Conciliul II Vatican asupra absolvirii evreilor de orice vina privind rastignirea Mintuitorului Iisus Hristos. Dupa numai 8 ani, Reuniunea Episcopatului Francez adopta la 16 aprilie 1973, n asa numitele Directive Spirituale, urmatoarele patru principii recomandate de biserica romano-catolica: 1. n ciuda refuzului lor de a-L accepta pe Mintuitorul Iisus Hristos ca pe Mesia, mozaismul este astazi o binecuvintare pentru ntreaga lume. 2. Iudeii au astazi o misiune universala n lumea ntreaga si Biserica crestina trebuie sa urmeze acelasi plan universal al mintuirii. 3. Atentia comuna atit iudeilor cit si crestinilor este ndreptata catre aceeasi era mesianica. 4. Mai mult decit aceasta aventura teologica a Episcopatului Catolic Francez, este urmatoarea declaratie a cardinalului Etchegaray despre relatiile dintre Biserica crestina si iudei: aceste relatii privesc Biserica nu numai n aspectele ei exterioare, ci si n aspectele ei interne, cum ar fi nsasi definitia Bisericii". Acelasi cardinal vede relatiile dintre mozaism si Biserica crestina ca o asidua competitie ntre cei care nca l asteapta pe viitorul Mesia si cei care asteapta a doua venire a Lui. Dupa aceste scandaloase consideratii ale ierarhiei romano-catolice, ne ntrebam daca acestia mai pot fi oare numiti crestini; ntreaga imnografie ortodoxa si n special cintarile Postului Mare se refera la pierderea caracterului mintuitor al Legii celei Vechi, odata cu ntruparea, Rastignirea, Moartea si nvierea lui Hristos Iisus, Dumnezeul cel adevarat. Numai respectarea Legii Vechiului Testament, fara acceptarea lui Iisus Hristos ca pe Fiul Tatalui Ceresc si Dumnezeu adevarat, nu poate duce la mintuire. Vechiul Testament are desigur importanta lui covirsitoare, proorocind despre certitudinea venirii lui Mesia. Profetii Vechiului Testament vorbesc despre Mintuitorul si despre mparatia Lui, despre Maica Domnului, despre Noul Templu - Biserica lui Hristos - mai stralucitor si mai plin de slava decit templul iudeilor din Ierusalim. Mesia Hristos a venit deja pentru noi crestinii, pe cind iudeii nca l mai asteapta; orbirea si nvirtosarea inimilor lor ramin si astazi aceleasi ca pe vremea Mintuitorului. Legalismul, formalismul, rastalmacirea pina la extrem a Legii, persista si azi ca atunci cind Mintuitorul i nvinuia pe carturari si pe farisei ca nteleg semnele schimbarii timpului privind la cer, cind e soare sau e nor, dar nu nteleg semnele plinirii vremii. nsusi mintuitorul Hristos a spus ca El nu a venit sa strice Legea, ci sa o plineasca. Cu aceeasi semnificatie este si urmatorul fragment dintr-un imn ortodox. Acesta confirma credinta Bisericii Ortodoxe ca pastrind numai vechile porunci ale Vechiului Testament si totodata negind dumnezeirea persoanei Mintuitorului, asa cum fac iudeii, reprezinta o vesnica osinda: O, adunatura vicleana si desfrinata (adica sinagoga) de ce tii Legamintul daca nu esti mostenitoarea lui? De ca te lauzi cu Tatal, daca nu ai primit pe Fiul? De cind a nceput studiile sale teologice, papa Ioan Paul al II-lea a fost influentat de duhul filosofilor necrestini modernisti: Husserl, Kierkegaard, Scheler, Rudolf Steiner si de asemenea

de teoriilor eronate ale lui Hans Urs von Balthasar. Iata un exemplu din declaratiile caracteristice ale papei Ioan Paul al II-lea: Este nevoie sa separam crestinismul de forma lui europeana. Popoarele cu o cultura straveche au dificultati n a accepta crestinismul, ntrucit aceasta religie le este prezentata n formulele ei europene ntelegem ca se impune o africanizare, o indianizare, o niponizare a slujbelor noastre crestine. Teologul ortodox, va vedea, fara ndoiala, n aceasta declaratie a papei, greseala tipica a catolicilor privind conceptia despre mintuire, despre Traditie si despre adevarul mintuitor, anume: ca toate acestea sunt numai o chestiune de mostenire culturala. Actuala conversie pagina a romano-catolicismului nu a nceput nsa cu Conciliul Vatican II. A fost un proces ndelungat, nceput n acel moment cind s-au introdus primele erori dogmatice n teologia apuseana. Nu papa Ioan Paul al II-lea sau predecesorii sai au distrus romanocatolicismul; romano-catolicii nsisi au ncetat de a mai fi Biserica n momentul n care s-au separat de Trupul cel Unul al Sfintei, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica - Biserica Ortodoxa. Si ce nteleg romano-catolicii practic prin aceasta adaptare culturala a vietii Bisericii? n mai 1985, vizitind Belgia, papa Ioan Paul al II a declarat ca atit musulmanii cit si crestinii sunt supusii aceluiasi Dumnezeu, utilizind fiecare cartile noastre sfinte corespunzatoare. Astfel, papa pare sa fi uitat ca n una din aceste carti sfinte - n Coran, sunt scrise urmatoarele blasfemii: Sunt 11 lucruri spurcate - urina, excrementele, sperma, oasele, singele, ciinele, porcul, barbatul si femeia ne-musulmani si treimea. Si nca: Cine crede n treime este spurcat precum urina si fecalele. . n august 1985 vizitind Marocul, acelasi papa a afirmat despre credinta noastra ca este comuna atit crestinilor cit si musulmanilor. Aceste eforturi de a adapta religia crestina la obiceiurile si traditiile culturale este foarte fructuoasa n Europa mai mult decit n Asia. Pe 20 iunie 1980, o moschee s-a deschis la Lille, ntr-o fosta capela dominicana. n 1981 o moschee s-a deschis n vechea biserica din Mureaux. Pe 7 decembrie 1982, o alta moschee s-a deschis la Sarcelles. n decembrie 1984, o alta moschee s-a deschis la Roma Religiile pagine asiatice par sa beneficieze de aceeasi bunavointa papala. Putem mentiona urmatoarele fapte: complimentele adresate reprezentantilor budisti si sintoisti care au fost primiti de papa la Tokio n 1981. Laudele aduse libertatii religioase si acelor religii care adora natura (vizita papei la Bankok, cind papa s-a plecat n fata sefului spiritual budist) n India, papa si-a scos pantofii pentru a aseza o ghirlanda de flori la mormintul lui Mahatma Gandhi. Cu aceasta ocazie, papa a declarat: omul este acea radacina pe care Biserica trebuie sa o cultive, pentru a-si ramine fidela ei nsisi Si mai mult: Hindusii, budistii si crestinii se reunesc pentru a proclama adevarul despre om si n special privind apararea drepturilor omului; pentru a elimina saracia, foametea, ignoranta, persecutiile. Putem cu usurinta sa ne ntrebam ce adevaruri comune despre om pot proclama mpreuna crestinii si paginii, n momentul n care ei nu cinstesc aceeasi divinitate. n Europa actiunile papei au un efect magistral. n 1985 la Vincennes, s-a inaugurat un templu tibetan, unde au fost consacrati 10 francezi drept lama si ntr-un timp scurt au fost consacrati alti 14 francezi drept lama tibetani. n Franta s-au estimat 30 centre religioase tibetane, la acel moment. n iulie 1987, un ziar local descrie modul de viata a unui lama tibetan si mentioneaza ca multi lama au sosit n Franta de la Darjeeling, India. Unul dintre ei si-a deschis n Franta n 1987, n localitatea Plaigne, Templul celor 1000 de Buda. Acesta este cel mai mare templu tibetan din Franta si unele dintre statui au peste 7 metri n naltime. Acesti calugari tibetani traiesc aparent din donatii, nsa cum au reusit ei atunci sa ridice un asemenea templu? Pe banii cui? Este bine stiut ca din trupul stricat al unei credinte eretice, viermuiesc si odraslesc noi erezii. Prin urmare vor fi usor de nteles urmatoarele fapte uimitoare si scandaloase, nu mai putin condamnabile decit faptele istorice despre opulenta, erorile si atitudinea departe de smerenia crestina a ierarhiei romano-catolice. La numai citeva ore dupa nchiderea lucrarilor Conciliul Vatican II, Karol Wojtyla a declarat despre slujbele bisericesti n Biserica Romano-catolica: totul se va schimba: cuvintele, gesturile,

culorile, vesmintele, imnografia, arhitectura. Problema reformarii Liturghiei este enorma si e dificil de prevazut cum se va sfirsi. Anii urmatori au adus confirmarea acestei decizii. n mai 1980 n Zair, papa a consacrat 8 episcopi la o ceremonie de un milion de participanti. Preotii se leganau n timp ce multimea cinta gloria; dupa aceea au cintat n Swahili, Lingala si Kikongo, acompaniati de chitare, acordeoane si tam-tamuri. Apoi, la un serviciu divin oficiat de papa la Nairobi, ofertorium-ul a fost de fapt, un ritual african: triburi de negri din Kenya au adus cosulete cu fructe, o oaie care behaia, obiecte de artizanat local. Papa nsusi si-a asezat pe cap faimoasa podoaba Masai, de 40 centimetri naltime, ornata cu pene, iar pe umeri o mantie Masai rosie. n februarie 1982, ultima liturghie a papei n Africa a constat din cintece si dansuri traditionale africane, similare cu cele pe care le executau triburile africane atunci cind si ucideau sclavii n ritualurile lor pagine. Doua luni mai tirziu, Reuniunea Nationala Liturgica a Episcopilor din Volta Superioara a prescris ritualul liturgic, constind dintr-un amalgam de asa-numite elemente crestine din dansuri traditionale, batai ritmice din palme, strigate de femei, bataia ritmica a tam-tamului, pentru a marca fiecare moment mai important. n Postul Mare, n Vinerea Mare, un grup de dansatori, barbati si femei, trebuie sa salute Crucea. n mai 1984, papa a celebrat liturghia n Papua - Noua Guinee. Cu aceasta ocazie, 250 de dansatori, pe jumatate dezbracati si purtind ornamente multicolore, au executat dansurile lor rituale acompaniate de batai de tobe. n septembrie 1984, papa a hirotonit opt diaconi n Canada. n timpul acestei ceremonii, indigenii au aprins focul sacru, arzind plante pentru a chema Marele Spirit Ke-Jem-Manito, apoi i-au daruit papei o pana nmuiata n singe proaspat. n 1985, n timpul calatoriei sale n Togo, papa a declarat: Pentru prima data m-am rugat mpreuna cu cei care cred n animism. De fapt, n 1985 n Togo, papa a participat la un ritual pagin propriu-zis, nemaiascunzidu-se sub masca unei liturghii crestine. Astfel, papa nsotit de vrajitori s-a deplasat ntr-o padure. Jurnalul L'Osservatore Romano descrie cum papa a acceptat sa invoce puterea magica a apei si a mortilor: Papa a executat toate miscarile si gesturile rituale, folosind faina si apa si mprastiindu-le pe pamint n mai multe directii. Dupa aceea, el nsusi s-a plecat la pamint. E important sa amintim ca ideea unificarii tuturor religiilor s-a conturat mai cu putere nca de la Chicago (1893) si Paris (1900). Masoneria a propus sa se faca un Congres al tuturor religiilor, pentru a promova o religie universala, acceptata de popoare de toate culturile si traditiile, asa cum Loja Marelui Orient a declarat nca de la mijlocul sec. al XIX-lea. La 27 octombrie 1986, papa Ioan Paul al II-lea a adus la realitate acest proiect al masoneriei. El a primit n bazilica Sfintului Francisc din Assisi, pe reprezentantii marilor religii ale lumii pentru a se ruga mpreuna. Locul rezervat lui Dalai Lama era chiar altarul central, unde acesta a instalat o statuie a lui Budha. Episcopii catolici au vazut statuia si nu au spus nimic Un an mai tirziu evenimentul s-a repetat la Biserica Santa Maria din Trastavere din Roma, spre satisfactia masonilor, care si-au publicat victoria n ziarul Hiram scos de Loja Marelui Orient. Masonul F.M. Marsaudon scria: Catolici, ortodocsi, protestanti, evrei, musulmani, hindusi, budisti, liber-cugetatori, pentru noi nu sunt decit porecle; francmasoneria este numele ntregii familii. Relatiile catolicilor cu francmasoneria au facut multe valuri si sunt binecunoscute n occident. Astfel, Mary Ball Martinez a descris n cartea ei cum n acest secol multi papi au ajuns masoni. Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seama de reviste faimoase (The Wonderer) sau la alte reviste ca The National Review. Mary Ball afirma ca papa Ioan al XXIII-lea era initiat n francmasonerie si ca a participat la ntrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940. Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat ca papa Ioan XXIII si de asemenea Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II initiativa de a anula interdictia credinciosilor catolici de a putea fi si masoni), a fost n aceeasi loja cu Carlos Vasquez, dupa cum declara chiar acesta din urma. n CDL Report din mai 1995, gasim urmatoarea mentiune: Pe noua strazi ale Vaticanului sunt patru loje masonice. Unii din cei mai nalti reprezentanti ai staff-ului Vaticanului sunt membri ai masoneriei si apartin Ritului Scotian.

Concluzii Toate faptele prezentate mai sus pot fi explicate cu usurinta daca luam n considerare mai nainte de toate ca romano-catolicii nu au refuzat niciodata sa faca compromisuri cu puterea politica lumeasca pentru a-si mentine si extinde suprematia. Confesiunea romano-catolica, bazata pe un sistem doctrinar complet strain de nvatatura apostolica, a luptat sa supravietuiasca prin filozofia sa umanista si antropocentrica. Astfel, nici harul si nici ajutorul dumnezeiesc nu pot fi mpartasite credinciosilor prin tainele acestei confesiuni. O teologie deconectata de orice legatura cu Dumnezeu Cel slavit n Sfinta Treime (prin refuzul lor de a accepta energiile necreate), explica rolul major acordat omului (papei) pentru a sustine si justifica credinta lor falimentara si nemintuitoare. Refuzul sistematic de a accepta dogmele Ortodoxiei, prozelitismul, uniatismul si celelalte metode folosite pentru a-si cistiga cit mai multi credinciosi, ne fac astazi sa privim cu multa circumspectie la declaratiile de iubire si respect pe care acestia le fac cu insistenta faca de crestinismul Ortodox rasaritean.

SOBORNICITATEA RASARITEANA vs. GLOBALIZAREA APUSEANA (catolicii n lumina canoanelor Sfintilor Parinti) de schim. Paisia Mingiuc
Dintotdeauna, Biserica Ortodoxa si-a facut marturisirea de credinta ntemeiata pe hotaririle celor sapte Sinoade Ecumenice, pe scrierile canonice ale Bibliei si ale Sfintilor Parinti. Astfel a fost pastrata neatinsa mostenirea dogmatica, liturgica si eclesiala, iar cind lupii mbracati n blana de oaie au cautat sa dezbine pastorii si sa sfisie turma, s-a mers deschis la marturisire pina la moarte, singele mucenicilor ducind mai departe n istorie si pina n vecii nesfirsiti adevarul Ortodoxiei. Traim astazi vremuri tulburi, politice si religioase, care tradeaza starea de decadere duhovniceasca n care ne-am obisnuit sa ne ducem nestingheriti zilele. Iar adincirea n pacat este mai mare cu cit renuntam mai mult la radacinile strabune nfipte adinc n glia, limba si credinta dreptmaritoare, de catre domnitorii, mucenicii si marturisitorii romini ai veacurilor trecute, si devenim din ce n ce mai caldicei pe masura ce ne altoim idealurile pe cioate putrede aduse din Apus. Chiar daca uitarea si ignoranta musca adinc din constiintele noastre datoria ce o avem fata de Biserica, de Tara si de Stramosi, nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca datorita jertfei lor, noi astazi mai raminem pe acelasi meleaguri si mai vorbim si ne rugam n aceeasi limba, chiar daca demonii rosii nu au facut decit sa tulbure vremurile si sa nscrie n Cartea Vietii alte sute de martiri, ce acum asteapta smeriti recunoasterea si recunostinta noastra. Dupa ce am trecut prin experienta internationalismului comunist, suntem chemati sa ne alaturam unei noi nselatorii pusa la cale amanuntit de catre serenisimii si iluminatii lojilor masonice , de fapt o noua paradigma de inspiratie demonica careia politicienii i zic globalizare iar unii ierarhi ecumenism, la baza stind sincretismul religios al noii epoci (New Age) ce tinde sa anihileze la nivel social persoana si cultura omului, iar la nivel religios sa omogenizeze credintele si sa retilcuiasca istoria mintuirii. Ne surprinde nsa tenacitatea Noii Inchizitii Catolice de a face pasi mari spre o apropiere, cit mai ecumenica cu putinta, de Biserica Ortodoxa, enuntind noi teorii si aggiornamente care mai de care mai bizare sau mai hilare, totul mascat de o deschidere larga a orizonturilor de ntelegere papista, ce vrea sa nglobeze Ortodoxia ramasa fidela Traditiei si Credintei Sfintilor Apostoli si Sfintilor Parinti. Dureros este faptul ca unii ierarhi au uitat prea repede impactul catolicismului n tara noastra si tradarea de credinta a greco-catolicilor ce a dezbinat si dezbina Rominia, ca acum sa-si ntinda miinile si sa binecuvinteze pe fii si urmasii celor care ne-au darimat Bisericile, manastirile si scolile cu tunul si ne-au vindut strainilor pe treizeci de arginti. Dorim ca prin alcatuirea cuvintelor ce urmeaza, cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, sa aruncam o lumina asupra principalelor erori dogmatice, canonice si eclesiale din biserica

catolica, bazindu-ne pe Sfinta Scriptura, pe hotaririle celor Sapte Sinoade Ecumenice si Canoanele Sfintilor Parinti, spre slava sfintei noastre Biserici Ortodoxe si spre vadirea Adevarului cel adevarat. Papa este rege al Statului Vatican si se pretinde suveran pontif al Bisericii crestine. Din fericire, Canonul 7 al Sinodului IV de la Calcedon (451) prevede: Am orinduit ca cei ce au fost rostuiti odata n cler, precum si monahii, sa nu intre n oaste nici n dregatorie lumeasca; iar daca ar ndrazni aceasta si nu s-ar pocai, ncit sa se ntoarca la aceea ce mai ntii au ales pentru Dumnezeu, sa fie dati anatemei, iar Canonul 83 Apostolic hotaraste: Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, la oaste zabovindu-se si vrind amindoua a le tinea, dregatoria Romana, si Preoteasca ocirmuire, cateriseasca-se. Ca cele ale Cesarului, Cesarului, si cele lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. [Can. 6, 81 Apost.; 3, 7 IV Ecum.; 10 VII Ecum.; 16 Cartagina; 11 sin I-II; 35 Vasile cel Mare]. Iar dupa tilcuirea facuta de catre calugarii Sfintei Manastiri Neamt n Pidalionul din 1844, ucenici ai Sfintului Paisie Velicicovski, se zice asa : n doua se mparte stapinirea si ncepatoria. Alta este lumeasca, pe care o a ncredintat Dumnezeu mparatilor, si stapinitorilor, iar alta Duhovniceasca, care o a ncredintat Dumnezeu Arhiereilor si sufletestilor Iconomi. nsa una alteia este potrivnica, ca una este paminteasca iar alta cereasca, una poarta sabie si omoara iar cealalta cu blindete iarta si mbiaza. Pentru aceasta si Hrisostom zice: Altele sunt hotarele mparatiei si altele hotarele Presbiteriei, mparatul are ncredintate acestea de aici, iar eu cele Ceresti. (Eu cind zic, pe Preotul zic) mparatului trupul i s-a ncredintat, iar Preotului sufletul. mparatul ramasite de bani iarta, iar Presbiterul datorii de pacate, acela sileste iar acesta mingiie, acela pe arme simtitoare iar acesta arme duhovnicesti. (Cuvint 4 la Ozia Tom: al 5-lea foaia 149). Aceasta si necuviinta urmeaza daca sau mparatul va ndrazni a intra n Sfintul Altar, sau Arhiereul a mparati si a ncinge sabie. Precum o a patit aceasta Uriasul cel cu doua coarne al Romei, Papa zic, carele pe linga aceasta ca este din launtru si dupa Duh Arhiereu, va sa fie din afara, si dupa trup mparat. Se blagosloveasca si sa omoare, sa tie cirja cea pastoreasca si sabia cea ucigatoare. Amestecare neamestecata, si grozavie straina! Vada dar nsusi ca se afla calcator al Apostolescului acestuia Canon, si caterisirii se supune vrind a le avea pe amindoua: si stapinirea Romaniceasca si ocirmuirea Ieraticeasca. Catre aceasta preatrebnice sunt cele de Cuviosul Episcop Cudruvis, catre Constantin zice (La Atanasie n Epistolia cea catre cei ce pretutindenea se nevoiesc la viata monahiceasca): Tie Dumnezeu tia ncredintat mparatia, noua ne-a ncredintat cele ale Bisericii. Si precum cel ce ar rapi stapinirea ta, se mpotriveste lui Dumnezeu cel ce o a rinduit; asa teme-te si tu ca nu cumva tragind la sineti cele ale Bisericii, sa te faci vinovat unei mari vinovatii. Deci nici noua ne este ierta a stapini pe pamint, nici tu o mparate ai stapinire a tamiia. O piatra de poticnire n constiinta eclesiala actuala sunt si tainele sau asa-zisele sacramente ale latinilor, adica validitatea sau nevaliditatea lor atunci cind sunt savirsite de catre prelatii catolici. ntrebarea care se pune e daca harul mintuitor lucreaza sau nu n chip ordinar si n afara de Biserica Ortodoxa, si consideram a fi de o nsemnatate deosebita ntelegerea iconomiei cu privire la primirea catolicilor si care sunt rinduielile ce trebuiesc savirsite, cu ntelepciune si dreptate, pentru revenirea acestora n Biserica Ortodoxa. Parintele Dumitru Staniloae, n Ortodoxie si rominism, referindu-se la harul n catolicism, spune: Cita vreme n Ortodoxie harul este o lucrare a fiintei dumnezeiesti, activind n om si legindu-l deci pe acesta cu Dumnezeu, n catolicism harul e conceput ca o realitate creata. Deci chiar omul ce traieste n har e dezlegat de Dumnezeu, nempreunat cu El. Dumnezeu ramine cu totul inabordabil, inaccesibil omului. Arianii din veacul al IV-lea reprezentau aceeasi mentalitate. Deja se depaseste o diferenta de limbaj si mentalitate, si se ataca grav fundamentele dogmatice, atunci cind Catehismul catolic prezinta ca o realitate aplicabila notiunea de caracter sacramental ce ar conferi, n cele trei taine Botez, Sf. Mir si Preotie pe linga har, adica pe linga Duhul Sfint, o pecete de nesters n inima credinciosului. Pina la ei nici un Sfint Parinte nu a vorbit despre asa ceva si nici nu a gindit macar despre harul Duhului Sfint ca ar mai putea fi mplinit printr-un nou caracter.

Raminind tributari duhului de noutate, teologii catolici de astazi cauta sa reformuleze erezia Filioque , ajustind-o noilor cereri ecumenist-globalizatoare si dindu-i un caracter complementar si mpaciuitor, dar care atenteaza vadit la firea Sfintei Treimi: Persoanele divine sunt relative unele la altele () n numele relative ale Persoanelor, Tatal este raportat la Fiul, Fiul la Tatal, Duhul Sfint la amindoi. Canonul 7 al Sinodului al III-lea de la Efes (431) statorniceste ca Acestea citindu-se, a hotarit Sfintul Sinod, alta Credinta nimanuia a-i fi slobod sa aduca sau sa scrie, sau sa alcatuiasca, afara de cea hotarita de Sfintii Parinti, cei adunati n cetatea Neceenilor, mpreuna cu Sfintul Duh; iar pe cei ce ndraznesc, ori a alcatui alta credinta, ori a propune, ori a o produce celor ce voiesc a se ntoarce la cunostinta adevarului, sau din elinism, sau din Iudaism, sau din orice fel de eres. Acestia, de ar fi Episcopi, sau Clerici, straini sa fie, Episcopii de Episcopie, si Clericii de Clericat, iar de ar fi lumeni, sa se anatematiseasca. () ncit, adica, Episcopul sa se nstraineze de Episcopie, si sa fie caterisit. Iar Clericul asemenea sa cada din Cler. Iar mirean de ar fi cineva, si acesta sa se anatematiseasca. Precum s-a zis. Atacul dogmatic asupra dreptei credinte ortodoxe nu poate ramine fara urmari asupra celor care-l provoaca si cauta sa impuna rinduieli latinesti ca dreptar al legii. Sa nu uitam ereticii intra direct sub anatemele Sfintilor Parinti ceea ce nseamna pogorirea de viu n iad. Daca acestia vor ramine n ratacire, Biserica prin Sfintii Parinti ale Sfintelor Sinoade i va lepada n continuare si-i va tine sub anateme, iar harul Duhului Sfint nicicind nu se va mai pogor pentru a-i sfinti, facind nelucratoare tainele si nevalida succesiunea apostolica , caci despre ce taine poate fi vorba acolo unde se huleste Sfinta Treime si ce apostolat viaza n cei ce rastalmacesc cuvintele Sfintilor Apostoli? Ne vom limita la a raspunde ca n cadrul Conciliului de la Ferrara - Florenta (1439) ortodocsii au adus prin gura Sfintului Marcu al Efesului, toate argumentele scripturistice, sinodale si patristice care dovedesc ca Duhul Sfint purcede numai de la Tatal , iar grecii citind din Epistola Sf. Maxim Marturisitorul catre preotul Marin din Cipru, au spus latinilor: Daca o primiti, unirea e facuta, dar nvirtosarea a fost prea mare ca latinii sa accepte dreapta credinta . Amintim ca numai ncalcarea hotaririlor primelor doua sinoade de la Niceea si Constantinopol, n care s-au alcatuit cele 12 capete ale Crezului, leaga pe cei ce nu marturisesc drept Crezul ortodox, cu anateme de nedezlegat. Chiar daca Patriarhul Athenagoras mpreuna cu Papa Paul al VI-lea la 7 decembrie 1965 au ridicat reciproc anatemele din 1054, lucrurile nu au revenit la starea dinaintea schismei si nicidecum nu putem reveni la Potirul comun, atita timp cit se mentin deosebirile dogmatice, canonice si cultice, si mai mult cu cit n acest rastimp au aparut dogme catolice noi, mai grave si mai greu de reconciliat. n duhul acestei tendinte se ncadreaza si sirguinta Patriarhiei Constantinopolului prin mitropolitul Meliton de a convoca sfintul si Marele Sinod Ecumenic. Sedintele pregatitoare au debutat n 1976, rastimp n care s-a tot schimbat continutul nu nsa si criteriile catalogului tematic, fapt ce vadeste o nentelegere a Ortodoxiei din partea celor care vor sa impuna Bisericilor Ortodoxe Sinodul lor. Niciodata, nici un Sinod Ecumenic nu s-a reunit fortat, cu teme inventate pentru lucrarile si ntrunirile sale; ca nicicind nu s-au tinut atitea sedinte, consfatuiri, congrese presinodale si alte adunari prefabricate, chemate voit, total necunoscute si straine traditiei sobornicesti, mprumutate n fapt de la organizatiile occidentale straine de Biserica lui Hristos. n ultimul timp Patriarhia Constantinopolului a fabricat o multime de episcopi si mitropoliti fara turma si fictivi, care sa asigure majoritatea voturilor, pentru ambitiile neo-papiste ale acestei patriarhii de a se proclama primus inter pares si de a-si impune comportamentul si conceptiile sale tuturor Bisericilor autocefale si ntregii lumi si diaspore ortodoxe . Pe de alta parte, Bisericile misionare, cu rivna apostolica, precum Mitropolia Americana, Biserica Rusa din diaspora, Biserica Nipona, Africana si altele, nu reusesc sa aiba nici un reprezentant. Unde-i sobornicitatea Ortodoxiei si cum va fi acesta un Sinod ecumenic al Bisericii Ortodoxe a lui Hristos? Deja se prefigureaza ca odata cu dobindirea prin vot democratic al statutului de primat al Patriarhiei Constantinopolului, sa se continue legiferarea canonica si dogmatica a unor formule de nnoire eclesiala care ar aduce Ortodoxia pe marginea

prapastiei. Este vorba de impunerea ecumenismului (rugaciuni si mpartasire mpreuna cu ereticii si paginii) ca o revigorare obligatorie a cultului, de adoptarea unor pseudo-canoane sau pogoraminte ce ar anula si ar face derogari tocmai de la Canoanele Apostolice ale celor sapte Soboare Ecumenice ce contrazic fatis hotaririle lor, precum si de fabricarea unor dezlegari politice ce ar contracara eventualele rabufniri n forta si propovaduirea unei iubiri hristice universale ce ar anihila unele mustrari de constiinta. Teoria cum ca numai un sinod ecumenic poate dezlega hotaririle altui sinod ecumenic este desavirsit draceasca si tine sa demonstreze ca mintile celor care vor sa faca aceste lucruri sunt rau contaminate de neo-papism si filomasonerie. Orice-ar face, omul nu poate zadarnici Duhul Sfint n lucrarile Sale si nici nvatatura Bisericii nu vorbeste din cele ale oamenilor ci este expresia ntelepciunii dumnezeiesti, dupa cuvintul Sfintului Apostol Pavel: Adevarul este de la Dumnezeu, iar tot omul este mincinos. Nu arhiereii constituie credinta Bisericii. Nu ei sunt stapinii credintei si nici nu au dreptul sa o formuleze dupa bunul plac. Arhiereii si preotii sunt pazitorii bunei credinte si au obligatia sa lupte pentru ea. Cind traditia nseptit-soborniceasca a Bisericii vine n contradictie cu concluziile oricarui sinod chiar pan-ortodox, atunci acestea din urma constituie ntelepciunea paminteasca si demonica, vrednica de dispretuit. De fapt, ce s-a ntimplat dupa schisma din 1054? Biserica romano-catolica, fara nici o baza n Sfinta Scriptura si n Sfinta Traditie apostolica a sustinut urmatoarele inovatii doctrinare: primatul papal, erezia Filioque, Imaculata conceptie - adica nvatatura gresita ca Maica Domnului s-a nascut fara pacatul originar sau stramosesc , nvatatura despre purgatoriu ca loc intermediar dintre rai si iad, folosirea azimei la Messa n loc de piine dospita cum s-a folosit la Cina cea de Taina si mai apoi n practica Bisericii din primele veacuri, celibatul preotilor - ce contravine rinduielii din Biserica primara si combatut de Sfintul Pafnutie la Soborul I ecumenic, si altele asemenea, care au fost pastrate de catre catolici cu strictete si varsare de singe pina n zilele noastre. Ne ntrebam cum oare acum cinci sute sau o mie de ani aceleasi inovatii si teorii latine erau socotite de catre Sfintii Parinti ai Ortodoxiei nu numai schismatice ci si profanatoare, iar astazi sunt ignorate pe motivul ca nu afecteaza minimul dogmatic ce ar sta la baza celor doua biserici surori si ar leza bunele intentii de apropiere eclesiala. Ce sustine de fapt teoria bisericilor surori sau mai nou fiica acesteia, teoria ramurilor? Aceea ca idealul real al unei biserici ecumenice nu-i corespunde nici una din Bisericile ortodoxe, catolice sau protestante existente; si cu toate acestea ea trebuia sa existe undeva n realitate, dupa fagaduinta Mintuitorului. Mergind pe aceasta cale a cugetarii logice, acesti savanti teologi ajunsera la acea concluzie, ca adevarata Biserica ecumenica nu poate fi reprezentata de nici una din cele trei biserici existente, luate a parte, ci de toate acestea la un loc. Biserica ecumenica e asemenea arborelui, care, avind o singura radacina si un singur trunchi, odata cu cresterea si dezvoltarea sa, se ramifica, asa ncit fiecare ramura, la privirea superficiala, se pare ca n-ar avea nimic comun cu celelalte ramuri; n realitate nsa toate ramurile au aceeasi tulpina comuna, se hranesc din acelasi suc comun si au aceeasi radacina vitala. Cele trei Biserici principale ortodoxa, romano-catolica si anglicana care multumita conditiilor de dezvoltare istorica s-au separat n comunitati deosebite, nu sunt decit niste ramuri ale unei singure Biserici ecumenice. Fiecare din ele, luata parte, nu alcatuieste Biserica ecumenica n propriul nteles, ci este numai o parte a ei si nca o parte care a violat puritatea prototipului sau sub influenta diferitelor elemente istorice si nationale. Dar daca se iau ele toate la un loc si prin ajutorul unui cunoscut proces logic se readuc la principiile comune dezbracindu-le de elementele particulare nationale, atunci aceste principii comune vor si alcatui acel trunchi ecumenic, pe care stau diferitele Biserici, ca ramuri deosebite ale unuia si aceluiasi arbore. Ajunge sa se recunoasca, astfel, aceste principii comune, pentru ca fiecare sa aiba dreptul a se considera membru al Bisericii ecumenice si fara deosebire sa poata primi tainele n oricare din cele trei Biserici i va placea. Iata unde a ajuns teologia apuseana tinind o cale cu totul logica unilaterala si falsa a formelor confesionale apusene, ce s-a prabusit si continua sa cada n prapastia groaznica a rationalismului si a necredintei. Tinem sa facem stiut faptul ca aceste teorii nscriindu-se n duhul actual de mondializare fac n mintea si practica unor teologi ortodocsi ca viabila

comuniunea in sacris dintre catolici, protestanti si ortodocsi. Sfintul Ciprian spune ca cel care nu pastreaza unitatea bisericeasca nu mplineste legea lui Dumnezeu, nu pastreaza credinta Tatalui si a Fiului, nu pastreaza viata si mintuirea. nsa pastrarea unitatii bisericesti presupune integrarea n Biserica una. Asa-zisa teorie a ramurilor introduce separarea n natura Bisericii. n felul acesta nu poate exista Biserica una. Teoria ramurilor vede Biserica sociologic si nu teologic. O vede ca trup al crestinilor, ca asociatie, si nu ca trup al lui Hristos. Aceasta viziune sociologica despre Biserica s-a mpropriat n conceptia catolica mai ales dupa Conciliul II Vatican (1958-1966), motivind teologic unitatea cu Papa. Este o teorie secularizanta, care se aliniaza cu mondializarea. Din acelasi unghi de vedere si recunoasterea confesiunilor si sectelor ca biserici surori este foarte nselatoare deoarece submineaza unitatea de credinta a crestinilor. Din punct de vedere eclesiologic nsa, Biserici surori, dupa schisma, sunt ntre ele numai Bisericile locale, care pastreaza si propovaduiesc nealterat adevarul de credinta. De altfel, prin documentul Comisiei pentru nvatatura de Credinta, romano-catolicismul revine la a sustine o pozitie mai veche prin care Biserica universala, una, sfinta, catolica si apostolica nu este sora, ci mama tuturor celorlalte Biserici locale. Aceasta redefinire a notiunii de biserici surori n optica romanocatolicismului se integreaza foarte bine cu dorinta de nglobare a tuturor denominatiunilor crestine sub tiara papala, lasindu-le ritul dar cerindu-le credinta si dependenta canonica. Dar sa lasam cuvintul unui luptator al cuvintelor, Sfintul Iustin Popovici, marturisitor al Bisericii Sirbe, care descrie unitatea Bisericii astfel: Urmind pe Sfintii Apostoli, Parintii si Dascalii Bisericii marturisesc cu dumnezeiasca ntelepciune serafimica si rivna heruvimica unitatea si unicitatea Bisericii Ortodoxe. Ca atare, este de nteles rivna nflacarata a Sfintilor Parinti ai Bisericii fata de orice despartire de Biserica si cadere din Biserica si atitudinea lor aspra fata de erezii si schisme. n aceasta privinta, de exceptionala nsemnatate divino-umana sunt sfintele Sinoade Ecumenice si Locale. Potrivit duhului si pozitiei lor de hristica ntelepciune, Biserica Ortodoxa este nu numai una, ci si unica. Dat fiind ca Domnul Hristos nu poate avea mai multe trupuri, n El nu pot fi mai multe Biserici. Din punct de vedere ontologic, despartirea sau mpartirea Bisericii este cu neputinta. Ca atare, niciodata nu a existat vreo mpartire a Bisericii, ci au existat si vor exista despartiri de Biserica, asa cum vitele care de buna voie ramin sterpe si cad uscate din Via divino-umana cea vesnic vie (Ioan 15, 1-6). Din Biserica cea una, unica si de nedespartit a lui Hristos s-au despartit si au cazut n felurite vremuri ereticii si schismaticii, si prin aceasta au ncetat a mai fi madulare ale Bisericii si de un trup cu trupul ei divino-uman. Astfel au cazut mai ntii gnosticii, apoi arienii, pneumatomahii, monofizitii, iconomahii, romanocatolicii, protestantii, uniatii, precum si toti ceilalti care alcatuiesc legiunea eretico-schismatica. Trecind peste motivele politice si manevrele de culise din vremea anului 1054, putem spune ca practic Biserica Vechii Rome, aflata sub jurisdictia papei, s-a rupt de Biserica Ortodoxa. Divizarea Bisericii ontologic este cu neputinta, pentru ca niciodata n-a fost si nu poate fi o divizare a Bisericii. De-a lungul timpurilor s-au produs si se vor produce doar separari de Biserica, unitatea Bisericii raminind strins legata de unitatea Capului ei, Domnul Iisus Hristos, iar Sfintul Ioan Gura de Aur spune ca ntre trup si cap nu exisa loc pentru nici un interval, cel mai mic interval ne-ar face sa murim. Toata aceasta eclesiologie ortodoxa a fost rastalmacita prin mindria gindirii apusene, si s-a paginizat de la un secol la altul de catre toti filozofii teologi latini, ce voiau sa-si arate superioritatea fata de teologia greaca, culminind n anul 1870, cind la Conciliul I Vatican s-a promulgat dogma infailibilitatii pontificale. Infailibilitatea este o nsusire naturala divino-umana si o functie naturala divino-umana a Bisericii, n calitatea ei de Trup divino-uman al lui Hristos, al carui vesnic cap Adevarul e Cel de-al Doilea Ipostas al Prea Sfintei Treimi, Dumnezeul-om, Domnul Iisus Hristos. Si asa a fost timp de veacuri, pina cind n veacul trecut la anul 1870, la Primul Conciliu de la Vatican, toate acestea s-au contopit n dogma infailibilitatii papei. De atunci aceasta a devenit dogma centrala a papismului. De aceea n zilele noastre la Al Doilea Conciliu de la Vatican s-a tratat si aparat atit de staruitor si de abil intangibilitatea si imuabilitatea acestei dogme. Dogma

aceasta are o nsemnatate cit se poate de epocala pentru ntreaga soarta a Europei, mai ales pentru apocalipsa ei, n care deja a pasit. Prin dogma aceasta toate umanismele europene si-au atins idealul si idolul: omul a fost declarat divinitate suprema, divinitate universala. Panteonul european umanist si-a dobindit Zeusul sau. Sfintul Iustin Popovici spune despre papa: dogma infailibilitatii papei din secolul al XIX-lea, respectiv a omului, nu este altceva decit renasterea paginismului si a politeismului, renasterea axiologiei si criteriologiei idolatre. Horribile dictu, dar si urmatorul lucru trebuie spus: prin dogma infailibilitatii papei a fost ridicat la rangul de dogma umanismul nchinator la idoli, si n primul rind cel elin. A fost ridicat la rangul de dogma valoarea universala, a fost ridicata la rangul de dogma criteriul universal al culturii, civilizatiei, poeziei, filozofiei, artei, politicii si stiintei eline. Si toate acestea ce sunt? Paginatate ridicata la rangul de dogma. n felul acesta a ajuns sa fie dogma autarhia omului european, dupa care timp de veacuri au nazuit cu nfocare toate umanismele europene. Uzurpind prin dogma infailibilitatii n favoarea sa, adica n favoarea omului, toata puterea si toate drepturile care apartin numai Dumnezeului-om Domnului Hristos, papa s-a autodeclarat n fapt, Biserica n Biserica papista si a devenit n ea totul n toate. Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biserica si el, un om, a luat locul Dumnezeului-om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este n acelasi timp si moartea a doua (Apoc. 20, 14; 21, 8) a papismului iar prin el si cu el, a oricarui umanism. Totusi, naintea Adevaratei Biserici a lui Hristos care de la aratarea Dumnezeului-om Hristos exista n lumea noastra paminteasca ca trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie , fiindca nici o erezie nu s-a ridicat atit de radical si atit de integral mpotriva Dumnezeului-om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a facut aceasta papismul prin dogma despre infailibilitatea papei om. Parintele Dumitru Staniloae nfatiseaza doctrina ortodoxa despre infailibilitatea papei cu urmatoarele cuvinte: Daca nu-l avem pe Iisus Hristos n trairea harica, nu-l putem avea n nici un fel. Numai o singura persoana sta n legatura cu El: e papa. Toti ceilalti oameni sunt avizati n legatura cu papa, pentru a se bucura prin intermediul lui, prin intermediul unei fapturi asemenea celei inventate de arieni, de mintuirea n Iisus Hristos. Caracteristica fundamentala a crestinismului, care consta n surparea zidului despartitor dintre Dumnezeu si oameni () e nlaturata n catolicism ntr-o noua forma. Sobornicitatea crestina, nsasi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfacuta din mbratisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformata ntr-o societate pur laica. () Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoana, cu papa n Vatican. () Tot ce conteaza e dependenta juridica de o persoana omeneasca. Misticul e transformat n juridic, viata n Biserica devine o preocupare de buna si uniforma orinduiala juridica. Cuvintele religioase nu mai exprima de aceea nici ele misterul unor experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizari pozitiviste, pamintesti. Biserica latina l pune pe credincios ntr-o falsa dilema sau Papa este infailibil, sau Biserica este failibila. A accepta cea de-a doua ipoteza nseamna a reduce Biserica la o societate umana sau la un partid politic. A-l decreta pe papa infailibil nseamna a-l pune pe om n locul Dumnezeuluiom. Biserica Ortodoxa nu cunoaste un intermediar ntre Om si Dumnezeu: Pastorul este n cer, turma pe pamint. Biserica Ortodoxa, cu Sfintul Maxim Marturisitorul, marturiseste ca daca n Taina, preotul este imaginea lui Hristos, el nu e deloc un vice-Hristos, iar cu Sfintul Ioan Gura de Aur crede ca: Nu numai preotul atinge capul (celui botezat), ci si dreapta lui Hristos. Acestora li se opune cu totul dogma catolica despre sacramente, care prin ex opere operato care gaseste de ajuns ca un preot sa pronunte cuvintele Domnului Acesta este Trupul Meu asupra piinii si vinului, cu intentia de a face din ele Trupul si Singele lui Hristos, pentru ca asa sa fie - face Taina independenta de rugaciune si pocainta. Toma dAquino mpinge mai departe filozofia, spunind ca un preot poate sfinti Trupul si Singele Mintuitorului si n afara contextului liturgic, rezultind ca rugaciunea de invocare a Duhului Sfint numita epicleza - din cadrul rugaciunilor

Sfintei Liturghii pentru sfintirea darurilor - devine de prisos iar participarea credinciosilor inutila. Astfel de misse, pe linga caracterul pur teatral, aduc n sufletul credinciosilor golire duhovniceasca, le desacralizeaza fiinta mistica si produc dezbinare ntre minte si suflet, le rationalizeaza comportamentul, transformindu-i n rigoristi si ndreptatori de sine. nlaturarea lucrarii treimice si subminarea puterii divine cu cea a persoanei prelatului, face ca Taina sa nu mai aiba nici o lucrare sfintitoare iar mpartasania sa fie golita de orice sacralitate. Un exemplu concret al conceptiei legaliste a mintuirii este felul cum se practica taina pocaintei de catre romano-catolici. Pocainta si marturisirea se desfasoara ca un proces. Cel ce se spovedeste si spune pacatele, despartit de duhovnic si necunoscut de el (n binecunoscuta camaruta de lemn), primindu-si penitenta si iertarea. Asadar, nu exista legatura pastorala personala si partasire bisericeasca, ci o legatura legala si impersonala. Precumpaneste absolvirea legala a pacatosului, iar nu iertarea, ntoarcerea si reasezarea sa n casa parinteasca (Biserica) si mbratisarea parinteasca. Vorbind despre Botez, canoanele si tilcuirile Sfintilor Parinti sunt lamuritoare si intransigente, iar aplicarea lor cu acrivie de-a lungul vremii a tinut n trezvie constiinta ortodoxa a rominilor. Privind istoria bisericeasca observam ca odata cu schisma din 1054 au aparut si divergentele referitoare la cult si practicarea lui. Dupa scurte perioade de reconcilieri pina n 1439, totusi n 1756 patriarhii ortodocsi de Alexandria, Ierusalim, dar mai ales Chiril V al Constantinopolului au cerut oficial rebotezarea latinilor si a protestantilor n sinodul de la Istambul, n Rusia si Grecia s-a cerut acelasi lucru n 1667, iar Pidalionul de la Neamtu pecetluieste prin acestea: Canonul 46 - Episcopul, sau Presbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfa, a se caterisi poruncim. Ca ce conglasuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte Credinciosului cu necredinciosul? [Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15] Canonul 47 - Episcopul, sau Presbiterul pe cel ce are Botez dupa adevar, de-l va boteza din nceput, sau pe cel spurcat de catre cei necinstitori de Dumnezeu, de nu l va boteza, sa se cateriseasca. Ca unul ce-si bate joc de Crucea, si de Moartea Domnului, si nu osebeste pe Ierei de catre minciunoierei. [Apost: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84; Carhid: 1] Canonul 68 - Daca vreun Episcop, sau Presbiter, sau Diacon ar primi a doua hirotonie de la oarecine, sa se cateriseasca si el si cel ce l-a hirotonisit. Fara numai de ar dovedi, ca de la eretici are hirotonia. Ca cei ce de al unii ca acestia sunt botezati, sau hirotonisiti, nici credinciosi, nici Clerici este cu putinta a fi. [Apost: 46, 47; Sobor 1: 8; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartagina: 57, 77, 101] Canonul 50 - Daca vreun Episcop, sau Presbiter nu va savirsi trei afundari ale unei Taine, ci o afundare, care se da ntru Moartea Domnului, sa se cateriseasca. Ca nu a zis Domnul ntru Moartea mea botezati. Ci mergind, nvatati pe toate neamurile, botezindu-i pe ei n Numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfintului Duh [Matei 28: 19]. [Sobor 2: 7] n mod inexplicabil, poate datorita rugaciunilor savirsite la ntrunirile ecumenice din ultima jumatate a secolului, rigorismul Sfintilor Parinti s-a mai nmuiat n practica actuala bisericeasca, ajungind pina la a recunoaste Botezul catolicilor prin stropire si a le face primirea n Biserica Ortodoxa doar prin ungerea cu Sfintul Mir si lepadarea verbala de papism, considerindu-se despre acestia ca fiind doar nselati n unele privinte neesentiale de credinta. Sa ne aducem aminte ca de-a lungul vremurilor, Biserica a dat dovada de o larga ntelegere sau pogoramint, facut tocmai pentru ndreptarea si ntoarcerea la dreapta credinta a ereticilor, dar de aici si pina la a recunoaste tainele ereticilor ca valide, abuzindu-se de iconomia si dragostea Bisericii cea care nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar - este o dovada clara de orbire duhovniceasca, data n vileag de nsusi dumnezeiescul Hrisostom care zice: Ca a iconomisi se cuvine unde nu se face calcare de lege, iar tilcuirea Canonului 46 Apostolic din Pidalionul de la Neamt ntareste: Cu adevarat rea iconomie este aceasta, cind printr-nsa, nici pe Latini putem ai ntoarce, si noi calcam scumpatatea sfintitelor Canoane, si primim minciunobotezul ereticilor. Iar cum ca cu iconomie s-au facut nchipuirea aceea, dintru aceasta

este aratat, ca pina atunci rasaritenii botezau pe apusenii cei ce se ntorceau. Precum o marturiseste aceasta localnicul Sobor cel din Laterano Romei, care s-a facut la anul de la Hristos 1215 ca zice acesta n Canonul 4 ca rasaritenii nu Liturghiseau, acolo, unde mai-nainte ar fi Liturghisit apusean, de nu ar fi facut mai-nainte apa sfinta, spre curatire. Si apoi zice, ca Rasaritenii al doilea boteza pe Apusenii cei ce veneau la Biserica Rasaritului, adica ca pe unii ce nu aveau botez sfint si Apostolesc. (Dodecavivlion a lui Dositei foaia 8, 24). Consideram pilduitoare si vrednice spre luare aminte doar marturiile Sf. Nicodim Aghioritul, Sfintul Ioan Iacob Hozevitul si ale lui Paisie Velicicovschi n a lamuri aceasta problema. n raspunsul catre Patriarhul Grigorie al V-lea al Constantinopolului, sfintul parinte Nicodim sfatuieste despre botezul unui calugar transilvanean molipsit de ntinaciunea latinilor ce a fost botezat prin stropire, ca sa fie botezat cu botezul Bisericii noastre de Rasarit urmind apoi sa primeasca, dupa o duhovniceasca sfatuire, si Taina Calugariei . Se vede cit de mult se nesocotea n acea vreme botezul prin stropire si cum procedau sfintii cu dragoste de adevar. Profund cunoscator al canoanelor Bisericii, Sfintul Ioan Iacob nici macar nu primea a sta de vorba cu catolicii pina ce acestia nu se botezau , iar din timpul Cuviosului Paisie asa a ramas marturia: Iara prea cuviosul asupra tuturor celor ce venea de supt stapinirea papii, savirsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o mpiedicare sau ndoire, ca pre o prea de nevoie, la mintuirea omului , iar despre uniati: Ca pentru alte rataciri si erezii rimlenesti, ce nu se cuvine de acum sa si mai vorbim ca si cu toate ereziile cele rimlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mintuire? Nicidecum. Numai pentru Botez ti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mintuire. Sa vedem nsa indicatiile Catehismul Bisericii Catolice despre administrarea Botezului: n caz de necesitate, orice persoana, chiar nebotezata, poate sa boteze daca are intentia ceruta. Intentia ceruta este sa vrea sa faca ceea ce face Biserica atunci cind boteaza si sa foloseasca formula baptisimala trinitara (Cap. 1256) iar mai jos declara ca: A lega eficacitatea numai de materializarea rugaciunilor sau semnelor sacramentale n afara dispozitiei interioare pe care acestea le pretind, nseamna a cadea n superstitie (Cap. 2111). Zice nca si Dumnezeiescul Hrisostom (n voroava cea la nceput era cuvintul) Nu te amageasca pe tine o ascultatorule adunarile ereticilor, ca au Botez dar nu luminare. Si se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza. Ci si sfintul Leon n epistolia cea catre Nichita zice: Nici un eretic da sfintenie prin taine. Iar Ambrosie n cuvintul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste. Abaterea dogmatica si canonica a retras latinilor Duhul Sfint, daca nu au Duhul Sfint nu au harul, iar daca nu au har nu au preotie, daca nu au preotie nu au Sfinte Taine, daca nu au Sfinte Taine nu au mintuire. Tocmai lipsa Duhului Celui Sfint si datator de viata face din tainele latinilor un teatru vrednic de plins, n care omul implora harul unui dumnezeu faurit dupa trebuintele si placul sau. Totusi se vorbeste mult despre scrierile si vietile sfintilor catolici. Dar este de ajuns sa ai citeva viziuni cutremuratoare, sa radiezi de cuviosie si sa te supui papei, pentru a fi declarat sfint chiar nainte de moarte. Amintim doar de Toma dAquino (1274) care n timpul somnului a fost pus la fiert n apa cu ulei si dupa o nselatoare lumina si stigmatizare, carnea s-a desprins de oase, acestea au fost declarate relicve sfinte, au fost puse n tuburi de aur dinainte pregatite si au fost raspindite la diverse abatii si catedrale . Cita deosebire de sfintii nostri ortodocsi, care nu conteneau n a-si vedea pacatele si a respinge orice slava vizionara. Este bine sa stim ca dupa schisma catolicii nu mai au sfinti, marturie raminind lipsa moastelor ntregi. Pentru a putea pecetlui sirul minunilor dumnezeiesti facute pentru vadirea nselarii catolice, amintim numai prabusirea zidurilor Manastirii Xiropotamu din Muntele Athos la anul 1274, asupra nefericitilor ieromonahi ce amenintati fiind cu moartea au cutezat sa savirseasca n biserica manastirii liturghia latina. n fata ncercarilor habsburgilor care stapineau Transilvania din 1688, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea s-au ridicat mpotriva unirii fortate cu Roma, nenumarati aparatori ai dreptei

credinte ce au fost batuti, ntemnitati, alungati si martirizati. Pomenim aici doar pe mucenicul Oprea (Miclaus) din Salistea Sibiului, preotul Moise Macinic din Sibiel, preotul Ioan din Gales, precum si ieromonahul Visarion Sarai, care prin puterea cuvintului a ntarit credinta stramoseasca si a stirnit oprobiul ereticului episcop unit de atunci Inochentie Micu care scria: La ndemnul lui, n multe locuri poporul nu mai merge la biserica, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i ngroapa fara prohod si fara mingiieri duhovnicesti, copii si-i boteaza prin femei batrine si se ntimpla si alte pagube duhovnicesti de felul acesta. Tot n aceeasi perioada s-a ridicat si ieromonahul Sofronie de la Cioara, care prin diferite scrisori, memorii si proclamatii a reusit ca la 18 februarie 1761 la Alba Iulia sa adune un Sinod ale carui hotariri a dat peste cap cei 60 de ani de robie pagina, zeci de sate lepadind uniatia. Drept urmare, Maria Tereza a mputernicit pe generalul Bukow a distruge cu tunurile cele aproximativ 200 de schituri si manastiri care existau pe atunci n Transilvania. n urma acestei barbarii, practic, n-a mai ramas nici urma de viata monahala ortodoxa, Biserica ducindu-si crucea prin codrii si munti. Lupta mpotriva uniatilor catolici a dat de partea ortodocsilor marturisitori si mucenici si a demonstrat istoriei ca Ortodoxia iese biruitoare chiar si atunci cind toate altarele de piatra sunt pingarite si distruse, si ca Ortodoxia va ramine vesnica si lucratoare n altarele inimilor celor ceL iubesc pe Dumnezeu. Integrarea n Biserica Ortodoxa nu poate fi realizata prin Taine care se savirsesc n afara limitelor sale canonice. Mintuirea omului se realizeaza numai n Biserica, dar n acelasi timp nu putem sista lucrarea Bisericii, deci implicit a Duhului Sfint, numai la limitele canonice. Dar daca omul nu se ncorporeaza n Trupul Bisericii, nu se mpartaseste de Sfintele Taine si nu lucreaza virtutile, nu va avea parte de mintuire. S-a observat din istoria Bisericii ca, n perioadele cind crestinii deveneau mai secularizati, s-au alcatuit si mai multe canoane, astfel ca poporul sa discearna nestatornicia sa duhovniceasca, sa deosebeasca binele de rau si sa fie calauzita pe calea spre mintuire. Gresita folosire a legii, prefacind-o din mijloc n scop, din leac n ideologie, este legalismul nesanatos care ntemeiaza dreptatea fariseica si ndreptatirea de sine care nu mintuiesc pe om. Tocmai aici intervine diferenta. Daca acum o mie de ani s-a produs o ruptura n Biserica numita Schisma, astazi nu mai putem vorbi de acelasi lucru n biserica latina, deoarece aceasta, dimpreuna cu toti teologii si papii ce au urmat ruperii, au alunecat ncet dar sigur spre erezie, ajungind astazi sa putem vorbi despre teologia si eclesiologia catolica ca despre un sistem filozofic si stil arhitectonic evoluat, n care omul prin Papa tine locul lui Dumnezeu pe pamint si tot el distribuie contribuabililor locuri n rai prin diverse indulgente si dispense . Daca n primii ani de dupa Schisma reprimirea latinilor n Biserica Ortodoxa se facea doar prin Mirungere lucru pe deplin justificat deoarece atunci nca mai aveau Botezul Bisericii apostolice astazi departarile dogmatice si abaterile canonice impun Bisericii Ortodoxe si clerului slujitor rebotezarea catolicilor, pentru a le deschide sufletul spre calea cea dreapta a mintuirii si a mpiedica infuziunea de credinciosi hibrizi, de pseudo-ortodocsi mostenitori ai razvratirii si egoismului latin ce ar putea isca dihonie n sinul Bisericii. Se cuvine asadar a nu ne lasa purtati de facatorii de basme care cauta cu deadinsul a ne dovedi necesitatea unei depline reforme a teologiei n favoarea aplicarii studiului comparat istoric n sfera religiei, a emanciparii fata de autoritatea supranaturala a Bibliei si a admiterii principiului dezvoltarii dinamice a credintelor religioase contra neschimbabilitatii dogmelor. Catolicismul roman plecind de la aceasta idee, tinde tocmai la ntemeierea unei mparatii universale, tinde la ntemeierea acelei Civitas Dei, care sa uneasca toata omenirea ntr-un organism bisericesc cu un singur cap. Dar ntrucit el pricepe crestinismul unilateral, aceasta tendinta fireasca si legitima a crestinismului a degenerat ntr-o tiranie cruda, mpotriva careia se revolta simtul national. Pricepind crestinismul ca o noua teocratie politica, asemenea celei a Vechiului testament, catolicismul roman la activitatea sa unificatoare n-a pasit n calitate de Biserica, ci n calitate de stat, de imperiu puternic, care ar fi avind dreptul sa nghita toate popoarele si statele. Nu exista viclenie a vremii mpotriva careia Biserica Ortodoxa sa nu aiba leac: se ridica

mpotriva celorlalte biserici prin unicitate, se nradacineaza si creste n viata neamului prin sfintenie, se opune globalizarii prin sobornicitate si se ocirmuieste spre adevar prin ascultarea apostoleasca. Totdeauna unitatea Bisericii merge dimpreuna cu unitatea de credinta si pururea nvatatura Mintuitorului viaza n nvatatura Apostolilor si a Sfintilor Parinti. Niciodata ntocmirile Bisericii nu vor fi perimate sau clasate drept ultra-rigoriste, niciodata Sinoadele ecumenice nu au contrazis sau exclus vreun canon formulat la Sinoadele anterioare, niciodata Sfinta Traditie nu va fi supusa revizuirii sau rennoirii moderniste, niciodata nu ne vom aseza deasupra Bisericii prin mpartasirea unor experiente personale ce contrazic experienta infailibila a Bisericii, niciodata nu vom reduce Biserica la vreo masura personala sau hotarire statala, caci atunci cind vom ncuviinta cea mai mica dintre ereziile acestea atunci ne vom rupe de Trupul Bisericii si ne vom face hulitori ai Capului Ei, Mintuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos. Fata de toate aceste abateri de la nvatatura Bisericii primare adevarata Biserica ecumenica Biserica Ortodoxa nu deznadajduieste si nutreste speranta ca pina la urma adevarul va triumfa, iar biserica romano-catolica va reusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa se elibereze ea nsasi de greutatea apasatoare a inovatiilor sale dogmatice, cultice si disciplinare, ntrucit aceste teorii dogmatice sunt cu totul straine de adevaratul duh al Evangheliei lui Hristos si continua sa mpinga Apusul n bezna infailibilitatii mintii sale.

CUVINTE ALE SFINTILOR PARITI


Sfntul Cuvios MucenicCosma Etolianul (1779) Fratii mei, daca ar fi cu putinta sa ma urc la cer sa strig cu glas mare si sa vestesc n lumea ntreaga ca numai Hristos e Fiu si Cuvnt al lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat si Viata a toate, as vrea sa o fac! Pe papa Romei sa-l blestemati, fiindca el e cauza. Antihristul e unul papa, iar altul cel care e n capul nostru. ntelegeti cine, fara sa-i spun numele. Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede n ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre. Toate credintele sunt mincinoase, false, toate sunt ale diavolului. Acest lucru l-am nteles drept adevarat, dumnezeiesc, ceresc, corect, desavrsit att pentru mine nsumi, ct si pentru voi: ca numai credinta crestinilor ortodocsi bine-cinstitori e buna si sfnta, ca sa credem n ea si sa ne botezam n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh. Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de patruzeci-cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adncurile ntelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am nteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavrsit si pentru mine si pentru voi: ca singura credinta crestinilor ortodocsi bine-credinciosi e buna si sfnta, ca sa credem si sa ne botezam n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfrsit, ca sa va bucurati si sa va veseliti de mii de ori, ca v-ati nvrednicit sa fiti crestini ortodocsi, si sa plngeti si sa va tnguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umbla n ntuneric, n minile diavolului. Sfntul Ioan Maximovici Arhiepiscop de Shanghai si San Francisco Anatema celor care se ridica mpotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos sa mpartit n asa-zise ramificatii, ce difera una de alta dupa doctrina si moduri de viata, sau ca Biserica nu a existat n chip vazut, ci se va constitui abia n viitor, cnd toate ramificatiile, sau partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni ntr-un singur trup! Anatema si celor care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de preotia si tainele ereticilor, dar afirma ca botezul si euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mntuire. De aici, anatema si celor ce

comunica n mod constient cu ereticii amintiti sau sustin, propaga si iau apararea ereziei ecumeniste proaspat aparuta a acestora, sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a crestinilor scindati! (Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, august 1983, dupa adunarea de la Vancouver) Maica Domnului, Atotmparateasa,Vindecatoarea de cancer de la Manastirea Vatopedi Athos Preasfnta Stapna, de Dumnezeu Nascatoare, Atotmparateasa si Doamna, ceea ce esti Spiterie fara de plata celor ce alearga la tine, tamaduieste turma cea cuvntatoare a ortodocsilor crestini si mai ales pe pastorii ei, de cumplita boala a cancerului celui ntelegator, care este ecumenismul erezia ereziilor si Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vndut Credinta Ortodoxa! Sfntul Marcu Eugenicul, mitropolitul Efesului (1444), singurul aparator al Ortodoxiei la sinodul unionist de la Ferrara-Florenta (1438-1439) Credinta noastra este dreapta marturisire a Parintilor nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne nfatisam naintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. n materie de credinta nu exista concesie. Chestiunile credintei nu admit iconomia. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei. Icoana Maicii Domnului, Izbavitoarea de betie, Potirul nesecat Preasfnta Stapna, de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce esti Potir nesecat de minuni, izbaveste turma cea cuvntatoare a ortodocsilor crestini si mai ales pe pastorii ei, de cumplita betie a ecumenismului arian si blasfemiator, care este erezia ereziilor si Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vndut Credinta Ortodoxa.