Sunteți pe pagina 1din 3

MAREA FAMILIE NEGRO- AFRICANĂ ( AFRICANĂ SUBSAHARIANĂ)

Pe continentul african există mai mult de 1500 de limbi, de o extremă diversitate


genealogică și tipologică. Deși studiul limbilor africane a învceput pe la mijlocul secolului
al XIX lea, singura realizare notabilă timp de o sută de ani a fost descrierea grupului
bantu. Încă din 1912 Lilias Homburger susținea înrudirea limbilor bantu, peul și wolof și
propunea ca limba comună din care au provenit să fie numită negro- africană.

Maurice Delafosse clasifică limbile negro- africane, altele decît bantu, în 16 grupe.

Savantul seneglez Cheikh Anta Diop, într-un prim studiu, intitulat ”Nations negres et
culture” (1954), susține o idee revoluționară, dar extrem de controversată, idee care
avea să stea la baza curentului numit afrocentrism , privitoare la înrudirea genetică
dintre egipteana faraonică și limbile negro- africane. Autorul susține înrudirea genetică
dintre egipteana veche și wolof , argumentînd-o printre altele prin prezența în wolof a
pluralului în i ca în egipteana veche din epoca piramidelor (2600 î.C.) și prin absența
oricăror urme de plural în u, caracteristic limbii egiptene clasice din a XVIII-a dinastie și
de asemeni anuitor limbi africanr precum bambara. Toate acestea îl fac să afirme că
wolof s- a detașat din trunchiul african în eopca piramidelor și, cu toate că nu descinde
prin filiație directă din egipteana veche ,wolof, egipteana veche și alte limbi africane
provin dintr-o limbă mamă comună care ar putea fi numită, pe urmele deschise de L.
Homburger și Th. Obenga, negro- africană.

În măsura în care civilizația egipteano- nubiană reprezintă cea mai veche etapă a culturii
africane, egipteana veche și meroitica ar trebui să reprezinte pentru africani ceea ce
reprezintă latina și greaca pentru europeni. În Africa, există doar trei mari familii de
limbi: - negro egipteană, aceasta cuprinde cinci ramuri: egipteană( veche și copta),
ciadică, cușitică, nilo-sahariană și nigero-kordofaniană, - berberă și - khoisan.

Afrocentrismul lingvistic are la bază opiniile formulate majoritar de o serie de lingviști


africani, opinii care rămîn minoritare în lingvistica actuală a clasificării limbilor.
Problema existenței unei familii africane subsahariene este ecxtrem de controversată, ea
fiind recunoscută de puțini lingviști. În orice caz, dacă acesta există, e vorba de o familie
foarte eterogenă, cu trăsături tipologice comune greu de stabilit.

Zona geografică în care sînt vorbite aceste limbi se află situată la sud de deșertul
Sahara, în așa- numita Africa Neagră. Sînt recunoscute, în general, trei mari familii: nilo-
sahariană, nigero- kordofaniană( subîmpărțită în familiile nigero-congoleză și
kordofaniană) și khoisan.

În privința trăsăturilor specifice, trebuie amintit în primul rînd faptul că unele limbi
negro- africane sînt tonale, tonurile diferențiind uneori valori morfologice. Unele limbi,
în special din familia khoisan ( boșimana, kotentota, sandawe, hadza, dar și limbi
precum zulu și xhosa, datorită contactului lingvistic) folosesc clicurile cu valoare
fonologică. Aceste sînt sunete consonatice ( dentale, laterale, bilaterale, alveloare și
palatale) produse cu ajutorul limbii sau al buzelor, fără ajutorul plămînilor. Aceste
sunete paralingvistice, utilizate pretutindeni pe glob, pot servi , de pildă, la îndemnarea
cailor, pentru a semnala o greșeală, pentru a indica o stare de iritație, enervare sau
neplăcere. Clicurile capătă însă valoare de fonem în limbile africane.

FAMILIA NILO-SAHARIANĂ

Răspîndire: ocupa zona de tranziţie de la deşertul saharian la savana subecuatorială


(Sahel) Este populată de o serie de grupuri etnice distincte atât faţă de popoarele din
familia afro-asiatică cât şi faţă de cele din familia nigero-kordofaniană. Numărul - este
destul de mare (90.5 mil.) din zona amintită extinzîndu-se timpuriu spre valea Nilului
mijlociu iar pe parcursul ultimului mileniu spre sud, în zona Marilor Lacuri Africane,
pînă în Tanzania şi Burundi. Antropologic - aceste populaţii constituie un amestec vechi
în care dominante sunt trăsăturile negroide, fiind mai asemănători cu unele populaţii
vecine din subfamilia nigero-congoleză cu care prezintă şi similarităţi ale modului de
viaţă, majoritatea fiind crescători de animale, mai rar agricultori. Etnic și lingvistic -
sunt foarte divizaţi, din aceasta derivînd şi dificultăţile de clasificare. Se pot deosebi
totuşi şase grupuri: grupul nigero- senegalez, grupul nigero-ciadian, grupul saharian,
grupul saharian- oriental, grupul nilotic și grupul nilotic- ecuatorial.
FAMILIA NIGERO-KORDOFANIANĂ (NIGERO - CONGOLEZĂ)

Răspîndire : în Africa subsahariană . Familie etno-lingvistică extrem de diferenţiată,


relativ unitară din punct de vedere rasial, tipul antropologic fiind dominant negroid,
cunoscută de obicei sub numele de nigero-congoloză. Altădată era mult mai extinsă spre
nord-est, dovadă fiind populaţiile din centrul statului Sudan (Kordofan), apropiate
lingvistic. Aria de origine : Spaţiul dintre bazinul Nigerului şi masivul Kordofan  Este
cea mai numeroasă familie etnolingvistică din Africa, cuprinzând circa 467 mil.locuitori,
avînd şi cel mai înalt ritm de creştere demografică la nivel planetar. Constituie un vast
ansamblu de etnii şi triburi, de multe ori de mici dimensiuni, pe alocuri în curs de
omogenizare. Poate fi divizat în două subfamilii inegale : - Subfamilia kordofaniana și
Subfamilia nigero-congoleza.

FAMILIA KHOISANICA

Este una din cele mai restrînse numeric, cel mult 600-700 000 oameni, inclusiv metişii,
cuprinde în principal două populaţii distincte: -boşimanii (bushmenii) -hotentoţii,
suprapuşi rasei khoisanoide. Iniţial erau mult mai răspândiţi spre Africa Central-Estică,
de unde au fost împinşi spre sud de înaintarea populaţiilor bantu, ca dovadă rămînînd
unele mici grupuri khoisanice în sudul Tanzaniei (sandawe).

În prezent, cu peste 1,34 miliarde de locuitori în 54 de țări, Africa este gazdă a unei
șeptimi din populația totală de pe glob. Limbile vorbite astăzi sunt limba arabă, swaihili,
hausă, amharică și yoruba.

Bibliografie: Lingvistica limbilor lumii ( Dorel Fînaru), www.researchgate.ne

S-ar putea să vă placă și