Idei Principale Notițe

Limba Franceză este o limbă indo-europeana din limbile romanice

occidentale, grupul galo-romanic. Europa, America, Africa, Asia.
61250000- 103mil. Vorbesc limba oficiala in Franta, Belgia, Elvetia,
Luxemburg, Monaco, Andorra.Limba Franceza e considerata al treilea
tip de galoromanica si cel mai important - este franceza de nord sau
franceza propriuzisa (langue d’oil dupa forma veche si moderna a
adverbului de afirmatie), dintre-o varietate a careia (aceea din Ile-de
France) a luat nastere franceza literara.

Pe un teritoriu foarte vast în jurul Parisului dialectele au disparut

şi franceza comună, a luat naştere acea varietate pe care lingviştii
francezi o numesc franceza regională şi care s-a răspândit rapid
în jurul capitalei. Pe de o alta parte, unele inovaţii pornite din mediul
rural s-au introdus la Paris şi au intrat în limba natională. Tendinţa de
pierdere a consoanelor finale şi de eliminare a lui –e mut a devenit din
ce în ce mai puternică în ultimele secole; transformarea en> n nazal s-a
raspindit treptat, 94 pornind din centrul regiunii Ile-de-France;
reducerea lui l înmuiat la y nu s-a desăvirşit decât în secolul XIX. Este
sigur însa că numărul cel mai mare de inovaţii a pornit din Paris.
Astfel evoluţia oi >oe>oe>oa>ua, atestată la poporul de jos parizian
înca din secolul al XVI-lea, s-a raspândit odata cu Revolutia Franceza,
care a adus la putere clasele proletare, iar , de la Paris, s-a raspindit în
împrejurimi.

Dialecte mult mai caracteristice şi mai bine păstrate sunt cele de

Dialectele pe coasta de nord a Franţei şi îndeosebi normanda si picarda. Cea mai
importantă caracteristică a normandei şi picardei este pastrarea lui c
velar înaintea lui a (de exemplu vak<vacca, kante<cantare).
Un dialect foarte conservator şi tipic, pentru că nu a suferit decât
în foarte mică masură influenţa Parisului, este valona (wallon) ,care
reprezinta graiul familiar al populaţiei de limbă franceză din Belgia.
Valona, care are o literatură regională destul de însemnată, se
deosebeste prin câteva caracteristici cum sunt păstrarea lui u
( vnou<venutu(m)),e<en (vinde<vendere) ; menţinerea lui s înaintea
unei consoane surde (mesti ‘’meserie’’, fr. metier). A avut drept urmare
introducerea în valona a unui numar destul de mare de elemente
germanice.

Coborând din teritoriul valon spre sud întâlnim dialectul loren

(lorrain).El are comun , cu picarda si cu valona, diftongarea lui a tonic,
în silaba deschisă, în ei (journeie ‘’’zi’’, fr. journee, veritei ‘’’adevar’’,
fr. verite), dar diftonghează pe a şi în silaba închisa (faice ‘’’fata’’ , fr.
 face).
Dialectele din Champagne sunt pe cale de dispariţie. În centru
întâlnim dialectul ‘’’francien’’, adica dialectul din Ile-de-France,
devenit unitar, datorită influenţei capitalei

Graiurile nelatine
1. dialecte nordice sau d’oil - se află la nord şi prezintă un
grad mai redus de romanizare, corespunzător unui grad mai înalt
de germanizare. Vocalele deschise si inchise (cu exceptia lui i si
u) se diftongheaza in silaba deschisa ;
2. dialecte sudice sau d’oc - domina în sud reprezintă
elementul cel mai conservator din punct de vedere fonetic si de
asemenea cel care a suferit, în Galia, cea mai slaba influenţă
germanică.
3. dialecte sud-orientale sau franco-provensale - formata
intr-un teritoriu intens romanizat , a carei populatie a suferit
tromp mai indelungat influenta unui popor germanic (burgunzii),
prezinta trasaturi in parte comune cu celalalte doua zone si in
parte proprii.

Fonetica
Considerată limbă romanică cu evolutia cea mai divergenta in domeniul
foneticii, sintaxei, frazei(simplificarea), lexicului, comparata cu
chineza si unele limbi sudaneze.
- 14-16 vocale (surse diferite),
vocale caracteristice anterioare rotunjite o vocala neutra , vocale
nazale
- 2 grade de descludere la vocalele medii
- 13 semiconsoane
- Nu are diftongi ci combinatii semivocala
- Nu are diftongi ci combinatii semivocala+vocala
- Accent nefonologic final accent de grup.
- Predomina silabele deschise.
- Multe cuvinte monosilabice numeroase cuvinte si grupuri de
cuvinte
- omonime.

In fonetica sintactica fenomenul numit liaison (legatura),care consta

in pronuntarea consoanei finale a unui cuvint(nerostita in mod obisnuit)
impreuna cu initiala vocalica a cuvintului urmator cind intre cele 2
cuvinte exista o legatura logica si gramaticala strinsa de exemplu poate
contribui la marcarea pluralului ‚’’les enfants’’.
Gramatica Categoria genului (masculin, feminin) si numarului (singular, plural) se
manifesta la clasa numelui (subst.,adjectiv),prin acord (adjectiv, atribut
sau nume predicativ se acorda in gen , numar cu
substantive la care se refera);marcile sunt purtate de articol, adjectiv
posesiv sau demonstrativ care preceda substantivul,in codul scris si de
 substantive si adjective.
Pronumele si adjectivele pronominale poarta aceleasi fel de marci. La
verb din cauza confundarii multor desinente,persoanele se marcheaza
obligatoriu prin antepunerea pronumele ,personale 4 moduri
personale :( indicativ, imperativ, conditional, subjonctiv) Moduri
impersonale: infinitiv si participiu (prezent folosit si ca gerundiv si
trecut). Timpuri simple mai multe la indicativ, la celalalte moduri-mai
putine):prezent, imperfect, perfect simplu, viitor.
Timpuri compuse cu auxiliarele intre ‚’a fi’ etre sau avoir ‚’’a avea’’+
participiu trecut. Verbe pronominale(insotite de pronume reflexive) cu valoare
pronominala propriu zise reflexiva sau pasiva .Concordanta stricta a timpurilor
verbale intre subordonata si regenta.

Istoria limbii franceze Ea este împărțită în trei perioade :

1. Veche-(secolul IX-XIV)
2. Medie-(secolul XIV-XVI)
3. Moderna-(inceputul secolului XVII