Câteva curiozități și informații despre Liban

Liban este una dintre cele mai frumoase țări din Orientul Mijlociu,
cu o istorie bogată de peste șapte milenii, o moștenire culturală
de invidiat, care se poate mândri și cu peisaje spectaculoase care
atrag vizitatori din toate colțurile lumii.
Liban, denumită oficial Republica Libaneză, este o țară situată în
Asia de Sud-Vest (Orientul Mijlociu), pe țărmul estic al Mării
Mediterane, și se învecinează cu Siria, în partea de nord, iar
Munții Liban, care se întind pe o lungime de 160 de kilometri
paralel cu litoralul Mediteranei (la vest), formează granița de est
cu Siria. De asemenea, Libanul are graniță terestră și cu Israel, la
sud, dar și granițe maritime cu Cipru, de care o despart doar 264
de kilometri.
Liban, mozaic religios și etnic
Se poate spune că cea mai distinctivă trăsătură a structurii sociale
din Liban este diversitatea religioasă. Începând cu secolul al VII-
lea, Libanul a servit drept refugiu pentru grupurile de creștini și
musulmani persecutați.
Din cauză că religia și guvernul țării sunt profund interconectate,
proporțiile relative ale comunităților religioase din această țară
reprezintă o chestiune extrem de sensibilă.
Libanul este o societate eterogenă, un adevărat mozaic religios și
etnic, în care se pot distinge o serie de elemente feniciene, arabe,
grecești și armenești. Este important de știut faptul că în Liban nu
a mai existat un recensământ oficial încă din anul 1932, ceea ce
face ca datele care descriu structura etnică și confesională a
Libanului, unică în lume de altfeol, să nu fie cunoscute cu
exactitate. De fapt, încă de la început, natura teritoriului pe care
Franța l-a separat de Siria și pe care l-a denumit Liban a fost
aceea de regiune majoritar creștină, cu o importantă minoritate
de religie druz. În comunitatea libaneză mai largă sunt prezente
minorități etnice, între care creștini maroniți, musulmani șiiți și
sunniți, druzi, kurzi și altele, iar această diversitate culturală a
contribuit la identitatea unică a Libanului.
În general, cele două mari grupuri religioase sunt musulmanii șiiți
și musulmanii sunniți, fiecare dintre acestea fiind reprezentate de
mai mult de un sfert din populația țării. Maroniții, un grup
romano-catolic de rit oriental originar din regiune, reprezintă mai
mult de o cincime din populație, mai notează Britannica.
Totodată, sunt prezente și alte comunități creștine, inclusiv greco-
ortodocșii și greco-catolicii. Druizii constituie un procent mic din
populație, însă joacă un rol important în societatea libaneză. Nu
în ultimul rând, trebuie spus că există și o minoritate de evrei,
care este foarte mică.
Curiozități despre Liban
Numele Liban provine de la cuvântul de origine semitică „lbn”
care înseamnă „alb” cu referire la Muntele Liban acoperit cu
zăpadă.
Libanul este menționat în Biblie de 65 până la 75 de ori, adesea
cu referire la Muntele Liban și la faimoșii săi cedri, notează Facts
Institute.
Libanul a fost condus de mari imperii antice, cum ar fi cel fenician,
akkadian, egiptean, mitanni, hitit, babilonian, persan grec și
roman.
Timp de peste 400 de ani (1516-1918), Libanul a făcut parte din
Imperiul Otoman.
Steagul libanez are trei dungi orizontale roșu-alb-roșu, cu un
cedru verde în centru. Din punct de vedere istoric, roșul și albul
au fost asociate cu clanurile Kassite și yemenite, care există de
mai bine de 1.000 de ani. Cedrul este menționat în Biblie ca
simbol al puterii și al bogăției.
Libanul este a treia cea mai mică țară din Orientul Mijlociu, după
Bahrain și Palestinia.
În ciuda dimensiunilor sale reduse, Libanul găzduiește cinci sit-uri
incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO: orașele antice Anjar,
Baalbek, Byblos și Tyr, valea Qadisha și așezările monahale
creștine.
Orașul Baalbek, este cunoscut și sub numele de Heliopolis sau
„Orașul Soarelui”, fiind cel mai bine conservat sit antic din
Orientul Mijlociu.
Byblos, unul dintre cele mai vechi orașe feniciene, a fost locuit
încă din perioada neolitică (10.000-4.500 î.Hr.). Clădirile sale
datează de 8000 de ani.
Se presupune că orașul fenician Tir este locul unde a fost inventat
colorantul violet. Conform legendei, pigmentul violet a fost
descoperit și reprodus în Tir, deși utilizarea sa a fost inițial
rezervată regalității și nobilimii.
Libanul este unul dintre cei mai mari consumatori de țigări din
lume, cu peste 2.000 de țigări fumate de persoană într-un an.
În anii 1960, Beirut era cunoscut drept „Parisul Estului” datorită
imaginii sale ca destinație de vacanță pentru cei mai înstăriți
oameni ai lumii.
Legenda spune că Beirutul a fost reconstruit din cenușă de șapte
ori, fiind un „phoenix urban în mitologie”.
În 2020, în Beirut s-a produs una dintre cele mai puternice
deflagrații non-nucleare din istorie, echivalentă cu detonarea a
minimum 500 şi până la 1.100 de tone de TNT, adică aproximativ
5% din puterea de distrugere a bombei nucleare aruncată de SUA
asupra Hiroshimei la 6 august 1945. Au murit atunci cel puțin 200
de persoane, iar alte peste 6.000 au fost rănite. Explozia a avariat
aproximativ jumătate dintre clădirile din Beirut, ducând la
evacuarea a peste 250.000 de oameni.
Din 1975 până în 1990, Libanul a fost implicat într-un război civil.
Până la sfârșitul conflictului, peste 100.000 de oameni au murit și
aproape 1.000.000 au fost strămutați.