Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unul din obiectivele principale ale contabilităţii de gestiune este calcularea costurilor.La
nivel microeconomic, obiectivul fundamental este reprezentat de minimizarea costurilor şi de
maximizarea profitului. Ca urmare, compararea periodică a costurilor reale cu cele prevăzute va
permite analiza abaterilor de la buget şi luarea deciziilor corective. În acest context , “a controla 15
costurile” devine o problemă primordială pentru manager şi ceilalţi factori responsabili dintr-o
entitate publică sau întreprindere.
Contabilitatea de gestiune, ca instrument al controlului de gestiune, se constituie într-un
sistem informaţional, şi rezultatele acestuia, pentru a fi eficiente, trebuie să corespundă
obiectivelor şi nevoilor fomulate de utilizatorii săi. Cel mai bun cost pentru o întreprindere
prestatoare de servicii sau de producţie nu este neapărat cel mai scăzut, ci acela care survine în
locul şi la momentul oportun, care parvine utilizatorului oportun şi care oferă precizia dorită de
acesta.
În această conjunctură, subiectivă, se poate vorbi de pertinenţa costurilor, care diferă
de la o firmă la alta, putând determina alegerea metodei de calculaţie optime.
Costurile pertinente se referă la costurile viitoare asupra cărora se poate acţiona şi care
pot fi folosite în luarea deciziilor.Pertinenţa costurilor este analizată în funcţie de următoarele
criterii de apreciere:
• evoluţia preţurilor şi remuneraţiilor;
• nivelul de activitate al întreprinderii;
• eficacitatea exploatării;
• identificarea responsabilităţilor.
Contabilitatea de gestiune este considerată a fi cea mai importantă sursă de informaţii
13
1
3.2. MANAGEMENTUL STRATEGIC AL COSTURILOR
1
Budugan D., Contabilitate şi control de gestiune, Editura Sedcom Libris, Iaşi 2002, ediţia 2, pag.434 op. citată
2
întreprinderii profituri sau pierderi. În procesul decizional managerii trebuie să folosească acele costuri
care sunt relevante pentru alegerea variantei sau opţiunii decizionale.
Noţiunea de cost reprezintă expresia valorică a unui consum de factori aducător de venit.
2
Cheltuiala devine cost prin intermediul consumului, costul fiind precedat de consum. Reducerea
costurilor de producţie constituie un obiectiv prioritar întreprinderii, ceea ce impune analiza detaliată a
cheltuielilor care concură la formarea costurilor, studiul eficienţei acestora, precum şi studiul relaţiilor
dintre costurile de producţie şi volumul de activitate.
Costul de producţie depinde de cantitatea de factori achiziţionaţi de pe pieţele unde se
negociază munca, capitalul, materiile prime şi de preţul acestora. Obiectivul central al întreprinderii îl
constituie optimizarea consumului de resurse, astfel încât costul de producţie să fie minim pentru a
obţine o rentabilitate maximă.
resursele consumate încorporate valoric în substanţa produselor şi serviciilor obţinute ca realizări ale
activităţii producătoare a întreprinderii.
Câmpul de aplicare a costului este foarte variat şi poate fi:
- o funcţie sau o sub-funcţie economică de întreprindere (aprovizionare, producţie, distribuţie, sau
administraţie).
- un mijloc de exploatare adică o maşină, un post de lucru, un canal de distribuţie.
- o activitate însemnând o familie de produse sau o zonă de activitate.
- un centru de responsabilitate, adică un sub-sistem de întreprinderi dotat cu un indicator de
performanţă şi căruia îi este lăsată o anumite latitudine în ceea ce priveşte mijloacele necesare în
atingerea obiectivelor stabilite.
Obiectivul central al întreprinderii îl constituie optimizarea consumului de resurse, astfel încât
costul de producţie să fie minim pentru a obţine o rentabilitate maximă.
Costurile de producţie constituie ansamblul cheltuielilor necesare pentru obţinerea unui volum
dat al producţiei, iar expresia matematică este:
Ct = F (q).4
2
Petrescu.S, Diagnostic economic-financiar, Editura Sedcom Libris, Iaşi 2004, pag 104
3
Ioanăş C., Contabilitate de gestiune şi evaluarea performanţelor, Editura Universitară, Bucureşti 2005
4
Petrescu.S, Diagnostic economic-financiar, Editura Sedcom Libris, Iaşi 2004, pag 111
3
Cheltuielile se clasifică după multiple criterii5, astfel:
• după conţinutul lor economic:
- cheltuieli materiale
- cheltuieli cu munca vie
• după omogenitatea lor:
- cheltuieli simple
- cheltuieli complexe
• după modul în care participă la crearea de bunuri:
- cheltuieli productive
- cheltuieli neproductive
• după locul de efectuare:
- cheltuieli ale activităţii de bază
- cheltuieli ale activităţii auxiliare
- cheltuieli comune ale secţiei
- cheltuieli generale ale întreprinderii
- cheltuieli de desfacere
• după modul de includere în costul producţiei:
- cheltuieli directe
- cheltuieli indirecte
• după legătura lor cu procesul de producţie:
- cheltuieli tehnologice
- cheltuieli de regie
• după necesitatea asigurării structurii costurilor de producţie:
- cheltuieli grupate pe elemente primare
- cheltuieli grupate pe articole de calculaţie
• după comportamentul faţă de evoluţia volumului fizic al producţiei:
- cheltuieli fixe
- cheltuieli variabile.
Costurile directe de producţie6, denumite şi individuale delimitează cheltuielile care pot fi
individualizate şi atribuite fără ambiguitate unui produs, serviciu sau activitate consumatoare de
resurse şi producătoare de rezultate: consumuri de materii prime, salarii directe, cote aferente salariilor
directe.
Costurile indirecte sunt cheltuieli delimitate pe produs, serviciu sau activitate printr-un calcul
intermediar de repartizare. Pentru calcularea şi gestiunea costurilor proprii întreprinderii, costurile
directe şi indirecte se pot dezvolta pe articole de calculaţie.
Articolele de calculaţie reprezintă un element sau mai multe elemente de cheltuieli cu aceeaşi
destinaţie economică sau funcţie în gestiunea internă a întreprinderii (producţie, administraţie,
comercială, financiară).
5
Isai V., Contabilitate de gestiune, Editura Mongabit, Galaţi 2002, pag.10
6
Ioanăş C. , Contabilitate de gestiune şi evaluarea performanţelor, Editura Universitară, Bucureşti 2005
4
3.4. ANALIZA PRIVIND EFICIENŢA CHELTUIELILOR AFERENTE VENITURILOR
LA CN APDM SA GALAŢI
∆ = ∆ Cht + ∆ Vt,
în care:
∆ Cht = Cht 1 * 1000 - I t0 = 92154351 * 1000 – 1029 = + 585,39 0/00
Vt 0 57083006
I’ t0 = 585,39 + 1029,0 = 1614,39
∆ Vt = I t1- I’ t0 = 877,5 – 1614,39 = - 736,89 0/00
prin insumare se verifică egalitatea:
∆ Cht + ∆ Vt = + 585,39 - 736,89 = - 151,5 0/00
5
Concluzii:
1. Reducerea indicatorului cu - 151,5 0/00 atestă creşterea eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor
totale.
Aceasta s-a datorat în principal, deciziei luate de top management, conform politicilor economice,
aplicate în cadrul companiei, ajustate la strategiile şi obiectivele urmărite de aceasta, respectiv
reducerea costurilor aferente activităţii de exploatare, fără afectarea calităţii serviciilor prestate,
urmărirea permanentă a creşterii productivităţii muncii în raport cu cheltuielile efectuate.
Aceste decizii manageriale au condus la creşterea eficienţei cheltuielilor – creşterea mai rapidă a
veniturilor structurate pe tipuri de activităţi, comparativ cu cheltuielile: I vt > I cht.
3. Ponderea cheltuielilor extraordinare în totalul cheltuielilor efectuate, în anul 2004 a fost de 5,097
%, datorându-se unor riscuri economice inerente care s-au produs în cadrul companiei. În urma
analizei economice efectuate, managerul companiei a impus prin decizie monitorizarea unor astfel
de riscuri inerente, fapt ce a condus în anul 2005 reducerea ponderii acestor cheltuieli la 2,247 %.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate
6
7