Ghidul fochistului

tehnica mecanica



Ghidul fochistului
- rezumat -
Notiuni generale:
Corp - portiune determinata de materie care ocupa un loc in spatiu
Materie - substanta din care sunt facute diverse corpuri
Molecula - cea mai mica parte dintr-o substanta, care are compozitia
procentuala si toate
proprietatile chimice ale acelei substante.
Atom - cea mai mica parte dintr-un element chimic. (prin combinatia lor
atomii formeza
moleculele)
Clasificarea corpurilor:
1. Dupa starea de agregare sunt:
- solide - caracterizate prin volum si forma proprii
- lichide - caracterizate prin volum propriu si forma recipientului in care
se afla
- gazoase - caracterizate prin faptul ca nu au nici volum si nici forma
proprii (se raspandesc
uniform in spatiul de care dispun.
2. Dupa compozitie corpurile sunt:
- simple - ale caror molecule sunt formate din atomi de acelasi fel
- compuse - ale caror molecule sunt formate din atomii mai multor
elemente.
3. Dupa structura corpurile sunt:
- omogene - formate din molecule de acelasi fel





- eterogene - formate din molecule diferite
Transformarile corpurilor:
Corpurile sunt supuse unor transformari:
- fizice - caracterizate prin schimbarea formei sau starii de agregare
(turtire,intindere)
- chimice - caracterizate prin schimbarea compozitiei chimice
(ardere,oxidare)
Caracteristicile corpurilor sunt:
Masa - reprezinta cantitatea de materie continuta de un corp are
simbolul m si se masoara
in g (grame).
Greutatea - este forta cu care un corp este atras de pamant are simbolul
G si se masoara in
gf (grame-forta).
Presiunea - este forta exercitata pe unitatea de suprafata a unui
corp,lichid sau gaz; are
simbolul p si se masoara in bar sau gf/cmp (bari sau grame-
forta/centimetru patrat)
Presiunea atmosferica se masoara in mmHg (milimetrii coloana de
mercur)
Temperatura - este marime de stare ce reprezinta gradul de incalzire al
unui corp aceasta are
simbolul T pentru temperatura absoluta care se masoara in grade
Kelvin sau are
simbolul t pentru temperatura relativa care se masoara in grade
Celsius.
Intre cele doua sisteme de masura exista relatia urmatoare:
0 grK = -273 grC si se numeste zero absolut ( cand nu mai exista miscare
moleculara)
273 grK = 0 grC si este temperatura de inghetare a apei
373 grK = 100 grC si este temperatura de fierbere a apei
Volumul - este spatiul ocupat de un corp fie el solid,lichid sau gaz are
simbolul V si e
masoara in metri cubi.
Densitatea - este raportul dintre masa si volumul unui corp si se masoara
in kg/metru cub
Debitul - este cantitatea de fluid ce trece in unitatea de timp printr-o
sectiune data a unei
conducte are simbolul D si se masoara in kg/ora
Caldura - este o forma de energie ce produce cresterea temperaturii unui
corp, are simbolul Q
si se masoara in cal (calorii) sau Wh (wati-ora).
Aici mai avem urmatoarele tipuri de caldura:
Caldura specifica - este cantitatea de caldura necesara ridicarii
temperaturii cu 1grK sau
1grC a masei de 1kg dintr-un corp fie el solid,lichid sau gazos.
Caldura latenta - este cantitatea de caldura necesara a 1kg de substanta
pentru a-si schimba starea de agregare.
Caldura latenta de vaporizare - cantitatea de caldura necesara a 1kg de
lichid pentru vaporizare.
Caldura latenta de condensare - reprezinta cantitatea de caldura cedata
de 1kg de abur in procesul de condensare (transformare in apa). Aceasta
este egal ca valoare cu Caldura latenta de vaporizare.
Titlul aburului - reprezinta raportul dintre masa aburului saturat uscat
si masa aburului
saturat umed, si are simbolul x
Notiuni despre caldura:
Energia - reprezinta capacitatea unui sistem fizic sau corp de a efectua
lucru mecanic la trecerea dintr-o stare data in alta stare data.
Lucrul mecanic - este o marime egala cu produsul dintre valoarea unei
forte si deplasarea in directia ei a punctului caruia i se aplica forta.
Energia potentiala - este de fapt o forma de energie inmagazinata aflata
intr-un corp ce nu se afla in miscare dar s-ar putea misca odata cu
eliberarea acestei energii.(un arc comprimat)
Energia cinetica - este eliberarea unei energii potentiale sub forma unei
energii mecanice si in final miscarea unui corp.
Caldura este si ea o forma de energie numita Energie termica si produce
cresterea gradului de incalzire al unui corp,evidentiata prin temperatura
acestuia.
Transmiterea caldurii:
Caldura poate fi transmisa intre doua corpuri cu potential termic diferit
(temperaturi diferite) si este direct proportionala cu suprafata de contact
dintre cele doua corpuri si cu durata procesului de transmitere al
acesteia.
Formele de transmitere a caldurii sunt:
Radiatie - este un proces de transfer de caldura sub forma unei energii
radiante, de natura electromagnetica in spectrul infrarosu.
Corpurile negre au capacitate de absorbtie maxima a radiatiilor termice
iar cele albe au capacitatea de reflexie maxima a radiatiilor termice.
Conductie - este specifica corpurilor solide si se propaga din aproape in
aproape, de la extremitatea incalzita la cealalta extremitate.
Cantitatea de caldura transmisa prin conductie depinde de:
- conductibilitatea termica a corpului
- suprafata si grosimea strabatuta de caldura
- diferenta de temperatura dintre extremitatea calda si cea rece.
Convectie - aceasta reprezinta schimbul de caldura dintre un fluid (lichid
sau gaz) aflat in miscare si suprafata unui solid cu care vine in contact
direct.
Convectia poate fi libera aunci cand se realizeaza prin circulatie naturala
sau poate fi fortata atunci cand acesta circulatie este realizata cu
ajutorul pompelor sau ventilatoarelor.
Producerea aburulului:

In punctul A avem apa in starea initiala (la temperatura mediului
ambiant), prin incalzire ajunge in punctul B unde avem apa in stare de
saturatie (incepe fierberea), intre punctele B-C avem apa si abur saturat
umed. Intre punctele B-C temperatura este constanta pina in momentul
in care toata apa este transformata in abur, dupa care temperatura
creste din nou si vom obtine intre punctele C-D abur saturat uscat. La
final in punctul D avem abur supraincalzit.
Trebuie retinut ca raportul dintre masa aburului saturat uscat si masa
aburului saturat umed poarta denumirea de Titlul Aburului. Acesta este
subunitar si are valori intre 0 si 1.
Titlul Aburului indica umiditatea aburului.
Producerea aburului intr-un cazan schema bloc




Tehnologia materialelor folosite la constructia cazanelor
Materialele de constructie folosite in constructia cazanelor sunt dupa
cum urmeaza:
Tablele - se folosesc in mod special la realizarea elementelor tamburului
(virole), placile tubulare, tuburi de flacara si capace ambutisate.
Operatiile la care se supun tablele sunt:
- trasarea dimensiunilor conform detaliilor de executie
- marcarea dupa trasare pentru indentificarea pieselor respective
- decuparea comform dimensiunilor trasate
- roluirea (virolelor) care se face prin valtuire la rece sau la cald
- ambutisarea (capacelor,fundurilor) ce se face prin presare la rece sau la
cald
- prelucrarea mecanica (a muchiilor) dupa ambutisare sau decupare
- asamblarea se face prin sudare manuala sau automata de catre sudori
autorizati ISCIR ce au
obligatia de a poansona piesele sudate.
- verificarea sudurilor care consta in verificarea vizuala, cu radiatii
penetrante, lichide
penetrante, pulberi magnetice, ultrasunete.
- tratamente termice pentru inlaturarea tensiunilor interne ce apar in
structura interna a
materialelor in urma sudurii,ce mai poarta denumirea de
normalizare.
Tevile - se folosesc la suprafetele schimbatoare de caldura ca
vaporizatoare, economizoare, supraincalzitoare, tevi de fum, etc.
Operatiile la care se supun tevile sunt:
- debitarea taierea la dimensiunile necesare
- prelucrarea mecanica ca debavurarea si pregatirea pentru sudare sau
mandrinare
- indoirea conform detaliilor de executie
- sudarea care se face cap la cap intre tevi cu acelasi diametru, sau
sudatea de alte elemente
ale cazanului.
- mandrinarea care poate fi urmata de sudare la placa tubulara.
Materialele de ados folosite la sudare
Aceste materiale sunt in general sarme pentru sudare, electrozi, flux (
pulbere protectoare), sau gaze protectoare ( argon).
Date generale privind cazanele de abur
Un cazan de abur se compune din urmatoarele elemente:
- focarul cu instalatia de ardere
- sistemul fierbator sau vaporizatorul (Vap)
- tamburul
- supraincalzitorul (SI)
- economizorul (Eco)
- canalele de gaze de ardere
- preincalzitorul de aer (PA)
- cosul de fum.

Schema de principiu al unui caza de abur
Focarul - este partea cazanului in care are loc arderea combustibilului.
Instalatia de ardere - asigura transportul combustibilului in limitele
cazanului, prepararea si introducerea in focar a combustibilului si
aerului in vederea realizarii conditiilor optime de ardere.
Sistemul fierbator (Vaporizatorul) - este partea cazanului in care se
produce incalzirea pina la fierbere si vaporizarea apei.
Tamburul - este partea cazanului in care are loc separarea aburului de
apa. Ela este in directa legatura cu sistemul fierbator astfel incat intre
aceste doua elemente sa se asigure o permanenta circulatie a apei.
Supraincalzitorul - este partea cazanului in care se supraincalzeste aburul
saturat uscat dupa ce iese din tambur. Nu toate cazanele au
supraincalzitor, ci numai cele care livreaza abur supraincalzit, in special
cazanele energetice.
Economizorul - este partea cazanului in care se preincalzeste apa de
alimentare inainte de intrarea in tambur, respectiv in sistemul fierbator.
Ela are rolul pe deoparte de a preincalzi apa necesara fierberii, pe de
alta parte de a mai prelua din caldura gazelor de ardere ce ies din
supraincalzitor.
Preincalzitorul de aer - este destinat preincalzirii aerului de ardere
inainte de introducerea sai in focar. El are rolul de a asigura pe de o
parte conditii mai bune de ardere a combustibilului, si pe de alta parte
de a mai prelua din caldura gazelor ce ies din economizor.
Canalul de gaze - formeza traseul prin care circula gazele de ardere, de la
iesirea din focar pina la cosul de fum.
Cosul de fum - asigura evacuarea gazelor de ardere in atmosfera.
Parametrii de baza ai cazanelor sunt:
Presiunea nominala - este presiunea maxima continua a aburului la
iesirea din robinetul principal de abur in conditii de debit nominal si
temperatura nominala.
Presiunea maxima - este presiunea maxima admisa in exploatarea
cazanului, inscrisa pe placa de timbru.
Temperatura nominala - este temperatura maxima continua a aburului la
iesirea din robinetul principal de abur in conditii de debit nominal si
presiune nominala.
Temperatura apei de alimentare - este temperatura apei la intrarea in
economizor sau la intrarea in cazan pentru cazanele fara economizor.
Debitul nominal - este debitul maxim continuu de abur pe care cazanul
trebuie sa-l asigure in conditii de presiune nominala si temperatura
nominala.
Debitul de varf - este debitul maxim de abur la care se admite sa
functioneze cazanul pe un timp limitat.
Debitul minim - este debitul minim de abur pe care cazanunul trebuie sa-
l asigure la presiune nominala.
Randamentul termic - este raportul dintre caldura utila si caldura
consumata, prin arderea combustibilului.
Debitul specific de abur - este raportul dintre debitul nominal al caznului
si suprafata de schimb de caldura a sistemului vaporizator.
Consumul specific de apa - este raportul dintre cantitatea de apa din
sistemul vaporizator si debitul nominal al cazanului.
Pierderile de caldura - sunt pierderi datorate gazelor de ardere evacuate
la cos, arderii incomplete, cenusii si zgurii evacuate din focar, radiatiei si
convectiei prin peretii cazanului.
Randamentul termic al cazanului (randamentul brut) se poate determina
prin doua metode:
- metoda directa, atunci cand este posibila determinarea exacta a
caldurii utile si a caldurii consumate
- metoda indirecta, atunci cand se determina pierderile de caldura.
Aceasta metoda este mai simplu de realizat in practica si este cea
mai folosita.
Clasificarea cazanelor:
Cazanul - este instalatia care produce abur la o presiune mai mare decat
presiunea atmosferica sau apa la o temperatura ridicata, prin arderea
combustibililor, in scopul folosirii agentului termic produs in afara
acestei instalatii.

Clasificarea cazanelor se face dupa urmatoarele criterii:
Dupa agentul termic produs
- cazane de abur - de joasa presiune (cu pres.max. de 5 bari)
- de medie si inalta presiune (cu pres de peste 5 bari)
- cazane de apa - fierbinte (temp. max. peste110grC)
- calda (temp. max. de 110grC)
Dupa circulatia agentului primar
- cazane ignitubulare - cu tub de flacara
- cu tub de flacara si tevi de fum
- cu tevi de fum
La aceste cazane gazele de ardere circula prin tevi,
iar apa prin
exteriorul lor
- cazane acvatubulare - la care apa circula prin tevi, iar gazele de ardere
prin interiorul lor.
Dupa sursa de caldura
- cazane cu focar (caldura realizata prin ardere)
cu combustibil : - solid - cu ardere pe gratar
- cu arderea carbunelui praf (pulverizat)
- lichid (pacura,motorina)
- gazos (gas metan,gaz lichefiat)
- mixt (gazos si lichid)
- cazane recuperatoare - functioneaza cu caldura recuperata din fluide
fierbinti
- cazane electrice - functioneaza cu o rezistenta electrica
Dupa destinatia agentului termic produs
- cazane pentru incalzire centrala
- cazane industriale (care produc abur tehnologic)
- cazane energetice (care produc abur energetic)
- cazane speciale (integrate in diverse instalatii tehnologice)
Dupa locul de utilizare
- cazane stabile - instalate in sali de cazane
- instalate in aer liber
- cazane mobile (navale, pe trenuri, etc)
Dupa circulatia apei in cazan
- cazane cu circulatie naturala (termosifon)
- cazane cu circulatie fortata multipla
- cazane cu circulatie fortata unica (strabatere fortata)
Scheme de circulatie a apei in cazan:

Cazan cu circulatie naturala





Cazan cu circulatie fortata multipla
Principalele tipuri de cazane:
Cazan ignitubular cu tub de flacara si tevi de fum

Cazan cu inclinare mica



Cazanele format D


Cazane format II


Cazane format turn



Suprafetele de incalzire ale cazanului
Sistemul fierbator (vaporizatorul) - este locul unde are loc incalzirea si
vaporizarea apei din cazan, si este in general compus din:
- tambur (cu exceptia cazanelor cu strabatere fortata)
- tub de flacara (la cazanele ignitubulare)
- tevi de fum (la cazanele ignitubulare)
- tevi fierbatoare (la cazanele acvatubulare)
- colectoare inferioare si tevi de coborare (la cazaele acvatubulare)
Tamburul - are rolul acumularii apei in vaporizator si separarii aburului
rezultat din vaporizare. Cu exceptia cazanelor ignitubulare si a
cazanelor cu tambur suplimentar cum sunt cazanele format D (unde sunt
2 vase tambur, dintre care unul inecat la partea de jos), tamburul este
amplasat la partea superioara a cazanului. De regula tamburul este
echipat cu:
- instalatie interioara de separare a aburului de apa
- robinet principal de abur (la cazanele fara supraincalzitor)
- supape de siguranta
- manometru
- robinet de aerisire
- racorduri pentru tevile fierbatoare
- racorduri pentru tevile de cadere ( coborare)
- robinete de purjare
- robinet de golire
- robinet de preluarea probelor de apa
- racord de alimentare cu apa
- cap de alimentare
- dispozitiv de distributie/linistire a apei
- placa de timbru
- diferite elemente ale instalatiei de automatizare
Corpul tamburului este format dintr-un cilindru cu funduri plane
(placi tubulare), la cazanele ignitubulare sau bombate la cazanele
acvatubulare si este prevazut cu guri de vizitare necesare reviziei
interioare, curatirii sau repararii. Unele tambure sunt prevazute la
partea superioara cu un corp cilindric vertical, numit doma, care
serveste la marirea spatiului de abur si la retinerea picaturilor de apa
antrenate de abur printr-un sistem de sicanare. La cazanele cu doma
atat robinetul principal de abur cat si supapele de siguranta sunt
racordate la partea superioara a acesteia.
Tubul de flacara - are rolul de focar la cazanele ignitubulare. Este
compus dintr-un tub cilindric amplasat in interiorul tamburului si
imbinat prin sudare, la cele doua capete, de placile tubulare. Forma
si dimensiunile sale difera in functie de tipul si marimea cazanului.
Tubul poate fi neted sau ondulat, continuu sau ingustat. Ondularea
asigura o mai mare suprafata de contact cu apa din tambur, si o
compensare a dilatarilor la care acesta este supus.In cazul tuburilor
ingustate, acesta determina o crestere a vitezei gazelor de ardere la
iesirea din tub.
Tevile de fum - sunt un sistem convectiv al vaporizatorului la cazanele
ignitubulare. Ele sunt amplasate in interiorul tamburului, in jurul
tubului de flacara, si sunt imbinate cu placile tubulare prin
mandrinare sau sudare. Prin ele circula gazele de ardere intre cele
doua camere de intoarcere, cedand caldura apei din tambur.
Tevile fierbatoare - preiau caldura in cea mai mare parte prin
radiatie, si printr-un fascicul de tevi amplasat in drumul gazelor de
ardere, la iesirea din focar, de unde preiau caldura prin convectie.
Toate aceste tevi sunt sudate la partea superioara de racordurile
tamburului, iar la partea inferioara de colectoare sau de un tambur
inecat (plin cu apa). La unele cazane ecranele de radiatie sunt
realizate din pereti membrana (tevi de ecran unite intre ele prin benzi
de tabla) care asigura o etanseitate perfecta a focarului si in plus,
determina inlocuirea zidariei refractare cu o izolatie usoara.
Colectoarele tevilor de coborare care asigura circulatia naturala a
apei in vaporizator, sunt amplasate in afara focarului.
Suprafete de incalzire auxiliare
Supraincalzitorul de abur - este acea parte a cazanului destnata
ridicarii temperaturii aburului produs de vaporizator peste
temperatura de saturatie pana la temperatura de incalzire (250grC -
450grC pentru abur energetic sau cu cateva grade peste temperatura
de saturatie pentru aburul industrial). El este format din fascicule
convective (serpentine) amplasate in canalele gazelor de ardere, in
zona cu temperaturi ridicate, si sunt in comunicare directa cu
tamburul prin intermediul unor colectoare de abur. Unele
supraincalzitoare sunt compuse din mai multe trepte de
supraincalzire, trepta finala fiind amplasata in zona cu temperatura
cea mai inalta, uneori chiar in focar (supraincalzitoare de radiatie).
Supraincalzitoarele se clasifica astfel:
- dupa modul de racordare a serpentinelor la colectoare: - cu
serpentine simple
- cu serpentine
duble
- cu serpentine
triple
- dupa modul de transmitere a caldurii: - de convectie
- de radiatie
- combinate (convectie +
radiatie)
- dupa modul de amplasare: - orizontale (cu serpentinele pe placute de
sustinere)
- verticale (suspendate de plafonul
caznului)
- dupa directia de circulatie: - in echicurent cu gazele de ardere
- in contracurent cu gazele de ardere
- combinate (echicurent + contracurent)
- dupa modul de evitare a arderii tevilor la pornirea cazanelor:
- cu posibilitatea ocolirii prin devierea gazelor de ardere
- cu posibilitatea racirii cu abur sau prin umplere cu apa
pe perioada pornirii
cazanului.
- dupa aburul pe care il supraincalzesc:
- supraincalzitoare primare care primesc aburul produs in
vaporizator
- supraincalzitoare intermediare care resupraincalzesc
aburul iesit din corpul de
inalta presiune al turbinei de abur pentru a fi introdus in
corpul de joasa
presiune.
Economizorul - este partea cazanului in care se preicalzeste apa de
alimentare. El este format din fascicule amplasate in caznul de gaze,
dupa supraincalzitor, contribuind la intensificarea procesului de
vaporizare si implicit la marirea randamentului, prin reducerea
pierderilor de caldura la cos.
Economizoarele se clasifica astfel:
- dupa tevile din care se realizeaza: - din otel (netede sau cu nervuri)
- din fonta (cu aripioare)
- dupa gradul de incalzire a apei de alimentare: - nefierbatoare(20-40gr
sub temp de fierbere)
- fierbatoare (la val temp
de fierbere 100grC)
- dupa modul de evitare a incalzirii excesive a tevilor la pornirea cazanului:
- cu posibilitatea ocolirii prin devierea gazelor de ardere la
incalzirea cazanului
- fara posibilitatea ocolirii prin devierea gazelor de ardere la
incalzirea cazanului
Preincalzitorul de aer - este suprafata de incalzire auxiliara din afara
circuitului de presiune al cazanului in care se incalzeste aerul de ardere
(pina la 150-300grC) in scopul imbunatatirii procesului de ardere si
respectiv al maririi randamentului cazanului rin reducerea pierderilor
de caldura la cos. El este amplasat in drumul gazelor de ardere, la iesirea
din economizor.
Preincalzitoarele de aer se clasifica astfel:
- dupa conceptie si executie: - tubulare, realizate din tevi de otel sau fonta
- rotative (regenerative)
- dupa modul de evitare a incalzirii excesive sau arderii la pornirea
cazanului:
- cu posibilitatea ocolirii prin devierea gazelor de ardere la
incalzirea cazanului
- fara posibilitatea ocolirii prin devierea gazelor de ardere la
incalzirea cazanului
Preincalzitorul de aer si economizorul sunt asa zisele suprafete reci ale
cazanului.


Constructia metalica de sustinere:
Constructia metalica de sustinere este astfel conceputa si executata
incat suporta atat solicitarile statice (de sustinere a greutatii
cazanului umplut cu apa), cat si solicitarile dinamice (determinate de
dilatarile si vibratiile din timpul functionarii).Ea se compune din:
- constructia pricipala, formata din stalpi verticali si grinzi
orizontale
- constructia secundara, formata din grizi mai mici si elemente de
ancorare
- scari de acces si platforme de deservire.
La unele cazane concepute sa se autosustina, prin tevile de ecran si
peretii membrana, cum sunt cazanele format D, scheletul metalic se
compune numai din scari de acces si platforme de deservire.
Fundatia:
In functie de greutatea cazanului si de natura terenului, fundatia se
executa din beton, beton armat, sau chiar caramida de constructie.
Inzidirea si izolatia termica:
Inzidirea focarului si a canalelor de gaze este executata din materiale
refractare (caramizi, piese fasonate, torcrete) ale caror caracteristici
(rezistenta la temperatura ridicata, rezistenta mecanica, coeficient de
dilatare scazut, caracter chimic asemanator cenusii) asigura conditii
de functionare corespunzatoare.
Izolatia termica este astfel conceputa si realizata incat sa reduca la
minim pierderile de caldura prin radiatie si convectie ale cazanului,
precum si incalzirea excesiva a mantalei exterioare de protectie.
Instalatii auxiliare:
Instalatii de tiraj - pentru a putea introduce aerul necesar arderii
combustibilului, a deplasa gazele de ardere prin canalele de gaze si a
le scoate din cazan este necesar ca la capatul canalelor (la cos) sa se
creeze o depresiune (presiune mai mica decat presiunea atmosferica)
care sa aspire gazele, denumita tiraj.
Tirajul - poate fi natural, creeat doar de cosul de fum sau fortat,
creeat de un ventilator de gaze (exhaustor) amplasat la iesirea din
cazan.
Tirajul natural este dat de diferenta dintre greutatea coloanei de gaze
de ardere (calde) si a unei coloane de aer atmosferic (rece) care
impinge coloana de gaze in atmosfera cautand sa-i ocupe locul.
Cosul de fum trebuie sa fie suficient de inalt incat sa asigure atat
tirajul natural cat si dispersarea in atmosfera a gazelor evacuate,
conform cerintelor de protectie a mediului ambiant.
Exista cazane cu aer insuflat si la acestea se foloseste un ventilator
montat de obicei in spatele arzatorului.
Reglarea tirajului se face cu ajutorul unui registru de aer (fereastra
culisanta de aer) sau clapeta (fereastra de aer rotativa in jurul unui
ax).
Combustibilii:
Combustibilii sunt substante care prin ardere degaja caldura.
Combustibilii folositi pentru arderea in cazane, sunt clasificati dupa
doua criterii:
- dupa starea de agregare: - solizi (carbuni, deseuri de lemn, puzderii
de in si canepa)
- lichizi (pacura, combustibil usor,
motorina)
- gazosi (gaze naturale, gaz de sonda, GPL,
gaz de furnal)
- dupa forma in care se gasesc: - naturali (carbune neprelucrat, titei,
gaze naturale)
- artificiali (gaz de furnal, gaz de
iluminat)
Principalele caracteristici ale combustibililor sunt :
Compozitia - orice combustibil, indiferent de natura sa, contine
urmatoarele elemente:
- elemente combustibile si anume : carbon (C), hidrogen (H) si sulf
(S)
- elemente necombustibile si anume : azot (N) si oxigen (O)
- balast si anume : umiditate (W) si cenusa (A) - considerate prin
conventie tot elemente.
Puterea calorica - reprezinta cantitatea de caldura obtinuta prin
arderea completa a masei de 1 Kg de combustibil solid sau lichid sau
1m cub de combustibil gazos.
Temperatura de aprindere - este temperatura cea mai scazuta la care
trebuie incalzit un combustibil, in prezenta aerului, pentru ca
procesul de oxidare (ardere) sa continue de la sine, fara incalzire
exterioara.
Temperatura de autoaprindere - este temperatura la care
combustibilul in amestec cu aerul se autoaprinde, rin simpla
incalzire, fara interventie din exterior
Continutul de materii volatile - reprezinta cantitatea de hidrocarburi
gazoase degajate in prima faza a arderii combustibililor solizi
(procesul de distilare) si influenteaza considerabil procesul de ardere
al acestora.
Umiditatea carbunelui - reprezinta continutul de apa al carbunelui
sub forma de :
-Umiditate de imbibatie - este apa infiltrata in zacamantul sau
depozitul de carbune si se pierde prin uscare in aer liber
-Umiditatea higroscopica - este apa din structura carbunelui si se
pierde prin uscare in etuva la 105grC.
-Umiditatea totala - este suma celor doua umiditati exprimata in %
(procente).
Vascozitatea combustibililor lichizi - este capacitatea de curgere a unui
combustibil lichid, si este definita de raportul dat de timpul de
scurgere a 200 cmc de lichid la temperatura de 20 grC si cel al
alceluiasi volum de apa distilata. Vascozitatea depinde de
temperatura combustibilului - scade odata cu cresterea temperaturii
acestuia.
Temperatura de congelare - este temperatura la care un lichid nu mai
curge si se solidifica.
Temperatura de zgurificare a carbunelui - este temperatura la care
cenusa (substantele minerale) din carbune incepe sa se topeasca,
transformandu-se in zgura.
Combustibil conventional - pentru simplitatea calculelor s-a definit
prin conventie, un combustibil teoretic cu puterea calorica de 7.000
kcal/kg. Astfel se pot stabili echivalente intre diversi combustibili
prin transforamarea unui combustibil real intr-unul conventional.
Arderea combustibililor :
Prin ardere se intelege un proces de oxidare rapida, care se realizeaza
prin combinarea oxigenului din aer cu C, H, S din combustibil,
insotita de cedare de caldura.
Initierea procesului de ardere necesita incalzirea combustibilului, in
prezenta aerului, pina la punctul in care oxidarea continua de la sine,
fara incalzire exterioara adica aprinderea.
In timpul arderii combustibilul se descompune in elemente
combustibile care, in combinatie cu oxigenul, dau nastere unor
produse gazoase.
In urma arderii rezulta: dioxid de carbon, apa si bioxod de sulf.
Acestea, impreuna cu azotul si aerul care nu participa la ardere
formeaza gazele de ardere.
Arderea completa - presupune ca toate particulele de combustibil sa
ajunga in contact cu particulele de aer astfel incat sa nu mai ramana
nici o particula de combustibil nearsa.
Arderea completa cu exact cantitatea teoretica de aer nu este
realizabila in practica, este o ardere numita ardere stoichiometrica.
Practic, cantitatea de aer necesar arderii complete este mai mare
decat cantitatea de aer teoretica, adica este nevoie de un exces de aer.
Dar cu cat excesul de aer este mai mare cu atat pierderile de caldura
la cos sunt mai mari, intrucat aerul care nu contribuie la ardere preia
caldura si o evacueaza in afara cazanului.
Arderea incompleta - reprezinta oxidarea incompleta a elementelor
combustibile. Pierderile de caldura prin ardere incompleta determina
reducerea randamentului cazanului.
Produsele de ardere - in urma procesului de ardere rezulta gazele de
ardere (dioxid de carbon, monoxid de carbon, dioxid de sulf, azot si
aer in exces) la care se dauga cenusa si zgura, ca produse solide.
Particulele fine de cenusa volanta si de funingine (carbon nears) sunt
antrenate de gazele de ardere si, dupa caz se depun pe suprafetele de
incalzire convective ale cazanului, sunt retinute prin instalatiile de
desprafuire sau sunt evacuate in atmosfera.
Focare :
Focarul - este partea cazanului in care are loc arderea
combustibilului si respectiv transferul caldurii - in cea mai mare
parte - prin radiatie.
Focarele se clasifica :
- dupa pozitia in raport cu restul elementelor cazanelor
- focare interioare
- focare exterioare (antefocare)
- dupa combustibilul pentru care sunt destinate
- pentru combustibili solizi (lignit,huila,deseuri de lemn, puzderii
de in si canepa,etc)
- pentru combustibili lichizi (pacura,combustibil lichid
usor,motorina)
- pentru combustibili gazosi (gare naturale,gaz petrolier lichefiat)
- dupa presiunea interioara
- focare cu depresiune (mai mica decat presiunea atmosferica)
- focare cu suprapresiune (mai mare decat presiunea atmosferica)
Instalatii de ardere si arzatoare :





Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2014 )