Instalații Sanitare

PROCEDURI TEHNICE DE EXECUTIE Cod :PTE – 25
Execuție lucrări pentru obiectivul de investiție Exemplar nr.:

SC EURAS ”EXTINDERE, MODERNIZARE ȘI DOTARE CU Pag 1
SRL ECHIPAMENTE ȘI APARATURĂ MEDICALĂ A
AMBULATORIULUI SPITALULUI MUNICIPAL VATRA
DORNEI ”.
INSTALAȚII SANITARE + HIDRANTI INTERIORI SI EXTERIORI
1.1.1 Scop
Prezenta procedură prezintă tehnologia de executie a lucrarilor instalatii sanitare, folosite în

domeniul construcţiilor civile, industriale şi agricole.
Prevederile prezentei proceduri pot fi aplicate şi în cazul intervenţiilor asupra unor construcţii
existente, pentru care trebuie respectate şi alte condiţii suplimentare.
1.1.2 Domeniu
Toate acestea sunt necesare si vor fi utilizate la realizarea lucrarilor de instalatii sanitare,
conform cerintelor specificate pentru realizarea obiectivului de investitie.
1.1.3 Definitii si abrevieri
Conform documentelor de referinta
1.1.4 Documente de referinta
Manualul Calitatii., cod MMSI-SCCE Nr. Editie 10, Nr. rev.0 aprilie 2016;
I 9-2013 – Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare;
C 56/1985 “Normativ pentru verificarea calitatii si receptia lucrarilor de constructii si
instalatii aferente”;
HGR 300/02.03.2006 privind "Cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele
temporare sau mobile".
HGR 1048/09.02.2006 privind "Cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de
catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca".
Legea 307/12.07.2006 privind "Apararea impotriva incendiilor"
Legea 319/14.07.2006 - Legea securitatii si sanatatii in munca.
HGR 1425/11.10.2006 pentru "Aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006.
1.1.5 Responsabilitati
Seful de santier
Raspunde de aplicarea fara modificari a proiectului de executie aferent constructiei realizate.
orice neconcordanta aparuta în cadrul executiei lucrarii va fi rezolvata de comun acord
(proiectant – executant – beneficiar) asigurându-se respectarea normelor în vigoare.

DORNEI ”.
Sef punct de lucru

Asigura personal centralizat pentru executarea lucrarilor.
Raspunde de inregistrarile privind calitatea lucrarii (materiale, aparataj, utilaje, executia
lucrarii) incheierea proceselor verbale pe faze determinante.
Compartiment tehnic de santier

Urmareste aplicarea proiectului de executie, participa la probele si verificarile functionarii
instalatiei, la intocmirea proceselor verbale de probe si masuratori conform reglementarilor în
vigoare.
1.1.6 Procedura
1.1.6.1 Condiţii prealabile
Asigurarea pe santier a documentatiei de executie aferenta lucrarilor, precum si a prezentei

proceduri.
Instruirea personalului în vederea realizarii lucrarilor de instalatii, în scopul insusirii
proiectelor de executie, caietelor de sarcini, normativelor si procedurilor referitoare la faza
respectiva de lucru.
Asiguarea pe santier a instalatiilor si a cofrajelor metalice, necesare sprijinirii la sapaturi
pentru canalizare si apa, receptionate si depozitate conform normativelor si standardelor în
vigoare.
Dotarea cu unelte de lucru a instalatiilor specifice echipelor precum si chei de diferite
dimensiuni, fierastraie de mâna, rulete de masurat, boloboc pentru montarea instalatiilor de
canalizare în panta respectiva, lampa de benzina.
Destinarea macaralelor care vor deservi la executia instalatiilor. Asigurarea mijloacelor de
transport pentru materiale.
Executarea inregistrarilor de calitate pentru montaj a instalatiilor, conform planurilor de
executie.
Sapaturile se vor executa mecanizat sau manual în cazurile unde zonele sunt aglomerate sau
nu se cunosc traseele instalatiilor subterane.
În functie de adâncimea sapaturilor în vederea montarii conductelor de apa si canalizare, se
vor lua masuri de consolidare a peretilor prin efectuarea sprijinirilor corespunzatoare.
Se va crea un pat de nisip protector pe fundul santului, atunci când prezinta proeminente
provenite din bolovani, stânci, fundatii vechi, de natura sa produca deteriorarea conductelor.
La sapaturile care traverseaza cai de comunicatii importante, se vor lua masuri pentru evitarea
tasarii infrastructurii.

DORNEI ”.
Umplutura de pamânt se va executa numai dupa probarea instalatiilor, astfel încât sa nu fie
deteriorate conductele.
Lucrarile de izolare a conductelor vor fi facute dupa efectuarea probelor de presiune.
Izolatiile se vor aplica dupa curatirea si protejarea suprafetelor cu straturi anticorozive.
Izolatiile termice aplicate pe conducte vor fi intrerupte în dreptul organelor de inchidere si de
manevra a elementelor de sustinere si la imbinarile cu flanse, precum si la treceri prin
elemente de constructii (ziduri, plansee).
Operatiile de izolare a conductelor trebuie ferite de precipitatiile atmosferice.
1.1.6.2 Măsuri preventive
Se va urmari instruirea si respectarea de catre personalul executant a normelor de protectia

muncii si PSI corespunzatoare activitatilor desfasurate.
1.1.6.3 Descrierea procedurii
• Executarea lucrãrilor de instalatli sanitare se referã la echiparea si dotarea retelelor

interioare de alimentare cu apa rece si caldã, din ansamblurile de clädiri.
• Executarea lucrärilor de instalatii sanitare se va face in concordantã cu celelalte
instalatii. Aceastã coordonare se va urmãri pe intreg parcursul executiei, incepând cu
trasarea.
• La traversarea planseelor sau a peretilor din beton armat, se vor folosi golurile
prevãzute in proiectul tehnic sau piese de trecere. In acest scop, se va urmãri
realizarea acestora de cãtre constructor, care are obligatia sa le realizeze odatã cu
turnarea structurilor respective.
• La executarea lucrãrilor de instalatii sanitare, se vor utiliza numai echipamente care
corespund tehnic si calitativ proiectului, standardelor si agrementelor tehnice.
• Inaintea punerii in opera, toate echipamentele se vor supune unui control vizual,
pentru a se constata dacã nu au suferit degradari de naturã sa le reducã starea tehnicã
si calitativã; se vor remedia eventualele defectiuni si se vor inlocui echipamentele care
nu au putut fi remediate.
• Se vor verifica dacã recipientele sub presiune au fost supuse controlului ISCIR si dacã
au placa de timbru si cartea tehnicã respectivã.
• La aparatele de mäsurã si control, se va verifica existenta sigiliului si a buletinului de
verificare, emis de organele de metrologie.
• Pästrarea echipamentelor de instalatii sanitare ce pot fi deteriorare de intemperii sau
de actiunea directä a soarelui, ca: tevi din mase plastice, materiale de izolatii, obiecte
sanitare din fontã si armãturile pentru obiectele sanitare, aparatele de mãsurã si

DORNEI ”.
control, etc., se va face in magazii sau spatii de depozitare amenajate in acest scop,
uscate, in conditii care sã asigure buna lor conservare.
• Echipamentele care nu sunt influentate de conditiile atmosferice pe durata depozitarii
(tevi de otel, tuburi de fontã, capace de fontã, tuburi de beton, etc.), pot fi depozitate
in aer liber, pe platforme special amenajate, cu respectarea normelor de tehnica
securitätii muncii.
• Manipularea materialelor se va face cu deosebitã atentie, mai ales la cele casante sau
deformabile, ca: armãturi, obiecte sanitare, aparate de mäsurä, etc.
1.1.6.4 Executia instalatiior de apa rece si calda in cladiri
• Pentru alimentarea cu apa de consum, vor fi folosite numai surse a cãror apa
indeplineste cnditiile de potabilitate.
• Apa nepotabilã se poate folosi cu acordul organelor sanitare pentru: stropitul spaliilor
verzi, spãlarea pardoselolor, vehiculelor, diluarea apelor reziduale, spalarea closetetor
si a pisoarelor.
• Imbinarea tevilor din otel zincat se va face prin fitinguri zincate sau cu flanse.
• Imbinarea tevilor prin sudurä nu se admite, in general la instalalii sanitare, decât
pentru confectii metalice ca: distribuitoare, rezervoare, etc., care, dupã executie, vor fi
izolate anticoroziv.
• La imbinãrile cu filet, etansarea se va face cu fuior de cãnepa imbibat cu pasta de
etansare.
• Etansarea imbinärilor prin flanse se va face cu garnituri din klingher sau teflón.
• Pentru realizarea imbinärilar prin flanse se recomandã utilizarea flanse plate cu filet.
• In cazurile in care sunt necesare interventii frecvente in timpul exploatarii, se vor
folosi imbinãri demontabile. Imbinãrile cu racorduri olandeze sunt admise numai in
locuri accesibile.
• Instalatiile de apa rece si calda vor fi supuse la urmatoarele incercari:
o incercarea de functionare la apa rece si calda;
o incercarea de etanseitate la presiune, la apa calda si rece;
o incercarea de rezistenta a conductelor de apa calda.
• Incercarea de etanseitate la presiune se va efectua inainte de montarea armaturilor de
serviciu si a aparatelor, pozitiile acestora fiind busonate.
• Presiunea pentru incercarea de etanseitate la rece si la cald va fi egala cu 1,5 ori
presiunea de regim, dar nu mai mica de 6 bari.
• Timpul de mentinere a presiunii este de 20 minute.
• Presiunea se va citi pe un manometru montat pe pompa ce se va amplasa în punctul cel
mai de jos al instalatiilor.

DORNEI ”.
• Verificarea se va face prin deschiderea numarului de robinete de consum, corespunzator

simultaneitatii si debitului de calcul.
• Pentru verificarea functionarii conductelor de circulatie, se va masura temperatura apei
în conducta de apa calda la iesirea din aparatul de preparare si din conducta de circulatie
inainte de racordarea la aparat. Scaderea de temperatura trebuie sa corespunda prevederilor
din proiect.
• Incercarea de functionare a instalatiilor se va efectua având aparatele si instalatiile
aferente (statii de ridicare a presiunii, aparate de preparare a apei calde, pompe, etc.), în
functie, conform proiectului.
1.1.6.5 Executarea instalatiilor de canalizare
• Evacuarea apelor uzate se va executa ca retele separate in functie de natura apelor

colectate, si anume:
– ape uzate
– ape meteorice
– ape care contin substante agresive (acizi, baze, etc.)
– ape uzate provenite de la bucätãriile unitatilor de alimentatie, garaje, etc.
• Colectarea la retele exterioare a apelor de canalizare din interiorul clãdirilor se va face
numai dupä tratarea lor, când este cazul, prin neutralizare, dezinfectare, separarea
grasimilor sau a nisipului.
• In cazul in care canalizarea intrã sub presiune in timpul ploilor mari, legarea la canal a
obiectelor sanitare si a altor puncte situate sub nivelul strãzii, se va face printr-o retea
separatã, luându-se mäsuri de inläturare a pericolulul de refulare.
• Armãturile contra refulãrii se vor prevedea numai in cazul clãdirilor cu personal de
exploatare permanent.
• Reteaua interioarã de canalizare se va lega la releaua exterioarã printr-un cämin de
vizitare, care se va amplasa fata de clädire la distanta de minim 2 m sau maxim 10 m.
• Legarea instalatiei de canalizare dintr-o incintã la retea publica de canalizare se va
face printr-un cämin de racord, care va fi amplasat la limita incintei.
• Pentru evacuarea apelor uzate prin pompare, se vor fobosi statii de pompare cu
functionare automata si cu comandã manualã.
• Instalatiile de canalizare interioara vor fi supuse urmatoarelor incercari:
o incercarea de etanseitate;
o incercarea de functionare.
• Incercarea de etanseitate se va face umplând cu apa instalatiile de canalizare si
controlând traseele conductelor si punctele de imbinare. Incercarea de functionare se
va face prin punerea în functie a obiectelor sanitare în masura sa realizeze debitul de

DORNEI ”.
calcul al instalatiei. Cu prilejul incercarii de functionare, se vor controla si pantele,

piesele de curatire si sustinerile.
1.1.6.6 Montarea conductelor
Conductele se vor monta dupa ce în prealabil s-a facut trasarea lor, respectându-se cu strictele
pantele prevazute în proiect, astfel ca sa fie asigurata aerisirea si golirea completa a
conductelor.
La derivatiile spre obiecte, golirea conductelor se va face fie la obiectele sanitare, fie la
coloane.
Pe traseul conductelor se va evita formarea sacilor sau pungilor de aer sau de apa în caz de
golire. Acolo unde nu este posibila evitarea sacilor, se va prevedea un robinet de golire.
Montarea conductelor pe pereti se face prin bratari sau pe console, iar la cele montate pe
tavan se folosesc reazeme glisante în cazul montarilor în grup, sau reazeme suspendate pentru
montajul separat al fiecarei conducte.
Tevile sudate longitudinalse vor monta astfel ca sudura sa fie vizibila pe toata lungimea ei.
Coloanele din otel zincat se fixeaza pe elementele de constructie prin bratari, montate câte
una pe etaj, dar nu la mai mult de 3,50 m, unde de alta.
Distanta maxima intre doua puncte de sustinere a conductelor este de 2 m.
Pe traseele orizontale ale coloanelor de canalizare, se recomanda utilizarea etansarii cu plumb
si frânghie gudronata, iar pe coloane se recomanda etansarea cu ciment si frânghie alba. De
asemenea se admite folosirea pentru etansarea imbinarilor a masticului bituminos cu frânghie
gudronata.
Montarea tuburilor si a pieselor din fonta pentru scurgere, se face cu mufele contra sensului
de scurgere a apei.
Capacele pieselor de curatire din fonta se vor fixa cu suruburi, asigurându-se etansarea cu
garnituri din carton sau cauciuc.
Montarea conductelor în galerii subterane, în lungul peretilor sau sub tavane, se face cu piese
de sustinere amplasate lânga mufe sau lânga flansele conductei.
Imbinarile prin flanse se vor folosi numai în camine sau în incaperi în care conductele ramân
aparente, iar la cele ingropate în sol, se vor folosi numai tuburi cu mufa.
La montarea conductelor din gresie ceramica antiacida, se vor folosi tuburi si piese de
legatura cu mufe sau cu flanse din gresie ceramica antiacida.Imbinarea, etansarea si fixarea
lor se face cu chituri antiacide corespunzatoare pentru cele cu mufe, inele si garnituri speciale
pentru cele cu flanse.
Fixarea obiectelor sanitare pe elemente de constructii se face direct prin suruburi, fie indirect
prin intermediul consolelor sau a altor dispozitive de sustinere.pentru obiectele sanitare
montate în grup, lavoare, spalatoare, etc., se poate utiliza sustinerea cu stative metalice,
conform catalogului de detalii tip IPCT. În punctele de contact ale legaturilor de apa si

DORNEI ”.
scurgere ale obiectelor sanitare cu peretii, se recomanda sa se monteze rozete metalice

nichelate sau cromate în cazuri speciale.
1.1.6.7 SEPARATOR DE HIDROCARBURI
PUNEREA ÎN OPERĂ
1 Măsuri preliminare
Separatoarele de produsele petroliere se vor monta ingropat racordandu-se la conducta de
canalizare a apelor uzate încărcate cu suspensii (nămoluri) si produse petroliere. Este
indicat ca separatoarele sa fie plasate cat mai aproape de zonele de pe care se colectează apele
impurificate cu produse petroliere.
2 Realizarea gropii
Pentru ingroparea separatoarelor se vor sapa gropi in pamant cu dimensiuni
corespunzătoare, diametrul gropii la baza fiind cel puţin 1 m mai mare decât diametrul
exterior al separatorului din beton. Apa din groapa trebuie drenata sub nivelul radierului.
Groapa va fi asigurata cu spijiniri
metalice sau din lemn, astfel incat sa se evite prăbuşirea pământului peste lucratori.
Pe fundul gropii, in funcţie de natura terenului in care s-a săpat groapa, se va amplasa un
strat de balast compactat având grosimea de aprox. 15cm. Peste acest strat se va turna,
pentru fiecare separator in parte, o placa din beton de egalizare cu grosimea de minim 10- cm.
Se verifică abaterea de la orizontală a fundului stabil al gropii sau a radierului (plăcii de
fundaţie).
Abaterea maximă permisă este de +/- 5 mm de la orizontală, pe toate direcţiile. Dacă
această condiţie nu este indeplinită, lucrările de instalare se vor opri pană la remediere.
Se verifică dacă spaţiile funcţionale sunt fără corpuri străine, apă sau piese mobile. Apa
şi corpurile străine se vor evacua, iar piesele mobile se vor fixa. Se va verifica rezistenţa şi
soliditatea frânghiilor, cablurilor şi cârligelor de ridicare. Radierul de beton se va curăţa de
pietre, sol, obiecte străine. Peste aceasta radier se va aşeza un strat de nisip cu grosimea de 2-
3 cm.
Astfel se evita in timp tasarea terenului de fundare, ceea ce ar conduce la inclinarea
separatoarelor si la ruperea racordurilor de conectare la conducta de canalizare de ape
uzate impurificate.
3. Montajul
Odată executate aceste operaţiuni, cu ajutorul unei macarale se va introduce fiecare
separator din beton, sprijinit prin simpla aşezare.
Atenţie! Se vor utiliza numai sufe lungi pentru a se evita smulgerea urechilor de

DORNEI ”.
prindere a bazinelor
Dupa aşezare separatorul se va racorda la canalizarea apelor uzate, cu ajutorul fitingurilor
corespunzătoare diametrelor de tevi utilizate Dupa aşezarea bazinelor, se vor aşeza capacele
din beton armat, astfel incat golurile de vizitare sa fie situate deasupra corpurilor filtrelor.
Dupa aşezarea capacului de beton armat, se va verifica daca acesta este bine plasat prin
ridicarea filtrelor. In cazul in care capacul nu este corect aşezat, ridicarea filtrelor pe ghidaje
nu este posibila, iar operaţiunile de intretinere nu vor putea fi efectuate.
Dupa aceasta operaţiune se va realiza monolitizarea rostului dintre capacele din beton
şi bazin cu mortar de ciment.
Golul rămas intre pereţii separatorului şi cei ai gropii se umplu cu o parte din pământul
rezultat in urma săpării gropilor, nisip sau beton, conform proiectului
In timpul umlerii separatorului cu apă curată flotorul sistemului de obturare a evacuării
trebuie menţinut ridicat, după umplere se eliberează uşor şi se asigură de flotabilitatea
acestuia.
In cazul in care este necesar, toate gurile de vizitare se vor aduce la cota cu ajutorul
inelelor de aducere la cota, iar la terenul finit se vor monta capacele de acces din fonta, cu
clasa de încărcare corespunzătoare traficului.
4 Punerea in funcţiune
înainte de punerea în funcţiune bazinele se vor curata de pamant, beton, material de
etansare si alte deşeuri ce vor cădea in interiorul lor. Se va proceda conform instrucţiunilor
de montaj.
Se va verifica integritatea pârtilor interne ale separatoarelor.
Filtrul coalescent trebuie sa se aşeze bine si să stea ferm pe ghidaj. Totodată acesta
trebuie sa poată fi scos uşor (v. Montajul) pentru executarea operaţiunilor de intretinere. Se
recomandă ca la întreţinere să se ungă ghidajele cu vaselina.
Mişcarea liberă şi poziţia de plutire a vanei cu plutitor (după umplere trebuie să plutească
pe suprafaţa apei) trebuie verificată, după care recipientul trebuie umplut cu apă curată până
la nivelul gurei de evacuare.în cazul scufundării plutitorului în timpul umplerii sistemului
(ceea ce înseamnă că plutitorul este găurit) acesta trebuie îndepărtat de pe ţeava de ghidare,
înlocuit şi montat cu grijă la loc.
Se verifică etanşeitatea (gurile de evacuare-admisie, capac recipient, pereţi
despărţitori) bazinelor.
1.1.6.8 Montarea obiectelor sanitare si a armaturilor


DORNEI ”.
• Fixarea obiectelor sanitare pe elementele de constructii se face, fie direct prin

suruburi, fie indirect prin intermediul consolelor sau a altor dispozitive de sustinere.
• Pentru obiectele sanitare montate in grup (lavoare-spalätoare, etc.), se pot fobosi
stative metalice.
• La iesirea din pere a conductebor de apa si scurgeri care servesc obiectele sanitare, se
recomandã sä se monteze pentru mascarea golului, rozete metalice nichelate sau
cromate. Armãturile de perete ale obiectebor sanitare, precum rozetele metalice, se
vor aplica la fata finitã a peretelui, iar pe timpul executärii finisajelor la constructie se
vor proteja.
• Sifoanele de pardosealä din PVC, simple sau combinate, se vor monta in pardoseala
numai dupa ce au fost prevãzute cu strat izolator din bitum.
• Toate armãturile se vor monta in pozitia inchis.
• Se vor verifica indeplinirea conditiilor de calitate, aspect al executiei lucrãrii
(respectarea aspectului estetic al montajului conductelor cu verticalitate si paralelism),
precum si realizarea unei functionãri corespunzatoare a instalatiei, urmãrind
respectarea conditiilor tehnice generale.
• Receptia lucrarilor de instalatii sanitare se efectueaza în conformitate cu prescriptiile
privind verificarea calitatii si receptiei lucrarilor. Se va urmari daca executarea
lucrarilor s-a facut în conformitate cu documentatia tehnico-economica si cu
prescriptiile tehnice în vigoare.
1.1.7 Montaj conducte din pvc
Lucrari pregatitoare
Verificarea lucrarilor anterioare executate si receptionate ( lucrarile de sapatura ) si
verificarea existentei inregistrarilor de calitate care sa ateste acceptarea acestor lucrari de
catre toti factorii decizionali.
Transport si manipulare
Incarcarea autovehiculelor trebuie facuta astfel incât sa nu se produca nici o deteriorare a
tuburilor, a racordurilor si a accesoriilor in timpul transportului.Trebuie sa se evite in special:
- manevrarea brutala, incovoieri ale tuburilor, tuburi care atârna in spatele platformei si care
pot sa balanseze in timpul transportului;
- nu se admite nici un contact intre tuburi si racorduri cu piesele metalice proeminente ale
vehiculului, intrucât tuburile sunt prevazute cu mufe fasonate in uzina, acestea trebuie fixate
in timpul transportului conform instructiunilor date de fabricant.
Când tuburile sunt livrate in palete, acestea trebuie mentinute ca atare pâna la punerea lor in
opera.
Descarcarea

SC EURAS ”EXTINDERE, MODERNIZARE ȘI DOTARE CU P a g 10
DORNEI ”.
Este interzisa cu descarcarea brutala a tuburilor din PVC

Stocarea
In toate cazurile este necesar sa se pregateasca un loc de stocare situat pe cât posibil mai
aproape de locul de montaj. Suprafata destinata pentru stocarea tuburilor si a racordurilor
trebuie nivelata, pentru a fi plana in vederea evitarii deformarii tuburilor, deformari ce pot sa
ramâna permanente.
Trebuie sa se evite asezarea tuburilor pe o durata lunga pe malul sapaturii.
Manevrarea
Pentru a evita riscul de deteriorare si al unui incident ulterior, tuburile si racordurile trebuie
purtate si nu târâte pe pamânt sau pe obiecte sau suprafete dure.
Pe timp friguros este necesar sa se ia masuri de prevedere suplimentare, in special pentru
evitarea socurilor violente.
Trasarea pe teren
Se va face pe baza planului de situatie, a profilelor longitudinale si a sectiunilor transversale
tip.
Trasarea pe teren consta in transmiterea cotelor generatoarei superioare a conductei, marcarea
pe teren a pozitiei caminelor , racordurile , gurile de scurgere si accesoriile conductei
(armaturi si fitinguri).
Dupa trasarea acestora se va intocmi un proces verbal de trasare
Executia montajului
Montarea conductelor PVC

La executia canalizarii cu conducte din PVC pentru situatia de fata se foloseste imbinarea cu
mufe cu inel de etansare
Asamblarea cu inel de etansare, utilizata in majoritatea cazurilor pentru conductele ingropate,
cere urmaoarele precautii:
- verificarea sanfrenului la capatul drept al tubului si refacerea acestuia daca este cazul;
- transpunerea cu un creion pe capatul drept al tubului a adâncimii mufei;
- se curata bine partile ce se vor asambla. Se inlatura in special urmele de noroi, de pamânt
sau de nisip;
- se asigura in special curatirea locasului mufei si al inelului de etansare, chir daca acesta este
livrat in mufa tubului;
- se verifica pozitia corecta a inelului in locasul sau;
- se unge cu un lubrifiant recomandat de fabricant capatul drept al tubului si in special
sanfrenul. Nu se va utiliza decât lubrifiant precizat de fabricant, alte produse pot conduce la
riscul de a afecta inelul de etansare din elastomer;

DORNEI ”.
- nu se lubrifiaza nici inelul de etansare, nici locasul acestuia (in afara indicatiilor speciale ale
fabricantului);
- se imbina cele doua elemente pâna la capat, mai exact pâna la reperul trasat in prealabil pe
capatul drept al tubului.
Montarea tuburilor se face din aval spre amonte, mufele tuburilor asezându-se spre amonte,
in contra sensul de curgere a apei.
Conductele se pot asambla si pe marginea santului.
Coborârea conductelor in sant se va realiza cu funii de cânepa, tuburile nu se vor târâ sau
rostogoli pe pamânt sau obiecte dure.
Imbinarile intre tuburi se realizeaza cu ajutorul mufei si a inelelor se etansare.
Capatul tubului care se introduce in mufa este tesit din fabrica la 15º.
La schimarea pantei, diametrului sau directiei sau la o distanta de max. 60 m.se prevad
camine de vizitare din beton STAS 2448 Racordarea tubului PVC la caminul de vizitare din
beton se face numai prin intermediul unei piese speciale din PVC (manşon liniar), care
asigura o etanseitate corespunzatoare.
Suprafata exterioara a piesei de acces la camin (sablata exterior) face priza cu betonul, iar
intre suprafetele interioare ale piesei si tubului, etanseitatea se asigura cu inel de cauciuc.
Aceasta piesa asigura si o deviatie de 3º de la ax. La montare, capatul interior al piesei trebuie
sa fie in acelasi plan cu peretele interior al caminului, iar depasirea sa fie permisa doar la
capatul exterior.
Racordarea obiectelor de constructie la canalele din tuburi de PVC, se realizeaza prin
intermediul ramificatiilor din PVC .
Panta conductei de racord spre obiectele de constructie va fi de minimum sau egala cu 3%.
La limita de proprietate se va monta un dop din PVC, sprijinit pe un pinten din beton.
Executia gurilor de scurgere

Gurile de scurgere se executa din piese de beton prefabricat conform STAS 6701
(concomitent cu executia retelei de canalizare).
Sunt de tipul cu sifon si depozit si sunt alcatuite din:
- gratar din fonta tip A carosabil STAS 3272
- corpul gurii de scurgere (piese pentru guri de scurgere)
Calitatea executiei gurilor de scurgere se verifica pentru fiecare gura de scurgere in parte si
consta in:
- verificarea etanseitatii, care se face dupa ce gura de scurgere, inclusiv racordul au fost
umplute cu apa si mentinute astfel timp de cel putin 24 h. Dupa aceea, gura de scurgere,
inclusiv racordul, se umplu din nou cu apa, pâna la nivelul fetei inferioare a ramei gratarului;
dupa trecerea unui timp de 20 minute, nivelul apei nu trebuie sa scada cu mai mult de 4 cm.
- verificarea legarii racordului la canalizare se face turnând apa in gura de scurgere si
urmararind scurgerea apei la canal.

DORNEI ”.
Proba de etanseitate
Dupa terminarea lucrarilor de montaj, dupa ce betonul si mortarul utilizate au ajuns la
rezistenta proiectata, inainte de executia umpluturilor, se executa incercarea de etanseitate a
canalului, pe portiuni.
In vederea incercarii care se face cu apa, se prevad urmatoarele lucrari pregatitoare:
- umpluturi de pamânt partiale, lasând imbinarile libere;
- inchiderea etansa a tuturor orificiilor;
- blocarea extremitatilor canalului si a tuturor punctelor sensibile de deplasare in timpul
probei.
Incercarea la presiune interna cu apa (conform furnizor tuburi PVC).
Tronsoanele de conducte se umplu cu apa intre doua camine si se mentin cel putin 2 ore la
presiune medie de 2m coloana de apa si se verifica la un interval de 15 minute daca inaltimea
coloanei de apa este mai mica
Executarea lucrarilor de montaj pe timp friguros.

La executarea lucrarilor de montaj conducte din PVC pe timp friguros este obligatorie
respectarea masurilor generale si a celor specifice lucrarilor de pamant, prevazute in
„Normativul pentru realizarea pe timp friguros a lucrarilor de constructii si a instalatiilor
aferente” indicativ C 16-84 si a procedurii de lucru pe timp friguros.
Receptionarea lucrarilor de montaj conducte

Receptia lucrarilor pentru retelele de canalizare proiectate se va face in conformitate cu
prevederile prezentului caiet de sarcini, precum si cu cele inscrise in “Regulamentul de
receptie a lucrarilor de constructii si instalatii” aprobat prin HG.nr. 273/144.06.1994 si
publicat in Monitorul Oficial al României nr.193, partea 1/28.07.1994.
O examinare generala a lucrarilor se va efectua in prezenta :
- reprezentantului exploatarii
- reprezentantului antreprenorului
Un proces-verbal de receptie se va intocmi la sfarsitul vizitei daca din aceasta nu a rezultat ca
exista erori majore. Remedieri minore necesare se pot mentiona in acest document
precizandu-se termenul la care acestea se vor rezolva.
Informatii documentate
PV de predare-primire front de lucru

PV de lucrari ascunse
PV de receptie pentru etanseitatea conductelor subterane exterioare

DORNEI ”.
1.1.8 Montaj conducte din PEID
Prevederi generale
Prezenta procedura contine prevederi pentru executarea lucrarilor de montaj conducte din
PEID pentru retele de alimentare cu apa
Transportul si manipulare
Incarcarea autovehiculelor trebuie facuta astfel incât sa nu se produca nici o deteriorare a
tuburilor, a racordurilor si a accesoriilor in timpul transportului.
Trebuie sa se evite in special:
- manevrarea brutala, incovoieri ale tuburilor, tuburi care atârna in spatele platformei si care
pot sa balanseze in timpul transportului;
- nu se admite nici un contact intre tuburi si racorduri cu piesele metalice proeminente ale
vehiculului, intrucât tuburile sunt prevazute cu mufe fasonate in uzina, acestea trebuie fixate
in timpul transportului conform instructiunilor date de fabricant.
Când tuburile sunt livrate in palete, acestea trebuie mentinute ca atare pâna la punerea lor in
opera.
Descarcarea
Este interzisa descarcarea brutala a tuburilor din PEID
Stocarea
In toate cazurile este necesar sa se pregateasca un loc de stocare situat pe cât posibil mai
aproape de locul de montaj. Suprafata destinata pentru stocarea tuburilor si a racordurilor
trebuie nivelata, pentru a fi plana in vederea evitarii deformarii tuburilor, deformari ce pot sa
ramâna permanente.Inaltimea stivei nu va depasi 1,50 m.
Trebuie sa se evite asezarea tuburilor pe o durata lunga pe malul sapaturii.
Manevrarea
Pentru a evita riscul de deteriorare si al unui incident ulterior, tuburile si racordurile trebuie
purtate si nu târâte pe pamânt sau pe obiecte sau suprafete dure.
Trasarea pe teren
Traseul conductei se va materializa pe teren prin repere amplasate pe ax, în punctele
caracteristice (la coturi în plan vertical şi orizontal, în vârfurile de unghi, la tangentele de
intrare şi ieşire din curbe, în axul căminelor, în punctele de intersecţie cu alte conducte şi la
branşament).
Reperele amplasate pe ax vor avea 2 martori amplasaţi perpendicular pe axa traseului, la
distanţe care să nu permită degradarea în timpul executării săpăturilor, depozitării
pământului, sau din cauza circulaţiei.
Este obligatorie respectarea cotelor de pozare din proiect.

DORNEI ”.
Executarea montajului conductelor din PEID

Asamblarea tuburilor din PEID si a legaturilor dintre ele si intre ele si intre ele si celelalte
componente ale instalatiei se realizeaza prin:
sudura cap la cap – incalzire capetelor adiacente de teava + presare
imbinarea prin acest procedeu a conductelor PEID se va face folosindu-se echipamente
speciale care asigura aliniamentul capetelor de teava adiacente, presarea acestora , incalzirea
precum si controlul automat al tuturor parametrilor de proces
sudura prin electrofuziune
necesita folosirea unor racorduri sau mansoane electrosudabile precum si a unui echipament
special de sudura – echipamente portabile care permit controlul precis al parametrilor
tehnologici (pozitie , temperatura, timp etc).
Sudura cap la cap si sudura prin electrofuziune este influentata de urmatorii factori:
temperatura:
a. pentru temperaturi <5C este necesar ca sudura sa se realizeze intr-un spatiu inchis incalzit
pentru a se putea evita racirea brusca ce poate duce la compromiterea sudurii
b. pentru temperaturi >40-45C si expunerii directe la razele solare locul de munca trebuie sa
fie protejat prin acoperire pentru atingerea unei temperaturi uniforme pe toata lungimea
tubului, iar daca este posibil se vor obtura exttremitatile opuse ale tubului sudat
factori de executie
a. se vor utiliza materiale compatibile
b. se vor respecta parametrii de sudura : presiune si timp, precum si timpul de racire inainte
de indepartarea clemelor de fixare
c.sudorii vor fi instruiti cu privire la procedura de sudare a conductelor din PEID
imbinarea prin flanse
se realizeaza cu ajutorul unui cap adaptor pentru flanse astfel incit sa se coreleze cu flansele
elementelor de legatura (racorduri, robinete etc.)
pentru intercalarea armaturilor cu flanse pe conductele PEID se monteaza la conducta un
adaptor – sudarea acestuia de conducta se face prin electrofuziune cu manson electrosudabil.
se vor respecta urmatoarele reguli de montaj ale armaturilor cu flanse pentru conductele
PEID:
a. este obligatorie corelarea flanselor metalice aditionale cu cele ale armaturilor
b. vanele si robinetii se vor monta la fata locului
c. ansamblul de robineti si flanse se va realiza in afara transeei urmind ca montarea acestuia
sa se faca ulterior in interiorul transeei
Verificarea si pregatirea materialelor

Piesele ce urmeaza a fi sudate se sanfreaza prin frezare in „I”.
Zonele sanfrenate se degreseaza la interior si la exterior cu acetona.

DORNEI ”.
Nu se folosesc la sudare piese care au zonele de sudare deformate, pentru a se evita

tensionarea sudurilor.
La sudarea cap la cap, dezaxarea axiala a tevilor v afi de amximum 0,1 x S (S=grosimea
tevii).
Conditii prealabile
- Mediu
Sudarea se executa numai in spatii ferite de curenti de aer sau precipitatii atmosferice, la
temperaturi de peste 0 grd. C.
Atunci cand sudarea se executa in spatii deschise, se lucreaza in perioade de timp in care nu
sunt intemperii atmosferice sau se vor lua masuri de protejare a spatiului de lucru impotriva
acestora (cort).
- Utilaje
Sudarea cu lentila se executa cu masini de sudat WIDOS.
- Materiale
Materialele de baza ce pot fi sudate sunt din polietilena de orice dimensiuni.
- Sudori
Persoanele care executa suduri pe fitinguri si tevi trebuie sa fie calificati in meseria de sudor
si sa fie autorizati intren pentru sudarea polietilenei.
Sudorii pot fi autorizati pentru sudarea PEHD dupa ce au urmat un curs de calificare intern
pentru sudarea PEHD.
Procesul tehologic
Piesele de sudat sunt prinse pe masina de sudat si pozitionate.
Capetele tevilor sunt indreptate prin frezare, ajustate si degresate
Fetele ce urmeaza a fi sudate sunt presate pe un element de incalzire pentru egalizarea
acestora.
Se scade presiunea de egalizare pe elementul de incalzire pentru a preincalzi tevile PEHD in
vederea sudarii.
Dupa realizarea preincalzirii la valorile din SPS se scoate elementul de incalzire dintre piese
apoi acestea sunt presate pentru sudare.
Tehnologia de sudare cu lentila este descrisa amanuntit in instructiunea specifica de sudare,
document care se afla in permanenta la operatorii sudori.
Dupa realizarea sudurilor operatia se confirma de catre sef Echipa si CTC in FCC.
Parametrii de sudare se stabilesc in functie de diametrul tevii PEHD si grosimea peretelui
tevii, conform tabelului din Anexa 1 si sunt specificati de RTS in SPS-ul aplicabil.
Parametrii de sudare prin electrofuziune sunt:
- Presiunea de egalizare - Pe
- Presiunea de preaincalzire - PP

DORNEI ”.
- Presiunea de sudare - Ps
- Timpul de preaincalzire - Tp
- Inaltimea de egalizare - He
- Timpul de ajustare - Ta
- Timpul de crestere a presiunii de sudare - Tc
- Timpul de racire - Tr
- Temperatura de sudare - Tsud=210 +/- 10grd. C
Verificare si control
Dupa sudarea unui tronson Seful de santier va controla toate imbinarile sudate si va emite
buletin de examinare vizuala.
La piesele controlate se verifica vizual existenta bavurilor pe toata circumferinta sudurilor, la
interior si exterior.
Bavura trebuie sa aiba o forma simetrica si sa fie relativ egala de-a lungul circumferintei
presei.
In cazul in care beneficiarul solicita verificari distructive suplimentare (intinderi, indoiri, etc.)
acestea pot fi executate pe probe martor.
Remedierea defectelor
Sudurile gasite defecte vor fi indepartate prin debitare mecanica. Taierea va fi realizata la o
distanta de minimum 10mm de axa sudurii.
Dupa indepartarea sudurii defecte, piesele se vor resuda si recontrola
Numarul de remedieri este limitat doar din punct de vedere dimensional, astfel incat dupa
remedieri piesa sa aiba dimensiunile cerute de proiect.
Piesele defecte care nu mai pot fi remediate se indeparteaza si solutioneaza conform
procedurii de sistem „Controlul neconformitatilor”.
Realizarea probei de presiune

Proba de presiune se va realiza separat pe tronsoane la o presiune de 1.5 ori presiunea de
serviciu (10 bari) care se mentine pe o durata de 30 minute fara ca reducrea de presiune sa
coboare sub 0.2bar
Etapele de realizare a probei de presiune sunt urmatoarele:
- se instaleaza agregatele de pompare a apei in capatul conductei amplasat mai jos pe
verticala
- se monteaza vanele de golire, robinetele de aerisire si aparatele de masura a presiunii
(manometre)
- se deschid ventilele de dezaerisire
- se vor curata toate mansoanele si imbinarile prin sudura capa la cap pentru a se observa
eventualele scurgeri de apa

DORNEI ”.
- se umple conducta cu apa, se inchid robinetele de dezaerisire si se continua pomparea pina

la realizarea presiunii de incercare
- se noteaza presiunea din 10 in 10 minute si se noteaza caderile bruste de presiune
- incercarea se considera reusita daca dupa trecerea intervalui de 30 minute de la realizarea
presiunii de incercare, scaderea presiunii in tronsonul incercat nu depaseste 0.2bar si nu apar
pierderi vizibile
Rezultatele probelor de presiune se consemneaza intr-un proces verbal care face parte din
documentatia necesara la receptia preliminara si definitiva a conductei
Dupa efectuarea probei de presiune pe tronsoane se trece la montarea bransamentelor.
Executarea lucrarilor de montaj conducte din PEID pe timp friguros.

La executarea lucrarilor de montaj conducte pe timp friguros este obligatorie respectarea
masurilor generale si a celor specifice lucrarilor de instalatii, prevazute in „Normativul pentru
realizarea pe timp friguros a lucrarilor de constructii si a instalatiilor aferente” indicativ C 16-
84 si a procedurii de lucru pe timp friguros
Receptionarea lucrarilor de montaj conducte

Receptia lucrarilor pentru retelele de canalizare proiectate se va face in conformitate cu
prevederile caiet de sarcini, precum si cu cele inscrise in “Regulamentul de receptie a
lucrarilor de constructii si instalatii” aprobat prin HG.nr. 273/144.06.1994 si publicat in
Monitorul Oficial al României nr.193, partea 1/28.07.1994.
Receptia se va face in prezenta :
- reprezentantului exploatarii
- reprezentantului antreprenorului
Un proces-verbal de receptie se va intocmi la sfarsitul vizitei daca din aceasta nu a rezultat ca
exista erori majore. Remedieri minore necesare se pot mentiona in acest document
precizandu-se termenul la care acestea se vor rezolva.
Informatii documentate
PV de predare-primire front de lucru
PV de lucrari ascunse
Proces-verbal pentru proba de etanseitate la presiunea la rece a conductelor subterane
exterioare
Buletin de examinare Vizuala Suduri
Specificatia procedeului de sudare
1.1.8.1 Verificari, încercari si probe
Instalatiile de apa rece si calda vor fi supuse la urmatoarele incercari:


DORNEI ”.
incercarea de functionare la apa rece si calda;

incercarea de etanseitate la presiune, la apa calda si rece;
incercarea de rezistenta a conductelor de apa calda.
Incercarea de etanseitate la presiune se va efectua inainte de montarea armaturilor de serviciu
si a aparatelor, pozitiile acestora fiind busonate.
Presiunea pentru incercarea de etanseitate la rece si la cald va fi egala cu 1,5 ori presiunea de
regim, dar nu mai mica de 6 bari.
Timpul de mentinere a presiunii este de 20 minute.
Presiunea se va citi pe un manometru montat pe pompa ce se va amplasa în punctul cel mai
de jos al instalatiilor.
Verificarea se va face prin deschiderea numarului de robinete de consum, corespunzator
Pentru verificarea functionarii conductelor de circulatie, se va masura temperatura apei în
conducta de apa calda la iesirea din aparatul de preparare si din conducta de circulatie inainte
de racordarea la aparat. Scaderea de temperatura trebuie sa corespunda prevederilor din
proiect.
Incercarea de functionare a instalatiilor se va efectua având aparatele si instalatiile aferente
(statii de ridicare a presiunii, aparate de preparare a apei calde, pompe, etc.), în functie,
conform proiectului.
Instalatiile de canalizare interioara vor fi supuse urmatoarelor incercari:
incercarea de etanseitate;
incercarea de functionare.
Incercarea de etanseitate se va face umplând cu apa instalatiile de canalizare si controlând
traseele conductelor si punctele de imbinare. Incercarea de functionare se va face prin
punerea în functie a obiectelor sanitare în masura sa realizeze debitul de calcul al instalatiei.
Cu prilejul incercarii de functionare, se vor controla si pantele, piesele de curatire si
sustinerile.
Receptia lucrarilor de instalatii sanitare se efectueaza în conformitate cu prescriptiile privind
verificarea calitatii si receptiei lucrarilor. Se va urmari daca executarea lucrarilor s-a facut în
conformitate cu documentatia tehnico-economica si cu prescriptiile tehnice în vigoare.
1.1.9 Instalatii sanitare cu conducte din polipropilena (PPR)
1.1.9.1 Mostre si testari
Inainte de comandarea si livrarea oricaror materiale la santier se vor pune la dispozitia

consultantului spre aprobare urmatoarele mostre:
- tuburi PP-R, Pn 20;
- fitinguri PP-R;

DORNEI ”.
- robineti cu sfera;
- robineti din polipropilena.
Toate acestea trebuie sa prezinte suprafete netede, fara bavuri sau defecte interne.
Pentru materialele importate se vor aduce certificatele (agrementele) de omologare pe plan
intern si avizul Ministerului Sanatatii.
Tubulatura din PP trebuie sa fie verificata din punctul de vedere al:
- caracteristicilor fizice si mecanice conform specificatiilor caietelor de sarcini;
- caracteristicile dimensionale:
- diametrul exterior mediu se masoara cu ajutorul circometrelor prin
masurarea circumferintei tevii. In cazuri speciale, diametrul se poate determina prin
masurarea a doua sau mai multe perechi de diametre exterioare masurate perpendicular intre
ele;
- grosimea peretelui cu micrometrul sau sublerul.
1.1.9.2 Materiale si produse
Toate materialele si produsele din PP folosite la executarea instalatiilor interioare de apa vor
fi insotite de certificatele de calitate, declaratii de conformitate, agremente tehnice, avize
sanitare si vor avea caracteristicile si tolerantele prevazute in standardele interne sau in
normele interne ale unitatilor producatoare.
Materialele folosite sunt urmatoarele:
a. tubulatura si fitinguri din PP, Pn 20 bari;
b. robineti cu sfera;
c. robineti din PP.
Livrare, marcare, manipulare si transport, depozitare
Livrare
Tevile sunt produse in culoare uniforma (alb, bleu sau alta culoare la cerere) la lungimi
standard sau la lungimi convenite cu beneficiarul.
Lungimile de taiere standard sunt:
- 4000 10 mm;
- 6000 10 mm.
Lungimile de taiere standard sunt lungimile utile ale tevilor.
Tevile de presiune avand diametrul 63 mm se ambaleaza legate in saci de rafie sau de
polietilena.
Fiecare pachet este insotit de o eticheta pe care este precizat produsul, cantitatea existenta in
pachet si lotul de fabricatie.

DORNEI ”.
Tevile de presiune avand diametrul superior valorii de 63 mm se ambaleaza cu sau fara

ajutorul suportilor injectati din polipropilena in juguri de lemn rigidizate cu coltare si banda
metalica.
La intelegere cu beneficiarul, tevile din PP avand diametrul de 50 mm si 63 mm se pot livra
ambalate in juguri de lemn. Numarul de tevi din PP ce se ambaleaza intr-un palet este
dependent de diametrul tevii.
Toate acestea vor fi insotite de:
- declaratia de conformitate;
- certificatul de garantie;
- avizul sanitar;
- factura de insotire a marfii.
Marcarea tubulaturii din PP
Tubulatura din PP este marcata continuu, direct pe linia de extrudare, la intervale de cca. 1 m.
marcajul cuprinde, in clar, urmatoarele informatii:
- nume producator;
- materia prima folosita;
- standardele de produs;
- presiunea nominala;
- diametrul exterior si grosimea peretelui;
- data fabricatiei;
- numar utilaj.
1.1.9.3 Manipulare, transport si depozitare
Manipularea si depozitarea materialelor

Incarcarea si descarcarea materialelor componente ale instalatiei interioare de apa trebuie
protejate de deteriorari in timpul manipularilor la incarcare, transport si descarcare.
Depozitarea tevilor din PP se face in rastele metalice pentru a le proteja de actiunile
mecanice, pe suprafete orizontale, drepte si netede, sprijinite continuu pe toata lungimea lor,
in stive care sa nu depaseasca 1 m inaltime.
Nu se vor efectua transporturi de alte materiale asezate deasupra tevilor din PP.

DORNEI ”.
Depozitarea pe santier a tevilor din PP se va face in locuri ferite de intemperii si de actiunea

directa a razelor solare.
Temperatura de depozitare pentru tevile din PP se recomanda sa fie cuprinsa intre + 5 0C si +
40 0C.
Fitingurile si piesele auxiliare se vor aranja in rafturi, pe sortimente si dimensiuni.

In timpul verii, tevile si fitingurile din PP se transporta acoperite cu prelate.
Este interzisa tararea sau rostogolirea tevilor, acestea manipulandu-se numai prin ridicari.
Tehnologia de executie
Executia lucrarilor de instalatii interioare de apa comporta trei faze principale:
1. lucrari pregatitoare montarii;
2. lucrari de montaj;
3. lucrari executabile dupa montare.
In timpul transportului, tevile trebuie sa se sprijine pe toata lungimea lor pentru a se evita
deteriorarea capetelor datorita vibratiilor si loviturilor. Trebuie evitate curbarile excesive ale
tevilor si contactele suprafetelor acestora cu corpuri ascutite sau abrazive si, de asemenea, cu
substante agresive pentru PP.
Nu se recomanda depozitarea peste tevi sau fitinguri a altor materiale care pot duce la
deformarea lor in timpul transportului
Legaturile de fixare a tevilor trebuie sa fie realizate din funie de canepa, nailon sau ceva
similar, tevile fiind astfel protejate in zona de contact cu legaturile.
Incarcarea si descarcarea , ca si in cazul altor materiale de aceeasi natura, trebuie facuta cu
atentie. Tevile nu trebuie trantite si/sau tarate in timpul operatiilor de incarcare/descarcare din
remorcile auto, manipulare trebuind sa se faca dupa prinderea acestora. Manipularea se va
face evitandu-se contactul tevilor si fitingurilor cu substante agresive si cu corpuri abrazive
sau ascutite.
La scaderea temperaturii mediului ambiant creste posibilitatea ruperii (spargerii) tevilor si
fitingurilor din PP. in aceste conditii, toate operatiunile de manipulare, transport, depozitare,
montare, etc. trebuie efectuate cu precautiunile necesare.
Depozitare

DORNEI ”.
Tevile din PP se depoziteaza pe sortimente, in mod diferit, functie de modul de ambalare.

Tevile ambalate in saci de rafie sau de polietilena se depoziteaza pe sortimente, in locuri
special amenajate, avandu-se grija ca inaltimea de stivuire sa fie mai mica de 1 m si sa nu fie
puse in contact cu substante chimice agresive.
Tevile ambalate paletizat se depoziteaza pe sortimente, in locuri special amenajate, avandu-se
in grija sa nu se suprapuna paletii direct unii peste altii si sa nu fie puse tevile in contact cu
substante chimice agresive.
Tevile din PP ambalate in juguri de lemn se depoziteaza avandu-se grija sa nu se puna direct
jugurile unele peste altele.
Robinetii de trecere si fitingurile se depoziteaza separat pe sortimente si tipo-dimensiuni, intr-
un compartiment cu destinatie precisa.
Pastrarea tuturor materialelor se va face in depozitele de materiale ale santierului cu
respectarea normelor in vigoare privind protectia muncii si prevenirea incendiilor.
1.1.9.4 Tehnologia de executie a lucrarilor
Se vor demonta tevile vechi din otel sudate (daca va fi cazul si daca va fi specificat in
proiectul tehnic).
Se vor monta tevi de polipropilena cu insertie de compozit, pentru instalatii montata la
conducte distributie, la cladiri civile, avand D=20, 32, 40, 50, 63 si 75 mm, 90 mm, dupa cum
urmeaza in procedura descrisa mai jos. Diametrele pot varia in functie de proiect dar
procedeul tehnologic de montare ramane acelasi indiferent de obiectivul de investitie.
1.1.9.5 Generalitati
Problema de baza a organizarii lucrarilor se rezolva prin stabilirea metodelor optime de
executare a instalatiilor interioare de apa cu folosirea utilajelor necesare, a sculelor speciale,
aplicand tehnica cea mai avansata in metoda de flux continuu de executie.
Astfel, se recurge la:
- stabilirea unui plan calendaristic rational de esalonare a executarii lucrarilor;
- determinarea necesarului de materiale si stabilirea corespunzatoare a mijloacelor pentru
executarea la timp a lucrarilor;
- stabilirea necesarului si a surselor de aprovizionare a santierului cu energie electrica, apa,
etc.
Pentru executarea lucrarilor realizate din aceste materiale se vor respecta traseele si
diametrele conductelor conform prevederilor din piesele desenate.
Executarea instalatiilor interioare de apa se va face coordonat cu celelalte instalatii. Aceasta
coordonare se va urmari pe intregul parcurs al executiei, incepand de la trasare.

DORNEI ”.
La traversarea planseelor s-au peretilor din beton armat se vor folosi golurile prevazute in
proiect. In acest scop, se va urmari realizarea acestora de catre constructor, care are obligatia
sa le execute o data cu turnarea structurilor respective.
Verificarea materialelor
La executarea lucrarilor se vor utiliza numai materiale si echipamente care corespund tehnic
si calitativ prevederilor proiectului, standardelor tehnice in vigoare specifice fiecarui tip de
materiale precum si agrementelor tehnice unde este cazul.
Inaintea punerii in opera, toate materialele se vor supune unui control vizual pentru a se
constata daca nu au suferit degradari de natura sa le reduca starea tehnica si calitativa
(deformari sau blocari la aparataje, starea filetelor, functionarea armaturilor, etc.); se vor
remedia eventualele defectiuni si se vor inlocui materialele si echipamentele care, prin
remediere, nu pot fi aduse in stare corespunzatoare.
1.1.9.6 Lucrari pregatitoare montarii
Aceste lucrari constau din:

- analiza proiectului instalatiei interioare de apa si corelarea lui cu celelalte instalatii
(electrice, canalizare, incalzire, etc.), in special pentru traseele comune;
- stabilirea necesarului de materiale in vederea aprovizionarii santierului;
- confruntarea proiectului cu terenul, urmarindu-se traseul conductelor, nodurile importante,
amplasarea dispozitivelor de dilatare, elementele de constructie de care se vor prinde
elementele fixe;
- trasarea instalatiei care incepe prin stabilirea cotei pardoselii finite materializata printr-o
linie de-a lungul incaperii fata de care sunt date toate cotele de referinta. Se vor insemna
printr-o linie plina cu creta sau cu un creion colorat axele conductelor. Pe fiecare linie se va
inscrie diametrul tevii si, in acelasi timp, se vor insemna punctele in care exista ramificatii,
legaturi la coloane, schimbari de sectiune, armaturi, suporturi mobile si/sau fixe, dispozitive
de preluare a dilatarilor, locul de amplasare a obiectelor sanitare, indicandu-se dimensiunile si
caracteristicile operatiei de montare. Orice modificare de traseu sau de amplasare se va face
numai cu acordul proiectantului;
- pentru conductele montate ingropat, trasarea se va face cat timp constructia este ½ in rosu½;
- pentru conductele montate aparent, trasarea se va face numai dupa tencuirea peretilor. La
trecerile prin pereti si plansee se vor prevede in mod obligatoriu protectii;
- se verifica daca strapungerile din pereti si plansee sau santurile au fost executate conform
proiectului de catre constructor (daca au fost prevazute) si daca acestea corespund cu
proiectul de instalatii. Daca aceste lucrari au fost executate necorespunzator, se completeaza,
iar daca nu au fost prevazute in proiectul de constructii se vor executa de catre instalator;
- controlul cu ochiul liber al tuturor materialelor ce urmeaza a fi montate, daca nu au suferit
degradari calitative, deformari de sectiuni, daca nu sunt corpuri straine in interiorul tevilor,

DORNEI ”.
blocari la armaturi, deteriorari de filete. Defectiunile gasite se vor remedia, iar daca nu este
posibil, elementele cu defectiuni iremediabile se vor inlocui. La executarea lucrarilor se vor
folosi numai materiale si utilaje corespunzatoare tehnic si calitativ.
1.1.9.7 Lucrari de montaj propriu-zis
Aceste lucrari necesita urmatoarele operatii:

- montarea pe pardoseala a unor tronsoane cat mai lungi de conducta pentru reducerea la
strictul necesar a operatiunilor de imbinare ce se executa la inaltime sau in locuri mai putin
accesibile;
- fixarea pe pereti si plansee a dispozitivelor de sustinere sau fixare: suporti, bratari;
- asamblarea tronsoanelor de conducta pe suporti sau in bratari. Dupa montarea fiecarei
portiuni de conducta, capetele ramase libere se vor astupa cu capace (dopuri) speciale;
- efectuarea legaturilor la obiectele sanitare;
- verificarea pantelor de montaj;
- efectuarea probelor.
1.1.9.8 Lucrari executabile dupa montare
Lucrarile executabile dupa montare sunt urmatoarele:

- astuparea spargerilor si strapungerilor cu mortar de ciment sau cu beton;
- mascarea cu rabit sau cu ghips/carton daca este cazul;
- diferite lucrari de finisaj.
Reguli pentru trasarea instalatiei si luarea masurilor la pozitie
Prin operatia de trasare se intelege stabilirea cotelor de montare a conductelor de distributie si
a punctelor consumatoare de apa din cladire. Trasarea instalatiei interioare de apa se face pe
baza datelor din proiect si a planului de coordonare a tuturor retelelor de conducte (apa rece,
apa calda de consum, canalizare, etc.) ce se monteaza in aceeasi cladire.
Operatia de trasare a instalatiilor incepe in faza in care peretii sunt inca netencuiti, iar
pardoseala incaperilor neturnata. De aceea, este necesar sa existe un element comun de
referinta, element numit ½linia la 1 m½ sau ½linia vagris½ situata la inaltimea de 1 m de la
cota pardoselii finite. Inaltimea ei se stabileste intr-un punct in care se cunoaste cu precizie
cota pardoselii finite si se transmite in fiecare incapere prin intermediul unui furtun de nivel.
Fata de aceasta linie se stabilesc cotele de montare a punctelor consumatoare de apa si a
conductelor din instalatie.
Trasarea in plan orizontal a instalatiei interioare cuprinde urmatoarele:
- stabilirea amplasarii conductelor principale de distributie si a cotelor de amplasare a
reazemelor sau a elementelor de fixare pentru conducte;

DORNEI ”.
- pozitiile si cotele de amplasare a coloanelor si a golurilor necesare pentru trecerea acestora

prin plansee, iar in cazul conductelor montate ingropat, pozitiile sliturilor ce trebuie executate
in zidarie;
- pozitiile punctelor de consum a apei (armaturile obiectelor sanitare).
Trasarea in plan vertical a instalatiei interioare de apa cuprinde:
- traseul conductelor pe peretii cladirii si punctele de fixare;
- inaltimea de montare a obiectelor sanitare, locul de amplasare al diblurilor necesare pentru
montarea consolelor sau a lavoarului montat pe piedestal si cotele de montare a conductelor
de legatura pentru apa rece si apa calda de consum menajer, de la obiectele sanitare la
coloane;
- golurile necesare pentru traversarea peretilor interiori si exteriori ai cladirii.
Trasarea conductelor de alimentare cu apa din interiorul cladirii trebuie sa fie paralela cu
peretii sau cu linia stalpilor si sa urmeze drumul cel mai scurt pana la punctele de consum
care trebuie alimentate cu apa. Nu se admite montarea conductelor cu trasee oblice fata de
pereti si plafon sau urcand prin mijlocul peretilor. Numai conductele ce coboara la obiectele
sanitare sau la aparate pot fi montate departe de coltul incaperii, la pozitiile respective
prevazute in proiect.
Inainte de a se trece la prelucrarea tevilor din PP in vederea montarii lor in cladire este
necesara stabilirea lungimii coloanelor si a legaturilor la obiectele sanitare, precum si a
lungimii conductelor de distributie. Pentru stabilirea corecta a acestor lungimi, trebuie sa se
tina seama de:
- pozitia conductelor fata de pereti si de plansee;
- pozitia obiectelor sanitare si locul de racordare a conductelor la armaturile aferente acestora;
- distantele dintre axele tevilor, fitingurilor sau armaturilor montate pe conducte;
- lungimile ramificatiilor si unghiurile de ramificatie (900);
- lungimile si inaltimile finite ale incaperilor prin care trec conductele;
- traseele celorlalte instalatii invecinate.
Executarea strapungerilor si sliturilor in elementele de constructie in vederea montarii
instalatiei interioare de apa rece si apa calda de consum
Montarea instalatiei interioare de apa rece si apa calda de consum in cladire necesita trecerea
conductelor prin ziduri sau plansee sau amplasarea lor in elementele constructiei. Majoritatea
golurilor necesare montarii conductelor sunt realizate de constructori o data cu turnarea
planseelor sau cu executarea peretilor. Raman totusi de executat unele strapungeri, slituri
(santuri verticale prin ziduri), goluri, etc. care sunt absolut necesare pentru trecerea
conductelor si care se executa astfel incat sa nu afecteze in nici un fel rezistenta, stabilitatea si
siguranta constructiei. De aceea, pozitiile acestor goluri sau strapungeri se stabilesc impreuna
si de comun acord cu constructorul.
Executarea strapungerilor si a sliturilor se face manual sau mecanic. In cazul executiei
manuale se utilizeaza dalti late, spituri din otel special si un ciocan. In cazul executiei

DORNEI ”.
mecanizate se folosesc dispozitive actionate electric sau pneumatic pentru daltuire si

strapungere sau burghie si freze pentru forare in ziduri.
1.1.9.9 Tehnologia de montare a conductelor din PP
Conductele vor fi montate dupa ce in prealabil s-a facut trasarea lor.

Traseele instalatiilor interioare de apa rece si apa calda menajera se vor alege in conformitate
cu prescriptiile proiectului astfel incat sa fie asigurate lungimi minime de conducte cu
posibilitati maxime de preluare a dilatarilor precum si cu posibilitatea de acces la ele in
timpul exploatarii.
La trasare se vor respecta cu strictete pantele prevazute in proiect astfel incat sa fie asigurate
aerisirea si golirea completa a conductelor.
Sustinerea conductelor pe pereti se face prin bratari sau pe console.
La trecerea prin pereti si plansee tevile din PP vor fi protejate cu tub cu diametru mai mare cu
o marime si jumatate decat diametrul tevii din PP, din acelasi material ca si conducta sau cu
tub din PVC-G. Spatiul liber dintre teava din PP si tubul de protectie se va completa cu pasla
minerala, carton, spuma poliuretanica, chit siliconic, etc. Tubul de protectie se va fixa de
perete sau planseu. Nu se admit imbinari ale conductelor in tuburile de protectie, distanta
minima intre marginea tubului de protectie si cea mai apropiata imbinare fiind de 30 mm.
La trecerile prin pereti, tubul de protectie va avea lungimea egala cu grosimea finita a
peretelui, iar la trecerea prin plansee tubul de protectie va depasi partea superioara finita a
planseului cu 20 mm si va fi la nivelul partii finite inferioare a planseului.
Prinderea si sustinerea conductelor verticale se va realiza cu bratari si protectii elastice fixate
pe perete.
Punctele fixe se vor realiza prin intermediul a doua coliere metalice cu surub fixate pe
conducta si protejate cu banda de camine in grosime de 2 mm, de ambele parti ale unei bratari
incastrate in perete.
In cazul instalatiilor aparente, tevile din PP se vor monta numai dupa ce s-au executat
tencuielile. Distanta libera de la conducta din PP la perete va fi de minimum un diametru.
Montarea conductelor sub tencuiala se va executa in ghena de instalatii acoperita cu rabit, iar
ghenele vor respecta dimensiunile inscrise in proiect astfel incat sa se poata monta lire de
dilatare sau ca dilatarea sa se poata realiza in conformitate cu prescriptiile proiectului. In
ghene, conductele vor fi obligatoriu termoizolate.
Montajul conductelor din PP in interiorul cladirilor in nise/canale mascate/ingropate, impune
prinderea acestora, din loc in loc, in suporti.
Tipul si dispunerea suportilor este importanta pentru asigurarea rectilinitatii si stabilitatii
conductelor din PP la toate temperaturile si in toate conditiile ce pot apare in timpul
serviciului. Sustinerea corecta si cu tipul potrivit de suporti este determinanta pentru
atingerea duratei de viata normate.

DORNEI ”.
Sustinerea conductelor din PP se face cu ajutorul a 3 tipuri constructive de suporti:

1. Punct fix (PF): blocheaza conducta in pozitia sa, nepermitand modificarea pozitiei
tevii/fitingului la nivelul sau.
Punctul fix se poate realiza cu un colier de strangere, prin intercalarea unui colier intre 2 inele
sudate pe exteriorul tevii sau prin intercalarea colierului intre 2 mufe lipite pe tronson.
Punctul fix poate sa nu fie realizat prin strangerea directa a tevii. Se aseaza limitatoare pe
ambele parti ale tevii care urmeaza sa fie prinse in puncte fixe:
Piesele laterale ce limiteaza zona tevii pe care se monteaza colierul pot fi marginile mufei sau
fitingului sudat.
2. Punct de ghidare (PG): fixeaza conducta pe 2 directii (in plan orizontal/lateral si vertical)
permitand modificarea pozitiei retelei pe directia longitudinala datorita dilatarilor termice
liniare:
Acest punct de ghidare se realizeaza cu ajutorul unei teci protectoare din polimer mai moale
(PE sau PP), cu Øint > Øext teava, fixate sub forma unui punct fix urmata de introducerea tevii
prin teaca. Teaca protectoare trebuie sa aiba diametrul interior:
Øint Øext teava + 5 mm
pentru ca in timpul culisarii longitudinale a tevii sa nu permita modificari marcante ale
pozitiei tevii in celelalte directii.
Teaca protectoare are si rolul de a proteja conducta de contactul direct cu suprafetele ascutite
ale suportilor. Prinderea tecii protectoare in colier se poate face direct, fara garnitura de
cauciuc.
In scopul realizarii unei retele unitare, teaca protectoare poate fi obtinuta din teava din PP
prin debitare la lungimea data in tabelul urmator:
Diam. ext. x gros. tevii Øint colier de Lungimea tecii

Nr. Diametru exterior
Teava PP Pn sustinere de prot.
crt. [mm]
[mm] [bar] [mm] [mm]

DORNEI ”.
0 1 2 3 4 5
25 x 1,8 6
1. 20 25 4
32 x 4,5 16
32 x 1,9 6
2. 25 32 5
40 x 5,6 16
40 x 2,3 6
3. 32 40 5
50 x 6,9 16
50 x 1,8 2,5
4. 40 50 6
63 x 8,7 16
0 1 2 3 4 5
63 x 1,8 2,5
5. 50 63 6
75 x 10,4 16
75 x 1,9 2,5
6. 63 75 6
90 x 12,5 16
90 x 2,2 2,5
7. 75 90 10
110 x 15,2 16
3. Reazem liber (RL): permite modificarea pozitiei conductei in plan orizontal,

sustinand conducta in plan vertical:
Punctele fixe sunt dispuse pe lungimea retelei intercalate intre doua puncte de ghidare
impiedicand miscarea necontrolata a conductelor. Dispunerea corecta a punctelor fixe
realizeaza impartirea conductelor lungi in tronsoane cu dilatari separate. Punctele fixe trebuie
sa reziste la fortele active datorate dilatarilor termice, greutatii tevii si a fluidului vehiculat
prin ea, precum si altor forte suplimentare daca este cazul.
Piesele grele metalice, daca sunt intercalate pe conducte, trebuie sustinute prin puncte fixe:
Montarea conductelor de distributie a apei reci si a apei calde menajera


DORNEI ”.
Tronsoanele de conducta prelucrate vor fi aduse la locul de montare pentru a fi imbinate si

fixate la pozitiile trasate. In cazul distributiei inferioare, conducta principala de distributie se
amplaseaza in subsol, prinsa de planseu sau se amplaseaza la parter, daca nu exista subsol,
fixata de peretii cladirii la partea inferioara a acestora. Mai intai se va executa o montare
provizorie, conductele fiind suspendate cu sarme, fie pe planseu, fie pe spituri montate in
pereti; dupa imbinare, conductele se fixeaza cu ajutorul bratarilor sau consolelor de sustinere.
Conductele de distributie a apei reci si calde menajere se vor amplasa si monta in
conformitate cu prevederile proiectului, tinandu-se seama de coordonarea cu celelalte retele
(canalizare, incalzire, etc.). montarea acestor conducte se poate face in plasa orizontala sau
verticala.
Conductele principale de distributie se monteaza cu panta de 2 5 mm/m, care poate fi
ascendenta pentru eliminarea aerului, sau descendenta pentru golirea conductelor.
Imbinarile demontabile intre tevile din PP sau intre acestea si tevile sau armaturile metalice
se realizeaza cu racorduri olandeze:
Pentru preluarea dilatarilor conductelor din PP se monteaza compensatoare de dilatare intre

doua puncte fixe:

DORNEI ”.
PB = punct fix
KU = reazem liber
Montarea coloanelor
Coloanele se pot monta aparent, in slituri sau ghene de instalatii.
Cand coloanele se monteaza aparent, din motive de estetica, se amplaseaza pe cat posibil in
colturile incaperilor. La montarea coloanelor se va prevede posibilitatea izolarii fiecareia
dintre ele de restul instalatiei si golirea lor in caz de reparatii. Pentru aceasta, la baza coloanei
se monteaza cate un robinet de inchidere fara descarcare, alaturat unui teu de golire amplasat
deasupra robinetului.
Racordarea coloanelor la conductele de distributie se realizeaza cu ajutorul fitingurilor.
Pentru preluarea dilatarii coloanelor executate cu tevi din PP se folosesc lire de dilatare
prefabricate:

DORNEI ”.
Coloanele vor fi sustinute cu ajutorul bratarilor metalice incastrate in elementele de

constructii, amplasate, de regula, la fiecare etaj, insa nu la mai mult de 3,5 m una de alta.
Montarea conductelor de legatura de la coloane la armaturile obiectelor sanitare
Conductele de legatura de la coloane la obiectele sanitare se pot monta atat aparent, cat si
ingropat.
Legaturile amplasate sub nivelul obiectelor sanitare (cazul lavoarelor echipate cu baterii
stative) se monteaza cu panta astfel incat sa se asigure golirea apei spre coloana. Pentru
rezervoarele de closet, conductele de legatura se amplaseaza deasupra nivelului obiectelor
respective.
Racordarea conductelor de legatura la coloane se face cu ajutorul teurilor:

DORNEI ”.
Pe conductele de legatura se monteaza robinete de inchidere care permit intreruperea

alimentarii cu apa a robinetelor sau bateriilor defecte montate la punctele de consum. Dupa
remedierea defectiunilor, aceste robinete se deschid si se mentin in pozitia respectiva in
timpul functionarii instalatiei.
Montarea robinetelor pe tevile din PP se va face cu ajutorul fitingurilor speciale din PP cu
filet uzinat:
Imbinarea tevilor din PP

Imbinarea tevilor din PP se va realiza numai cu piese uzinate din acelasi material ca si teava
si sunt imbinari fixe. Ele se realizeaza prin:
- sudura tip ½ polifuziune ½;
- sudura tip ½ cap la cap½;
- sudura tip ½ electrofuziune ½.
-
Imbinarea prin sudura tip ½ polifuziune ½
Se realizeaza la imbinari de teava in fiting cu ajutorul dispozitivelor speciale.
Dispozitivul este prevazut cu dornuri incalzitoare, teflonate, pentru tevi si fitinguri.
Pentru realizarea unei imbinari in conditii impuse sunt necesare urmatoarele operatiuni:
1. Se taie teava din PP cu un dispozitiv de taiat special:

DORNEI ”.
Taietura trebuie sa fie perpendiculara pe axa tevii si sa nu prezinte bavuri:
Dispozitivul de taiere ce se utilizeaza la diametre mici (d 63 mm) este un cleste de taiat

special. La diametre mari (d 75 mm) se poate utiliza un fierastrau cu dinti fini si o matrita
sub forma unei cutii.
2. Se curata capetele de imbinat (teava si/sau fitingul) cu o carpa curata ce nu se scamoseaza
si imbibata in alcool tehnic. Capetele de imbinat nu au voie sa aiba particule straine (nisip,
praf, etc.) care se pot include in cordonul de sudura, reducand calitatea si durabilitatea
sudurii.
3. Se realizeaza sudura cu un aparat de sudura specializat, la o temperatura de fuziune de
255 270 0C.
Aparatul de sudura se cupleaza la reteaua de c.a. 220 V/50 Hz. Temperatura de fuziune este
termostatata la valoarea prescrisa printr-un termostat incorporat.
Aparatul este compus dintr-un suport de baza pe care se pot prinde prin infiletare dornurile si
mufele corespunzatoare dimensiunii fitingului si, respectiv, tevii. Dornul si mufa,
termostatate la temperatura de fuziune, realizeaza controlat topirea suprafetei interioare a
mufei fitingului si, respectiv, a suprafetei exterioare a tevii.
1.1.9.10 Sudura se realizeaza in urmatoarele etape
a. se aleg dornul si mufa corespunzatoare dimensiunii fitingului si tevii si se infileteaza pe

suportul aparatului de sudura;
b. se cupleaza aparatul de sudura la sursa de curent electric, moment din care incepe
incalzirea dornului si a mufei la temperatura de fuziune;

DORNEI ”.
c. in timpul in care se incalzeste aparatul de sudura, se insemneaza pe capatul tevii, pregatit

pentru sudura, lungimea de suprapunere (lungimea finala a sudurii), in functie de diametrul
tevii;
d. in momentul in care se atinge temperatura de fuziune se introduc simultan teava in mufa
aparatului si mufa fitingului in dornul aparatului si se mentin o durata de timp egala cu timpul
de incalzire precizat in tabelul de mai jos. Cronometrarea timpului de incalzire se incepe din
momentul in care fitingul si teava sunt introduse in aparatul de sudura (teava se introduce in
aparat pana la reperul insemnat).
In timpul perioadei de incalzire se realizeaza topirea suprafetelor de imbinare (exteriorul tevii

si interiorul mufei fitingului) pe o adancime si la o temperatura optima de sudura. Aparatul
asigura realizarea unei suduri bune daca sunt respectate temperaturile, lungimea sudurii si
timpii de operare.
e. dupa trecerea timpului de incalzire, se scot capatul tevii si fitingul de pe aparatul de sudura
si se introduce capatul tevii in mufa fitingului pana la refuz:
Eventualele corectii necesare abaterilor de la liniaritatea imbinarii se fac imediat ce s-au

imbinat teava cu fitingul. Deviatia unghiulara minima este de 100.
Introducerea tevii in fiting se face, pe cat posibil, fara rotire. Totusi, este permisa o rotire de
maxim 300.
Scoaterea tevii si fitingului de pe aparatul de sudura se va realiza intr-un timp cel mult egal
cu timpul de lucru precizat in tabelul de mai jos.
Dupa efectuarea imbinarii si corectiei, se mentine imbinarea nemiscata o durata de timp egala
cu timpul de racire prezentat in tabelul mentionat de mai jos. In aceasta perioada de timp,
imbinarea nu se va supune la solicitari mecanice.

DORNEI ”.
f. dupa trecerea timpului de racire se verifica aspectul sudurii. Aceasta nu trebuie sa prezinte
fisuri sau bule vizibile cu ochiul liber.
Parametrii de sudura pentru PP mentionati anterior sunt prezentati in urmatorul tabel:
NNr. Diam. exterior Lung. de lipire Timp incalz. Timp lucru Timp racire
ccrt. [mm] [mm] [s] [s] [s]
1. 20 16 6 4 2
2. 25 18 7 4 3
3. 32 20 8 6 4
4. 40 20,5 12 6 4
5. 50 23,5 18 6 5
6. 63 27,5 25 8 6
Imbinarea prin sudura tip ½ cap la cap ½

Se realizeaza la imbinarile teava cu fiting sau teava cu teava pentru diametre 50 mm si
grosime > 5 mm a peretelui tevii sau fitingului.
Fazele tehnologice ale procedeului de sudare cap la cap sunt:
- fixarea tevilor sau/si a fitingurilor in dispozitive de fixare;
- curatirea capetelor de imbinat;
- apropierea elementului incalzitor;
- preincalzirea capetelor de imbinat;
- indepartarea elementului incalzitor;
- apropierea capetelor de imbinat si realizarea presiunii de sudare;
- sudarea;
- racirea.
Imbinarea prin sudura tip ½ electrofuziune ½
Se realizeaza la tevi cu fitinguri prevazute cu o rezistenta electrica inglobata superficial care,
dupa ansamblul final sudat se gaseste in tubul sau piesa cu care se racordeaza.
Bornele situate in exteriorul zonei de sudura permit racordarea acestei rezistente la o sursa de
energie.
Dupa razuirea, curatirea si pozitionarea pieselor de imbinat se aplica tensiunea la borne.
Se realizeaza fuziunea de suprafata intre piesele de imbinat.
Conditiile de utilizare si compatibilitatea tuburilor din PP si a pieselor de racordare din PP
sunt precizate de producatori.
Izolarea conductelor
Izolarea conductelor se va aplica pe conducte si compensatoare pentru reducerea schimbului
de caldura dintre apa din instalatie si mediul inconjurator precum si pentru evitarea
suprafetelor reci si aparitia condensului.

DORNEI ”.
La izolarea termica a elementelor instalatiei nu este permisa folosirea de elemente

combustibile, degradabile si a celor care datorita incalzirii isi diminueaza capacitatea de
izolare termica sau degaja noxe.
Materialele izolatoare trebuie sa fie agrementate pe plan intern iar grosimea izolatiei se
stabileste tinandu-se cont de prevederile din prescriptiile de calcul pentru izolatiile termice
ale instalatiei in conformitate cu prevederile proiectului.
Materialele utilizate sunt din cauciuc sau polietilena sub forma de placi sau tuburi, rezistente
pentru temperaturi cuprinse in intervalul – 40 0C +200 0C, cu protectie din folie de plastic
autoadeziva.
Izolatia termica trebuie montata in asa fel incat sa nu fie solicitata datorita dilatarii sau
contractarii conductelor. Solutia tehnica care poate fi aplicata este fixarea izolatiilor de
suportii utilizati pentru fixarea conductelor.
1.1.9.11 Probarea instalatiilor interioare de apa, lucrari anexe si darea lor in functiune
Probarea instalatiilor interioare de apa rece si calda de consum executate cu tevi si fitinguri
din PP se efectueaza conform standardelor si reglementarilor tehnice specifice in vigoare
(STAS 4163/3, STAS 6819, Normativ C 56-02, Normativ I 9, Ghid GP 043, Normativ NP
003, etc.).
Conductele de apa rece si calda de consum menajer vor fi supuse la urmatoarele incercari:
- de etanseitate de presiune la rece;
- de functionare;
- de etanseitate si rezistenta la cald a conductelor de apa calda.
Probarea conductelor se va face inainte de darea lor in functiune sau dupa reparatii si ele se
vor proba:
- pe tronsoane (proba preliminara);
- pe ansamblu (proba finala – faza determinanta).
Se vor supune la proba numai tronsoanele care indeplinesc urmatoarele conditii:
- au montate toate armaturile;
- s-a efectuat o spalare a conductelor in vederea curatirii prealabile.
Probarea conductelor din PP se va efectua la presiunea hidraulica prevazuta in proiect dupa
cca. 2 ore de la realizarea ultimei suduri pentru tevile si fitingurile aferente.
Inaintea efectuarii probei de presiune, se verifica:
- concordanta lucrarilor executate cu proiectul;
- caracteristicile armaturilor, robinetelor, etc.;
- calitatea sudurilor si a imbinarilor.

DORNEI ”.
Umplerea tronsonului de apa se va face prin punctul cel mai de jos al acestuia, dupa ce, in
prealabil, s-au deschis robinetele de dezaerisire prevazute in punctele cele mai inalte (unde
este cazul) si care se vor inchide treptat, numai dupa ce prin robinetele respective se
evacueaza apa fara aer.
Probele se incep dupa 15 minute din momentul in care in conducta s-a atins presiunea
maxima de proba.
In cazul unor imbinari defecte, acestea se vor remedia, dupa care se va relua proba de
presiune.
Nu se admit probe cu aer comprimat.
Pe toata perioada de probe, conductele trebuie ferite de lovituri.
Pentru lucrarile ascunse, probele se vor efectua inainte de izolarea si mascarea conductelor.
Incercarea de etanseitate de presiune la rece, ca si incercarea de etanseitate si rezistenta la
cald se vor efectua inainte de montarea aparatelor si armaturilor de serviciu la obiectele
sanitare si la celelalte puncte de consum, extremitatile conductelor fiind obturate cu dopuri
din PP.
Presiunea de incercare la etanseitate si rezistenta la conductele de apa rece si apa calda de
consum va fi egala cu 1,5 x presiunea de regim, dar nu mai mica de 6 bar.
Conductele se vor mentine sub presiune timpul necesar verificarii tuturor traseelor si
imbinarilor, dar nu mai putin de 20 de minute. Intr-un interval de 20 de minute nu se admite
scaderea presiunii.
Presiunea in conducte se va realiza cu o pompa de incercari hidraulice si se va citi pe un
manometru montat pe pompa, acestea fiind amplasate in punctul cel mai de jos al conductelor
Incercarea de functionare la apa rece si calda se va efectua dupa montarea armaturilor la
obiectele sanitare si la celelalte puncte de consum, conductele fiind puse sub presiunea
hidraulica de regim. Se va verifica, prin deschiderea succesiva a armaturilor de alimentare,
daca apa ajunge, la presiunea de utilizare, la fiecare punct de consum in parte.
Verificarea se va face prin deschiderea numarului de robinete de consum corespunzator
Incercarea de etanseitate si rezistenta la conductele de apa calda de consum se va face prin
punerea in functiune a instalatiei de apa calda la presiunea de regim stabilita prin proiect si la
o temperatura de 55 60 0C.
Presiunea si temperatura de regim se vor pastra in instalatie timpul necesar verificarii
etanseitatii imbinarilor si a tuturor punctelor de sustinere si fixare a conductelor supuse
dilatarilor, dar nu mai putin de 6 ore.
Dupa racirea completa a apei, se va repeta incercarea de etanseitate de presiune la rece.
Probele se considera reusite daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- la examinarea vizuala sa nu prezinte scurgeri de apa vizibile, pete de umezeala pe tevile din
PP si, in special, in zona mufelor, la imbinari;
- pierderea de presiune sa nu depaseasca valorile prevazute in proiect.

DORNEI ”.
Inainte de darea in functiune a instalatiilor executate cu conducte din PP, acestea vor fi
umplute si golite, dupa 24 de ore, timp de 3 zile consecutiv.
Instalatiile se vor dezinfecta cu o solutie de 20 30 mg de Cl2 la un litru de apa, care trebuie
sa ramana in retea cel putin 24 de ore. Dupa acest timp, se elimina solutia de apa cu clor din
conducte, acestea spalandu-se din abundenta cu apa curata pana cand se indeplinesc conditiile
de potabilitate cerute de normele si legislatia in vigoare.
Procesele verbale si actele care se intocmesc la probarea si darea in folosinta a instalatiilor
vor fi cele cerute in normativul C 56-02.
1.1.9.12 Conditii generale in vederea receptiei
Receptia lucrarilor de instalatii sanitare se efectueaza in conformitate cu prevederile

normativelor I 9, GP 043 si a reglementarilor privind calitatea si receptia lucrarilor de
constructii si instalatii aferente acestora si anume:
- Legea 10/1995 privind calitatea in constructii;
- C 56-02 – Normativ pentru verificarea calitatii si receptia lucrarilor de instalatii aferente
constructiilor;
- H.G. nr. 273/1994 – Regulament de receptie a lucrarilor de constructii si instalatii aferente
acestora.
In vederea receptiei se va urmari daca executarea lucrarilor s-a efectuat in conformitate cu
prevederile din proiect, a reglementarilor tehnice privind executia lucrarilor, precum si a
instructiunilor de montaj ale producatorilor de echipamente.
Se vor avea in vedere, in special, conditiile tehnice privind:
- echiparea cu obiecte sanitare si aparate corespunzatoare;
- folosirea materialelor si echipamentelor prevazute in proiect;
- respectarea traseelor conductelor;
- montarea si folosirea corespunzatoare a obiectelor sanitare si a armaturilor aferente de
alimentare cu apa si de scurgere si a pieselor auxiliare;
- rigiditatea fixarii elementelor de instalatii de elementele de constructii;
- modul de amplasare al armaturilor;
- calitatea izolatiilor;
- aspectul estetic general al instalatiilor.
Pentru lucrarile ascunse se va face verificarea calitatii materialelor utilizate si se vor efectua
probele inainte de izolare si mascare si se vor incheie procese verbale pentru astfel de lucrari.
Receptia lucrarilor se va face in prezenta investitorului sau a reprezentantului acestuia, iar
dupa intocmirea proceselor verbale de receptie, executantul va preda investitorului schema
functionala a instalatiei si instructiunile de exploatare.
1.1.9.13 Protectia, siguranta si igiena muncii


DORNEI ”.
In toate etapele de realizare a lucrarilor de realizare a instalatiilor interioare de apa rece si de

apa calda de consum executate cu conducte din PP se vor respecta cerintele esentiale
referitoare la protectia, siguranta si igiena muncii, indiferent de forma de proprietate a
obiectivului.
Conducatorii unitatilor de executie, precum si reprezentantii beneficiarului care urmaresc
realizarea lucrarilor au obligatia sa aplice in activitatea de executare a lucrarilor toate
prevederile legale privind protectia muncii (Legea 90/1996 a protectiei muncii si Normele
metodologice de aplicare, Normele Generale de Protectie a Muncii elaborate de Ministerul
Muncii si Protectiei Sociale in colaborare cu Ministerul Sanatatii – 1996: Normele Specifice
de Securitate a Muncii, precum si Ordinul nr. 9/N/15.03.1993 M.L.P.A.T. – Regulament
protectia si igiena muncii in constructii). In acest sens se va asigura:
- adoptarea masurilor tehnice si organizatorice pentru asigurarea conditiilor de securitate a
muncii;
- realizarea instructajelor de protectie a muncii ale intregului personal de executie;
- controlul aplicarii si respectarii normelor specifice de catre intregul personal;
- verificarea periodica a personalului privind cunoasterea normelor si a masurilor de protectie
a muncii.
Prelucrarea materialelor din PP se va executa numai in ateliere sau incaperi bine aerisite,
pentru eliminarea noxelor rezultate la efectuarea sudurilor.
In timpul lucrului, muncitorii vor purta echipamentul de protectie corespunzator lucrarilor pe
care le efectueaza.
Conducatorii locurilor de munca au obligatia ca direct sau, dupa caz, prin delegat, sa
realizeze in principal:
- instruirea personalului la fazele si intervalele stabilite prin legislatia specifica, intocmirea si
semnarea cu personalul instruit a documentelor doveditoare;
- dotarea cu echipament individual de protectie si de lucru;
- acordarea de alimentatie de protectie si materiale igienico-sanitare pentru prevenirea unor
imbolnaviri profesionale;
- verificarea starii utilajelor si sculelor cu care se lucreaza si inlaturarea sau repararea celor
care prezinta defectiuni;
- masurile organizatorice de protectia, siguranta si igiena muncii.
In desfasurarea activitatii in unitati ale agentilor economici cu norme specifice de protectie a
muncii, se vor respecta si prevederile din normele respective.
Pe toata durata executiei lucrarilor, de-a lungul conductelor trebuie asigurata o zona de
protectie si o zona de lucru. Latimea acestei zone se stabileste in functie de tipul si diametrul
conductei si de conditiile locale specifice. In interiorul zonei de lucru si de protectie nu este
permis accesul persoanelor si utilajelor straine de santier.
Instructajele de protectie a muncii se vor referi cu prioritate la:

DORNEI ”.
- semnalizarea si supravegherea lucrarilor;

- executia sudurilor;
- manevrarea manuala sau cu utilaje de ridicat a materialelor grele;
- protectia impotriva intoxicarii cu clor la dezinfectarea conductelor;
- taierea mecanica a conductelor;
- obligativitatea folosirii echipamentului de protectie si de lucru;
- folosirea utilajelor de executie (aparate de taiat conducte, bormasini rotopercutante, aparate
de sudura a materialelor din PP, etc.).
Unitatea de executie va afisa la locurile de munca principalele reguli de protectie si de
securitate a muncii.
1.1.9.14 Prevenirea si stingerea incendiilor
In toate etapele de executare a lucrarilor, indiferent de forma de proprietate a obiectivului, se

vor respecta normele referitoare la prevenirea si stingerea incendiilor.
Obligatiile si raspunderile pentru prevenirea si stingerea incendiilor revin conducatorilor
locurilor de munca si personalului de executie.
Personalul de executie are urmatoarele obligatii:
- sa participe la toate instructajele specifice;
- sa nu utilizeze scule si echipamente defecte;
- sa aplice in activitatea sa prevederile normelor de care a luat cunostinta la instruire, precum
si oricare alte masuri necesare pentru evitarea incendiilor.
Periodic, in timpul executiei lucrarilor, personalul va fi testat asupra insusirii cunostintelor
specifice prevenirii si stingerii incendiilor.
In vederea primei interventii in caz de incendiu se prevad urmatoarele:
- organizarea de echipe cu obligatiuni concrete;
- masuri si posibilitati de alertare a unitatilor de pompieri.
Conducatorii formatiilor de lucru vor asigura instruirea personalului si vor urmari permanent
respectarea masurilor de prevenire si stingere a incendiilor prevazute in normele si legislatia
specifice.
În cursul executarii lucrarilor de instalatii termice se va urmari si respectarea urmatoarelor

conditii:
1.1.9.15 Dezafectarea instalatiilor vechi, inclusiv izolatiile si asigurarea provizoratelor

pentru ACM.
Imbinarea intre conducte si armaturi se executa prin flanse sau prin filet dupa tipul armaturii
utilizate.

DORNEI ”.
Filetul tevilor va corespunde prevederilor STAS 402.

La imbinarea prin sudura a tevilor cu diametrul peste 1” tevile cu peretii sub 4 mm grosime
se sudeaza în “I” iar cele cu grosime de 4 mm sau mai mare se sudeaza în “V”. La tevile din
instalatiile care fac obiectul instructiunilor tehnice ISCIR imbinarea se va face conform
prevederilor acestora.
Etansarea imbinarilor prin flanse pentru temperaturi pâna la 100°C se face cu garnituri
confectionate din carton STAS 1733 unse cu pasta de miniu de plumb sau grafit imbibat cu
ulei de în fiert. În cazul temperaturilor peste 100°C se vor folosi garnituri de klingherit
grafitat (marsit).
Legaturile la aparate se monteaza astfel încât sa permita demontarea aparatelor sau a unora
din partile lor componente.
Toate armaturile se monteaza în pozitia “inchis”.
Se vor inlocui instalatia de distributie a apei reci si/sau a colectoarelor de canalizare menajera
si/sau pluviala din subsolul blocului de locuinte pana la caminul de bransament/racord.
1.1.9.16 Realizarea sistemului de colectare a apelor meteorice de la nivelul terasei
Coloanele pluviale asigura scurgerea apei de pe terasa pana in canalizarea de la

subsol/exterioara. Din cand in cand aceste coloane verticale se blocheaza si este nevoie de un
instalator specializat. Coloanele pot fi blocate cu frunze, gheata, crengi, geseuri, nisip sau
pietris ce impiedica scurgerea apei.
Cel mai deranjant este ca e multe ori apa “refuleaza” in apartamente sau apa balteste pe terasa
si apar infiltratii la etajele superioare.
Pentru a evita aceste situatii, coloanele verticale de ape pluviale se vor desfunda si se vor
inlocui coturi sau racorduri coloana scurgere de ape pluviale.
Desfundarea sau inlocuirea coloanelor verticale de scurgere si ape pluviale se efectueaza in
subsolul si in incinta camerelor interioare. Acestea constau in inlocuirea coloanelor verticale
de scurgere si ape pluviale din subsolul constructiei si pana la ultimul etaj al cladirii.
Coloanele traverseaza pe verticala etajele cladirii de obicei, asigurand colectarea apei
menajere uzate pentru coloanele verticale de scurgere si colectarea de pe terasa cladirii a
apelor pluviale pentru coloanelor verticale de ape pluviale.
Pentru inlocuirea coloanelor verticale se intreprind urmatoarele actiuni:
- desfacerea niselor din apartamente pentru a se asigura accesul la coloanele verticale
de scurgere si ape pluviale in vederea inlocuirii lor;
- demontarea coloanelor verticale de scurgere si ape pluviale ce urmeaza a fi inlocuite;
- inlocuirea coloanelor verticale de scurgere si ape pluviale;
- montarea consolelor de prindere pentru ancorarea pe perete a coloanelor verticale de
scurgere si ape pluviale.

DORNEI ”.
Pentru inlocuirea coloanelor verticale se foloseste teava de PVC, cu mufare prin garniture si
diametrul de 110 mm iar pentru inlocuirea conductelor orizontale de scurgere teava PVC cu
diametrul de 110 mm si 50 mm. Pentru conectarea conductelor orizontale la coloanele
verticale de scurgere se folosesc ramificatii, teuri si coturi la 45 si 90 de grade, din PVC, cu
aceleasi diametre ca si teava de PVC.
1.1.10 Instalarea sistemelor si instalatiilor de limitare si stingere a incendiilor
1.1.10.1 Bransamentele instalatiilor interioare de stingere cu apa a incendiilor la retelele

exterioare
Fiecare clădire sau grup de clădiri dintr-o incintă, prevăzută cu instalaţii de stins incendiu, se
alimentează, de regulă, printr-un singur branşament. Pot fi prevăzute două branşamente în
situaţiile în care nu se poate realiza debitul necesar printr-un singur branşament.
În situaţiile în care nu se pot asigura cerinţele de debit precum şi în cazurile în care reţeaua
exterioară nu prezintă continuitate în asigurarea debitului şi presiunii, ori atunci când
investitorul doreşte o mai mare siguranţă în exploatare, se admite alimentarea printr-un
branşament de la reţeaua exterioară şi altul de la o sursă proprie de rezervă de apă,
dimensionată conform normativului.
În acest caz trebuie să se monteze ventile de reţinere pe legătura reţelei exterioare la sursa
proprie.
În cazul prevederii mai multor branşamente, pe fiecare din ele se montează armături de
închidere, precum şi ventil de reţinere, astfel încât să poată fi scoase separat din funcţiune în
caz de avarii şi să împiedice circulaţia apei în sens invers, prin contor.
1.1.10.2 Retele exterioare de alimentare cu apa pentru stingerea incendiilor
Reţelele exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor aferente ansamblurilor

de clădiri şi incinte industriale se fac, de regulă, comune cu cele pentru apa menajeră sau
industrială.
Realizarea unei reţele exterioare separate de alimentare cu apă pentru incendiu se recomandă
atunci când este raţională din punct de vedere economic sau când este cerută de considerente
speciale. Se recomandă reţele inelare pentru debite de incendiu mai mari de 20 l/s.
Reţelele exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor, se împart în sectoare
prin vane de sectorizare, după cum urmează:
a) la grupuri de clădiri cu reţele inelare, în aşa fel încât să se poată izola, în caz de avarie,
porţiuni de maximum 300 m;
b) la incinte industriale, astfel încât să nu se scoată din funcţiune, în caz de avarie, mai mult
de 10 hidranţi sau două tunuri de apă pentru stingerea incendiului.

DORNEI ”.
Vanele de sectorizare se sigilează în poziţia "normal deschis".

Nu se admite trecerea reţelelor exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiului
neprotejate corespunzător, prin clădiri, subsoluri tehnice, precum şi prin canale de conducte,
cabluri etc. care prezintă risc de incendiu sau explozie numai în condiţiile în care se asigură
funcţionarea acestora pentru timpul normat de funcţionare al acestora prin separări sau
compartimentări corespunzătoare.
1.1.10.3 Amplasarea componentelor sistemelor si instalatiilor de limitare si stingere a

incendiilor
Componentele instalaţiilor de stingere a incendiilor se amplasează cu respectarea prevederilor

reglementărilor tehnice şi ale normativului P 118/2-2013, precum şi cerinţele şi condiţiile
producătorilor acestora.
Staţiile de pompare a apei pentru incendiu, grupurile electrogene care constituie surse
electrice de rezervă ce alimentează dispozitive de protecţie la foc, vane de incendiu şi altele
similare, se separă de restul construcţiei, de regulă, prin pereţi C0 (CA1), fără goluri şi cu
limită de rezistenţă la foc de cel puţin 3 ore şi planşee 1 oră şi 30 de minute, având asigurat
acces uşor din exterior. Se admite şi comunicarea cu restul construcţiei a acestor funcţiuni
numai dintr-un coridor comun, prin uşă cu rezistenţa la foc de minimum 1 oră şi 30 minute,
echipată cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
În funcţie de natura substanţei de stingere utilizate, se recomandă dispunerea staţiilor de
distribuţie şi a rezervelor în apropierea incintei la care asigură stingerea incendiilor.
Staţiile de distribuţie trebuie să aibă acces din exterior pe căi de circulaţie funcţionale,
dimensionate corespunzător reglementărilor tehnice şi necesităţii executării operaţiunilor de
montaj, manevră (operare), reparaţii şi întreţinere.
Căile de acces în staţia de distribuţie, precum şi din zona de amplasare a acesteia se prevăd cu
iluminat de siguranţă.
În toate situaţiile se recomandă asigurarea ventilării natural-organizate a staţiilor de
distribuţie a substanţelor speciale de stingere.
În funcţie de condiţiile specifice şi de natura substanţei de stingere, se prevăd instalaţii de
ventilare mecanică a staţiilor de distribuţie. Evacuarea eventualelor scăpări de gaze se face
numai direct în exterior.
Instalaţia de ventilare mecanică a staţiei de distribuţie va asigura evacuarea scăpărilor de
substanţe de stingere direct în exterior, până la un nivel nenociv pentru oameni. Ventilarea va
asigura un debit echivalent cu minimum 5 schimburi orare.
Corespunzător condiţiilor concrete ale spaţiilor protejate cu instalaţii fixe de stins incendiu cu
substanţe speciale, pot fi prevăzute instalaţii mecanice de ventilare capabile să asigure
evacuarea degajărilor rezultate în urma incendiului (fum, gaze de ardere).

DORNEI ”.
Instalaţiile mecanice de ventilare, atunci când se prevăd, vor fi acţionate cu butoane manuale
amplasate centralizat în apropierea uşilor de acces în spaţiile protejate. Aceste instalaţii se
dimensionează corespunzător evacuării sigure a degajărilor, asigurând un debit echivalent cu
minimum 10 schimburi orare. Tubulatura de evacuare va avea trasee cât mai scurte şi dacă
este posibil, fără a traversa alte spaţii neprotejate.
1.1.10.4 Rezervoare si bazine pentru rezerva de apa necesara stingerii incendiilor. Surse
de apa
Rezerva de apă necesară stingerii incendiilor se stabileşte conform prevederilor din normativ.
Aceasta se asigură din una sau mai multe surse de alimentare cu apă.
Alimentarea cu apă a instalaţiilor de stingere a incendiilor se realizează din:
a) reţeaua de distribuţie publică;
b) rezervoare de acumulare cu capacitate totală şi staţie de pompare;
c) rezervoare de acumulare cu capacitate redusă şi staţie de pompare;
d) surse inepuizabile şi staţie de pompare;
e) rezervor tampon închis şi staţie de pompare.
Pentru instalaţiile cu hidranţi interiori se admit alimentările cu apă prevăzute la lit. a) şi b).
Pentru instalaţiile cu hidranţi exteriori se admit alimentările cu apă prevăzute la lit. a), b), c)
şi d
Pentru instalaţiile cu apă pulverizată, ceaţă de apă şi spumă se admit alimentările cu apă
prevăzute la lit. b).
Reţeaua de distribuţie publică trebuie să asigure necesarul de apă pentru stingerea incendiilor
conform prevederilor din normativ sau celor din reglementările tehnice specifice.
Se pot adopta soluţii de alimentare cu apă prezentate la lit. a), b), c) şi e) cu următoarele
condiţii:
a) instalaţia de incendiu se racordează direct la conducta de alimentare cu apă dacă
compania de apă certifică în scris funcţionarea reţelei pe durată neîntreruptă la debitul şi
presiunile necesare funcţionării instalaţiei de stingere a incendiilor;
b) rezervoare de acumulare cu capacitate totală şi staţie de pompare, când compania de apă
nu asigură debitul şi presiunea pe durată neîntreruptă, necesare funcţionării instalaţiei de
stingere a incendiilor;
c) rezervoare de acumulare cu capacitate redusă şi staţie de pompare, dacă compania de
apă certifică în scris funcţionarea reţelei la debitul constant, dar insuficient funcţionării
instalaţiei de stingere a incendiilor, pe perioadă neîntreruptă;
d) rezervor tampon închis şi staţie de pompare dacă compania de apă certifică în scris
funcţionarea pe perioadă neîntreruptă a reţelei, la debit şi presiune constante, dar insuficient
funcţionării instalaţiei de stingere a incendiilor şi soluţia se adoptă conform capitolului 9.5
din SR EN 12845.

DORNEI ”.
Rezerva de apă se determină pentru fiecare categorie de instalaţie de stingere a incendiilor în

parte.
Rezerva de apă necesară stingerii incendiilor se poate păstra în rezervoare de acumulare
independente sau comune, care servesc şi alţi consumatori.
Rezerva de apă pentru instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor se păstrează în
compartimente separate.
În mod excepţional, se admite să se utilizeze pentru stingerea incendiului apa potabilă sau
industrială ori apa rece de alimentare a centralelor de apă caldă ale incintei respective, dacă
procesul tehnologic permite acest lucru şi pentru utilizarea ei nu se manevrează mai mult de 2
vane din staţia de pompare sau din cămine exterioare accesibile în timpul incendiilor şi astfel
amplasate sau telecomandate încât să poată fi acţionate în timp util.
În scopul supravegherii permanente a alimentării normale cu apă a rezervoarelor se prevăd
instalaţii pentru semnalizare optică şi acustică a nivelului rezervei de incendiu, care să
permită, în caz de necesitate, luarea măsurilor de utilizare a rezervei de incendiu în regim de
avarii, stabilite prin instrucţiunile de exploatare (înlăturarea avariilor în timp util, restrângerea
sau suprimarea unor consumuri, întărirea regimului de supraveghere etc.).
Rezervoarele şi castelele de apă se prevăd cu traductoare de nivel pentru comanda automată a
pompelor. De asemenea se pot prevedea indicatoare de nivel montate pe rezervoare.
Când rezerva de incendiu este mai mare de 1.000 m3, aceasta se păstrează în cel puţin două
rezervoare sau compartimente ale rezervorului, legate între ele, proiectate astfel încât să poată
fi scoase individual din funcţiune.
La instalaţiile care au rezerva de incendiu mai mică de 1.000 m3 şi sunt prevăzute cu un
singur rezervor, se face o legătură între conducta de aducţiune a apei şi cea de debitare
(plecare), prin ocolirea pompelor, care să fie folosită pentru alimentarea cu apă direct de la
sursă pe timpul când rezervorul este scos din funcţiune (pentru a fi spălat sau reparat).
La toate rezervoarele şi bazinele amplasate la o distanţă mai mică de 1.000 m de construcţie,
inclusiv la cele interioare, se prevede posibilitatea alimentării cu apă direct din acestea a
pompelor mobile de intervenţie în caz de incendiu prin intermediul racordurilor Storz DN
100. Fac excepţie rezervoarele independente şi compartimentele rezervoarelor pentru
instalaţiile automate precum şi rezervoarele interioare cu capacitate de maximum 10 m3 şi
rezervoarele la care nu se asigură înălţimea maximă de aspiraţie.
Punctele de alimentare a pompelor mobile de incendiu din bazine sau rezervoare exterioare,
precum şi punctele de staţionare a pompelor sunt amplasate la minimum 10 m de clădirile cu
nivel de stabilitate la incendiu I - II şi la 20 m de cele încadrate în nivelurile de stabilitate III -
IV sau faţă de depozite deschise de materiale şi lichide combustibile.
Râurile, lacurile, iazurile sau fântânile cu debit suficient şi cu adâncime corespunzătoare pot
fi amenajate pentru a servi la alimentarea cu apă în caz de incendiu, asigurându-se accesul
autovehiculelor de intervenţie şi posibilităţile de alimentare a autopompelor sau, după caz, a
unor pompe fixe, la debitul de calcul.

DORNEI ”.
Rezervoarele se pot amplasa în interiorul clădirilor sau în exteriorul acestora.

Amplasarea rezervoarelor şi a bazinelor de apă pentru stingerea incendiilor se face astfel
încât să fie asigurat accesul maşinilor de intervenţie pentru incendiu la punctele de
alimentare.
Racordurile fixe ale autovehiculelor de intervenţie la punctul de alimentare cu apă direct din
rezervor al conductei de aspiraţie trebuie să aibă garnituri de absorbţie şi racord înfundat,
prevăzut cu lanţ şi asamblat la racordul fix, pentru a se evita pătrunderea corpurilor străine în
conducta de aspiraţie şi înfundarea acesteia. Punctele de staţionare şi alimentare a pompelor
mobile de incendiu direct din rezervoare vor fi marcate cu indicatoare, conform SR ISO 3864
şi menţinute libere.
În sistemele de stingere a incendiilor cu pompe mobile, alimentate direct din rezervoare
(bazine), amplasarea se face astfel încât să se asigure intervenţia cu apă la clădiri şi depozite,
considerând lungimea maximă a furtunului (dispozitivului de intervenţie) de 150 m în cazul
motopompelor şi 200 m în cazul autopompelor.
Durata pentru refacerea rezervei de apă pentru incendiu, Tr, se alege conform prevederilor din
tabelul 1.
Refacerea rezervei de apă pentru stingerea incendiilor se face, de regulă, pe seama
restrângerii consumului pentru alte nevoi, precizându-se măsurile necesare a se lua în
funcţionarea instalaţiilor.
Nu se admite alimentarea de la aceleaşi rezervor tampon închis a altor consumatori de apă.
Rezervorul tampon închis trebuie să fie accesibil pentru inspecţie din interior şi din exterior.
Acesta trebuie să fie protejat împotriva coroziunii.
Conducta de refulare a rezervorului tampon închis trebuie să fie amplasată la maximum 0,05
m faţă de marginea inferioară a rezervorului.
În situaţiile în care rezervorul tampon închis reprezintă singura sursă de alimentare cu apă,
acestea trebuie echipate cu dispozitive de alarmare a nivelului de presiune scăzut de aer şi
respectiv a nivelului scăzut de apă, dispozitive care trebuie alimentate separat de circuitele
aferente compresorului de aer.
Nota 1: Pentru obiectivele situate în zone la care sursele de apă au debite insuficiente sau
sunt situate la distanţe mari, proiectantul poate stabili, de la caz la caz, prelungirea duratei de
refacere a rezervei de apă de incendiu până la maximum 72 ore, cu condiţia de a justifica,
prin proiect, acest lucru.
Nota 2: Dacă debitul sursei de alimentare este insuficient pentru refacerea rezervei de apă
în timpul prevăzut mai sus, se admite prelungirea termenului de refacere, mărindu-se rezerva
cu volumul de apă ce nu poate fi completat.
Nota 3: Prin debit de stingere se înţelege suma debitelor tuturor instalaţiilor de stingere.
Volumul de aer al rezervorului tampon închis nu trebuie să fie mai mic decât o treime din
volumul total al rezervorului.

DORNEI ”.
Presiunea în rezervor trebuie să fie de maximum 12 bar.

Presiunea aerului şi debitul de apă de la rezervor trebuie să asigure cerinţele funcţionale ale
instalaţiei de stingere la punctul de alimentare a acestora.
Volumul minim de apă din rezervorul tampon închis trebuie să aibă:
a) 15 m3 pentru LH şi 23 m3 pentru LH şi OH1 pentru cele care au o singură alimentare;
b) 15 m3 pentru LH şi toate clasele OH pentru cele care au o dublă alimentare.
Sursele inepuizabile sunt constituite din surse de apă naturale sau artificiale cum ar fi râurile,
canalele şi lacurile, care pot asigura cantitatea de apă necesară funcţionării instalaţiilor pentru
tot timpul anului. Sursele inepuizabile trebuie să îndeplinească condiţiile secţiunii 9.4 din SR
EN 12845.
Temperatura maximă a apei nu trebuie să fie mai mare de 40 °C. Dacă se utilizează pompe
submersibile, temperatura apei nu trebuie să depăşească 25 °C, cu excepţia cazului în care
pompele utilizate pot fi utilizate pentru temperaturi ale apei de până la 40 °C.
Scoaterea din funcţiune a surselor de alimentare cu apă trebuie să se realizeze astfel încât:
a) să se permită accesul la elementele componente cum ar fi filtre, staţie de pompare,
clapete antiretur şi aparatură de măsură şi control;
b) orice avarie care se produce la una din sursele de alimentare cu apă să nu influenţeze
celelalte surse de alimentare cu apă;
c) lucrările specifice pentru întreţinere la una din sursele de alimentare cu apă nu
influenţează funcţionarea celorlalte surse de alimentare cu apă.
1.1.10.5 Caminele de alimentare directa cu apa a pompelor mobile in caz de incendiu
În cazul în care presiunea din reţea se asigură prin pompe fixe, dacă rezervoarele sunt situate
la distanţe mai mici de 200 metri de construcţii trebuie să se asigure şi posibilitatea
alimentării pompelor de incendiu mobile direct din aceste rezervoare.
Căminele de alimentare directă cu apă a pompelor mobile în caz de incendiu se aleg conform
prevederilor prezentului normativ sau a reglementărilor tehnice echivalente.
Amplasarea căminelor trebuie să se facă în afara zonelor carosabile, pe platforme betonate
sau fâşii libere de teren amenajate corespunzător pentru accesul pompelor mobile.
Punctele de alimentare a pompelor mobile de incendiu la căminele de alimentare cu apă
trebuie să fie amplasate la cel puţin 10 metri de clădirile încadrate în nivelul I sau II de
stabilitate la incendiu şi la cel puţin 15 metri de clădirile încadrate în nivelul III, IV sau V de
stabilitate la incendiu sau de depozitele deschise.
În funcţie de modul în care se face alimentarea cu apă a pompelor mobile, căminele sunt de
două tipuri:
a) cămin tip A, la care alimentarea pompelor mobile se face prin aspirarea apei din cămin.
b) cămin tip B, la care alimentarea pompelor mobile se face prin racorduri din exteriorul
căminului.

DORNEI ”.
Căminele tip A se folosesc când alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor se face direct
din rezervoare, bazine sau alte surse şi anume când:
a) distanţa de la sursele de alimentare cu apă până la drumul sau platforma care asigură
accesul pompelor mobile depăşeşte 2 metri;
b) nivelul capacului de vizitare al rezervoarelor sau al bordurii bazinelor altor surse de
alimentare cu apă se află cu peste 0,5 metri deasupra nivelului părţii carosabile de la locul de
staţionare al pompelor mobile în poziţie de aşteptare.
Căminele tip B se folosesc când alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor se face de la
rezervoare sau bazine, prin intermediul racordurilor, sub presiunea din conducte.
Dimensionarea căminelor trebuie să fie corespunzătoare necesităţilor de acces şi
manevrabilitate precum şi de adâncimii de îngheţ a terenului. Numărul de cămine se
stabileşte în funcţie de debitul necesar pompelor mobile pentru stingerea incendiilor, în
ipoteza cea mai dezavantajoasă.
La alcătuirea căminelor pentru alimentarea directă cu apă a pompelor mobile în caz de
incendiu trebuie să se respecte următoarele:
a) distanţa de la axa conductei de alimentare până la fundul căminului trebuie să fie de
minimum 40 cm;
b) distanţa de la partea superioară a căminului A până la axa conductei de alimentare nu
trebuie să depăşească înălţimea de aspiraţie a pompei mobile. La căminele tip B această
condiţie se referă la distanţa dintre axa conductei de alimentare cu apă şi axa racordului;
c) la căminele tip A capacele trebuie să fie montate cu faţa superioară situată între 30 şi 40
cm faţă de nivelul terenului. La căminele tip B această condiţie se referă la distanţa dintre axa
racordului şi teren care trebuie să fie de minimum 30 cm;
d) Pardoseala căminului trebuie să aibă o pantă de 3% spre o başă cu dimensiunile de 40 x
40 şi înălţime de minimum 30 cm;
e) Căminele trebuie să fie semnalizate conform ISO 3864 şi ISO 7010 precizându-se
diametrul şi debitul conductei de alimentare.
f) căminele se echipează cu iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului.
1.1.10.6 Statii de pompare a apei si compresoare de aer destinate stingerii incendiilor
În cazul în care se prevăd pompe fixe de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor este
obligatorie montarea unei pompe de rezervă, egală cu cea mai mare pompă din grupul celor
în funcţiune, în următoarele situaţii:
a) construcţii şi grupuri de construcţii la care debitul de apă pentru incendiu exterior
depăşeşte 20 l/s;
b) clădirile civile, de producţie şi depozitare la care, pentru stingerea incendiilor din
interior, se folosesc două jeturi simultane.

DORNEI ”.
Alimentarea cu energie electrică a pompelor şi a robinetelor de incendiu se face în

conformitate cu Normativul I7 sau o altă reglementare tehnică echivalentă aplicabilă.
Pompele trebuie acţionate de motoare electrice sau diesel, capabile să asigure cel puţin
puterea cerută.
În cazurile în care este obligatorie şi nu se poate asigura a doua sursă de energie electrică (de
rezervă), se montează pompe fixe cu motor cu ardere internă, cu pornire automată. Se admite,
de asemenea, folosirea în acest scop a pompelor cu abur (în cazul în care este asigurată
alimentarea lor permanentă printr-o conductă separată, direct de la sursă).
În cazuri justificate tehnic, în care nu există posibilitatea asigurării unei surse de bază de
alimentare cu energie electrică pentru pompe, se admite utilizarea motoarelor cu ardere
internă.
Pompele de incendiu sunt acţionate automat şi/sau manual. În cazul în care pompele sunt
acţionate automat, se prevede, în mod obligatoriu, şi acţionare manuală.
Oprirea pompelor, în toate cazurile se face manual, din staţia de pompare.
Pompele de incendiu cu pornire automată, ce servesc numai reţelele cu hidranţi exteriori, se
prevăd şi cu dispozitive (butoane marcate corespunzător), care să permită acţionarea lor cel
mai târziu în 5 minute de la darea semnalului de alarmă, în caz de incendiu.
Timpul maxim admis pentru manevrarea a maximum două robinete, ce permit utilizarea
rezervei de apă de incendiu pentru incendiu şi pornirea pompelor fixe de rezervă pentru
funcţionarea hidranţilor este, de asemenea, de 5 minute.
Pornirea pompelor de incendiu se realizează, conform instrucţiunilor de funcţionare a
instalaţiei, în unul din următoarele moduri:
a) manual, din staţia de pompare, sau de la distanţă, prin acţionarea butoanelor de pornire
amplasate în acest scop lângă fiecare hidrant interior de incendiu - în cazul pompelor de
incendiu prevăzute să lucreze independent de presiunea din hidrofor,
b) prin comandă din staţia de pompare, serviciul pentru situaţii de urgenţă, atunci când
există, şi din diferite puncte ale construcţiilor din incintă - în cazul pompelor de incendiu care
alimentează cu apă reţele separate;
c) automat, la scăderea presiunii din reţea.
Intrarea pompelor în funcţiune succesivă se asigură temporizat, în cazul staţiilor de pompare
cu mai multe agregate, pentru a se evita suprasarcinile şi declanşarea aparaturii de protecţie,
conform instrucţiunilor de funcţionare.
Oprirea pompelor la terminarea incendiului se face manual din staţia de pompare. Pentru
acţionarea pompelor de incendiu, care lucrează independent de presiunea din rezervorul
tampon închis, se prevăd butoane de pornire din casa pompelor şi de la fiecare hidrant, iar
oprirea se face din staţiile de pompare prin acţionare manuală, la terminarea incendiului.
Se admite oprirea automată a pompelor numai în cazul lipsei de apă.

DORNEI ”.
Instalaţiile automate de stingere a incendiilor au asigurate debitele şi presiunile de stingere pe

tot timpul teoretic de intervenţie prin staţii de ridicare a presiunii, cu alimentare din două
surse de energie (normală şi de rezervă).
Acţionarea pompelor destinate alimentării cu apă a reţelelor cu hidranţi în sistem aer-apă se
face prin butoane, amplasate la fiecare hidrant, care acţionează şi electrovana care
delimitează reţeaua de alimentare cu apă.
Pompele de incendiu se montează astfel încât nivelul rezervei de apă pentru incendiu să fie
mai sus decât partea superioară a corpului pompei (pompă înecată). Conductele de legătură
între pompe şi rezervor nu se montează deasupra nivelului rezervei de apă pentru incendiu.
Fac excepţie pompele prevăzute cu sisteme de autoamorsare avizate de organele abilitate,
care se montează conform indicaţiilor producătorului.
Se admit pompe submersibile în condiţiile prevăzute de SR EN 12845.
Pentru acoperirea eventualelor pierderi în reţea şi menţinerea presiunii în instalaţie se asigură
pompe-pilot amplasate în staţiile de pompare a apei de incendiu; în cazul pornirilor dese,
anormale, se analizează cauzele şi se iau măsuri pentru reducerea pierderilor din reţea.
Pentru încercarea periodică a pompelor de incendiu se recomandă asigurarea posibilităţii
întoarcerii apei în rezervor.
Schema instalaţiei, calculul şi execuţia reţelelor, rezervoarelor tampon închise, rezervoarelor
şi a conductelor din staţiile de pompare se fac astfel încât, în cazul unei avarii, în orice
porţiune a acestor conducte şi ale elementelor acestora să se poată asigura condiţiile de debit
şi de presiune pe durata teoretică a incendiului.
Aparatele de automatizare şi comandă, precum şi tablourile electrice se protejează împotriva
umidităţii, fie prin amplasarea în încăperi uscate la temperatura indicată de producător, fie
prin montarea în cutii (dulapuri) capsulate.
Este indicat ca fiecare pompă pentru stins incendiul să aibă conductă proprie de aspiraţie din
rezervorul de apă.
Când se montează mai mult de două pompe, pentru una sau mai multe reţele, se admite
prevederea unei conducte de aspiraţie - tip colector - prevăzută cu cel puţin două sorburi,
calculate fiecare pentru întregul debit teoretic în caz de incendiu şi astfel realizate încât, în
cazul unei avarii la elementele componente, să se asigure funcţionarea instalaţiei la parametrii
proiectaţi.
Refularea, respectiv legarea pompelor la reţelele de distribuţie aferente, se face astfel:
a) la instalaţiile de stingere cu hidranţi exteriori, respectiv cu hidranţi interiori, se prevede
câte o conductă proprie de refulare.
Prin distribuitor trebuie să se asigure alimentarea instalaţiilor de stingere de la autospecialele
de intervenţie în cazurile prevăzute în normativ.
Staţiile de pompare pentru apa de incendiu pot fi instalate în clădiri independente sau pot fi
înglobate în clădiri civile sau industriale care au risc de incendiu mijlociu, mic sau alipite de
acestea.

DORNEI ”.
Încăperile staţiilor de pompare, înglobate sau alipite clădirilor cu alte destinaţii, se separă de
restul clădirii prin pereţi cu rezistenţa la foc de cel puţin REI 180 şi planşee cu o rezistenţă la
foc de minimum REI 90, având acces direct din exterior. Se admite comunicarea şi cu
coridorul comun, printr-o uşă având rezistenţa la foc de minimum EI1 90-C asigurându-se
accesul nerestricţionat.
Clădirile independente ale staţiilor de pompare trebuie să asigure cerinţele nivelurilor de
stabilitate la incendiu I sau II, iar în cazul când există numai o pompă de incendiu, ele trebuie
să asigure nivelul de stabilitate la incendiu III. Nu se admit construcţii cu structuri metalice
neprotejate sau protejate parţial.
Încăperile în care se găsesc pompele de incendiu se prevăd cu legătură telefonică directă cu
serviciul privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă, atunci când debitul de incendiu interior şi
exterior este mai mare de 20 l/s şi două surse de alimentare cu energie electrică (vezi
Normativul I7).
Indiferent de debit, încăperea staţiei de pompare se prevede şi cu iluminat de siguranţă pentru
continuarea lucrului, conform Normativului I7 sau o altă reglementare tehnică echivalentă
aplicabilă.
Echipamentul de rezervă (exclusiv pompa de rezervă) pentru ridicarea presiunii şi asigurarea
debitului de apă se montează într-o încăpere separată de cea a echipamentului normal, zidul
de separare fiind minim REI 120. În pereţii de separare se prevăd uşi de comunicare EI1 90-
C. Similar se amplasează şi se separă şi grupurile electrogene.
La instalaţiile de pompare cu recipiente hidropneumatice de incendiu se prevede compresor
de aer.
La stabilirea simultaneităţilor şi duratelor de funcţionare ale diferitelor sisteme de protecţie
împotriva incendiilor, pentru dimensionarea staţiei de pompare şi a reţelei exterioare de
alimentare cu apă, se ţine seama de următoarele:
a) dacă instalaţia are hidranţi interiori şi hidranţi exteriori de incendiu, se consideră - la
construcţiile civile, de producţie sau depozitare, categoria de importanţă normală -
funcţionarea hidranţilor de incendiu interiori timp de 10 min, iar a celor exteriori în
următoarele 180 minute.
b) la clădirile foarte înalte şi la cele industriale multietajate cu înălţimea mai mare de 20
metri, în primele două ore se asigură funcţionarea, fie a hidranţilor de incendiu interiori, fie a
celor exteriori, instalaţia dimensionându-se la debitul cel mai mare, iar în următoarea oră, se
asigură funcţionarea numai a hidranţilor de incendiu exteriori;
c) la clădirile cu săli aglomerate, clădirile monobloc şi clădirile înalte, în prima oră se
asigură funcţionarea, fie a hidranţilor de incendiu interiori, fie a celor exteriori, instalaţia
dimensionându-se la debitul cel mai mare, iar în următoarele două ore, se asigură
funcţionarea numai a hidranţilor de incendiu exteriori;
d) pentru construcţiile civile, de producţie şi depozitare care au nivelul de stabilitate la
incendiu I sau II, în care densitatea sarcinii termice, determinată prin calcul, este mai mică de

DORNEI ”.
210 MJ/m2, precum şi cele echipate cu instalaţii automate de stingere, cu excepţia clădirilor
cu săli aglomerate, înalte şi foarte înalte, funcţionarea instalaţiilor cu hidranţi exteriori se
asigură timp de 2 ore iar a hidranţilor de incendiu interiori timp de 10 minute;
e) pentru construcţiile civile cu nivel de stabilitate la incendiu III, IV şi V, cu excepţia
clădirilor cu săli aglomerate, timpul teoretic de funcţionare al hidranţilor exteriori este de 120
minute iar a hidranţilor de incendiu interiori timp de 10 minute.
1.1.10.7 Executarea si montarea instalatiilor de stingere a incendiilor
Producătorii instalaţiilor de stingere a incendiilor şi, după caz, furnizorii acestora, precum şi
proiectanţii şi executanţii instalaţiilor de stingere, răspund - potrivit competenţelor legale ce
le revin - de calitatea lucrărilor executate şi de asigurarea condiţiilor de siguranţă a
utilizatorilor, precum şi de eficienţa stingerii incendiilor în spaţiile protejate.
La executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor este obligatorie respectarea întocmai a
proiectului, a prevederilor normativului P 118/2-2013 şi a condiţiilor şi specificaţiilor
producătorilor de instalaţii, aparatură, echipamente şi substanţe de stingere.
1 Activităţile de montare presupun:
- Montarea componentelor mecanice
- Montarea componentelor de instalaţii
- Montarea componentelor electrice şi de comandă/control La realizarea acestor activităţi se
vor avea în vedere următoarele:
- capacitatea de identificare a diferitelor componente din documentaţia tehnică specifică;
- capacitatea de identifica şi aplica diversele operaţiuni tehnologice de montaj din
documentaţia tehnologică de montaj;
- capacitatea de a efectua operaţiunile tehnologice de montaj necesare in ordinea stabilită
de proiectant şi la un nivel de calitate corespunzător;
- capacitatea de a consemna măsurile propuse/decise, în documente specifice de înregistrare.
Subansamblurile şi echipamentele instalaţiei de stingere a incendiului se transportă ambalate,
păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de producător şi
se depozitează în condiţii de siguranţă.
Înainte de montarea conductelor şi a celorlalte accesorii aferente instalaţiilor de stingere a
incendiilor, se verifică starea lor, neadmiţându-se montajul dacă prezintă deformări, urme de
lovire ori fisuri vizibile.
Producătorii şi, după caz, furnizorii de butelii şi echipamente vor livra odată cu acestea şi
piesele de rezervă necesare.

DORNEI ”.
Pe timpul montării instalaţiei de stingere a incendiului, se iau măsuri speciale pentru ca în

interiorul conductelor să nu pătrundă corpuri străine care ar putea stânjeni transportul sau
refularea substanţei de stingere.
Reţelele de distribuţie pe care se montează duzele de refulare se fixează rigid cu bride care să
preia efortul produs la refularea substanţei de stingere. La conductele de transport, bridele de
fixare vor permite dilatările şi contracţiile funcţionale.
Conductele pentru comenzi pneumatice se montează astfel încât să nu stânjenească
intervenţia personalului de exploatare şi verificare.
Este interzisă montarea în instalaţie a recipienţilor (buteliilor) cu scăpări de substanţă de
stingere. Recipienţii cu defecţiuni se înlocuiesc şi se trimit la verificat.
După montare, conductele se curăţă, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer sau alt
gaz sub presiune, îndepărtându-se eventualele corpuri străine pătrunse accidental.
La montarea duzelor de refulare se urmăreşte ca acestea să nu se înfunde, deformeze etc.
Duzele de refulare se fixează bine, astfel încât să nu fie posibilă desprinderea lor la acţiunile
rezultate din funcţionare.
Pe durata executării instalaţiilor de stingere a incendiilor, executantul este obligat să respecte
prevederile "Normativului de prevenire şi stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor
de construcţii şi instalaţii aferente acestora", indicativ C 300-94.
1.1.10.8 Executarea si montarea instalatiilor de stingere a incendiilor cu apa
Amplasarea reţelelor exterioare se face, în limita posibilităţilor, în afara zonei carosabile, de

preferinţă în spaţiile verzi, pentru a putea fi supuse cât mai puţin sarcinilor provenite din
circulaţia vehiculelor şi pentru a facilita accesul pentru intervenţii.
La amplasarea în plan şi pe verticală a conductelor exterioare se respectă distanţele prescrise
faţă de alte conducte subterane sau cabluri electrice şi subterane, conform SR 8591.
În toate terenurile, cu excepţia celor stâncoase, sensibile la umezire sau de umplutură,
conductele montate direct în pământ se pozează direct pe fundul nivelat şi compact al
transeii, fără fundaţie artificială. În terenurile stâncoase conductele se montează în tranşee pe
un pat de nisip. Pentru reţelele de conducte care se amplasează în terenuri sensibile la
umezire se iau măsurile prevăzute în Normativul NP 125. În cazul amplasării în terenuri
instabile sau agresive se iau măsuri speciale de protecţie (izolaţii, consolidări etc.).
Montarea conductelor de apă direct în pământ se face sub limita de îngheţ, conform STAS
6504, măsurată de la generatoarea superioară a conductei până la suprafaţa terenului
amenajat. Dacă pozarea în aceste condiţii nu este posibilă, se iau măsuri speciale pentru
evitarea pericolului de îngheţ.
Vanele de ramificaţii si sectorizare cu diametrul de 200 mm şi mai mare se montează
obligatoriu în cămine vizitabile, conform SR 4163. Pentru vanele prevăzute a fi montate
direct în pământ se prevăd tije de manevră protejate în ţeavă de ghidare şi cutii cu capac. În

DORNEI ”.
acest caz se utilizează numai vane din fontă cu mufe. Poziţia vanelor se marchează prin
indicatoare vizibile.
Traseele instalaţiilor interioare se aleg astfel încât să se asigure lungimi minime de conducte,
posibilităţi de autocompensare a dilatărilor. Se coordonează realizarea tuturor instalaţiilor din
subsolurile clădirilor, astfel încât să se asigure accesul nestingherit al personalului de
întreţinere şi exploatare în caz de avarii şi demontarea uşoară în vederea reparaţiilor.
Se evită montarea instalaţiilor în spaţii a căror temperatură scade sub 0°C. Dacă evitarea nu
este posibilă, se iau măsuri pentru evitarea îngheţului.
Se interzice trecerea conductelor prin camere frigorifice, casa liftului, coşuri şi canale de fum,
haznale, spaţii neaccesibile, cosuri de ventilare, deasupra tablourilor electrice. În cazul
amplasării conductelor de apă deasupra planşeului încăperii transformatoarelor, se iau măsuri
speciale de evacuare a apelor în caz de avarie.
Panta minimă a conductelor de alimentare cu apă este de 1‰. La conductele cu diametrul mai
mare de 2", se admite montajul orizontal.
Pe traseele comune, conductele instalaţiilor se montează în plase orizontale - la pozarea pe
tavan - sau verticale - la pozarea pe pereţi, astfel încât să poată folosi suporturi (reazeme)
comune. În cazul grupării conductelor în plase pe mai multe rânduri, se lasă spaţiu suficient
între rândurile de conducte, precum şi între conducte şi elementele de construcţie pentru
plecările derivaţiilor, manevrarea robinetelor, precum şi pentru întreţinere, revizii, reparaţii
etc.
Distanţa minimă între conducte paralele neizolate sau între acestea şi suprafeţele finite ale
elementelor de construcţii adiacente este de minimum 10 cm. Pentru conductele izolate
termic, distanţa între feţele exterioare ale izolaţiei sau între acestea şi suprafaţa finită a
elementelor de construcţii vecine este de minimum 10 cm.
Distanţa între flanşele armăturilor a două conducte apropiate este de cel puţin 5 cm.
Armăturile se montează decalat, astfel încât distanţa între flanşele armăturii şi conducta
apropiată sau izolaţia acesteia să nu fie mai mică de 5 cm.
Poziţia conductelor de apă sau canalizare faţă de conductele altor instalaţii, precum şi
distanţele minime faţă de acestea, este conformă cu prescripţiile în vigoare, după cum
urmează:
- faţă de instalaţiile electrice, conform „Normativului pentru proiectarea, execuţia şi
exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor” I – 7.
- faţă de instalaţiile de gaze, conform „Normelor tehnice pentru proiectarea, execuţia si
exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale” NTPEE.
În sistemele de alimentare cu apă cu distribuţie inferioară, conductele de distribuţie orizontale
din clădiri se amplasează în subsolul general, dacă există, sau în subsol tehnic. Pentru
conductele de distributie ale clădirilor fără subsol se prevăd canale circulabile pe întregul
traseu al conductelor. În interiorul clădirilor nu se admite montarea direct în pământ a

DORNEI ”.
conductelor de apă sub presiune. În cazul clădirilor industriale, conductele se montează în

canale vizitabile.
La trecerea prin pereţi şi plansee, conductele şi coloanele de apă se montează în tuburi de
protecţie (manşoane). Partea superioară a manşoanelor de protecţie din încăperile dotate cu
instalaţii sanitare (băi, bucătarii, spălătorii), depăşeşte nivelul pardoselii finite cu 2 - 3 cm.
Se evită trecerea conductelor prin rosturile de tasare-dilatare ale construcţiilor separate prin
pereţi. În cazurile când aceasta nu se poate evita, se admite trecerea conductelor numai în
subsoluri, luându-se măsuri pentru împiedicarea distrugerii conductelor ca urmare a tasărilor
diferite ale construcţiilor, prevăzându-se goluri care sunt mai mari decât diametrul exterior al
conductelor cu 10 - 15 cm, conductele montându-se la partea inferioară a acestora.
La trecerea conductelor prin subsoluri având adăposturi de apărare civilă se respectă
prevederile din "Normele tehnice privind proiectarea si executarea adăposturilor de apărare
civilă în subsolurile clădirilor noi" - P 102.
La trecerea conductelor prin elemente de construcţie care au rol de siguranţă la foc (pereţi şi
planşee) se iau măsuri de protecţie necesare (piese de trecere, de etanşare etc.), asigurându-se
limita de rezistenţă la foc prevăzută prin norme.
Pentru cazul construcţiilor amplasate în diferite zone seismice se au în vedere şi prevederile
normativului P 100 privind proiectarea antiseismică a instalaţiilor si echipamentelor.
În porţiunile în care conductele traversează elemente de construcţie nu se admit îmbinări ale
acestora.
Pentru legăturile ce urmează a rămâne aparente, se are în vedere aspectul estetic, precum şi
protecţia faţă de loviri accidentale.
Conductele instalaţiilor interioare de apă se montează asigurându-se golirea printr-un număr
minim de dispozitive si armături. La fiecare coloană se prevăd robinete de închidere si golire
la baza coloanelor.
Poziţionarea armăturilor se face în locuri accesibile astfel încât să permită manevrarea şi
demontarea, în vederea întreţinerii şi reparaţiilor în condiţii normale. Armăturile grele
montate pe conducte se prevăd cu suporţi pentru a evita încărcarea suplimentară a
conductelor.
Executarea instalaţiilor sanitare se face coordonat cu celelalte instalaţii. Această coordonare
urmăreste pe întreg parcursul execuţiei, începând de la trasare.
La traversarea planşeelor sau a pereţilor din beton armat se folosesc golurile prevăzute în
proiect sau piese de trecere. În acest scop, se urmăreste realizarea acestora de către
constructor, în perioada de execuţie.
La executarea lucrărilor se utilizează numai echipamente care corespund tehnic şi calitativ
prevederilor proiectului, standardelor şi agrementelor tehnice. Înaintea punerii în operă, toate
echipamentele se supun unui control vizual pentru a constata dacă nu au suferit degradări de
natură să le reducă starea tehnică şi calitativă (deformări sau blocări la aparataje, starea

DORNEI ”.
filetelor, a flanşelor, funcţionarea armăturilor etc.); se remediază eventualele defecţiuni şi se

înlocuiesc echipamentele care prin remediere nu pot fi aduse în stare corespunzătoare.
Îmbinarea ţevilor din oţel zincat se face prin fitinguri zincate sau prin flanşe cu filet.
Îmbinarea prin sudură se admite, în general, la instalaţii sanitare pentru confecţii metalice, ca:
distribuitoare, rezervoare, etc, care, după execuţie, se izolează anticoroziv.
Filetul ţevilor este necesar să corespundă prevederilor STAS 402 şi trebuie să permită
însurubarea pieselor cu mâna până la cel puţin jumătate si cel mult trei sferturi din lungimea
filetului piesei.
La îmbinările cu filet etansarea se execută materiale de etansare omologate în acest scop.
Etanşeitatea îmbinărilor prin flanşe se asigură cu garnituri confecţionate din carton - STAS
1733 - şi pastă de etanşare omologată în acest scop.
Garniturile îmbinărilor cu flanşe nu trebuie să obtureze secţiunea de trecere a ţevii, iar
marginea garniturii nu trebuie să ajungă până la şuruburile flanşei.
Pentru realizarea îmbinărilor prin flanşe la conducte de apă rece şi caldă din oţel zincat se
utilizează flanşe plate cu filet. În cazurile în care sunt necesare intervenţii frecvente în timpul
exploatării, se folosesc îmbinări demontabile cu racorduri olandeze care sunt admise numai în
locuri accesibile, vizitabile.
Conductele se montează după ce, în prealabil, s-a făcut trasarea lor. La trasare se respectă
pantele prevăzute în proiect, astfel încât să fie asigurată aerisirea şi golirea completă a
conductelor.
Ţevile sudate longitudinal se montează astfel încât sudura să fie vizibilă pe toată lungimea ei.
Coloanele din oţel zincat se fixează pe elementele de construcţie prin brăţări montate, de
regulă, câte una pe etaj, însă nu la mai mult de 3,50 m distanţă una de alta.
Lucrările de izolare a conductelor se încep numai dacă, în prealabil, s-au efectuat probele de
presiune. Izolaţiile termice ale conductelor şi aparatelor se aplică numai după curăţirea şi
protejarea suprafeţelor cu straturi anticorosive. Izolaţiile termice aplicate pe conducte se
întrerup în dreptul organelor de ănchidere şi de manevră a elementelor de susţinere şi la
îmbinările cu flanşe, precum şi la manşoanele de trecere prin elemente de construcţie. La
executarea lucrărilor de izolaţii se respectă prevederile din „Instrucţiunile tehnice pentru
executarea termoizolaţiilor la elemente de instalaţii" - C 142.
1.1.10.9 Verificarea calitatii executiei lucrarilor
Verificarea calităţii execuţiei lucrărilor de instalaţii sanitare se face în conformitate cu

Normativul pentru verificarea calităţii si recepţia lucrărilor de instalaţii aferente
construcţiilor, indicativ C 56 - Caietul instalaţii sanitare.
Pe parcursul execuţiei lucrărilor este obligatorie verificarea calităţii execuţiei la fazele
determinante ale lucrării. Prin fază determinantă se înţelege un stadiu fizic cu importanţă
deosebită asupra calităţii execuţiei, la care, lucrarea de instalaţii odată ajunsă, nu poate

DORNEI ”.
continua fără acceptul scris al beneficiarului, proiectantului şi executantului, ca de exemplu:

realizarea traseelor de conducte, montajul echipamentelor, proba de presiune la rece, proba la
cald, etc. Fazele determinante se stabilesc de către proiectantul lucrării, care întocmeste un
“Program de control al execuţiei lucrărilor la fazele determinante”. La fiecare fază
determinantă a lucrării se întocmeste un “Proces-verbal de control al calităţii lucrărilor în faze
determinante”.
Pentru lucrările care devin ascunse ( conducte sau canale mascate sau înglobate în elemente
de construcţie, conducte montate în canale termice nevizitabile, etc) se întocmesc “Procese-
verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse”.
1.1.10.10 Instalatiile de limitare si stingere a incendriilor cu hidranti – tipuri de

instalatii cu hidranti
Instalaţiile de hidranţi interiori şi exteriori au ca scop limitarea şi localizarea incendiilor,

stingerea acestora, protecţia personalului care lucrează la temperaturi ridicate.
Hidrantul este un dispozitiv fix prevăzut cu robinet, racordat la conductele de distribuţie a
apei sub presiune, care permite alimentarea furtunurilor pentru stins incendii.
În funcţie de locul de amplasare a hidranţilor, aceştia pot fi:
1. interiori
2. exteriori - subterani;
- supraterani
A. Hidranţi interiori
Hidranţii interiori se pot monta aparent sau îngropat.

Hidranţii interiori se amplasează în locuri vizibile şi uşor accesibile în caz de incendiu, în
funcţie de raza lor de acţiune şi de necesităţi, în următoare ordine:
- lângă intrări în clădiri;
- în case de scări;
- în holuri sau în vestibuluri;
- pe coridoare;
- lângă intrarea în încăperi şi în interiorul acestora.
B. Hidranti exteriori
Hidranţii exteriori de incendiu pot fi:

- hidranţi subterani;
- hidranţi de suprafaţă.

DORNEI ”.
Hidranţii exteriori trebuie să permită servirea tuturor punctelor sau obiectelor ce trebuie
protejate, considerând raza de acţiune a hidranţilor în raport cu lungimea furtunului:
- max. 120m la reţelele la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranţi;
- 150 m în cazul folosirii motopompelor şi 200 m în cazul folosirii autopompelor.
Hidranţii se amplasează la o distanţă de minim 5m de zidul clădirilor pe care le servesc şi la
15 m de obiectele care radiază intens căldură în caz de incendiu.
Componenta unui hidrant
1. Corp ventil fonta cenusie

2. Suport scaun aliaj Cu
3. Scaun aliaj Cu
4. Ax inox cu min 11.5% Cr
5. Coloana inferioara fonta cenusie
6. Tija otel carbon
7. Coloana superioara fonta cenusie
8. Racord G4 aluminiu
9. Racord infundat aluminiu
10. Racord infundat aluminiu
11. Racord G21/2 aluminiu
12. Cutie etansare fonta cenusie
13. Capac manevra fonta cenusie

DORNEI ”.
MODELE DE HIDRANŢI

DORNEI ”.
MODELE CUTII HIDRANŢI
MODELE DE FURTUNURI
1.1.10.11 Instalatii cu hidranti de incendiu interiori - Echiparea tehnică a clădirilor

cu hidranţi de incendiu interiori
Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu, spaţiilor, cu hidranţi de

incendiu interiori, se realizează la:

DORNEI ”.
a) clădirile închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită A şi B, încadrate

conform legislaţiei în vigoare, indiferent de aria construită sau desfăşurată şi număr de
niveluri;
b) clădiri înalte şi foarte înalte, precum şi clădiri cu săli aglomerate, indiferent de
destinaţie, de ariile construite şi numărul de niveluri;
c) clădiri de învăţământ cu mai mult de 200 de utilizatori sau cele cu aria construită mai
mare de 600 m2 şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;
d) clădiri cu destinaţie de cazare a elevilor, studenţilor, sportivilor, clădiri de
turism/structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare cu mai mult de 100 de paturi sau
cele cu aria construită mai mare de 600 m2 şi mai mult de 3 (trei) niveluri;
e) clădiri montane cu capacităţi mai mari de 100 de paturi;
f) clădiri pentru sănătate/de îngrijire a sănătăţii, supravegherea, îngrijirea sau
cazarea/adăpostirea copiilor preşcolari, bătrâni, persoane cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost
cu mai mult de 100 de persoane sau cele cu aria construită mai mare de 600 m2 şi mai mult de
trei niveluri supraterane;
g) clădirile, compartimentele de incendiu şi spaţiile pentru comerţ cu mai mult de 2 (două)
niveluri sau cu aria construită mai mare de 600 m2;
h) clădiri pentru cultură pentru mai mult de 200 de persoane sau cele cu mai mult de trei
niveluri supraterane şi aria lor construită de peste 600 m2;
i) clădiri de cult cu mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane şi aria construită peste 600 m2;
j) clădiri administrative cu aria construită mai mare de 600 m2 sau mai mult de 4 (patru)
niveluri supraterane;
k) clădiri închise de sport cu capacitatea maximă simultană mai mare de 300 utilizatori;
l) clădiri sau spaţii de producţie şi/sau depozitare în care se utilizează materiale sau
substanţe combustibile, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m2;
m) depozite cu stive înalte (peste 6 m înălţime), indiferent de aria construită;
n) spaţii subterane publice (cu excepţia locuinţelor), de producţie şi/sau depozitare
subterane cu aria desfăşurată mai mare de 600 m2;
o) parcaje subterane conform prevederilor reglementării tehnice în vigoare;
p) parcaje supraterane cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cele cu aria desfăşurată mai
mare de 600 m2.
Enumerarea nu este limitativă, investitorii putând stabili necesitatea echipării cu hidranţi

interiori de incendiu şi pentru alte tipuri de clădiri.
În cazul clădirilor cu mai multe compartimente de incendiu, modul de echipare cu hidranţi de
incendiu interiori se stabileşte pentru fiecare compartiment de incendiu în parte, iar
gospodăria de apă aferentă clădirii se dimensionează astfel încât să asigure sarcina
hidrodinamică necesară cea mai mare şi debitul cel mai mare.

DORNEI ”.
Nu se prevăd hidranţi de incendiu interiori atunci când apa nu este indicată ca substanţă de
stingere şi când stingerea incendiului se asigură cu alte substanţe de stingere: gaze inerte,
spumă, abur, pulberi, precum şi la construcţiile parter, cu destinaţia de producţie şi/sau
depozitare, la care stingerea incendiului în interior se asigură de la hidranţii de incendiu
exteriori cu debitele şi presiunile necesare, cu furtun având lungimea de maxim 40 m.
1.1.10.12 Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor cu hidranţi de incendiu interiori
Hidranţii de incendiu interiori se amplasează în locuri vizibile şi uşor accesibile în caz de

incendiu, în funcţie de lungimea furtunurilor şi de geometria spaţiilor protejate ale clădirii, în
următoarea ordine: lângă intrări în clădiri, în case de scări, în holuri sau în vestibuluri, pe
coridoare, lângă intrarea în încăperi şi în interiorul acestora.
Hidranţii de incendiu interiori se pot monta aparent sau îngropat, marcându-se corespunzător.
Standardele de referinţă sunt ISO 3864/1, 2, 3, 4 şi ISO 7010.
În lipsa iluminatului normal, identificarea hidranţilor trebuie să se facă prin iluminat de
securitate pentru marcarea hidranţilor interiori.
Robinetul hidrantului de incendiu, împreună cu echipamentul de serviciu format din furtun,
tamburul cu suportul său şi dispozitivele de refulare a apei, se montează într-o cutie specială,
amplasată în nişă sau firidă în zidărie, la înălţimea de 0,80 m ... 1,50 m de la pardoseală.
Hidranţii de incendiu interiori se echipează cu furtunuri semirigide sau cu furtunuri plate şi cu
ţevi de refulare universale montate la extremităţile furtunurilor pentru a forma, dirija şi
controla jetul de apă (standarde de referinţă SR EN 671-1 sau SR EN 671-2).
Furtunurile semirigide trebuie să aibă unul din următoarele diametre interioare: 19 mm; 25
mm; 33 mm. Diametrul nominal al furtunului plat nu trebuie să depăşească 52 mm. Fac
excepţie aplicaţiile specifice care permit alte valori.
Lungimea furtunului semirigid trebuie să fie de maxim 30 m.
Lungimea furtunului plat trebuie să fie de maxim 20 m.
Fac excepţie aplicaţiile specifice care permit alte lungimi ale furtunurilor.
Ţeava de refulare universală trebuie prevăzută cu un robinet de închidere a alimentării cu apă.
Robinetul de închidere trebuie să fie cu supapă sau de alt tip cu deschidere lentă. Robinetul
trebuie să se închidă prin acţionarea unei roţi de manevră în sens orar, iar sensul de
deschidere trebuie marcat.
Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori din construcţiile prevăzute cu instalaţii
de apă potabilă sau industrială se poate face prin reţele separate sau comune, inelare ori
ramificate.
Se prevăd reţele de distribuţie separate în următoarele situaţii:
a) la clădirile în care pentru apa potabilă sau industrială s-au utilizat reţelele de distribuţie din
materiale plastice;

DORNEI ”.
b) în cazurile în care presiunea necesară în instalaţiile pentru stingerea incendiilor este mai
mare de 6 bar;
c) când, potrivit avizului societăţii de distribuţie a apei, nu se poate asigura debitul de apă
pentru stins incendiul din conductele publice şi este necesar a se prevedea o gospodărie de
apă proprie (rezervor cuplat cu staţie de pompare a apei) pentru debitul de incendiu;
d) în cazul reţelelor interioare cu hidranţi de incendiu pentru care este prevăzut timpul
teoretic de funcţionare de 60 minute şi mai mult.
În reţelele instalaţiilor interioare de apă pentru incendiu, separate sau comune, se folosesc
numai conducte metalice.
Nu sunt admise conducte din materiale plastice.
Reţelele interioare care alimentează cu apă mai mult de 8 hidranţi de incendiu pe nivel, se
proiectează inelare. În distribuitorul reţelei de alimentare cu apă se prevede o conductă cu Dn
100 mm cu robinet de închidere, ventil de reţinere şi două racorduri fixe având cuplaj Storz
cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea de la pompele mobile de incendiu.
Reţelele inelare de conducte se prevăd cu robinete astfel încât, în caz de avarii, să nu se
întrerupă funcţionarea a mai mult de 5 hidranţi pe un nivel al clădirii.
Robinetele de pe reţelele inelare se montează la înălţimea de maximum 1,8 m faţă de nivelul
pardoselii curente, sigilate în poziţie normal deschis, dacă nu sunt prevăzute cu dispozitive de
acţionare de la distanţă.
Toate reţelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor cu hidranţi interiori se
proiectează şi se execută astfel încât să fie ferite de îngheţ, iar reviziile şi eventualele reparaţii
să se poată face cu uşurinţă.
1.1.10.13 Instalatii cu hidranti de incendiu exteriori - Echiparea tehnică cu hidranţi

de incendiu exteriori
Reţelele de distribuţie a apei din centrele populate (localităţi) trebuie să fie echipate cu
hidranţi exteriori, care trebuie să asigure condiţiile de debit şi presiune necesare stingerii
incendiilor, potrivit prevederilor Normativului P 118/2-2013 şi a celorlalte reglementări
tehnice referitoare la instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor din mediul
rural, după caz.
În cazurile în care, conform avizului regiei/societăţii furnizoare de apă din centre populate
(localităţi), reţelele nu asigură satisfacerea condiţiilor de debit şi presiune, se prevede rezervă
de apă pentru incendiu, dimensionată conform normativului.
Necesarul de apă pentru stingerea incendiilor la construcţiile precizate mai sus poate fi
asigurat prin extinderea reţelei de distribuţie din centrul populat (localitate), din reţelele de
distribuţie şi rezerva proprie sau numai din rezerva proprie.
Construcţiile la care trebuie asigurată echiparea cu hidranţi exteriori sunt:

DORNEI ”.
a) clădiri închise de importanţă excepţională şi deosebită (categoriile A şi B de

importanţă);
b) clădiri înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate;
c) clădiri de locuit colective cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane;
d) clădiri, compartimente de incendiu şi spaţii pentru comerţ cu mai mult de 2 (două)
niveluri sau cu aria construită mai mare de 600 m2;
e) clădiri administrative cu aria construită mai mare de 600 m2 sau cu mai mult de 4 (patru)
niveluri supraterane;
f) clădiri de sănătate/pentru supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adăpostirea copiilor
preşcolari, a bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost, cu mai mult de 2
(două) niveluri supraterane;
g) clădiri de cultură pentru mai mult de 100 persoane sau cu aria construită mai mare de
600 m2 sau cu mai mult de 2 (două) niveluri supraterane;
h) clădiri de învăţământ, cu mai mult de 200 persoane sau cu aria construită mai mare de
600 m2 ori cu mai mult de 2 (două) niveluri supraterane;
i) clădiri închise de sport, cu capacitate de primire mai mare de 300 de persoane;
j) clădiri de cult cu mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane şi aria construită peste 600 m2
sau pentru mai mult de 200 de persoane;
k) clădiri de turism cu mai mult de 50 de paturi sau cu aria construită mai mare de 600 m 2
şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;
l) clădiri montane sau din Delta Dunării, cu capacităţi mai mari de 150 de paturi şi mai
mult de 4 (patru) niveluri supraterane;
m) clădiri de cazare a elevilor, studenţilor, sportivilor cu mai mult de 100 de paturi sau cu
aria construită mai mare de 600 m2 şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;
n) clădiri de producţie şi/sau depozitare cu risc de incendiu mare sau foarte mare, cu aria
desfăşurată mai mare de 600 m2 şi volum peste 3000 m3;
o) depozite cu stive înalte (peste 6 m înălţime);
p) depozite deschise pentru materiale sau substanţe combustibile, cu aria construită mai
mare de 800 m2;
q) parcaje subterane cu mai mult de 10 autoturisme, potrivit reglementării specifice;
r) parcaje supraterane deschise cu mai mult de 2 (două) niveluri şi aria construită mai mare
de 600 m2;
s) clădiri civile subterane cu aria construită mai mare de 600 m2 şi 2 (două) sau mai multe
niveluri subterane.
La construcţiile pentru care, conform avizului regiei/societăţii furnizoare de apă din centre
populate (localităţi), reţelele nu asigură satisfacerea condiţiilor de debit şi presiune, amplasate
în intravilanul sau extravilanul centrelor populate (localităţilor), şi care nu sunt echipate cu
reţele de alimentare cu apă, stingerea din exterior a incendiilor se asigură din gospodării

DORNEI ”.
proprii de apă şi reţele de distribuţie prevăzute cu hidranţi, alcătuite şi dimensionate

corespunzător prezentului normativ.
Hidranţii de incendiu exteriori nu sunt obligatorii pentru protecţia construcţiilor enumerate
mai sus, amplasate izolat (la mai mult de 500 m de zone construite) şi care nu sunt echipate
cu instalaţii de alimentare cu apă, precum şi la construcţii izolate de producţie sau depozitare
cu arii construite sub 2000 m2 şi maximum două niveluri. În asemenea situaţii trebuie să se
asigure posibilităţi de alimentare cu apă a pompelor mobile de intervenţie din surse naturale
învecinate (râuri, lacuri, fântâni) sau din rezervoare (bazine).
1.1.10.14 Soluţii tehnice de realizare şi montare a instalaţiilor cu hidranţi de

incendiu exteriori
Hidranţii exteriori pot fi subterani sau supraterani.

Montarea cutiei obturatorului hidranţilor exteriori se face sub limita de îngheţ, măsurată de la
partea superioară a cutiei până la suprafaţa terenului amenajat.
Conductele pe care se amplasează hidranţii de incendiu exteriori au următoarele diametre
minime:
a) 100 mm pentru hidranţii Dn 80 mm, standarde de referinţă SR EN 14384 sau SR
EN 14339;
b) 150 mm pentru hidranţii Dn 100 mm, standarde de referinţă SR EN 14384 sau SR
EN 14339;
c) 250 mm pentru hidranţii Dn 150 mm, standard de referinţă SR EN 14384.
Hidranţii de incendiu exteriori se dotează cu accesorii pentru trecerea apei în funcţie de
scenariul de securitate la incendiu pentru situaţiile cele mai defavorabile, adoptate în proiect
(la clădirea sau compartimentul de incendiu cu debitul cel mai mare, intervenţie la nivelul cel
mai înalt etc.).
Pentru reţele a căror presiune nu poate asigura intervenţia directă, utilajul, accesoriile şi
materialul de intervenţie se păstrează la serviciul privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă,
astfel încât să poată fi utilizate în caz de incendiu.
Reţelele exterioare de alimentare cu apă la care debitele şi presiunile disponibile asigură
posibilitatea intervenţiei directe în caz de incendiu, de la hidranţii de incendiu exteriori, se
dotează cu accesorii în conformitate cu normele de dotare. Aceste accesorii pot fi păstrate în
cutii fixate pe pereţii construcţiilor sau pe cărucioare mobile adăpostite în încăperile
serviciului de pompieri.
Jeturile de apă realizate cu ajutorul hidranţilor de incendiu exteriori trebuie să atingă toate
punctele clădirilor (obiectivelor) protejate, considerând raza de acţiune a hidranţilor în
funcţiune cu lungimea furtunului de:
a) maximum 120 m la reţelele de alimentare cu apă la care presiunea asigură lucrul direct de
la hidranţi;

DORNEI ”.
b) 150 m în cazul folosirii motopompelor şi 200 m în cazul folosirii autopompelor.

Hidranţii de incendiu exteriori se amplasează la o distanţă de minimum 5 m de pereţii
exteriori ai clădirilor pe care le protejează.
Hidranţii de incendiu exteriori racordaţi la reţelele la care presiunea apei se asigură cu
ajutorul pompelor mobile, se amplasează la cel mult 2 m de marginea căilor de circulaţie.
Hidranţii de incendiu exteriori racordaţi la reţelele de alimentare cu apă, ce se montează în
spaţiile verzi ale ansamblurilor de locuinţe (reţele de serviciu), pot fi amplasaţi la o distanţă
de maximum 6 m de la marginea căii de circulaţie.
Hidranţii de incendiu exteriori racordaţi la reţelele de alimentare cu apă care au presiune
suficientă pentru asigurarea intervenţiei directe (fără ajutorul pompelor mobile) se pot monta
şi la distanţe mai mari faţă de calea de circulaţie.
Hidranţii de incendiu subterani nu se montează sub carosabilul străzilor.
Se interzice acoperirea hidranţilor subterani cu asfalt sau orice alte materiale care conduce la
imposibilitatea identificării sau utilizării acestora.
Hidranţii de incendiu subterani, care nu sunt montaţi sub trotuare pavate, se fixează în blocuri
de beton. În toate cazurile în care este posibil se recomandă montarea hidranţilor de incendiu
supraterani.
Poziţia hidranţilor de incendiu exteriori şi a căminelor de vane pentru instalaţii de incendiu se
marchează prin indicatoare. Standardul de referinţă este ISO 3864/1, 2, 3, 4 şi ISO 7010.
Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu exteriori se poate face prin unul din următoarele
sisteme:
a) din reţele la care presiunea apei permite intervenţia la stingerea incendiului, cu linii de
furtun racordate direct de la hidranţi. Acest sistem se recomandă să se prevadă atunci când
incendiul poate evolua rapid datorită combustibilităţii elementelor de construcţie şi a
materialelor utilizate sau depozitate (depozite de cherestea, paie, stuf, lichide combustibile
etc.), precum şi în cazul când nu se dispune de suficient personal şi de utilaje mobile de
intervenţie;
b) din reţele la care presiunea apei la hidranţii de incendiu exteriori (măsurată la suprafaţa
terenului) nu permite stingerea incendiului fără pompe mobile de intervenţie. La aceste reţele
presiunea apei nu trebuie să fie mai mică de 0,7 bar.
Racordurile fixe ale hidranţilor de suprafaţă trebuie să aibă cuplaj Storz cu diametrul de
trecere de 65 mm, iar mecanismul de acţionare trebuie să poată fi manevrat prin intermediul
unei chei fixe sau printr-o roată de mână.
Culoarea hidrantului exterior suprateran trebuie să fie "roşu" conform ISO 3864: 1, 2, 3, 4,
ISO 7010 şi SR ISO 6309.
Acolo unde acesta este instalat, capacul hidrantului trebuie să fie fixat sigur în poziţie în
timpul folosirii uzuale. Mijloacele de fixare trebuie să fie construite astfel încât să permită
îndepărtarea capacului de către utilizatori autorizaţi, dar şi să prevină îndepărtarea
neintenţionată. Proiectul nişei capacului tijei trebuie să fie adecvat cu capătul tijei ventilului.

DORNEI ”.
1.1.10.15 REALIZAREA TRASEELOR DE CONDUCTE ŞI/SAU CABLURI LA

INSTALAŢIILE DE STINS INCENDIU CU DIOXID DE CARBON
În funcţie de condiţiile specifice, la instalaţiile de stins incendiu cu dioxid de carbon se pot

utiliza următoarele feluri de conducte:
- ţevi şi fitinguri din oţel zincate la interior şi la exterior, în spaţii puţin nocive;
- ţevi şi fitinguri din cupru sau din alamă, în spaţii puţin nocive;
- ţevi din materiale speciale (oţeluri inoxidabile) şi ţevi cu protecţii antiacide, în spaţii extrem
de corosive.
Este interzisă folosirea în instalaţiile de stins incendii cu dioxid de carbon a ţevilor şi
fitingurilor din fontă. Îmbinările ţevilor se execută, de regulă, cu fitinguri filetate sau cu
flanşe.
Presiunea de transport a dioxidului de carbon prin conducte trebuie să fie superioară presiunii
punctului triplu, în vederea evitării formării dopurilor de gheaţă (rezultate din transformarea
dioxidului de carbon în zăpadă carbonică).
Pentru evitarea producerii expansiunii dioxidului de carbon şi îngheţarea lui pe conducte, la
proiectarea şi realizarea sistemelor de stingere se adoptă soluţia cu secţiuni variabile ale
conductelor, corespunzătoare debitelor de dioxid de carbon transportate.
Traseele conductelor pentru dioxid de carbon vor fi cât mai scurte posibil şi de regulă,
conductele se pozează aparent, iar în cazul în care nu este posibil se asigură posibilităţi de
vizitare şi control.
În situaţia în care conductele de transport străbat spaţii supuse condiţiilor atmosferice
exterioare, conductele se protejează corespunzător (termic şi anticorosiv).
La traversarea pereţilor şi planşeelor clădirilor de către conductele instalaţiilor de stingere cu
dioxid de carbon, se prevăd sisteme de etanşare adecvate.
Pentru protecţia anticorosivă a instalaţiei de aer comprimat din componenţa instalaţiilor cu
dioxid de carbon de joasă presiune, se prevăd filtre uscătoare (cu silicagel) pentru reducerea
umidităţii.
Conductele instalaţiei interioare de distribuţie a dioxidului de carbon se montează aparent sau
în canale, având acces pentru control. Traseul se alege astfel încât să conducă la pierderi
minime de sarcină, iar conductele vor fi bine fixate şi ferite de acţiuni mecanice, termice şi
chimice.
Conductele de transport a dioxidului de carbon montate în canale împreună cu conducte de
fluide calde sau pozate aerian la mai puţin de 0,50 m de conductele calde se protejează
termic.
1.1.10.16 REALIZAREA TRASEELOR DE CONDUCTE ŞI/SAU CABLURI LA

INSTALAŢII DE STINGERE A INCENDIILOR CU AZOT

DORNEI ”.
Înainte de montarea echipamentelor, aparatelor, conductelor şi a accesoriilor acestora, trebuie

să se verifice starea lor de integritate. Ele nu trebuie să prezinte deformări, urme de loviri, etc.
Traseele conductelor cu IG - 100 trebuie să nu intersecteze traseele altor conducte prin care
circulă fluide care pot contamina sistemul.
Conductele cu IG - 100 se execută din ţevi din oţel care trebuie să aibă suprafaţa interioară
netedă. În cazul montării în spaţii cu agenţi corosivi, conductele se protejează împotriva
coroziunii.
Se iau măsuri de evitare a înfundării conductelor şi a duzelor cu impurităţi care ar bloca
transportul şi distribuţia IG - 100, precum şi refularea acestuia în incinta protejată.
Lungimea conductei de la rezervoarele sau buteliile de azot până la distribuitor nu trebuie să
depăşească 200 m.
Conductele de transport şi distribuţie se leagă la pământ, conform prevederilor Normativului
I 7. Standardele de referinţă sunt STAS 6616 şi 6119.
1.1.10.17 AMPLASAREA COMPONENTELOR INSTALAŢIILOR FIXE DE

STINGERE A INCENDIULUI CU DIOXID DE CARBON
Instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu dioxid de carbon de înaltă presiune se compun

din:
-recipienţi (butelii) cu dioxid de carbon grupate în:
- sistem de alimentare principal (baterie activă principală);
- sistem de alimentare de rezervă (baterie activă de rezervă), după caz;
- colector de dioxid de carbon (sau conducte colectoare în cazul sistemelor cu mai multe
baterii principale sau de rezervă);
- dispozitive de acţionare;
- dispozitive şi echipamente electrice de detecţie, semnalizare şi comandă;
- conducte pentru transportul şi distribuţia dioxidului de carbon;
- duze pentru refularea dioxidului de carbon;
- aparatura pentru control;
- conducte de comandă.
Instalaţiile fixe de stingere cu dioxid de carbon de joasă presiune se compun din:
- recipienţi (rezervoare) termoizolate pentru depozitarea dioxidului de carbon lichid;
- conducte principale de transport;
- distribuitoare cu dispozitive de declanşare;
- conducte pentru transportul şi distribuţia dioxidului de carbon;
- duze pentru refularea dioxidului de carbon;
- dispozitive şi echipamente electrice de detecţie, semnalizare şi comandă;
- aparatura pentru control;

DORNEI ”.
- agregate frigorifice pentru răcirea dioxidului de carbon, inclusiv aparatura de măsurare,

comandă şi acţionare;
- conducte de comandă şi instalaţie de pregătire a substanţei de stingere.
Sistemul de detectare, semnalizare şi comandă a instalaţiei de stingere cu dioxid de carbon
are scopul detectării sigure a izbucnirii incendiului încă din faza incipientă, precum şi
efectuarea acţionărilor automate prestabilite.
Principalele componente ale instalaţiei de detectare, semnalizare şi comandă sunt
următoarele:
- detectoarele;
- butoanele manuale de semnalizare;
- centrala de detectare, semnalizare şi comandă;
- circuitele electrice aferente instalaţiei;
- aparatajul de semnalizare optică şi acustică;
- dispozitivele electromecanice de comandă a acţionărilor.
Detectoarele trebuie să asigure depistarea incipientă a izbucnirii incendiului. Detectoarele pot
fi simple - care detectează un singur parametru al arderii (fum, flacără, temperatură), sau
multiple - care detectează simultan doi sau trei parametri ai arderii. Indiferent de tipul
detectoarelor utilizate, în incinta protejată trebuie să se asigure minimum două detectoare.
Circuitele de semnalizare care asigură transmiterea semnalelor de la detectoare la centrala de
semnalizare şi comandă se realizează respectându-se reglementările tehnice de specialitate şi
condiţiile impuse de producător.
Circuitele vor fi corespunzător dimensionate, cu trasee cât mai scurte şi sigure în funcţionare.
Locul de amplasare al centralei de semnalizare va fi fără risc mare de incendiu, prevăzut cu
iluminat de siguranţă corespunzător şi accesibil personalului autorizat.
Amplasarea bateriilor de butelii cu dioxid de carbon în instalaţiile fixe de înaltă
presiune
Se recomandă ca bateriile cu recipienţi (butelii) cu dioxid de carbon să fie amplasate într-o
încăpere separată, protejată corespunzător, cu acces uşor din exterior, direct sau dintr-o
circulaţie funcţională (coridor, hol etc.). În cazul instalaţiilor de stingere locale montate direct
pe utilaje, bateriile cu recipienţi cu dioxid de carbon se pot amplasa şi în secţiile de fabricaţie,
cu condiţia ca încăperile să fie dotate cu instalaţii mecanice de ventilare generală.
Spaţiile în care se montează bateriile active şi de comandă aferente instalaţiei fixe de stins
incendiu cu dioxid de carbon (staţiile de distribuţie), se separă de restul construcţiei.
Elementele de separare trebuie să fie minimum REI 120 minute pentru pereţi şi REI 60
minute pentru planşee, iar uşa de acces trebuie să fie de clasa minim A2-s1,d0. Rezistenţa la
foc a uşii trebuie să fie minimum EI2 30 - C, dacă accesul nu este direct în exterior. În cazul
în care încăperile în care se amplasează bateriile cu recipiente cu dioxid de carbon au un
perete exterior cu ferestre, acestea trebuie să aibă geamuri protejate împotriva radiaţiilor
solare.

DORNEI ”.
Încăperile staţiilor de distribuţie a dioxidului de carbon se prevăd cu ventilare natural-

organizată (ferestre mobile şi goluri de admisie a aerului), sau cu ventilare mecanică. La
staţia de distribuţie se prevede obligatoriu ventilare mecanică de avarie care să asigure un
număr de (5 ... 10) schimburi orare de aer. Aspiraţia acestei instalaţii trebuie să fie de la
partea inferioară a încăperii, iar comanda de acţionare se asigură manual din exterior.
Structurile metalice ale bateriilor active şi de comandă se montează lângă pereţi, la distanţa
de minimum 0,15 m de aceştia. Pe partea de acţionare manuală a bateriilor (faţă de zidurile
frontale) şi între baterii se asigură distanţe de 0,80 - 1,00 m, pentru a permite efectuarea cu
uşurinţă a operaţiilor de montaj, verificare şi control a echipamentelor instalaţiei de stingere.
În situaţia montării a câte două baterii spate în spate, se asigură distanţa de 0,15 m între ele şi
0,80 m faţă de bateriile vecine. La stabilirea dispunerii elementelor componente din cadrul
staţiei de distribuţie trebuie să se asigure accesul personalului de supraveghere la butelii,
precum şi la punctele de comandă ale acestora (cutii, cleme, ventile etc.).
Amplasarea recipientelor cu dioxid de carbon în instalaţii fixe de joasă presiune
Recipienţii (buteliile) de stocare şi accesoriile acestora trebuie dispuse astfel încât
inspectarea, probarea, reîncărcarea şi alte lucrări de întreţinere să se poată face uşor, iar
întreruperile de funcţionare să fie minime.
Recipienţii de stocare se amplasează cât mai aproape posibil de incintele protejate, ferite de
foc sau de explozie.
Recipienţii de stocare trebuie protejaţi împotriva fenomenelor meteorologice grele, a
deteriorărilor mecanice, coroziunilor chimice sau a altor degradări.
Amplasarea reţelei de conducte pentru transportul şi distribuţia dioxidului de carbon
Amplasarea elementelor reţelei de transport şi distribuţie a dioxidului de carbon se face astfel
încât să nu afecteze gabaritul căilor de acces şi de evacuare, permiţând circulaţia persoanelor
în condiţii de siguranţă.
Conductele instalaţiei interioare de distribuţie a dioxidului de carbon se montează aparent sau
în canale, având acces pentru control. Traseul se alege astfel încât să conducă la pierderi
minime de sarcină, iar conductele trebuie să fie bine fixate şi ferite de acţiuni mecanice,
termice şi chimice.
Conductele de transport a dioxidului de carbon montate în canale împreună cu conducte de
fluide calde sau pozate aerian la mai puţin de 0,50 m de conductele calde, se protejează
termic.
Conductele de transport, distribuţie şi comandă se pozează cu respectarea următoarelor
distanţe minime de siguranţă:
a) 0,20 m faţă de cabluri electrice de joasă tensiune;
b) 0,30 m faţă de cabluri cu tensiuni de 1 până la 20 kV (inclusiv);
c) 0,35 m faţă de cabluri cu tensiuni de la 20 până la 35 kV, inclusiv;
d) 0,50 m faţă de conducte calde cu ts >/= 50 °C;
e) 0,30 m faţă de conducte pentru fluide reci cu ts < 50 °C.

DORNEI ”.
Pozarea conductelor de transport a dioxidului de carbon se face obligatoriu deasupra traseelor

cablurilor electrice şi sub conductele calde.
Amplasarea armăturilor, dispozitivelor şi echipamentelor
Toate dispozitivele de acţionare, armăturile pentru eliberarea dioxidului de carbon şi
dispozitivele de siguranţă trebuie să fie amplasate, montate şi protejate în mod corespunzător
astfel încât să poată fi uşor acţionate, să nu fie supuse la deteriorări mecanice, coroziuni
chimice sau alte deteriorări care le-ar scoate din funcţiune.
Dispozitivele care controlează eliberarea şi distribuţia dioxidului de carbon şi sunt prevăzute
cu declanşare manuală în caz de urgenţă (exemplu, robineţii de linie), se grupează pe cât
posibil, astfel încât acţionările manuale să se facă dintr-un singur loc sau din cât mai puţine
locuri.
Gurile de aspiraţie ale instalaţiei de ventilare prevăzute pentru evacuarea dioxidului de carbon
din staţia de distribuţie sau după caz, după stingere în incinta protejată, se amplasează cât mai
aproape de pardoseală.
Agregatele frigorifice aferente instalaţiilor de stingere de joasă presiune se amplasează în
apropierea recipienţilor aferenţi.
Amplasarea duzelor de refulare (deversare) a dioxidului de carbon
Duzele de refulare se dispun la partea superioară a incintei protejate (sub plafon, pardoseală
înaltă, planşeu tehnologic etc.), perpendicular pe suprafaţa de protejat şi la 1/3 din înălţimea
incintei, instalate sub un unghi de 45° până la 90° (pentru a asigura umplerea cu dioxid de
carbon a spaţiilor inferioare).
Duzele trebuie dispuse astfel încât produsele care au luat foc să nu fie agitate sau împrăştiate
de jetul de dioxid de carbon.
1.1.10.18 AMPLASAREA COMPONENTELOR INSTALAŢIILOR FIXE DE

STINGERE A INCENDIILOR CU AZOT
Instalaţiile fixe de stingere a incendiului cu azot se compun, în principal, din:

- sursa de alimentare cu azot;
- instalaţia de reducere a presiunii;
- dispozitive de acţionare;
- reţeaua de distribuţie cu duze de refulare a azotului în spaţiul protejat;
- dispozitive de avertizare a oamenilor;
- dispozitive de semnalizare a intrării în funcţiune a instalaţiei (intrarea în funcţiune a
instalaţiei se face după avertizarea şi evacuarea oamenilor).
Sursele de alimentare cu azot ale instalaţiilor fixe de stingere a incendiului sunt:
- rezervoare de înmagazinare la presiunea de (6 ... 8) bar (pentru azotul provenit din
fracţionarea aerului în instalaţii tehnologice);
- recipienţi (butelii) de azot la presiuni de 135 şi 200 bar.

DORNEI ”.
1.1.10.19 EXECUTAREA ŞI MONTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A

INCENDIILOR CU DIOXID DE CARBON
Subansamblurile şi echipamentele instalaţiei de stingere se transportă ambalate, păstrându-se

caracteristicile tehnice şi constructive cu care au fost realizate de producător, şi se
depozitează în condiţii de siguranţă.
Înainte de montarea conductelor şi a celorlalte accesorii aferente acestora, se verifică starea
lor, neadmiţându-se trecerea la montaj dacă au deformări sau urme de lovire.
Montajul şi prima punere în funcţiune a agregatului frigorific, precum şi reglarea ventilului
de laminare pentru asigurarea temperaturii în evaporator se realizează conform instrucţiunilor
precizate în cărţile tehnice ale utilajelor.
Producătorii şi, după caz, furnizorii de baterii şi echipamente vor livra odată cu acestea şi
piesele de rezervă necesare.
Conductele de transport şi de distribuţie a dioxidului de carbon se montează conform
prevederilor proiectului şi specificaţiilor producătorului şi se leagă la pământ corespunzător
prevederilor Normativului I 7.
1.1.10.20 EXECUTAREA ŞI MONTAREA INSTALAŢIILOR FIXE DE

STINGERE A INCENDIILOR CU AZOT (IG-100)
Înainte de montarea echipamentelor, aparatelor, conductelor şi a accesoriilor acestora, se va

verifica starea lor de integritate. Ele nu trebuie să prezinte deformări, urme de loviri etc.
Rezervoarele şi recipientele (buteliile) cu IG - 100, precum şi distribuitorul instalaţiei se
amplasează în încăperi uşor accesibile, ferite de radiaţii termice. Buteliile cu IG - 100 se
introduc pe piaţă şi se utilizează conform reglementărilor tehnice în vigoare. Recipientele
(buteliile) sub presiune şi armăturile aferente trebuie să respecte prevederile reglementărilor
tehnice în vigoare.
Echipamentele, aparatele, dispozitivele de acţionare, reţeaua de conducte şi armăturile
instalaţiei cu azot, trebuie să fie amplasate, montate şi protejate astfel încât să fie uşor
acţionate şi să nu fie supuse deteriorării mecanice, coroziunii sau altor acţiuni care le-ar putea
scoate din funcţiune.
Traseele conductelor cu IG - 100 trebuie să nu intersecteze traseele altor conducte prin care
circulă fluide care pot contamina sistemul.
Conductele cu IG - 100 se execută din ţevi din oţel care trebuie să aibă suprafaţa interioară
netedă. În cazul montării în spaţii cu agenţi corosivi, conductele se protejează împotriva
coroziunii.

DORNEI ”.
După montarea reţelei de distribuţie şi înainte de montarea duzelor, conductele se curăţă de

impurităţi prin suflare cu aer comprimat. La montarea duzelor de refulare se va urmări ca
acestea să nu se înfunde, deformeze etc.
Conductele de transport şi distribuţie se leagă la pământ, conform prevederilor Normativului
I 7-2011.

STINGERE A INCENDIILOR CU ARGON (IG-01)
Echipamentele, aparatele, dispozitivele şi subansamblele instalaţiei de stingere a incendiilor

cu argon se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu care
au fost realizate de producător şi se depozitează în condiţii de siguranţă.
Beneficiarul instalaţiei de stingere a incendiului cu argon are obligaţia asigurării depozitării
în condiţii de siguranţă a subansamblurilor, echipamentelor şi materialelor aferente până la
terminarea montajului şi a punerii în funcţiune a instalaţiei, răspunzând de păstrarea lor
împreună cu unitatea de montaj.
Înainte de montarea buteliilor cu argon, dispozitivelor de acţionare, conductelor şi a celorlalte
accesorii aferente instalaţiei de stingere, se verifică starea lor, neadmiţându-se montajul dacă
prezintă deformări sau urme de lovire.
La montarea bateriilor de butelii cu argon, a echipamentelor şi a dispozitivelor de comandă şi
acţionare, se respectă instrucţiunile de montaj precizate în cărţile tehnice ale acestora (puse la
dispoziţie de producători).
Reţelele de conducte de transport şi distribuţie, precum şi conductele pe care se montează
duzele de refulare, se fixează rigid cu bride, care să preia efortul produs la refularea
substanţei de stingere. Bridele de fixare a conductelor vor permite dilatările şi contracţiile
funcţionale.
Conductele de distribuţie a argonului se execută conform proiectului şi se leagă la pământ
conform prevederilor Normativului I 7-2011.

STINGERE A INCENDIILOR CU INERGEN (IG-541)
Subansamblurile, echipamentele, aparatele şi dispozitivele instalaţiei de stingere a incendiilor

cu INERGEN se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice şi constructive cu
care au fost realizate de producător şi se depozitează în condiţii de siguranţă.
Beneficiarul instalaţiei de stingere a incendiului cu INERGEN are obligaţia asigurării
depozitării în condiţii de siguranţă a subansamblurilor, echipamentelor şi materialelor
aferente până la terminarea montajului şi a punerii în funcţiune a instalaţiei, răspunzând de
păstrarea lor împreună cu unitatea de montaj.

DORNEI ”.
Înainte de montarea buteliilor (recipienţilor), echipamentelor, dispozitivelor de acţionare,

conductelor şi a celorlalte accesorii aferente instalaţiei de stingere se verifică starea lor,
neadmiţându-se montajul dacă prezintă deformări sau urme de lovire.
La montarea bateriilor de butelii, a echipamentelor şi a dispozitivelor de comandă şi acţionare
se respectă instrucţiunile de montaj precizate în cărţile tehnice ale acestora (puse la dispoziţie
de producători).
Reţelele de conducte de transport şi distribuţie, precum şi conductele pe care se montează
duzele de refulare se fixează rigid cu bride care să preia efortul produs la refularea substanţei
de stingere. Bridele de fixare a conductelor de transport vor permite dilatările şi contracţiile
funcţionale.
Conductele de transport şi distribuţie a substanţei de stingere INERGEN se execută conform
proiectului şi se leagă la pământ conform prevederilor Normativului I 7-2011.
1.1.10.23 EXECUTAREA ŞI MONTAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A

INCENDIILOR CU GENERATOARE DE AEROSOLI
Înainte de montare se verifică şi inspectează vizual componentele instalaţiei pentru stingerea

incendiilor, urmărind integritatea şi starea lor funcţională.
La generatoarele de aerosoli cu declanşator electric, se verifică obligatoriu integritatea
circuitului electric intern (cu tester).
La amplasarea şi montarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor se au în
vedere următoarele:
- suporţii de fixare să asigure prinderea lor simplă, rapidă şi rigidă;
- poziţia de montare să fie stabilită în funcţie de capacitatea generatorului de aerosoli şi
de zona protejată;
- poziţia de montare să ţină seama de posibilitatea stratificării termice (în cazul generatoarelor
cu fitil);
- capacitatea de stingere şi zona de acoperire a generatorului de aerosoli prevăzut (la
amplasarea instalaţiilor acţionate de sisteme de detectare şi semnalizare a incendiilor);
- variaţia temperaturii şi atingerea valorii critice a temperaturii pentru detectoarele de
temperatură sau de declanşare prin fitil a generatorului de aerosoli (în incintele cu plafoane
casetate);
- distanţele dintre grinzile transversale care pot realiza zone cu acumulări de căldură (la
plafoanele înclinate);
- traseul probabil al migrării fumului în caz de incendiu.
Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor pot fi instalate pe pereţii şi/sau tavanele
incintelor, ori în interiorul echipamentelor protejate, respectând specificaţiile producătorului.

DORNEI ”.
Distanţa faţă de pardoseala incintei protejate de generatoarele de aerosoli pentru stingerea

incendiilor va fi de circa 2,00 m (pentru generatoare cu masă peste 2 kg, distanţa poate fi mai
mare).
Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor se instalează pe console. La instalarea
pe pereţi a generatoarelor trebuie păstrată distanţa de cel puţin 1,00 m faţă de rafturi sau
obiecte învecinate. Această distanţă trebuie mărită pentru generatoare de aerosoli cu masa
mai mare de 2 kg.
Aceleaşi reguli se aplică şi în cazul instalării generatoarelor pe tavane, respectându-se
distanţele prevăzute pentru cele montate pe pereţi.
Se va evita instalarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor în dreptul uşilor,
a ventilatoarelor, trapelor, ferestrelor, paravanelor etc.
Prin montaj se va evita infiltrarea noroiului, uleiurilor, substanţelor corosive şi a altor
substanţe în interiorul generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor, inclusiv la
fitilul termic sau fuzibil.
Generatoarele de aerosoli pentru stingerea incendiilor trebuie poziţionate în incintele
protejate astfel încât dispersarea aerosolului să nu împiedice evacuarea oamenilor în caz de
incendiu.
Detectoarele de incendiu aferente instalaţiei de stingere a incendiilor cu generatoare de
aerosoli şi respectiv fitilul termic sau fuzibilul pentru activarea generatoarelor de aerosoli,
trebuie dispuse în apropierea punctelor probabile de izbucnire a incendiului.
Acţionările manuale de activare trebuie instalate în locuri uşor accesibile personalului
specializat şi abilitat.
Atunci când utilizează mai mult de o unitate de generatoare de aerosoli pentru stingerea
incendiilor este obligatorie conectarea acestora în paralel la sursa de energie.
Conectarea la reţeaua de alimentare cu energie electrică a generatoarelor de aerosoli cu
acţionare electrică se realizează obligatoriu în următoarea ordine:
- se conectează firele la terminalele generatorului de aerosoli;
- se conectează firele la componentele sistemului de stingere a incendiilor;
- se conectează firele la sursa de energie.
Generatoarele de aerosoli cu acţionare prin fitil termic sau element fuzibil pot avea aceste
dispozitive asamblate la unitatea activă sau neasamblate.
1.1.10.24 Probarea instalatiilor de stingere incendii
Probarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă

Instalaţiile de limitare şi stingere cu apă sunt supuse următoarelor probe:
- probe de presiune;
- probe de funcţionare.

DORNEI ”.
Probele hidraulice ale instalaţiei de alimentare cu apă se efectuează la presiunea de 1,5 ori
presiunea de regim, dar nu mai mică de 6 bar. Conductele se menţin sub presiune timpul
necesar verificării tuturor traseelor şi îmbinărilor, dar nu mai puţin de 20 de minute. În
intervalul de 20 de minute nu se admite scăderea presiunii.
Presiunea în conducte se realizează cu o pompă de încercări hidraulice care se amplasează în
punctul cel mai de jos al conductelor şi se citeste pe un manometru montat pe pompă.
Proba de funcţionare a instalaţiilor se va efectua verificându-se dacă instalaţia funcţionează la
parametrii proiectaţi şi asigură necesarul de apă (debit, lungime jet, etc.) în cazul unei situaţii
de incendiu.
Pompele de incendiu se montează astfel încât nivelul rezervei de apă pentru incendiu să fie
mai sus decât partea superioară a corpului pompei (pompă înecată). Conductele de legătură
între pompe şi rezervor nu se montează deasupra nivelului rezervei de apă pentru incendiu.
Fac excepţie pompele prevăzute cu sisteme de autoamorsare avizate de organele abilitate,
care se montează conform indicaţiilor producătorului.
Pentru încercarea periodică a pompelor de incendiu se recomandă asigurarea posibilităţii
întoarcerii apei în rezervor.
Schema instalaţiei, calculul şi execuţia reţelelor, hidrofoarelor, rezervoarelor şi a conductelor
din staţiile de pompare se fac astfel încât, în cazul unei avarii, în orice porţiune a acestor
conducte şi ale elementelor acestora să se poată asigura condiţiile de debit şi de presiune pe
durata teoretică a incendiului.
Presiunea de încercare a coloanelor uscate este de 25 bar.
Probarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu gaze
După montarea instalaţiilor cu gaze se efectuează probele de rezistenţă la presiune şi de

etanşeitate cu aer comprimat.
Probele de funcţionare constau în controlul funcţionării dispozitivelor de comandă, a
dispozitivelor de alarmă, a aparatelor şi armăturilor montate pe reţeaua de conducte. În cadrul
probei de funcţionare se verifică acţionarea instalaţiei atât local, cât şi de la distanţă (dacă
este cazul).
Pe timpul probei se iau măsuri de siguranţă pentru evitarea accidentelor şi a pagubelor
materiale.
Se verifică etanşeitatea spaţiului protejat supus inundării totale cu gaz pentru stingerea
incendiului, aplicând testul de presurizare cu ventilare prin uşă pentru determinarea timpului
probabil de retenţie a azotului.
Odată cu încheierea probelor de recepţie trebuie definitivată şi instruirea personalului care
asigură exploatarea şi întreţinerea instalaţiei de stingere, consemnându-se acest lucru în
procesul-verbal de recepţie.

DORNEI ”.
În toate locurile unde se utilizează dioxidul de carbon ca substanţă de stingere şi există riscul
ca oamenii să fie afectaţi, se prevăd indicatoare corespunzătoare de avertizare.
În interiorul incintelor protejate supuse inundării cu dioxid de carbon se afişează vizibil
panouri inscripţionate cu următorul text:
"ÎN CAZ DE ALARMĂ, INCENDIU SAU DE DEGAJARE A DIOXIDULUI DE
CARBON, PĂRĂSIŢI IMEDIAT INCINTA - PERICOL DE MOARTE".
Pe feţele exterioare ale uşilor incintelor în care sunt amplasate bateriile de recipienţi (butelii)
cu dioxid de carbon, se inscripţionează:
"ATENŢIE! STRICT INTERZIS ACCESUL PERSOANELOR NEAUTORIZATE.

DEPOZIT DE DIOXID DE CARBON – PERICOL DE MOARTE!"
În apropierea bateriilor de comandă (pentru instalaţiile de înaltă presiune) sau în camera de

comandă (pentru instalaţiile de joasă presiune), la loc vizibil se afişează panouri conţinând:
- schemele de funcţionare ale instalaţiei;
- instrucţiunile de exploatare ale instalaţiei;
- instrucţiunile specifice de protecţie a muncii şi măsurile pentru prevenirea accidentelor
umane în timpul şi după inundarea cu dioxid de carbon.
Verificarea şi probarea generatoarelor de aerosoli pentru stingerea incendiilor
După terminarea lucrărilor se verifică dacă montarea generatoarelor de aerosoli pentru

stingerea incendiilor s-a efectuat corespunzător instrucţiunilor de montare şi a documentaţiei
tehnice.
Verificările de recepţie se stabilesc şi se efectuează pe bază de contract, de comun acord cu
beneficiarul, sau prin sistemul calităţii propriu al producătorului.
1.1.10.25 Punerea in functiune
Punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon se

poate face:
- manual;
- automat.
Punerea automată în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon
poate fi cu acţionare pneumatică, mecanică, electrică, pneumo-mecanică, electrică combinată
cu pneumatică (pentru sistemele de joasă presiune), electrică combinată cu pneumo-mecanică
(pentru sistemele de înaltă presiune) sau cu alte sisteme de acţionare.

DORNEI ”.
Centralele de semnalizare şi comandă trebuie să realizeze alarmarea utilizatorilor şi punerea

în funcţiune (declanşarea) instalaţiei de stingere cu temporizarea respectivă, numai după
efectuarea acţionărilor prestabilite. Se va asigura totodată:
- eliminarea posibilităţilor de declanşare accidentală a instalaţiilor de stingere;
- efectuarea automată, înainte de declanşare, a alarmării utilizatorilor şi a unor acţionări
prestabilite cum sunt: întreruperea funcţionării instalaţiilor de ventilare-climatizare din
incinta protejată; închiderea elementelor de protecţie a golurilor funcţionale (uşi, ferestre,
trape etc.); întreruperea funcţionării unor instalaţii care pot perturba stingerea etc. Alertarea
automată a serviciului de pompieri civili este obligatorie, iar a pompierilor militari se face la
cererea beneficiarului;
- temporizarea declanşării instalaţiei de stingere corespunzător efectuării unor acţiuni şi
măsuri de protecţie a utilizatorilor (de regulă sub 60 de secunde). Nu se admite un timp de
temporizare care să depăşească 120 de secunde;
- funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiei de stingere.
Instalaţiile fixe de stingere la care punerea în funcţiune este automată, pot fi prevăzute şi cu
posibilitatea de blocaj a comenzii de declanşare a deversării automate. Această blocare se
poate asigura şi de la centrala de semnalizare şi comandă, când aceasta este amplasată în
apropierea incintei protejate şi se poate interveni la ea în timp util.
Dispozitivele de comandă şi de acţionare trebuie să fie sigure în funcţionare. Toate acţionările
automate vor fi dublate de acţionări manuale.
Punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu argon se face

automat şi manual.
Punerea automată în funcţiune se realizează prin acţionare electrică, mecanică sau
pneumatică.
Dispozitivele de acţionare electrică pot fi utilizate în medii cu temperaturi cuprinse între 0
grade C şi 54 grade C.
Înainte de refularea substanţei de stingere în spaţiul protejat, la semnalizarea instalaţiei de
detectare ce comandă instalaţia de stingere cu acţionare automată, se declanşează prealarma
şi apoi alarma, realizând, totodată, acţionările prestabilite (întreruperea funcţionării sistemului
de ventilare, acţionarea elementelor de închidere a golurilor din pereţi şi planşee, alertarea
serviciului de pompieri etc.).
Se iau măsuri ca procesul de stingere să nu poată fi declanşat accidental.
Punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu INERGEN se poate

face automat şi manual.
Punerea automată în funcţiune se poate realiza prin acţionare electrică, mecanică sau
pneumatică.

DORNEI ”.

La punerea în funcţiune a instalaţiei de stingere a incendiului cu INERGEN, se vor avea în
vedere următoarele:
- înainte de deversarea substanţei de stingere în incinta protejată, la semnalizarea uneia
dintre cele două linii de detectare ale instalaţiei de stingere cu acţionare automată să
declanşeze prealarma şi la semnalizarea şi a celei de a doua linii de detectare să declanşeze
alarma, realizând totodată acţionările prestabilite (întreruperea funcţionării sistemului de
ventilare, acţionarea elementelor de închidere a golurilor din pereţi şi planşee, alertarea
serviciului de pompieri etc.);
- procesul de stingere să nu poată fi declanşat accidental.
Punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu argon se face automat şi
manual.
Punerea automată în funcţiune se realizează prin acţionare electrică, mecanică sau
pneumatică.
Înainte de refularea substanţei de stingere în spaţiul protejat, la semnalizarea instalaţiei de
detectare ce comandă instalaţia de stingere cu acţionare automată, se declanşează prealarma
şi apoi alarma, realizând, totodată, acţionările prestabilite (întreruperea funcţionării sistemului
de ventilare, acţionarea elementelor de închidere a golurilor din pereţi şi planşee, alertarea
serviciului de pompieri etc.).
Se iau măsuri ca procesul de stingere să nu poată fi declanşat accidental.
1.1.10.26 receptia sistemelor de stingere incendii
Recepţia instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu gaze
Încercări
Instalaţia completă trebuie să fie supusă încercării de către o persoană competentă pentru a
obţine aprobarea de către autorităţile competente. Numai echipamentul şi dispozitivele
proiectate conform standardelor naţionale trebuie să fie utilizate în instalaţie. Pentru a
determina faptul că instalaţia a fost montată corespunzător şi că va funcţiona conform
specificaţiilor, trebuie să fie efectuate încercările precizate mai jos.
Verificarea componentelor mecanice
Sistemul de distribuţie prin conducte trebuie să fie examinat pentru a determina conformitatea
cu documentele de proiectare şi de execuţie.

DORNEI ”.
Dimensiunile duzelor şi mărimea conductelor şi, dacă este cazul, a dispozitivelor de reducere
a presiunii, precum şi a celorlalte armături, trebuie să fie în conformitate cu piesele desenate
ale instalaţiei.
Îmbinările conductelor, duzele de refulare şi suporturile conductelor trebuie să fie solid
fixate, pentru a preveni deplasări verticale sau laterale neacceptabile în timpul descărcării.
Duzele de refulare trebuie să fie instalate astfel încât conductele să nu poată fi detaşate în
timpul refulării.
În timpul asamblării, sistemul de distribuţie prin conducte trebuie să fie examinat în interiorul
său pentru a detecta posibile urme de ulei sau pământ, care ar putea afecta zona protejată sau
influenţa distribuţia agentului de stingere prin reducerea ariei efective a orificiului duzei.
Duzele de refulare trebuie să fie orientate astfel încât să poată fi realizată optim dispersarea
agentului de stingere.
În cazul în care sunt instalate deflectoare, acestea trebuie să fie poziţionate pentru a fi cât mai
eficiente posibil.
Duzele de refulare, conductele şi bridele de montare trebuie să fie instalate astfel încât să nu
fie potenţiale surse de rănire a personalului. Agentul de stingere nu trebuie refulat direct în
arii în care personalul poate să fie prezent, în spaţii normale de lucru sau pe mobilier sau
rafturi nefixate, dulapuri sau suprafeţe similare, în cazul în care ar putea fi prezente obiecte
instabile care pot fi azvârlite.
Toate rezervoarele de depozitare a agentului de stingere trebuie să fie amplasate în locuri
adecvate, potrivit normativelor tehnice, legislaţiei şi documentaţiei aprobată.
Toate rezervoarele şi bridele de montare trebuie să fie fixate solid în concordanţă cu cerinţele
producătorilor.
În general nu este recomandată o încercare de funcţionare cu refularea agentului de stingere.
Cu toate acestea, în cazul în care se efectuează o astfel de încercare, trebuie să se determine
masa agentului de stingere folosit, prin cântărire sau prin alte metode aprobate. Măsurătorile
concentraţiei trebuie să fie efectuate în minimum trei puncte, dintre care unul este punctul cu
cel mai ridicat risc.
Pot fi utilizate, în mod normal, şi alte metode de evaluare, pentru a reduce refularea inutilă în
mediu – spre exemplu, încercarea de presurizare cu ventilator. Cu toate acestea, o încercare
de refulare poate fi efectuată dacă este considerată acceptabilă de către autorităţi.
Trebuie să fie asigurată o cantitate corespunzătoare de agent de stingere pentru a se obţine
concentraţia specifică dorită. Volumul real al incintei trebuie să fie verificat şi comparat cu
cel din piesele desenate ale instalaţiei, pentru a garanta că se asigură concentraţia necesară.
Trebuie luat în considerare timpul de oprire a ventilatorului şi de acţionare a clapetelor.
Cu excepţia cazului în care conducta nu are mai mult de o schimbare de direcţie între
rezervorul de stocare şi duza ele refulare, precum şi cu excepţia cazului în care toate
conductele au fost controlate fizic la etanşeitate, trebuie efectuate următoarele încercări:

DORNEI ”.
a) toate conductele cu extremitatea deschisă trebuie să fie încercate pneumatic într-un circuit
închis pentru o perioadă de 10 minute la 3 bar. La sfârşitul perioadei, diferenţa de presiune nu
trebuie să depăşească 20% din presiunea de încercare;
b) toate conductele cu secţiune închisă şi conductele din amonte de dispozitivele de reducere
a presiunii trebuie să fie încercate hidrostatic la un minim de 1,5 x presiunea maximă de lucru
timp de 2 minute, timp în care nu trebuie să fie scăpări. La încheierea încercării, conductele
trebuie să fie purjate pentru a elimina umiditatea.
Se recomandă, dacă este posibil, ca încercarea hidrostatică să fie efectuată la producător.
Încercarea de presiune creează un risc potenţial de rănire a personalului din spaţiul respectiv,
ca urmare a aruncării prin aer a fragmentelor generate de ruperea conductelor. Înainte de
efectuarea încercării de presiune, zona protejată trebuie să fie evacuată şi trebuie adoptate
măsuri de protecţie pentru personalul care efectuează încercarea.
Trebuie să fie efectuată o încercare cu azot sau o metodă alternativă convenabilă în reţeaua de
conducte pentru a verifica continuitatea şi dacă duzele sau conductele sunt înfundate.
Verificarea etanşeităţii spaţiului închis
Pentru toate instalaţiile cu inundare totală trebuie să fie verificată incinta pe care o protejează,
pentru a localiza şi apoi etanşa orice scăpări semnificative de aer care ar putea face să nu se
păstreze concentraţia necesară de agent de stingere pe durata timpului de menţinere
specificat.
Verificarea componentelor electrice
În ceea ce priveşte instalaţia electrică, toate cablurile trebuie să fie instalate în mod
corespunzător, în conformitate cu standardele naţionale aplicabile şi proiectele instalaţiei.
Toate circuitele trebuie să fie încercate pentru condiţii de suprasarcină şi de scurtcircuit. Când
se efectuează încercări ale circuitelor pe teren, toate componentele electronice (cum ar fi
detectoarele de fum sau de flacără sau echipamente speciale electronice pentru alte tipuri de
detectoare) trebuie să fie îndepărtate, iar pinii trebuie să fie protejaţi, pentru a preveni
deteriorarea lor.
Trebuie să fie utilizate surse de energie de siguranţă, adecvate şi fiabile, pentru a asigura
detectarea, semnalizarea, controlul şi acţionarea instalaţiei.
Toate funcţiile auxiliare (cum ar fi alarma sonoră sau dispozitivele de afişare, anunţarea la
distanţă, oprirea ventilării aerului, oprirea alimentării cu energie electrică, etc) trebuie să fie
verificate pentru funcţionarea corespunzătoare, în conformitate cu cerinţele de bună
funcţionare a instalaţiei şi cu specificaţiile de proiectare.
Dispozitivele de alarmă trebuie să fie instalate astfel încât să fie audibile şi să fie vizibile în
condiţiile de acţionare şi de mediu normale. În cazul în care este posibil, toate comenzile de
oprire a ventilării şi alimentării cu energie electrică trebuie să fie de tipul celor care necesită o
repunere manuală în funcţiune pentru a restabili alimentarea.
Se verifică dispozitivele de detectare pentru a se asigura ca sunt de tip adecvat, sunt
amplasate conform proiectului instalaţiei şi sunt în conformitate cu cerinţele producătorilor.

DORNEI ”.
Se verifică dacă dispozitivele de declanşare manuală sunt corespunzător instalate şi sunt uşor
accesibile, în mod corect identificate şi protejate corespunzător pentru a preveni deteriorarea.
Se verifică dacă toate dispozitivele de declanşare manuală utilizate pentru refularea agentului
de stingere necesită pentru operare două acţionări separate şi distincte. Acestea trebuie corect
identificate şi marcate.
Se verifică dacă pentru instalaţiile cu alimentare principală /de rezervă este montat un
comutator corespunzător de trecere de la alimentarea de bază la cea de rezervă, uşor accesibil
şi identificabil în mod clar.
Se verifică, pentru instalaţiile care utilizează dispozitive de oprire care necesită forţă
constantă de acţionare, că acestea sunt instalate corespunzător, sunt uşor accesibile şi sunt
identificabile în mod clar.
Se verifică dacă tabloul de comandă este instalat în mod corespunzător şi este uşor accesibil.
Încercări funcţionale preliminare
În cazul unei instalaţii conectată la o centrală de alarmare şi comandă aflată la distanţă,
trebuie să se anunţe personalul centralei că se va efectua o încercare a instalaţiei de stingere a
incendiilor şi că nu este necesar un răspuns de urgenţă al departamentului de pompieri sau
alarmarea personalului. Se anunţă întregul personal de pe amplasament că urmează să se
efectueze o încercare şi se informează asupra succesiunii de operaţii.
Se dezactivează sau se elimină fiecare mecanism de declanşare a refulării agentului de
stingere din rezervorul de depozitare, astfel încât acţionarea dispozitivelor de declanşare
manuală nu va determina refularea agentului de stingere.
Se reconectează circuitul de declanşare cu un dispozitiv funcţional, în locul fiecărui
mecanism de declanşare a agentului de stingere din rezervor.
Pentru mecanismele de declanşare cu acţionare electrică, aceste dispozitive pot conţine lămpi
adecvate, becuri sau întrerupătoare. Mecanismele de declanşare cu acţionare pneumatică pot
conţine manometre. În toate cazurile trebuie să fie avute în vedere recomandările
producătorilor.
Se verifică fiecare detector resetabil pentru răspuns adecvat.
Se verifică dacă a fost observată polaritate la toate dispozitivele de alarmare polarizate şi la
releele auxiliare.
Se verifică dacă toate dispozitivele de sfârşit de linie necesare au fost instalate.
Se verifică dacă toate circuitele de supraveghere răspund corect în caz de defect.
Încercarea de funcţionare a instalaţiei
Se acţionează circuitul (circuitele) de detectare. Toate funcţiile de alarmare trebuie să
funcţioneze în conformitate cu specificaţiile de proiectare.
Se acţionează circuitele necesare pentru a iniţia un circuit de alarmă secundar, dacă există. Se
verifică dacă toate funcţiile de alarmă secundară funcţionează în conformitate eu
specificaţiile de proiectare.

DORNEI ”.
Se acţionează dispozitivele de declanşare manuală. Se verifică dacă dispozitivele de

declanşare manuală funcţionează în conformitate cu specificaţiile de proiectare.
Dacă este cazul, se acţionează dispozitivul de oprire. Se verifică dacă funcţiile sunt
operaţionale, în conformitate cu specificaţiile de proiectare. Se verifică dacă semnalele de
supraveghere vizuale şi sonore sunt recepţionate la panoul de comandă.
Se verifică funcţionarea tuturor vanelor resetabile şi a tuturor dispozitivelor de acţionare, cu
excepţia încercării la care vana nu va permite refularea agentului de stingere. Nu trebuie
încercate dispozitivele „de unică utilizare”, cum ar fi cele care încorporează membrane de
rupere.
Surse de alimentare principală a panourilor de comandă
Se verifică dacă panoul de control este conectat la un circuit dedicat, fără comutator, şi că
este etichetat în mod corespunzător. Acest panou trebuie să fie uşor accesibil, dar accesul
trebuie să fie permis doar pentru persoanele autorizate.
Se efectuează încercarea de cădere a sursei de alimentare primară în conformitate cu
specificaţia producătorului, cu funcţionarea întregului sistem pe sursa de rezervă.
Finalizarea încercărilor funcţionale
Când toate încercările funcţionale au fost realizate, se reconectează fiecare rezervor de
depozitare astfel încât activarea circuitului de declanşare să permită refularea agentului de
stingere. Se repune sistemul în condiţiile de proiectare iniţiale, pe deplin operaţional.
Se notifică dispeceratul de alarmare şi întregul personal în cauză că încercarea instalaţiei a
fost terminată şi că instalaţia a fost pusă în stare operaţională completă conform procedurilor
specifice menţionate în specificaţiile producătorului.
Recepţia instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon
Recepţia instalaţiei se face de către comisia constituită în conformitate cu legislaţia în

vigoare. Comisia este obligată să verifice, în afară de prevederile generale, dacă sunt:
a) respectate prevederile privind sistemul de detectare, semnalizare şi stingere cu dioxid de
carbon stabilite în proiectele de execuţie şi în documentaţiile tehnice;
b) montate şi puse în funcţiune toate instalaţiile, aparatura şi echipamentele din sistemul de
semnalizare şi stingere;
c) predate beneficiarului instrucţiunile de folosire a tuturor aparatelor şi echipamentelor
instalaţiei şi s-a instruit personalul de servire a instalaţiei;
d) stabilite condiţiile şi programul de întreţinere şi verificări periodice, care să asigure
funcţionarea corectă a instalaţiei.
Recepţia instalaţiilor de stingere a incendiilor cu generatoare de aerosoli


DORNEI ”.
Recepţia instalaţiilor fixe se face de către o comisie constituită conform legislaţiei în vigoare.
Comisia este obligată să verifice:
- respectarea prevederilor privind sistemul de detectare, semnalizare şi stingere a incendiului
prevăzute în proiect şi în documentaţiile tehnice ale producătorului;
- modul de executare şi punere în funcţiune a instalaţiei de stingere cu generatoare de
aerosoli;
- predarea către beneficiar a instrucţiunilor de funcţionare, întreţinere şi exploatare a
instalaţiei de stingere cu generatoare de aerosoli şi instruirea personalului de servire a
acesteia.
Recepţia instalaţiei fixe de stingere constă din verificarea:
- funcţionării instalaţiei de detectare şi semnalizare a incendiului (dacă există);
- existenţei generatoarelor de aerosoli;
- existenţei panourilor de avertizare pentru evacuarea oamenilor, a instrucţiunilor de
exploatare şi a măsurilor ce se întreprind în timpul unei intervenţii în caz de incendiu.
Odată cu recepţia instalaţiei de stingere a incendiului cu generatoare de aerosoli, beneficiarul
are obligaţia înfiinţării unui registru de evidenţă (numerotat şi sigilat), în care se vor
consemna datele principale privind verificarea, exploatarea şi întreţinerea instalaţiei.
1.1.11 Informatii documentate
- Proces verbal de recepţie calitativă pe faze de lucrare;

- Documente de calitate de la producator;
- Proces verbal ptr. probe

Instalații Sanitare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Instalații Sanitare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROCEDURI TEHNICE DE EXECUTIE Cod :PTE – 25

Execuție lucrări pentru obiectivul de investiție Exemplar nr.: