Fundatia A.P.T.

International
Centru de formare profesionala
Cluj-Napoca, str. Izlazului nr. 6, ap. 1, jud. Cluj, Romania
Tel./ fax: 0264/ 421.493; 0264/ 423.560, 0744437105

SUPORT CURS

FOCHIST CAZANE APA CALDA SI CAZANE

1
 Cap. 1. NOTIUNI GENERALE

Notiuni de caldura

Prin insasi natura meseriei sale, fochistul este direct legat de producerea si distribuirea caldurii,
aceasta putand fi utilizata la incalzire, prepararea hranei si a apei calde menajere, in industrie, la
producerea energiei electrice etc.

Caldura este o forma a energiei. Mai sugestiv, caldura este cea care face sa varieze temperatura
atmosferei si a corpurilor ce ne inconjoara si ne da senzatia de cald si frig.

Energia termica, alaturi de energia electrica (ce se obtine in cea mai mare parte din energia
termica), este cea mai raspandita forma de energie.

Cum percepem caldura? Inca de la inceput, omul a ,, simtit” ca un corp este mai rece sau mai
cald, fata de alt corp, sau fata de acelasi corp, in alt moment.

Mai tarziu omul a inventat termometrul, un instrument cu care a putut aprecia obiectiv gradul
de ,,incalzire” sau ,,racire” al unui corp.

De asemenea, a conceput si realizat metode si aparate cu care s-a putut masura ,,cantitatea” de
caldura pe care o primeste sau o cedeaza un corp altui corp.

Cum se produce caldura? Caldura se poate obtine pe mai multe cai.

De exemplu:
       prin arderea combustibililor (naturali sau artificiali, solizi, lichizi sau gazosi) in foc
deschis, in sobe sau in focarul cazanelor;
       prin transformarea energiei electrice in incalzitoare, folosind de regula rezistente
electrice;
       prin transformarea energiei solare. Soarele – steaua sistemului nostru planetar- produce
continuu cantitati uriase de caldura – prin fuziune termonucleara – in urma careia atomii
de hidrogen se unesc si se transforma in atomi de heliu eliberand caldura. Temperatura la
suprafata Soarelui atinge cca. 60000 C, iar in interiorul lui cca. 15.000.000o C.Din caldura
produsa de Soare, numai a doua miliarda parte ajunge pe Pamant prin radiatie, acesta
energie fiind suficienta pentru a naste si intretine viata pe planeta noastra. O parte din
aceasta energie poate fi utilizata pentru incalzire. Este sursa de caldura cea mai mare
pentru Pamant;
       prin transformarea energiei nucleare obtinute din fisiunea uraniului, in centrale nucleare.
Dintr-un kg de uraniu se produce caldura cat se obtine din 2.500 t de carbune. In
laboratoare este in curs de experimentare obtinerea energiei prin fisiune nucleara, prin
procese similare cu cele ce se produc in Soare;

2
        prin transformarea energiei geotermice (energia existenta in scoarta terestra). In unele
regiuni din pamant ies cu presiune ape termale cu temperatura de 40-80o C (si chiar mai
mult), care pot fi, si sunt, folosite la incalzire.
       In Pamant, temperatura creste cu cca. 1 o C la fiecare 33 m , in centrul Pamantului
temperatura ajungand la cca. 3000-4000o C;
       prin transformarea energiei mecanice captate din mediul incojurator – a vantului
(eoliana), a apelor cugatoare ( hidro), a marilor, etc. Uzual, aceasta transformare se face
in energia electrica.

In capitolele urmatoare vom prezenta producerea caldurii, in diverse grupe de cazane, si anume:
       cazane in focarul carora se ard combustibili fosili: carbune, combustibili lichizi, gaze;
       cazane recuperatoare care folosesc caldura rezultata din procesele tehnologice;
       cazane cu rezistente electrice.

Toata caldura produsa de cazanele de mai sus, inclusiv de reactorul nuclear, este folosita pentru
incalzirea agentului termic – apa si implicit aburul – care se incalzeste, inmagazineaza,
transporta si cedeaza caldura primita acolo unde este necesar: instalatii de incalzire centrala,
industriale sau pentru producerea energiei electrice.

Exceptie fac cazanele cu fluide diatermice care folosesc ca agent termic in scopuri industriale
alte lichide in afara de apa.

Ce este caldura?

S-a aratat la inceput ca, toate corpurile, indiferent de starea lor de agregare, sunt formate din
molecule, iar acestea din atomi. Atomii sunt formati dintr-un nucleu central si unul sau mai
multi electroni ( unul la atomul de hidrogen si 92 la atomul de uraniu ), ce se invartesc in jurul
nucleului.

Aceste particule foarte mici , care alcatuiesc orice corp nu sunt fixe, ci sunt intr-o continua
agitatie.

La corpurile solide particolele sunt legate intre ele prin puternice forte de coeziune, vibrand in
jurul unei pozitii de echilibru.

La corpurile lichide, particolele au o miscare de translatie, de alunecare, a unora in raport cu

altele. De aceea nu au o forma proprie, ci numai volum propriu.

La gaze, miscarea acestor particole este haotica, dezordonata, in toate directiile, de aceea gazele
ocupa tot spatiul pe care il au la dispozitie.

S-a obsevat ca la toate corpurile – solide, lichide, gazoase – amplitudinea miscarii acestor
particule, agitatia lor, este cu atat mai mare cu cat corpul este mai cald si invers. Aceasta miscare
continua a particulelor corpurilor datorita caldurii poarta numele de agitatie termica.

3
La temperaturi scazute aceste miscari ale particulelor scad in intensitate, devin mai lente, cu atat
mai mult cu cat temperatura este mai scazuta.

La temperatura de –273,15o C ( 0 absolut), miscarea , agitatia particulelor, inceteaza complet.

Daca la nivelul acestui curs nu putem explica mai complet ce este ,, in sine “ caldura, cunoastem
si folosim efectele ei, intre care :

 incalzirea locuintelor si a apei calde menajere;

 producerea de lucru mecanic: motoare si masini termice si frigorifice;
 producerea de electricitate, cu toate aplicatiile acesteia;
 cresterea si scaderea temperaturii corpurilor;
 dilatarea si contractarea corpurilor;
 schimbarea starii de agregare a corpurilor.

Caloria

Caldura, fiind o forma de energie, se masoara cantitativ in unitati de energie cu aparate numite
calorimetre.

Cantitatea de caldura ( simbol q), se masoara in calorii ( cal ).

O calorie este cantitatea de caldura necesara unui gram (g) de apa pentru ai ridica temperatura cu
10 C. ( de la 14,5 la 15,5 0 C), la presiunea atmosferica.

In practica se folosesc multipli ai caloriei: kilocaloria ( Kcal) si gigacaloria ( Gcal),

1 Kcal = 1000 cal

1 Gcal = 1.000.000.000 cal= 1.000.000 Kcal

In sistemul de masura international (SI ) , unitatea de masura pentru cantitatea de cadura este
joule (j) si multiplul sau kj ( 1kj = 1000 j) .

Temperatura - simbol t

Temperatura este o marime care indica gradul de incalzire al unui corp. Se masoara in grade
celsius (0 C), grade Kelvin ( 0 K) sau grade Fahrenheit ( 0 F).

Scara Celsius are ca 00 C temperatura la care ingheata apa si 1000 C temperatura la care aceasta
fierbe, la presiunea atmosferica. Distanta dintre 0-100 s-a impartit in 100 parti egale, fiecare
diviziune fiind 10C. Se noteaza cu t0C. Temperaturile de la 0 in sus sunt temperaturi pozitive, iar
cele de la 0 in jos, negative.

4
Scara Kelvin are ca 00 temperatura de –273,150C ( temperatura cea mai scazuta posibil – 0
absolut ). Se mai numeste si scara absoluta. Se noteaza cu K.

Scara Fahrenheit0 F are ca puncte fixe 32 0 si 2120 corespunzatoare temperaturi de solidificare

si fierbere a apei, distanta dintre ele impartindu-se in 180 parti egale, reprezentand 1 0 F. Se
noteaza cu 0 F.

Scarile termometrice de mai sus au fost propuse de :

 Fahrenheit, producator de instrumente in Olanda, in anul 1714

 Celsius, profesor de astronomie la Uppsala –Suedia, in 1742;
 Kelvin, om de stiinta englez, in 1848.

Caldura specifica

Caldura specifica este cantitatea de caldura necesara unui kilogram dintr-un corp pentru a-si
ridica temperatura cu 10 C . Se noteaza cu ,,c” si se masoara cu kcal/kg grad ( pentru apa c = 1
kcal/kg grad, pentru otel c= 0,115 kcal/kg grad, pentru cupru c= 0,094 kcal/kg grad)

Caldura specifica a corpurilor depinde de natura lor si de temperatura la care se masoara. .

Dintre corpurile uzuale, apa are caldura specifica cea mai mare. Rezulta ca, la acelasi volum sau
la aceeasi greutate, apa poate inmagazina sau ceda cea mai mare cantitate de caldura, ceea ce o
impune ca fluid de lucru pentru cazane.

Apa se incalzeste si se raceste de 5 ori mai incet decat nisipul.

Pentru a calcula cantitatea de caldura (q ) necesara incazirii unui corp, se inmulteste masa acelui
corp m ( in kg) cu caldura specifica c ( in kcal/kg grad) si cu diferenta dintre temperatura finala
(t20C) si temperatura initiala (t10C):

Q = m x c x (t2 – t1)

Transmiterea caldurii

Caldura se transmite, de la sine, de corpul mai cald ( sau parti ale acestuia ) la corpul mai rece
( sau parti ale acestuia), pana cand temperaturile celor doua corpuri ( sau parti de corp) devin
egale .

Cantitatea de caldura ( energia termica ) transmisa ( transferata) de corpul 1( mai cald ) la corpul
2 ( mai rece ) cu T2 < T1, este :

E t= KA(T1-T2)

In care :

5
K – coeficientul total de transfer termic ;

A – aria suprafetei corpului 2 expusa fluxului termic provenit de la corpul 1

Transmiterea caldurii se poate face in trei moduri :

 prin radiatie – orice corp emite, prin radiatie, o cantitate de caldura in functie de
temperatura sa absoluta( in K ) si de natura sa. Cantitatea de caldura radiata de un corp
aflat la temperatura T (K) este data de legea lui Stefan – Boltzmann si se calculeaza cu
formula:

q = C x (T/100)4, unde C este coeficientul de radiatie, uzual intre 3,2 si 4,6 Kcal/m 2x h x
(100grd)4 . Coeficientul de radiatie pentru corpul negru absolut este de 4,96 kcal/m 2 x hx
(100grd)4, fiind maximul posibil teoretic.
Prin corp negru se intelege un corp, desigur de culoare neagra, care, indiferent de
temperatura lui, are proprietatea de a absorbi toate radiatiile electromagnetice, de toate
frecventele, fara a reflecta nimic. Corpul negru absoarbe in totalitate radiatia termica
incidenta si o transforma integral in caldura.
Ex: hartia neagra absoarbe si retine 95% iar cea alba 5% ( restul respinge )
Deci orice corp emite caldura prin radiatie proportionala cu puterea a patra a temperaturii
sale absolute. Radiatiile – care sunt unde electromagnetice – cuprinse intre infrarosu si
ultraviolet, poarta numele de radiatii termice. Prin radiatie, caldura se transmite ca si lumina,
in linie dreapta, cu viteza luminii, inclusiv in vid; se reflecta si se refracta.
Energia de radiatie transmisa la un corp se imparte in trei :

 parte patrunde in corp, trasformandu-se in energie termica;

 parte este reflectata;
 parte traverseaza corpul.

Corpurile negre au capacitatea de absorbtie si de emisie maxima.

Corpurile albe au capacitatea de a reflecta la maximum radiatiile.
Corpurile cenusii absorb partial energia de radiatie.

 prin conductie ( conductibilitate) , caldura se transmite de la o molecula la alta , de la

o fata la cealalta a peretelui, fara transport de materie.

S-a constatat ca nu toate corpurile transmit la fel caldura: unele o transmit mai usor, altele
mai greu. Deci unele corpuri sunt bune conducatoare de caldura ( in special metalele), iar
altele sunt rau conducatoare de caldura ( sunt izolante).
Conductivitatea termica λ ( lambda) reprezinta cantitatea de caldura care se transmite in
unitatea de timp, printr-o suprafata de 1m2 de perete cu grosimea de 1m cand diferenta dintre

6
 temperaturile suprafetelor opuse ( deci caderea de temperatura) este de 1 0 si se masoara in
kcal/m h grad.
Suprafetele de incalzire ale cazanelor, adica acele suprafete prin care se transmite caldura de
la foc si gazele arse la apa ( tub focar, tevi, placi tubulare, etc.) se fac din otel ( in trecut
cutiile de foc ale locomotivelor se faceau din cupru, care transmite cel mai bine caldura).
Partile exterioare ale cazanelor si conductelor termice se izoleaza cu materiale izolante
(caramizi, vata minerala, etc.) ca sa impiedice transmiterea de caldura in exterior ( pierderile
de caldura).

 prin convectie caldura se transmite de la un fluid ( lichid sau gaz) cald, in miscare, la
suprafata unui corp solid sau in masa unui fluid ( acelasi sau altul) cu care vine in contact,
prin intermediul particulelor de fluid . Transportul de caldura se face prin curenti de
materie si este specific fluidelor.

Miscarea, circulatia fluidelor, se poate face fie pe cale naturala ( prin gravitatie sau
termosifon), fie pe cale artificiala ( cu pompe, ventilatoare , etc.).
Forta care determina circulatia naturala ( prin gravitatie sau termosifon) se datoreaza
diferentei dintre greutatea specifica a fluidului cald ( mai mica ) si cea a fluidului rece ( mai
mare ).
Prin incalzire se mareste energia interna a corpurilor, moleculele se indeparteaza mai mult
unele de altele ( corpul se dilata ), deci, in acelasi volum fiind mai putine molecule, volumul
repectiv va cantari mai putin, va fi mai usor.
La fel aerul si orice fluid cald mai usor se ridica, iar cel rece mai greu coboara si-i ia locul.
Aceasta circulatie, aceasta miscare a apei calde in sus si a apei reci in jos – si a oricarui alt
fluid – se numeste circulatie naturala, prin gravitatie sau termosifon.
Pentru apa:

 1dm.3 la 40C cantareste 1kgf;

 1dm3 la200C cantareste 0,9982 kgf
 1dm3 Cla950C cantareste 0,9619 kgf

Aceasta forta este data de relatia:

p =(γr – γc) x h/10, unde: p = presiunea eficace in kgf/cm2
γr si γc = greutatea specifica a apei reci (de la alimentare sau din retur)
si a celei calde ( din cazan sau din tur) in kgf/dm3
h= diferenta de nivel intre axa cazanului (sau schimbatorul de
caldura) si axa corpului de incalzire, in metri.

Din formula rezulta marea influenta pe care o are inaltimea h in crearea fortei ascensionale ce
determina circulatia apei in sistem. Rezulta ca, la cazanele de incalzire centrala, radiatoarele

7
situate la mica inaltime fata de cazan se vor incalzi mai greu. La apa din boiller se va incalzi cu
atat mai repede, cu cat acesta este montat la o inaltime mai mare fata de cazan.

In acelasi mod se explica circulatia si incalzirea continua a apei in cazanele de abur si de apa
calda: apa de langa peretii cazanului, care sunt in contact direct cu flacara sau gazele arse; se
incalzeste mai repede si mai puternic, devine mai usoara si se ridica, iar in alta apa mai rece, deci
mai grea vine si ii ia locul, ridicandu-si apoi temperatura. Astfel, in timpul functionarii cazanelor
de orice fel ( cu exceptia cazanelor cu circulatie fortata) avem o circulatie continua a apei in
cazan, circulatie care asigura incalzirea intregii mase de apa.

La fel se explicasi circulatia gazelor arse in focar, in canale de fum si in cos, precum si incalzirea
incaperilor ( aerul cald de langa soba sau calorifer, incalzindu-se mai mult devine mai usor, se
ridica si alt aer rece vine sa ii ia locul, astfel incalzindu-se prin convectie totala incaperea).

Din focarul unui cazan, caldura dezvoltata prin arderea combustibilului, se transmite apei din
cazan prin toate cele trei moduri de transmitere mentionate mai sus:

 prin radiatie: radiatiile calorice ( infrarosii) emise la arderea combustibilului in focar

ajung pe suprafetele metalice de incalzire care formeaza peretii focarului si care se
numesc suprafete de radiatie;
 prin convectie : gazele arse, dupa iesirea din focar, in drumul spre cos, intalnesc
suprafetele de convectie ( tevi de fum la cazanele ignitubulare, sau tevi de apa la cazanele
acvatubulare) si, fiind calde cedeaza caldura pe care o contin acestor suprafete de
convectie;
 prin conductie: caldura ajunsa in modul de mai sus pe suprafetele de radiatie si de
convectie se transmite din molecula in molecula de la partea dinspre foc si gaze arse, la
partea dinspre apa prin conductie, incalzind apa din cazan;

Prin convectie, apa de langa suprafetele de radiatie, incalzindu-se mai repede si mai mult devine
mai usoara, se ridica si alta apa mai rece si mai grea ii ia locul , astfel incalzindu-se toata apa.

Cantitatea de caldura pe care apa din cazan o primeste de la focul ce arde in focar, depinde de:

 cantitatea si calitatea combustibilului consumat;

 marimea suprafetei de incalzire;
 metalul din care este construita aceasta;
 natura si grosimea depunerilor de pe suprafata de incalzire.

Modificari ale corpurilor sub actiunea caldurii

Dilatarea si contractarea corpurilor

Prin incalzire, corpurile se dilata, adica isi maresc dimensiunile, iar prin racire se contracta, adica
isi micsoreaza dimensiunile, insa nu toate la fel.

8
Dintre corpurile solide, metalele se dilata cel mai mult.

Incalzit de la 0 la 100 0C, 1 metru liniar de otel se dilata cu 1,2mm, 1m de cupru cu 1,7mm si 1 m
de aluminiu cu 2,4 mm.

Coeficientul de dilatare al otelului este de 0,012 mm pe metru si fiecare grad de temperatura.

Lichidele se dilata in medie de 100 de ori mai mult decat corpurile metalice. Apa are o
comportare diferita: la temperatura de +40C are volumul cel mai mic, acesta crescand sub si peste
aceasta temperatura. Apa incalzita de la +40C la 1000C isi mareste volumul cu 4,35%, incalzita la
2000C isi mareste volumul cu 15,6% si incazita la 300 0C isi mareste volumul cu 40,3%. Prin
inghetare apa isi mareste volumul cu 9% ( asa se explica spargerea tevilor cand apa din ele
ingheata).

Coeficientul de dilatare volumica a apei este de 0,18 mm3/m3 grad.

Gazele, la presiune constanta – indiferent de natura lor – se dilata cu a 273 parte din volumul pe
care il au la t= 00C cand sunt incalzite cu 10C si invers (de aici rezulta, teoretic, ca volumul
gazelor la temperatura absoluta de –273,150K este zero).

Coeficientul de dilatare volumica a gazelor este de cca. 20 ori mai mare decat al apei, fiind la
toate gazele de 3,17 mm3/m3 grad.

Aplicatii: Cazanele se sprijina pe fundatii in cate 2 punte, dintre care unul este mobil, pentru a
permite dilatarea si contractarea cazanelor.

La pornire, cazanele sunt umplute cu apa numai pana la nivelul minim, deoarece, prin incazire,
volumul apei ( deci si nivelul ei ) creste, iar la oprire sunt umplute cu apa pana la nivelul maxim,
deoarece prin racire, nivelul scade.

Tot pentru preluarea dilatarii, conductele termice lungi au compensatoare de dilatatie.

Buteliile de aragaz, de CO2, de oxigen ,etc., trebuie ferite de incalzire, pentru ca, prin dilatarea
gazelor, presiunea din interior poate sa produca explozia buteliilor.

In fiecare iarna, in special in timpul sarbatorilor, in multe centrale termice se produc avarii si
pagube insemnate, deoarece la oprirea lor, fochistii nu au golit complet instalatiile de apa, iar
sefii lor, nu au dispus si nu au controlat daca s-a efectuat aceasta operatie absolut indispensabila.

Modificari de stare

Sub influenta caldurii, prin incalzire si racire, corpurile isi schimba starea de agregare, astfel:

 Topirea - este transformarea unui corp solid in corp lichid, prin incalzire

( absoarbe caldura)

9
  Solidificarea - este transformarea unui corp lichid in corp solid prin racire

( cedeaza caldura).

 Vaporizarea – este transformarea unui corp lichid in corp gazos, prin incalzire

( absoarbe caldura ).

 Evaporarea – este transformarea unui lichid in vapori, numai la suprafata lor la

orice temperatura sub temperatura de fierbere

( absoarbe caldura din mediul inconjurator).

 Condensarea – este transformarea unui corp gazos in corp lichid, prin racire

( cedeaza caldura).

 Sublimarea – este transformarea unui corp solid in corp gazos direct, fara a mai trece
prin faza lichida, absoband caldura din jur.
 Desublimarea - este transformarea unui corp gazos in corp solid,direct, fara a mai trece
prin faza lichida, cedand caldura.
 Calefactia – este vaporizarea intensa, la suprafata, a apei, cand aceasta se afla in
vecinatatea unui corp incins. Datorita vaporizarii, apa nu poate lua contact direct cu
corpul din cauza stratului de abur ce se interpune intre corp si lichid. Spre exemplu, apare
cand cazanul a ramas fara apa si fochistul alimenteaza cazanul cu apa, care ajunge la
tubul focar, sau in tevile supraincalzite.

Legile fierberii

Prin fierbere, se intelege transformarea unui lichid in vapori ( gaze ) in toata masa sa. Lichidele
se transforma in gaze dupa urmatoarele trei legi:
       La aceeasi presiune, fiecare lichid fierbe la aceeasi temperatura.Temperatura la
care fierbe lichidul la presiunea respectiva se numeste temperatura de fierbere sau
de saturatie si se simbolizeaza cu ts.

In literatura de specialitate se semnaleaza ca apa, care nu contine aer, fierbe la temperaturi

superioare (pana la 1400C, la presiune normala), iar vaporii se formeza brusc, generand explozii
periculoase.

In continuare pentru a inlatura acesta eventualitate se introduc in apa bule de aer sau ,,pietricele
de fier” cu muchii ascutite.
       Daca presiunea ramane constanta, atunci si temperatura ramane constanta in tot
timpul fierberii, indiferent de intensitatea focului. Caldura cedata in timpul
fierberii transforma apa in abur. Caldura necesara unui kg de lichid incalzit la

10
 temperatura de vaporizare ( fierbere) pentru a se transforma integral in vapori la
aceeasi presiune se numeste caldura latenta de vaporizare. Se simbolizeaza cu
litera r si se masoara in kcal/kg.

Caldura latenta de vaporizare a apei la presiunea atmosferica este r = 539 kcal/kg , fiind foarte
mare comparativ cu a altor lichide. Aceasta, cantitatea de caldura pe care o dam apei ca sa se
transforme in aburi, este necesara ca sa se invinga fortele intermoleculare si scade continuu, cu
cresterea presiunii si temperaturii, devenind zero la presiunea si temperatura critica.
       Cu cat creste presiunea cu atat creste temperatura de saturatie( de fierbere).

Entalpia - cantitatea de caldura continuta intr-un kg de apa sau abur se numeste entalpie si se
masoara in kcal/kg. Se simbolizeaza cu litera i, repectiv cu i’ pentru apa si i” pentru abur.

Apa calda, abur de joasa presiune si proprietatile lor

Caracteristicile principale ale apei si aburului

Fluide incalzitoare – Definitii

Apa, prin incalzire, dupa cantitatea de caldura pe care o primeste, se transforma in unul din
urmatoarele fluide incalzitoare;

Apa calda – este apa care are temperatura maxima de 1150C (practic 950C) si este produsa de
cazanele de apa calda sau in schimbatoarele de caldura (boilere sau aparate contra curent,) ca
agent secundar, agentul primar fiind apa calda, apa fierbinte sau aburul.

Serveste la incalzirea cladirilor, a apei calde menajere in scopuri tehnologice etc.

Apa fierbinte – este apa care are temperatura de peste 1150C. Este produsa de cazane de apa
fierbinte (C5D,CAF etc.) si se foloseste la termoficare sau in scopuri tehnologice.

Aburul saturat umed – este aburul care mai este inca in contact cu apa din care a provenit
(aburul din cazan) si care mai contine picaturi de apa.

Titlul aburului este cantitatea de abur uscat in kg continut intr-un kg de abur umed si se

noteaza cu x.

Umiditatea aburului este cantitatea de apa in kg continuta intr-un kg de abur umed si este egala
cu 1-x.

11
Exemplu: Daca intr-un kg de abur umed se afla 0,195kg abur saturat uscat, titlul acestui abur este
x = 0,195 sau in procente x = 91,5% iar umiditatea 1-0,195 = 0,085 sau in procente 8,5%.

Aburul saturat umed se produce in cazane de joasa presiune sau medie presiune (cu presiune
sub sau peste 0,7 bar) si se foloseste obisnuit ca abur tehnologic sau pentru incalzire.

El contine cu atat mai multa umiditate(deci este de calitate inferioara) cu cat nivelul apei in cazan
(la sticle de nivel) este mai ridicat.

Aburul saturat uscat – este aburul care nu mai contine picaturi de apa. Are titlul x = 1 si
umiditate egala cu 0.

Aburul supraincalzit – provine din aburul saturat umed care este trecut prin supraincalzitor (la
cazanele care au supraincalzitor) unde i se ridica temperatura, de la temperatura pe care o are in
cazan, la 250 – 6000C, presiunea ramanand aceeasi. Prezinta urmatoarele avantaje:

 poseda, la aceeasi presiune, o temperatura mai mare;

 un kg de abur supraincalzit cantareste mai putin decat un kg de abur saturat la ceeasi
presiune;
 un m3 de abur supraincalzit cantareste mai putin decat un m3 de abur saturat la aceeasi
presiune;
 producerea de lucru mecanic in masini sau turbine cu abur este mai ieftina decat cu abur
saturat;
 contine mai multa caldura si se poate transporta la distante mai mari, fara riscul de a se
condensa usor.

Se foloseste ca abur tehnologic, dar mai ales ca abur energetic, la turbinele ce produc curent
electric.

Condensat – este apa provenita prin racirea aburului.

Exemplu: Apa din cazan, la p = 8 bar si temperatura sub cea de fierbere, daca se incalzeste pana
ajunge la ts = 174 0C corespunzatoare presiunii de 8 bar, se transforma in abur, absorbind caldura
latenta de vaporizare r = 485 kcal/kg, corespunzatoare presiunii de 8 bar.

Invers, aburul din cazan la p = 8 bar, i”=662 kcal/kg si t = 174 0C daca se raceste putin sub t s =
1740C, se transforma in apa – condensat – eliberand caldura latenta de vaporizare r = 485
kcal/kg, condensatul ramanand cu 662 – 485 = 177 kcal/kg, cat are apa din cazan la p = 8 bar.

Scazand presiunea, scade si temperatura condensatului si cand presiunea ajunge la presiunea

atmosferica, temperatura apei – condensatul – ajunge la 1000C, cand contine 100kcal/kg.

Aceasta transformare se poate produce si cand variem presiunea, temperatura ramanand

constanta.

12
Condensatul trebuie recuperat si folosit integral deoarece este cea mai buna apa pentru
alimentarea cazanului intrucat:

 are temperatura ridicata (90 – 950C) care ridica temperatura apei de adaos si micsoreaza
consumul de combustibil (mareste randamentul);
 micsoreaza consumul de apa de adaos tratata;
 nu contine saruri minerale, deci nu depune piatra.

Materiale Si Tehnologii In Constructia Cazanelor.

Imbinari. Montarea Cazanelor

Materiale

Materialele metalice folosite in constructia, montarea si repararea cazanelor de abur si apa

fierbinte trebuie sa corespunda conditiilor tehnice de receptie si marcare si sa fie omologate sau
acceptate, conform prevederilor din PT C9- 2010 col. ISCIR.

Tamburii (virolele), fundurile, placile tubulare, capacele plane, tuburile focare, etc, se executa
din tabla de otel carbon, slab si mediu aliat, K 410, K 460, K 510, avand compozitia chimica,
calitatile, certificatele de calitate si marcajele conform STAS 2883/3, grosimea si calitatea
acestora fiind fixate de proiectant, in functie de parametrii cazanului (debit, presiune,
temperatura).

Pe fiecare element de cazan dupa trasarea conform desenului, se reproduce, prin grija
responsabilului ISCIR din uzina constructoare sau reparatoare (care isi pune poansonul),
marcajul inscris pe materialul respectiv de uzina siderurgica furnizoare.

Taierea tablelor se face prin mijloace mecanice sau termice.

Forma tablelor se da prin valtuire sau presare la cald sau la rece.

Tevile de otel carbon si aliat trebuie sa corespunda prevederilor si sa aiba marcajele si

certificatele de calitate corespunzatoare. Se realizeaza din OLT 35K , OLT 45K sau din alte
oteluri aliate sau inalt aliate, conform proiectului.

Tevile pot fi indoite la cald sau la rece.

Suruburile si piulitele se executa din oteluri conform STAS.

Pana in anii ’40 asamblarea tablelor se facea numai prin nituire.

In prezent, asamblarea se face prin sudura, conform unor tehnologii de sudare elaborate pe baza
procedurilor de sudare omologate.

13
Detaliile imbinarilor sudate (forma si dimensiunile), volumul de control nedistructiv in procente
conform prescriptiilor tehnice col. ISCIR, sunt indicate in desenul tip de ansamblu.

Sudura tablelor poate fi cap la cap sau de colt.

Sudurile se executa numai de catre sudori autorizati de ISCIR.

Sudura poate fi manuala, semiautomata sau atomata.

Materialele de adaos trebuie sa fie insotite de cerfificate de calitate tip 2.2 SREN 10204.

Tevile se prind in placa tubulara din focar prin mandrinare si bercluire, iar camera de fum prin
evazare.

In prezent s-a generalizat prinderea tevilor in tambur sau in placile tubulare prin mandrinare-
sudura. Toate sudurile, atat la table cat si la tevi, trebuie sa fie poansonate cu poansonul propriu
de catre sudorul care le-a executat.

Pentru verificarea deplasarii elementelor de cazan datorita dilatarii termice se monteaza

indicatoare (repere) de deplasare.

Tratamentul termic

Pentru eliminarea tensiunilor interne care apar in urma formarii la cald sau la rece si a sudurii, in
unele elemente de cazan, acestea se supun unui tratament termic de refacere a structurii initiale
( normalizare, imbunatatire, detensionare, etc.). Aceasta se realizeaza prin incalzirea intr-un
cuptor si mentinerea la o temperatura constanta, pentru o perioada de timp specificata ( de regula
o ora), a intregului element sau succesiv a partilor componente.

Verificarea sudurilor

Se face vizual si prin :

 incercari nedistructive :
o control cu raze X sau γ
o lichide penetrante
o pulberi magnetice
o ultrasunete.
 incercari distructive (efectuate pe probe):
o incercarea la tractiune (a imbinarilor sudate si a materialului depus)
o incercari la indoire;
o incercari la incovoiere ( prin soc – rezilienta)
14
  analize macro si microscopice
 in masurarea duritatii
 incercarea la presiune hidraulica.

Alte masuri

La terminarea construirii cazanului, resposabilul ISCIR al unitatii sau organul ISCIR care a
urmarit constructia ( pe faze si in final), face proba de presiune, dupa care isi pune poansonul pe
placa de timbru si semneaza Cartea cazanului, atestand prin aceasta respectarea prevederilor
privind constructia cazanului prevazute in PT C9 col. ISCIR. Cazanele nu se pot construi, monta
si repara decat de catre unitati autorizate in acest scop de ISCIR. Aceste unitati trebuie sa aiba
sudori, precum si ingineri sau tehnicieni – responsabili tehnici cu sudura, constructia sau
reparatia – autorizati de catre ISCIR.

Deasemenea, cazanele pot fi proiectate numai de unitati de proiectare autorizate de ISCIR .

15
 Cap. 2. TIPURI DE CAZANE

Date generale de clasificare si conditii privind instalarea cazanelor

Se stie ca omul se simte bine cand in locuinta, la locul de lucru sau afara, temperatura este intre
18-250C. Sub aceasta valoare incepe sa aiba senzatia de frig, iar peste, senzatia de caldura mare.

Omul suporta greu temperaturile ridicate, pentru limitarea carora se folosesc instalatii de
climatizare, care asigura in locuinte si la locurile de munca temperatura dorita.

Temperaturile scazute sunt suportate si mai greu de om. Pentru a creste temperaturile in locuinte
sau la locul de munca, omul a apelat la foc, folosind caldura degajata prin arderea
combustibilului pentru ridicarea temperaturii mediului din jur. La inceput s-a folosit sistemul de
incalzire locala, facandu-se foc mai intai in vatra, apoi la sobe, fiecare foc trebuind sa fie facut,
alimentat si intretinut individual.

Dupa aparitia cazanelor de abur si apoi a celor de apa calda si fierbinte, in prima jumatate a
secolului al IXX-lea, a inceput sa se foloseasca din ce in ce mai mult incalzirea centrala, mai
intai in locuinte, apoi si la locul de munca.

In anul 1825, Sequin a inventat caloriferul.

Prin sistemul de incalzire centrala focul nu mai face in fiecare incapere ce trebuie incalzita, ci
intr-un singur loc, pentru intreaga cladire sau chiar pentru mai multe cladirii, obisnuit in subsol,
in focarul cazanului.

Asigurarea caldurii in locuinte si la locul de lucru o necesitate deoarece impiedica imbolnavirea

si permite desfasurarea activitatilor productive.

In cele ce urmeaza vom descrie pe scurt, sistemele de incalzire centrala prin cazane.

In unele tari, dupa primul razboi mondial dupa anul 1958, a inceput sa se raspandeasca sistemul
de incalzire centrala prin termoficare, ce asigura agentul – apa calda - pentru cartiere si chiar
orase intregi.

16
De la cazan –sau de la punctul termic - agentul termic, apa calda sau aburul, incarcat de caldura,
ajunge prin circulatie naturala (prin gravitatie sau termosifon) sau prin pompe, la corpurile de
incalzire (radiatoare) din incaperi, unde cedeaza caldura aerului din jur.

Agentul termic se intoarce in cazan termic cu temperatura scazuta, unde se incalzeste din nou si
transporta caldura primita in incaperi.

Rezulta ca apa (sau aburul) care circula in instalatiile de incalzire centrala, nu este altceva decat
un caraus care transporta caldura primita de la cazan sau punctul termic la corpurile de incalzire,
dupa care se inapoiaza de unde a plecat, pentru a prelua o noua cantitate de caldura.

Corpurile de incalzire, montate sub glaful ferestrelor, cedeaza caldura primita de la agentul
termic aerului din jur. Aceasta se incalzeste, devine mai usor, se ridica, si alt aer, mai rece si mai
greu, ii ia locul. In acest mod, prin fenomenul de convectie, se creeaza curenti de aer care
raspandesc caldura in toata incaperea.

Separarea de apa calda pentru incalzirea, cazanelor si punctelor termice produc si livreaza si apa
calda menajera (a.c.m.) pentru bai si bucatarii.

Camerele incalzite cu calorifere au o umiditate de 30-40% fata de 50-60% cat este umiditatea
aerului in mod normal. Din acest motiv se pun vase cu apa pe calorifere, pentru a ridica
umiditatea aerului.

Conform reglementarilor in vigoare, perioada de livrare a agentului termic incepe toamna, daca
in trei zile consecutive, intre orele 18-6, temperatura este +100C.

La noi, temperatura normala in camerele de locuit este de 20-220C.

Incalzirea prin cazane de incalzire centrala

Stim ca, dupa agentul termic produs, cazanele de incalzire se impart in cazane de apa calda –
cele mai des intalnite -, mai rar cazane de abur de joasa presiune, si, si mai rar, cazane de abur de
medie presiune.

Centralele termice de incalzire (CT)

Au in componenta lor:

 unul sau mai multe de apa calda, montate in paralel, functionand singular, in baterie sau
in cascada, cu temperatura maxima de 950C (teoretic maxim 1150C). Din acestea, apa
calda produsa circula fie natural - de la sine, prin gravitatie sau termosifon - , fie fortat cu
ajutorul pompelor de circulatie, prin conducte, in doua circuite separate:
 un circuit de incalzire in care apa ajunge in radiatoarele din cladirile de locuit sau cu alte
destinatii;

17
  un alt circuit, de apa calda menajera, prin care apa calda de la cazan ajunge la
schimbatoarele de caldura, de unde pleaca la bai si bucatarii.

In ambele cazuri agentul termic primar se intoarce la cazan cu temperatura scazuta.

 un vas de expansiune deschis, montat in partea cea mai de sus a cladirii, unul sau mai
multe vase de expansiune inchise (cu perna de aer sau cu membrana elastica), montate in
centrala termica cu rol principal de a prelua surplusul de volum de apa din instalatie, care
prin incalzire de la 20 la 950C, se mareste cu cca. 4,35%;
 statie de tratare a apei in care intra apa bruta (de la reteaua de apa sau apa din puturi),
inainte de a intra in cazan sau instalatie, spre a i se retine aici sarurile de calciu si
magneziu pe care le contine, si care, daca ajung in cazan si in instalatie, se depun sub
forma de piatra, crusta, care, fiind izolata, impiedica transmiterea caldurii si mareste
consumul de combustibil;
 unul sau mai multe schimbatoare de caldura (boilere orizontale sau verticale, aparate
contracurent, schimbatoare de caldura cu placi) in care apa calda de la cazan incalzeste
apa rece din instalatia de apa rece a cladirii, ii ridica temperatura pana la maxim de 60 0C,
dupa care, prin circulatie naturala sau prin pompare, ajunge ca apa menajera, la bai si
bucatarii;

 instalatii de automatizare;
 armaturi de control si siguranta –aparate de masura;

 distribuitor, colector, conducte (tevi de otel sau plastic), robinete.

In unele CT agentul termic necesar, pentru incalzire, a.c.m. si in alte scopuri este aburul produs
de cazane de abur, cu presiunea de max. 0,7 bar si temperatura de max. 115 0C (mai rar abur cu
presiunea de peste 0,7 bar).In aceste CT , existenta si folosirea normala a statiei de tratare a apei,
ca si, recuperarea si folosirea la maxim a condensatorului, sunt categoric obligatorii.

In prezent se raspandeste tot mai multa incalzire individuala a aparatelor, cu centrale termice
murale.

Deservirea CT de incalzire, montate de regula in subsolul unei cladiri, si care deservesc una sau
mai multe cladiri, se face, fie de fochisti calificati si autorizati ISCIR, la cazanele cu Q>0,1
Gcal/h, fie automat, de instalatia de automatizare.

Centrale termice moderne

Intr-un studiu intocmit la RADET de un colectiv condus de dr. ing. M. Ileana, se preconizeaza ca
agent termic, pentru unul sau mai multe blocuri, sa se produca intr-o centrala termica, cu unul
sau mai multe cazane de incalzire, care sa furnizeze atat apa calda pentru incalzire, cat si apa
calda menajera.

Sunt analizate trei variante:

18
 1. Centrala termica cu unul sau mai multe cazane de incalzire, care asigura concomitent,
apa calda pentru incalzire, cat si apa calda menajera. Cazanele produc apa calda la max. 95 0C,
pornirea acestora facandu-se automat, in cascada, functie de necesitati. Fiecare cazan are propria
sa pompa de circulatie. Butelia 2 de recuperare a presiunii asigura o circulatie mai buna a
agentului termic, presiunea dinamica a acestuia fiind zero, iar cea statica fiind suma presiunilor
statistice din instalatie.

2. Centrala termica, cu unul sau mai multe cazane de incalzire, care asigura numai apa calda
pentru incalzire, functie de temperatura exterioara de calcul;

Cand este necesara apa calda menajera, circuitul de incalzire se deschide automat si se inchide
automat cel de apa calda menajera; care este produs rapid (10-60 min.) in boilere verticale.

3. Centrale termice cu unul sau mai multe cazane, care asigura numai apa calda pentru
incalzire, si un singur cazan care asigura apa calda menajera.

In toate cazurile, CT functioneaza automat, pe baza unui program stabilit pe ore, zile, saptamani,
de catre un microprocesor montat pe cazane.

In cartea sa “Incalzirea locuintelor individuale” editura Matrix Rom 1999, dr. ing. M Ilina
preconizeaza incalzirea apartamentelor din blocuri prin module termohidraulice MTH, care
contin integral toate agregatele necesare incalzirii unui apartament de bloc, modul care este
amplasat intr-o nisa din fiecare apartament.

Butelia de egalizarea presiunilor regimului hidraulic din reteaua de distributie principala de cel
de apartament, ceea ce face variatia de debit de agent termic din bucla de apartament sa nu
influenteze regimul hidraulic din reteaua de distributie principala, si deci, nici ceilalti
consumatori. Variatiile de debit din bucla de apartament sunt dictate de termostatul de camera,
care comanda pompa de circulatie cu turatie variabila.

Cazanele si agregatele folosite in scopul de mai sus sunt prezentate in continuare.

Conditii pentru sala de cazane

Cazanele de incalzire se pot monta in sali proprii, amplasate in subsol, demisolul, la parterul sau
etajul cladirilor industriale si civile, cu exceptia cladirilor din categoria de incendiu A si B. Este
interzisa montarea acestor cazane la subsolul spitalelor, salilor de spectacol, scolilor, gradinitelor
de copii, magazinelor etc.

Cazanele se monteaza astfel incat sa aiba spatii de deservire si acces, minimum 2 m in fata si
minimum 0,5 m lateral. Sala de cazane trebuie sa aiba iluminat normal si iluminat de rezerva
(cand se intrerupe curentul electric). Este obligatorie priza si lampa de control la 24 V. In sala de
cazane trebuie sa existe grup social, sa fie ordine si curatenie.

19
Responsabilul salii de cazane trebuie sa intocmeasca, dupa cartile cazanelor si instalatiilor,
tinand cont de situatia locala:

 instructiuni de protectia muncii;

 instructiuni de Prevenire si stingere a incendiilor;
 plan de situatie a obiectivelor alimentate, cu indicarea amplasamentelor caminelor de
vana;
 schema tehnologica a instalatiilor;
 tabel si diagrama a temperaturii apei fata de temperatura exterioara;
 tabel cu numere de telefon de la: conducerea unitatii, pompierii, salvarea, distributia
gazelor, apei si electricitatii.

Acestea trebuie afisate la locul vizibil in sala cazanelor.

In plus in centrala termica trebuie sa fie:

 telefon, pentru anuntarea imediata a situatiilor de avarie;

 aparate de stins incendiu;
 trusa de prim ajutor;
 trusa cu scule pentru interventii la cazan si instalatii aferente;
 aprinzator pentru cazanele neautomatizate. Aceasta consta dintr-o tija metalica de 800-
1000 mm lungime, avand la un capat un maner, iar la celalalt azbest infasurat cu sarma si
un vas de cca.  80-100 mm si h =400-500 mm, cu motorina sau petrol.

 fiecare organ de inchidere trebuie sa aiba o placa de 200 x 60 x 1 mm, vopsita in galben
si inscriptionata cu litere rosii, pe o fata fiind scris DESCHIS si pe cealalta INCHIS si cu
repere ca sa se stie daca este inchis.

In tot timpul functionarii cazanului, usa sau o fereastra trebuie sa ramana deschisa, pentru a
permite intrarea aerului necesar arderii combustibilului. Pentru cazanele de 40.000 kcal/h, se
prevede o deschidere minima de 1 dm2. Peste acest debit caloric se prevede in plus cate 1 dm 2
pentru fiecare 20.000 kcal/h. Daca nu se poate realiza aceasta conditie, in timpul functionarii
cazanului, usa salii cazanelor sau o fereastra va sta deschisa.

In centrale termice cu cazane cu debite mai mari de 80.000 kcal/h se prevede langa cosul de fum
un cos de ventilatie cu sectiunea de ¼ din cea a cosului de fum.

Cazane de apa calda

20
Cazane de apa calda care produc apa calda cu temperatura maxima de pana la 1150C, apa fiind
folosita pentru incalzirea locuintelor, institutiilor, unitatilor comerciale, atelierelor si pentru
producerea apei calde menajere.

Temperatura apei in cazan nu va depasi temperatura aburului saturat la presiunea celui mai inalt
punct din instalatie, minus 17-200C.

Pentru evitarea coroziunilor, pe partea de foc si gaze arse, temperatura apei pe retur nu trebuie sa
scada sub 500C.

Toate cazanele de apa calda, indiferent de forma si dimensiuni, au intreg spatiul interior al
instalatiei de incalzire pe care o deserveste, totdeauna complet plin cu apa. Nu au sticle de nivel,
acesta fiind semnul distinctiv, de recunoastere, al acestui tip de cazan.

Pot folosi combustibil solid, lichid, gazos sau mixt, pot fi automatizate sau neautomatizate,
verticale sau orizontale, ignitubulare sau acvatubulare, cu circulatie naturala sau fortata, cu 1,2,3
sau mai multe drumuri de gaze, cu tiraj natural sau artificial (toate cele automatizate). Se
construiesc din otel sau fonta, din elemente sau monobloc.

Marimea lor este data de debitul caloric al cazanului, care este cantitatea de caldura pe care o
produce un cazan inr-o ora. Se masoara in kcal/h (la cazanele mici) sau in Gcal/h (la cele mari).
De asemenea, se folosesc mult in timpul puterea termica, exprimata in kw (1kw=860 kcal/h).

In prezent exista o foarte mare varietate de tipodimensiuni de cazane pentru incalziri centrale,
atat produse in tara, cat mai ales, aduse din import.

Descrierea principalelor tipuri constructive

a. Cazanele de apa calda Siesta-Cluj Napoca

Siesta fabrica aceste cazane in doua tipuri: CIA si CMI.

Cazane CIA

Se compune dintr-un tambur cilindric vertical cu doua placi tubulare la capete, intre care se
monteaza un fascicol de tevi de fum. Are un singur drum de foc si gaze arse.

Se construiesc pentru debite calorice de 8.000, 12.000, 20.000, 30.000, 40.000, 55.000, 75.000,
100.000 kcal/h folosind combustibili gaze naturale sau gaze lichefiate .Cazanul CIA este echipat
cu o instalatie electrica si de automatizare care asigura urmatoarele functiuni:

 alimentarea generala la 220v, 50Hz, P=0,1 kw;

 protectia cazanului:
 nedepasirea temperaturii apei in cazan peste 1000C (asigurarea de un termostat de
protectie la supratemperatura);

21
  lipsa sau insuficienta tirajului la cos de fum (urmarita de un termostat).

Protejarea cazanului consta din oprirea functionarii acestuia pana la disparitia cauzei care a
provocat scoaterea lui din functiune si rearmarea manuala a termostatului de protectie intrat in
functiune:
       reglarea functionarii cazanului in functie de valoarea dorita a temperaturii apei
calde la iesirea apei din cazan. Printr-un termostat se regleaza temperatura
apei la care cazanul poate fi oprit, acesta repornind automat dupa ce
temperatura apei va scade cu cca. 50C sub valoarea reglata. Pornirea si oprirea
cazanului se realizeaza prin comanda de deschidere a valvei combinate de pe
circuitul de alimentare cu gaz metan;
       indicarea temperaturii apei la iesire precum si a presiunii apei din instalatie se
poate vedea pe un termometru indicator.

Toate aparatele de masura si control pentru temperatura si presiune sunt realizate cu sonda si tub
capilar.

Intreaga instalatie este cuprinsa intr-o cutie de automatizare amplasata pe cazan.

Cazanele CM1

Sunt formate dintr-un tambur cilindric orizontal cu 2 placi tubulare la capete.

Intre acestea se monteaza in centru un tub focar elipsoidal la un capat, iar in jurul acestuia doua
randuri de tevi de fum.

Sunt indicate pentru case, vile, sere, scoli, spitale, scari, blocuri, cvartal etc.

Produc apa calda cu t  1150C, la presiunea de 4-6 bar, consuma gaze, CLU sau motorina. Au
randamente de 91% la gaze si 90% la combustibil lichid.

Au puterea termica nominala de:18,6; 35; 45,5; 58; 81,4; 105; 140; 186; 233; 291; 349; 465; 582;
698; 930; 1163; 1454; 1744; 2326; 2907 si 3490 kW.

Variantele CMIS 160 – CMIS 1000, de la 160.000 kcal/h – 1 Gcal/h sunt speciale pentru
subsoluri (cu dimensiuni orizontala redusa).

Instalatia de automatizare a cazanului CM1. Cazanul CM1 este echipat cu un arzator cu instalatie
proprie de aprindere si supraveghere automata a arderii si a calitatii acesteia. Arzatorul are
posibilitatea de a functiona in doua trepte:
       treapta I – corespunzatoare unui debit de combustibil de 50% din debitul
nominal;
       treapta I +II – corespunzatoare debitului maxim de combustibil.

22
Cazanul este dotat cu o solutie electrica si de automatizare care asigura alimentarea generala la
220 V, 50 Hz, puterea 0,3 kW precum si:
       protectia cazanului:
o      la cresterea temperaturii apei in cazan la 1000C, asigurata de un
termostat de protectie la suprasarcina. Protejarea cazanului consta in
oprirea functionarii arzatorului pana la disparitia supratemperaturii si
repornirea manuala a termostatului de protectie, in vederea asigurarii
conditiilor de repornire a cazanului ;
o      la curenti de scurtcircuit ce ar putea sa apara in cutia de automatizare a
cazanului prin sigurantele fuzibile.
         reglarea functionarii cazanului:
o      in functie de valoarea dorita a temperaturii apei calde la iesirea
apei din cazan. Un termostat regleaza temperatura apei la care
va fi oprita functionarea in treapta I, iar alt termostat regleaza
temperatura apei la care va fi oprita functionarea in treapta II.
Arzatorul reporneste automat in treapta pentru care temperatura
apei va scade cu cca. 50C sub valoarea reglata.
o      indicarea:
o      temperatura apei la iesirea din cazan precum si presiunea in
instalatie se pot vedea pe un termometru indicator.

Toate aparatele de masura si control pentru temperaturi si presiuni sunt realizate cu sonda si tub
capilar.

Intreaga instalatie este cuprinsa de automatizare amplasata pe cazan.

Cutia de automatizare a arzatorului este de sine statatoare, montata pe arzator si face parte
integranta din acesta.

b. Cazane Termorom

Termorom construieste urmatoarele tipuri de apa calda si pentru incalzire, toate automatizate:
       tip Termo verticale de 10.000 – 15.000 – 25.000 kcal/h, pe combustibil gazos;
       tip CIA de 60.000 si 80.000 kcal/h, pe combustibil lichid sau gaze;
       tip CIMAC de 0,2; 0,3; 0,4; 1,0; 1,5; 2,0; 3,0 Gcal/h.

Dintre acestea, cele de 3 si 5 Gcal/h, au fost prezentate in “Cartea fochistului” ed. II 1996 ing.
Ion Popescu.

c. Cazane Termobloc

Sunt cazane orizontale, cu flacara intoarsa si tevi de fum, cu drumuri de gaze arse.

23
Date caracteristice:
       debit caloric: 0,6 si 0,8 Gcal/h;
       presiunea nominala: 3 bar;
       temperatura apa iesire: 950C;
       combustibil: gaze, CLU sau mixt.

d. Cazanele ICMA SA Bucuresti

Aceasta unitate construieste:

 cazane de incalzire de apa calda - TUBAL RAL/RAG; PAL/PAG;

 cazane de abur de joasa presiune – TUBAL RBL/RBG; PBL/PBG.

Se construiesc in 9 tipodimensiuni, cu 6-25 elementi, cu debite calorice intre 0,15 – 1,2 Gcal/h,
alimentate cu combustibil lichid gazos, si, la cerere, chiar si combustibil solid.

e. Cazan de incalzire SSPM

Este o constructie imbunatatita a cazanului SSP. Focarul presurizat, de constructie speciala,

obliga gazele sa se intoarca in sens opus flacarii, prin inconjurarea cilindrului interior, realizat
din otel inoxidabil special.

Cel de-al treilea drum este prin tevile de fum, cu spirale de turbulenta dispuse radical in jurul
focarului. Are arzator Riello. Consuma combustibil tip M, motorina sau gaze si are un randament
de 92%. Se construieste pentru debite calorice de 33.000; 50.000; 70.000 kcal/h.

Tipul SSP se construieste in 7 tipodimensiuni si debite intre 30.000 – 200.000 kcal/h.

f. Generator de apa calda Sigma DT

Este un cazan cu flacara intoarsa. Se construieste in tipodimensiuni, cu debite calorice intre

15.000 – 330.000 kcal/h.

g. Cazan de apa calda si fierbinte SIGMA AC/AF

Are trei drumuri de gaze arse. Se construieste in 17 tipodimensiuni, cu debite calorice intre 0,35-
5 Gcal/h, presiune 6 bar, t= 95/750C.

Cele de 2,3,4 si 5 Gcal/h se construiesc si pentru apa fierbinte, cu presiunea de 16 bar si t =

150/750C. Consuma gaze naturale, CLU, combustibil M sau motorina.

Se folosesc la incalzirea locuintelor, hotelurilor, spatiilor industriale,sociale etc.

h. Cazan de apa calda din otel tip “EQUIP” Tehnic HR3

24
Produs sub licenta CICH- Franta. Este un cazan monobloc, cu trei drumuri de gaze si focar
presurizat. Consumat combustibil lichid, gazos sau mixt, in 1, 2 sau 3 trepte.

i. Agregat Pifati pentru prepararea apa calda menajera si tehnologica

Este un rezervor de acumulare (boiler) izolat cu vata lamelara si acoperit cu tabla inox.

Serpentina boilerului a fost inlocuit cu un schimbator de caldura cu placi.

Are pompa de circulatie si instalatie de automatizare.

Prepararea apei calde menajere este instantanee.

Poate fi curatat oricand si oricum, mai usor decat serpentina.

Se construieste in 11 tipodimensiuni, cu volum intre 500-20.000 l, cu debite de apa calda la

450C, in minim., intre 812-33.350 l.

j. Cazane Buderus – Germania, de apa calda, importante de firma Danex

Consult.

Se construiesc din elemente de fonta cenusie (un element fata, mai multe elemente la mijloc si
element final), in diverse tipodimensiuni, cu puteri termice intre 10-1200kW. Fiind din fonta, au
o durata de functionare foarte mare, practic peste 50 de ani, fara reparatii. Au 3 drumuri de foc si
gaze arse.

Sunt complet automatizate, deservire prin telecomanda, reglare digitala in functie de temperatura
exterioara, poluare foarte redusa. Unele au boiler incorporat. Consuma gaze sau combustibil
lichid.

Se construiesc pentru apartamente, vile, hoteluri etc.

25
 Cap. 3 PARTILE COMPONENTE PRINCIPALE ALE CAZANELOR
PĂRŢILE PRINCIPALE ALE CAZANELOR
INSTALAŢII PENTRU PREPARAREA ŞI DEPOZITAREA COMBUSTIBILILOR
Instalaţia de combustibil lichid
Destinată alimentării unuia sau mai multor cazane, instalaţia de combustibil lichid cuprinde unul
sau mai multe rezervoare metalice de depozitare, care trebuie să asigure consumul pe cel puţin 10 - 20
zile. Acestea se execută din tablă de oţel, şi, după poziţia lor, pot fi: supraterane, subterane sau
semiîngropate. Depozitul de combustibil lichid este constituit din rezervoare metalice care trebuie ferite
de foc pentru a se evita pericolul de incendiu. Din această cauză, depozitul de combustibil nu este permis
a se executa în interiorul clădirilor. În interiorul centralei termice este admisă montarea rezervoarelor
metalice pentru consum de zi, însă numai cu respectarea instrucţiunilor referitoare la prevenirea
incendiilor. Gura de descărcare a fiecărui rezervor trebuie să fie etanşă, urmărindu-se ca apa de
precipitaţii să nu se scurgă în rezervor din cauza lipsei de pantă de scurgere a rezervorului sub cota
terenului înconjurător.
Se va supraveghea ca aerisirea rezervorului să nu fie împiedicată prin înfundarea conductei de
aerisire. Descărcarea combustibilului direct în rezervor se va face cu grijă pentru a nu se scurge
combustibil pe lângă rezervor şi a nu se pierde combustibil prin manevrarea robinetelor şi a furtunului de
descărcare.
Periodic se va face verificarea volumului de combustibil din rezervoare, comparativ cu cel
consumat, pentru a constata eventualele pierderi de combustibil datorită corodării sau fisurării
rezervoarelor. Rezervoarele se curăţă periodic, în interior, de reziduuri respectând măsurile de protecţie a
muncii şi evitarea incendiilor. Pompele de combustibil şi instalaţia de alimentare a injectoarelor trebuie
verificate şi întreţinute permanent în bună stare de funcţionare.
Ele trebuie să fie prevăzute cu teavă de aerisire, gură de vizitare, scară interioara şi exterioară, indicator
de nivel cu plutitor (sau tijă gradată la cele îngropate), serpentină de preâncălzire a păcurii (cu abur,
plasată în partea de jos a rezervorului), robinet de scurgere a apei din combustibil lichid (apa fiind mai
grea, se adună în partea de jos), care trebuie deschis mai des de fochist pe timp de ploaie, zăpadă,
umezeală. Rezervoarele au capacitalea de 10 - 1000 m 3 şi sunt alimentate din cisterne CFR sau auto. În
timpul descărcării, gura de vizitare trebuie să fie deschisă. Din rezervoarele de depozitare, combustibilul
lichid este impins cu ajutorul pompelor de combustibil (la centralele mari este prevăzută o staţie de
pompare cu preâncăzirea păcurii) în rezervorul de zi, situat în sala de cazane, pe un perete lateral (nu în
dreptul injectorului), la o înălţime de 5 - 6 m. Rezervorul de zi are o capacitate de 500 - 2000 kg şi este
prevăzut cu: ţeavă de aerisire, ţeavă de preaplin (care readuce în rezervorul de depozitare combustibilul în
surplus), indicator de nivel cu plutitor, serpentine de încălzire şi ţeava cu robinet de scurgere a apei.
Din rezervorul de zi, combustibilul lichid vine prin cădere la injector, înainte de acesta fiind
montat un preâncălzitor (unde este cazul) şi un robinet de închidere. Fochistul trebuie să asigure
etanşeitatea completă a întregii instalaţii de combustibil lichid, astfel încât nici în centrala termică, nici în
afară, să nu existe pierderi de combustibil. El trebuie să cureţe injectoarele şi să urmărească să aibă o

26
ardere bună, deoarece combustibilul lichid nears se depune pe pereţii cazanului şi împiedică transmiterea
căldurii. Rezervoarele de depozitare şi rezervoarele de zi trebuie curăţate anual de depuneri.
Agregat de pompat şi preâncălzit păcura (CLU tip 3)
Se compune din două filtre grosiere (FG) , două electropompe (EP) , un preâncălzitor (PP), două
filtre fine (FF), conducte, armături şi aparate de măsură. Subansamblele sunt dispuse în două circuite,
unul de lucru şi altul de rezervă. Se construiesc pentru debite de păcură de: 1-40 t/h. Caracteristicile
principale sunt următoarele:
- temperatura păcurii la intrare: 600C;
- temperatura păcurii la ieşire: 135 - 150°C;
- presiunea păcurii la intrare: 0,5 - 3 bar;
- presiunea păcurii la ieşire; min. 37 bar, max. 40 bar

La agregatele mici preâncălzitorul de păcură cu abur, este înglobat în blocul agregatului, iar la celelalte,
este montat separat, pe fundaţie proprie. Preâncălzitorul de păcură cu abur este un schimbător de căldură
la care dacă produsul V • p (V este volumul în litri iar p este presiunea în bar) corespunzator părţii de
abur este mai mic de 1000, preîncălzitorul, ca recipient sub presiune, este sub controlul responsabilului
ISCIR al unităţii. Dacă produsul V • p este mai mare de 1000, preîncălzitorul se înregistrează la ISCIR.
Fochistul are obligaţia să cureţe periodic filtrele şi să manevreze robinetul de abur astfel încât să obţină
temperatura necesară păcurii.
3.1.2. Instalaţia de gaze

27
 Gazul metan utilizat drept combustibil la cazane se extrage din pământ. De la locul de extracţie
este adus sub presiune, prin conducte de oţel, 1a locul de utilizare. Presiunile utilizate la transportul
gazului metan, sunt:
- presiuni înalte: peste 6 bar (în Rusia, 32 bar);
- presiuni medii: 2 - 6 bar;
- presiuni reduse: 0,2 - 2 bar;
- presiuni intermediare: 0,05 - 0,2 bar (in instalaţiile interioare industriale, prevăzute cu arzătoare
ce pot funcţiona cu această presiune);
- presiune joasă sub 0,05 bar ( 0,03 bar pentru consumatorii de uz casnic).
Instalaţia de alimentare cu combustibil gazos cuprinde:
- staţia de gaze din incinta unităţii, în care sunt montate contoarele de gaze şi 1a care au acces
numai cei de la Romgaz;
- o conductă de gaze, vopsită în galben închis, între staţia de gaze din incinta unităţii şi centrala
termică, pe care se montează, la cca. 20 m de intrarea în CT, un robinet de închidere manuală (sau de 1a
distanţă), ce trebuie cunoscut şi închis de fochist în caz de forţă majoră: incendii, explozii, cutremur mare,
când nu se mai poate închide robinetul din CT.
Pe conducta de gaze din CT, se găsesc:
- un robinet de închidere manuală, rapid ;
- un separator de apă din gaze;
- un regulator de presiune, ce menţine presiunea din aval (după regulator) la o valoare constantă, necesară
arzătorului, deşi presiunea din amonte (ce intră în regulator) variază în limite largi;
- un dispozitiv de siguranţă ce echipează regulatorul, care, în cazul defectării regulatorului, împiedică
creşterea presiunii în aval la o valoare periculoasă;
- un presostat care comandă închiderea electroventilului, când presiunea gazelor a scăzut sub o valoare
minimă reglată;
- câte un manometru înainte şi după regulator;
- două robinele de închidere automată, înseriate, normal închise, având între ele o ţeavă de aerisire pe
care este montat un electroventil normal deschis, pentru eliminarea gazelor scăpate, eventual, după primul
ventil automat, când ventilele sunt închise;
- două robinete de închidere manuală, înseriate, în locul celor de mai sus, la cazanele neautomatizate.
La cazanele ce consumă gaze, pentru evitarea exploziile de gaze în focar, registrul la coş este
prevăzut la mijloc cu un orificiu de cca. 50 mm diametru, pentru ca în timpul opririlor, când registrul este
închis, eventualele pierderi de gaze să fie evacuate în atmosferă.
GOSPODARIA DE COMBUSTIBIL

Gospodăria de combustibil este acea parte a instalaţiei care are combustibilul necesar pentru
funcţionarea corespunzătoare a cazanelor.

28
 Pentru combustibil gazos există numai o instalaţie de alimentare cu gaze la arzătoare şi aparatura
de măsură, control şi tiraj. Combustibilii gazoşi se folosesc în general direct de la reţeaua de gaz sau pot
fi stocaţi în rezervoare sub presiune.
Combustibii lichizi se păstrează în rezervoare de depozitare. Acestea se execută din tablă de oţel,
şi, după poziţia lor, pot fi: supraterane, subterane sau semiîngropate.
Pentru combustibilul solid, gospodăria are o dezvoltare mai mare fiind formată în principal din
elementele: spaţiile pentru depozitarea combustibilului, instalaţiile de alimentare cu combustibil ale
cazanelor şi instalaţiile pentru evacuarea cenuşii.
Combustibilii solizi se păstrează în depozite închise s-au deschise, acoperite pentru a fi feriţi de
intemperii.

INSTALATII DE ARDERE SI FOCARE

Instalaţii de ardere a combustibililor solizi
a). Arderea lemnelor
Lemnele ard în cazane speciale, pe grătare plane, cu aer aspirat de sub grătar din camera denumită
cenuşar.
Necesarul de aer în procesul de ardere este variabil în timp şi pentru a nu exista o ardere incompletă în
fazele care cer un maximum de debit de aer, se foloseşte un exces mare de aer chiar şi în fazele care
necesită aer puţin. Arderea în aceste condiţii este mai puţin economică, randamentul cazanelor cu lemne
fiind de ordinul 70 ... 80%.
În figura de mai jos se prezintă un exemplu de focar cu bare de grătar folosite la arderea lemnelor.

1 - bare de grătar;

2 - zidăria refractară a focarului;

3 - uşă de încărcare;

4 - uşă de reglare a aerului;

5 - cenuşar

hs - înălţime de strat;

hv - înălţime de ardere a volatilelor;

hf - înălţime focar.

29
 b). Arderea cărbunilor
Lignitul brut are un conţinut mare de fracţie fină, sub 10 mm, care cade sub grătar şi este pierdut,
energetic, fiind evacuat cu cenuşa. De asemenea, cantitatea de cenuşă este mare, de ordinul 40% din masa
combustibilului iniţial, şi trebuie gândită de la început soluţia de depozitare sau de evacuare a cenuşii din
centrala termică Soluţia tipică de cazan de încălzire folosind lignit este cazanul METALICA.
În figura de mai jos se prezintă o secţiune prin cazanul METALICA cu grătar.

1- bare de grătar,
2- şamotare în grătar,
3- elemente de cazan,
4- uşă focar,
5- uşă cenuşar,
6- strat de combustibil,
7- volum de ardere a
volatilelor,
8- cenuşar.

Valoarea excesului de aer mediu în funcţionarea grătarului este de 2,5 ... 3 şi durata unui ciclu de
funcţionare este de 4-6 h după care grătarul trebuie descărcat şi curăţit, deoarece este blocat cu zgură.
Urmează din nou o aprindere.
Se remarcă în cazul lignitului un conţinut mare de sulf (1,2 ... 2,5%) ceea ce face ca gazele de ardere să
aibă un conţinut ridicat de S02 şi să fie puternic poluante.
c). Arderea brichetelor
Procesul de ardere a brichetelor de cărbune este mult mai bun decât cel al arderii lignitului brut, fără
probleme de aprindere şi de zgurificare. Trebuie, totuşi, remarcat faptul că, la conţinutul mare de sulf din
combustibilul tip brichete, emisiile poluante în gazele de ardere pot deveni inacceptabile.
Instalaţiile de ardere sunt tot pe grătar plan fix. Dezavantajul arderii brichetelor este costul lor ridicat.

Instalaţii de ardere a combustibililor lichizi

Cuprind rezervoarele de depozit, rezervorul de consum zilnic (dacă este cazul), arzătoarele, pompele
pentru circulaţia combustibilului (dacă este cazul) precum şi conductele de transport cu armăturile
respective.

30
 La instalaţiile de alimentare cu combustibil lichid a cazanelor fără supraveghere permanentă se
prevăd dispozitive de blocare a admisiei combustibilului în caz de întrerupere a curentului electric
sau de defectare a componentelor utilajelor care servesc arderea.

a). Instalaţii de alimentare cu pompare directă

Se utilizează pentru centralele termice cu putere mică (circa 2 cazane) .
Alimentarea cu combustibil a arzătorului se face din rezervorul de depozitare cu ajutorul unor
pompe volumetrice cu filtre încorporate în ansamblul arzătorului. Opţional, arzătorul poate fi dotat
şi cu preîncălzitor de combustibil în sistem încorporat: termorezistenţa electrică pe conducta de
alimentare a duzei de pulverizare şi/sau termorezistenţă imersată în combustibil într-un recipient
termostatat, intercalat pe conducta de refulare a pompei.

1- rezervor,
2- tijă de control,
3- aerisire,
4- semnal de preaplin,
5- ţeavă de consum combustibil,
6- sorb,
7- robinet de închidere,
8- semnalizare nivel,
9- capac,
10- protecţie ţeavă combustibil,
11- robinet de reglare a arzătorului,
12- cuvă de beton.

b). Instalaţia de alimentare cu rezervor intermediar

La centralele termice prevăzute cu mai multe cazane se recomandă alimentarea cu combustibil a
arzătoarelor, prin cădere liberă dintr-un rezervor intermediar amplasat fie în sala cazanelor, fie într-
o încăpere adiacentă acesteia, în funcţie de capacitatea lui.
Schema unei astfel de instalaţii este prezentată în figura de mai jos.

31
1 - rezervor de depozitare; 1a - racard de aerisire cu opritor de flacară; 1b - racord de alimentare; 1c - racord
conductă de alimentare cu combustibil; 2 - pompă de transvazare; 3 - rezervor de combustibil; 3a - racord
conductă de combustibil; 3b - conductă de preaplin; 3c - racord de aerisire cu opritor de flacară;

4 - preâncălzitor de combustibil; 5 - filtre; 6 - pompă de combustibil; 7 – ventil electromagnetic; 8 - injector;

9 - electrod de aprindere; 10 - focar; 11 - detector de flacără; 12 - ventilator; 13 - dispozitiv de ajustare aer;

14 - motor electric.

Combustibilul din unul sau mai multe rezervoare este pompat cu ajutorul pompelor cu roţi
dinţate în rezervorul de consum zilnic de unde, prin cădere liberă, este trimis la cazane printr-o reţea
de conducte. Pentru a asigura o bună alimentare a arzătoarelor, se recomandă ca înălţimea h de
amplasare a rezervorului intermediar faţă de arzătoare să fie cuprinsă între 1 şi 5 m (în general h = 2
m).

Instalaţii de ardere a combustibililor gazoşi

Sunt mai pretenţioase, pe de o parte, datorită caracterului exploziv iar, pe de altă parte, datorită
variaţiilor mari de presiune în regim de exploatare pe care le prezintă gazele naturale. De aceea
racordurile la arzătoare se fac ţinându-se seama de tipul arzătorului şi de variaţiile de presiune ale
gazului, mai precis, de presiunea minimă la care poate lucra arzătorul.
În figura de mai jos se prezintă schema de principiu de racordare a arzătorului la reţeaua de
gaze.

1 – arzător, 2- priză de presiune, 3- electrovalvă de siguranţă, 4- electrovalvă de lucru, 5- presostat de

minimum, 6- regulator de presiune, 7- filtru de praf, 8- legătură elastică, 9- robinet de închidere.

Arzătorul este racordat la rampa de gaz care cuprinde, succesiv, următoarele componente
obligatorii: priza de presiune, necesară pentru determinarea presiunii statice şi dinamice la intrare în
rampă; electrovalva de siguranţă, cu funcţionare în regim tot-nimic şi cu presiunea de lucru
garantată de 1,5 - 2 ori mai mare decât presiunea maximă de lucru a rampei de gaz; electrovalva de
lucru, cu deschidere bruscă la arzătoarele cu aer autoaspirat şi, la arzătoarele mici, cu aer insuflat,
iar la arzătoarele mijlocii şi mari cu aer insuflat are deschiderea lentă şi poate avea două trepte de
debit prereglat; presostat de minimum, care dă comanda de oprire a arzătorului în momentul în care
presiunea din rampă coboară sub presiunea minimă de lucru stabilită pentru arzător, de exemplu 50
mbar, la majoritatea arzătoarelor cu aer insuflat, şi 25 mbar, la cele autoaspi rante; regulator de
presiune, pentru menţinerea foarte stabilă a presiunii la arzător; filtru de praf, cu rolul de a proteja

32
organele de închidere din aval; legătura elastică, utilă atunci când se fac intervenţii la arzător sau
cazan; robinet de separare.
În general, arzătoarele se livrează echipate cu componentele (1) - (6) care ţin direct de funcţio -
narea arzătorului. Componentele (7) (9) se prevăd în proiectul de instalare. Unele tipuri de arzătoare
cu rampe compacte pot îngloba într-un corp comun componentele (2) - (5) şi (7). În cazul când apar
frecvente căderi de presiune în reţeaua de gaze este bine să se determine pierderile de sar cină pe
reţeaua interioară şi la presiunea minimă de lucru a arzătorului, determinându-se astfel diferenţa
dintre presiunea statică şi cea dinamică la intrare în arzător, la sarcina minimă. Re glarea
presostatului de minimum se face astfel încăt acesta să întrerupă funcţionarea arzătorului la
atingerea presiunii minime (dinamice) şi să nu permită pornirea acestuia în momentul imediat
următor când apare saltul de presiune de la presiunea dinamică la cea statică, ci doar la o creştere
mai mare a acesteia. În felul acesta se evită fenomenul de pendulare (porniri şi opriri repetate) care,
dacă durează mult, pot duce la avarierea arzătorului.
Focare
Focarul este partea cazanului în care are loc arderea combustibilului cu degajare de căldură (care
se transmite apei din cazan) şi gaze arse (care ies pc coş în atmosferă). Focarele se pot clasifica după:

a). Poziţia faţă de tamburul cazanului:

- focare interioare (în interiorul tamburului de apă), ca la cazanele ignitubulare;
- focare inferioare, situate sub tambur, ca la cazanele acvatubulare;
- focare anterioare sau antefocare, care se găsesc în exteriorul tamburului, în faţa cazanului, fiind o
prelungire a focarului. Acestea au pereţii formaţi din cărămidă refractară şi se construiesc la unele cazane
atât igni cât şi acvatubulare pentru combustibil inferior, unde este nevoie de o cantitate mare de
combustibil, ce nu ar putea arde în focarul propriuzis al cazanului.
b). După tipul de combustibil ars în focar:
- focare pentru combustibil solid;
- focare pentru combustibil lichid;
- focare pentru combustibil gazos ;
- focare pentru combustibil mixt.
3.3.4. 1. Focare pentru combustibil solid
Aceste focare, utilizate pentru cărbune, deşeuri lemnoase, etc, se compun din: camera de ardere (focarul
propriu-zis), grătar şi cenuşar.
Forma şi dimensiunile focarului depind de:
- felul combustibilului (cărbuni sau deşeuri lemnoase);
- modul de alimentare cu combustibil a focarului;

33
 a). Focare cu deservire manuală
Au un grătar plan înclinat, format din bare de fontă cu lăţime mai mare la capete decât la mijloc,
pentru a lăsa între ele un spaţiu de circa 2 mm. Acest spaţiu este necesar pentru pătrunderea aerului din
cenuşar, printre barele grătarului, sub stratul de combustibil care arde pe grătar.
Alimentarea cu cărbuni a grătarului se face de fochist, cu lopata, după închiderea parţială a
şubărului la coş şi deschiderea uşii focarului.
Aprinderea se face cu lemne sau alt combustibil, după care se aruncă cu lopata cărbuni, începând
din fund spre faţă.
Grosimea stratului de cărbune depinde de calitatea şi granulaţia cărbunelui.
În timpul arderii, acolo unde apar pete întunecate pe grătar, înseamnă că zgura s-a lipit de grătar şi nu mai
poate intra aerul, de aceea trebuie îndepărtată..
b). Focare mecanizate
La cazanele mai mari, alimentarea cu cărbuni a focarelor se face mecanizat, dintr-un buncăr pâlnie, situat
deasupra intrării în focar. Sunt mai multe tipuri:
c). Focare cu grătar lanţ
Sunt formate din bare de grătar mobile, montate sub formă de lanţ continuu, între 2 tamburi, dintre care
unul motor care face ca lanţul să se mişte continuu cu o viteză de 0, 1 - 0,6 m/min. În prima parte a
grătarului, cărbunii se încălzesc şi se usură, în partea din mijloc ard, iar la partea finală, zgura cade în
buncărul de zgură.
d). Focare pentru cărbune pulverizat
Acest tip de focare realizează cea mai bună ardere a cărbunelui.
După ce cărbunele este măcinat în mori speciale (cu bile, role, ciocane sau mori ventilator) până
este adus la particule foarte fine, mult mai mici de 1 mm, praful este condus prin conducte, cu curent de
aer în silozuri, iar de acolo, în acelaşi mod, este insut1at cu aer în focar, unde este ars în arzătoare
speciale.
Focare pentru arderea combustibilului lichid
În focarele cazanelor, se poate arde unul din următoarele feluri de combustibil lichid: păcură,
combustibil lichid uşor (CLU), combustibil lichid tip M (P) şi motorină. Pulverizarea păcurii, a
combustibilului lichid uşor sau motorinei, se poate realiza cu aer comprimat, cu abur sau mecanic (cu
pompa. de combustibil).
a). Injectoare cu aer comprimat
Se folosesc rar, la cazanele care consumă sub 100 kg combustibil pe oră.
Aerul este aspirat în focar prin depresiune, realizată cu ajutorul coşului de fum sau se foloseşte aer
comprimat .

34
 b). Injectoare cu abur
Pentru pulverizarea păcurii, se utilizează aburul de la cazanul propriu sau, la pornire, de la alt
cazan. În lipsă de alt cazan, pornirea se face arzând în focar lemne, cărbuni sau alt combustibil, până când
presiunea ajunge la 2-3 bar, după care se poate pune în funcţiune injectorul cu abur. La ieşirea din ajutaj,
viteza combustibilului antrenat de abur creşte foarte mult şi este pulverizată fin caput injectorului trebuie
curăţat des de zgură.
Are avantajul că este simplu, uşor de întreţinut dar şi dezavantajul unui consum de 6-7% din producţia de
abur.
c). Injectoare centrifugale

De la rezervorul de zi, CLU ajunge în corpul injectorului (1), trece prin axul motorului electric
(2), se amestecă cu aerul primar venit prin canalul cu clapetă (3) şi intră în ventilatorul (4). După
ventilator, scutul (5) lasă liber un canal prin care intră altă cantitate de aer, care, împreună cu amestecul
ce iese din ventilator, formează un vârtej (6) în focar. Ventilatorul are o turaţie de 3000 rot/min.
Aceste injectoare se construiesc, pentru consumuri între 10 şi 70 kg CLU/oră, adică pentru debite calorice
între 96.000 şi 672.000 kcal/h.
d). Injectoare mecanice - sunt folosite pentru pulverizarea păcurii în focar la presiunea de 10-40
bar, creată de o pompă de combustibil cu roţi dinţate. Se folosesc la cazanele mari şi la toate cazanele
automatizate. Presiunea şi temperatura de injecţie sunt indicate de un manometru şi un termometru. În
capul injectorului se află o duză, în care este montat un disc cu canale, un disc cu orificii şi orificiul duzei

35
(cu Φ de 1 - 8 mm). La trecerea prin discul cu canale tangenţiale, păcura capătă o mişcare de rotaţie, fiind
pulverizată şi amestecându-se bine cu aerul, pentru a realiza o ardere bună. Duza trebuie curăţată periodic.
c). Pompa cu roţi dinţate

Se compune dintr-un corp din fontă sau oţel (1), în care se

rotesc în sensul săgeţilor două roţi dinţate (2), care aspiră
combustibilul din partea de jos şi îl refulează în partea de sus.
Supapa de suprapresiune (3) deschide fereastra (4), punând în
legătură conducta de aspirare (5) cu cea de refulare (6), atunci când
presiunea pe refularea pompei devine prea mare, returnând
(recirculând) combustibilul în interiorul pompei.
Roata dinţată din dreapta este cuplată cu un motor electric,
care, obişnuit, are pe acelaşi ax, un ventilator pentru introducerea
aerului în focar, în tot timpul funcţionăii pompei.

3.3.4. 3. Arzătoare pentru combustibil gazos - sunt de 3 feluri:

- arzătoare manuale, la care aprinderea, reglarea şi oprirea focului se face manual, de către fochist
iar aerul este aspirat prin tirajul coşului;
- arzătoare semiautomate, la care aprinderea şi stingerea focului se face automat, iar reglarea
arderii se face manual, prin variaţia concomitentă a c1apetelor de gaze şi aer;
- arzătoare automate la care aprinderea, reglarea focului funcţie de regim şi oprirea, se face
automat.
Arzătoarele semiautomate şi automate, sunt echipate cu un ventilator, care asigură aerul necesar
arderii, având clapete de reglare pe conductele de gaze şi aer ce intră în focar, care permit reglarea
cantităţii de gaze şi aer pentru a asigura o ardere completă.
Indiferent de felul arzătorului, înainte de aprinderea focului, trebuie să se facă manual sau
automat preventilarea focarului si a drumurilor de gaze arse care să permită o schimbare de minim 5 ori a
volumului de aer a acestora.
Dacă aprindere focul s-a stins, trebuie închis imediat robinetul de gaze şi făcută din nou
preventilarea (pentru a elimina riscul de explozie de gaze) şi abia după aceea se va face reaprinderea.
De asemenea după oprire trebuie să se facă postventilarea.
După modul de introducere a aerului necesar arderii pot fii :
- arzătoare cu aer aspirat (autoaspirant);
- arzătoare cu aer insuflat.

36
ARZĂTOR CU AER ASPIRAT
Aerul este admis prin efectul de ejecţie al combustibilului combinat cu introducerea unui aer
secundar prin depresiunea realizată în focar.

1- duză de gaz ;
2- cameră de amestec ;
3- cap de ardere.

Avantaje:
- simplitate constructivă prin lipsa ventilatarului;
- autoreglarea aspiraţiei de aer la variaţii de presiune a gazului;

ARZĂTOR CU AER INSUFLA T

În cazul când există un ventilator care insuflă aerul necesar arderii, arzătorul este cu aer insuflat
(presurizat).

Avantaje:
- reglare riguroasă a proporţiei combustibil/aer care se menţine constantă în timp;
- automatizare la sarcini variabile ;
- realizare tehnică pentru orice debite ;
- introducere în trepte a aerului de ardere sau de recirculare a gazelor în focar pentru a reduce
emisiile de noxe ;
- realizare a focarelor în suprapresiune.
Comparaţia duce la concluzia că utilizarea arzătoarelor autoaspirante este indicată numai pentru
debite foarte mici de combustibil unde economia de investiţie este preponderentă faţă de economia
de combustibil şi faţă de posibilitatea de reglare corectă a procesulu

37
Arzătoare mixte (combinate)
Unele cazane, în special cele mari, pot consuma, fie păcură, fie gaze, fie chiar praf de cărbune.

SUPRAFETELE DE INCALZIRE SI VAPORIZARE

Suprafaţa de încălzire a cazanului reprezintă suprafaţa pereţilor elementelor cazanului

destinată transmiterii căldurii de la sursa de căldură la mediul de lucru, măsurată pe partea sursei
de căldură. Se măsoară în metrii pătraţi. (m2)
În funcţie de tipul constructiv al cazanului este formată din tambur cu ţevile de fum la partea
interioară la cele ignitubulare şi din tambur şi ţevile de apă la partea exterioară la cele acvatubulare.
Partea în care are loc fierberea şi vaporizarea apei se numeşte în tehnică sistem fierbător sau suprafaţă
fierbătoare. Căldura pe care o dezvoltă combustibilul care arde, pentru a ajunge să încălzească apa,
trebuie să treacă mai întâi prin peretele vasului care conţine apa, peretele este deci încălzit înaintea apei.
În cele ce vor urma se va arăta cum trece căldura combustibilului spre apa care urmează să fie încălzită.
Când stăm în faţa unui foc fără să fim în atingerea nemijlocită, chiar la o depărtare oarecare, simţim
căldura pe care o răspândeşte focul. Focul radiază căldură, la fel toate corpurile calde.
Astfel de transmitere se numeşte radiaţie. Pentru a primi prin radiaţie căldura de la un corp cald,
corpurile reci trebuie să aibă o suprafaţă îndreptată spre acest corp cald, astfel combustibilul care arde în
focarul cazanului radiază căldură pe suprafaţa vasului expusă focului, apoi flăcările şi gazele de ardere
care transportă căldura combustibilului cuprind tot focarul îmbrăcând şi spălând suprafaţa exterioară a
vasului. Acest fel de a transmite căldura se numeşte prin atingere sau prin convecţie.
Peretele metalic al vasului primind căldura fie prin radiaţie, fie prin convecţie se încălzeşte, îşi
măreşte temperatura care devine mai mare decât a apei sau a aburului din interior. Apa sau aburul din
interior se încălzesc treptat şi se mişcă în interiorul vasului. În acest fel şi apa primeşte căldură de la
peretele vasului tot prin convecţie.
Căldura, străbătând peretele metalic al vasului nu este transmisă prin convecţie sau prin radiaţie,
ci trece prin peretele metalic datorită însuşirii metalelor de a fi bune conducătoare de căldură. Acest fel de
a transmite căldura se numeşte prin conducţie.
Cazanul se va umple cu apă până la nivelul minim lăsându-se tot timpul deschise robinetele de
aerisire sau în lipsa acestora supapele de siguranţă de pe tambur, supraîncălzitor şi economizor.
Supraîncălzitoarele şi economizoarele care nu sunt prevăzute cu canale pentru ocolire a gazelor
rezultate din ardere, vor fi umplute cu apă.
În cazul economizoarelor de tip fierbător cu legătura între tambur şi colectoarele inferioare ale
acestora, înainte de aprindere a focului, se vor deschide robinetele de pe aceste legături. Înainte de
aprinderea focului, trebuie efectuată ventilarea focarului şi canalelor de gaze de ardere, pe durata de timp
stabilită prin instrucţiunile de exploatare dar nu mai puţin de 10 minute, prin pornirea ventilatoarelor de
gaze de ardere şi de aer.
La cazanele care funcţionează cu combustibil lichid, temperatura combustibilului trebuie adusă la
valoarea stabilită în instrucţiunile de exploatare.

38
 Aceste suprafeţe au fost prezentate şi în capitolul 2, la tipuri constructive.

SUPRAFEŢELE DE ÎNCĂLZIRE AUXILIARE

a). Supraîncălzitorul
Aburul produs de cazane, prin suprafeţele de încălzire fierbătoare este abur saturat care contine
umiditate (picături fine de apă). Aburul produs în tambur este trecut prin şicane aşezate în domă sau
printr-o ţeavă cu orificii, pentru a separa umiditatea antrenată de abur şi a-l usca cât mai mult. În această
stare aburul este introdus în supraîncălzitor, pentru a-1 usca complet şi a-l aduce 1a o temperatură
superioară acelei pe care o are aburul în cazan. Temperatura aburului în supraîncălzitor poate fi de 250
până la 500°C şi mai mult, după tipul cazanului.
Temperatura de supraîncălzire este o caracteristică importantă a aburului produs de cazan şi
trebuie realizată aşa cum a fost stabilită de proiectantul cazanului, menţinerea constantă a temperaturii
este deosebit de importantă când aburul este folosit pentru producerea energiei mecanice sau electrice,
deoarece numai astfel randamentul maşinilor atinge valoarea economică.
Când aburul este folosit pentru încălzire, supraîncălzirea uşoară de câteva zeci de grade este
necesară pentru a evita condensarea aburului, în transportul pe conducte, de la cazan până la locul de
utilizare.
Supraîncălzitorul se montează în drumul gazelor de ardere. El este construit din
serpentine, executate din ţevi de oţel de 30-45 mm diametru, grupate în două colectoare, din care unul
este în legătură cu cazanul, de unde primeşte aburul saturat şi al doilea în legătură cu conducta de
distribuţie a aburului supraâncălzit. Supraîncălzitorul este susţinut în poziţia sa de elemente de susţinere şi
de distanţare a serpentinelor, făcute din materiale rezistente la temperatură ridicată.
Când cazanul se pune în funcţiune, respectiv când s-a aprins focul şi se produc gaze calde, dar
cazanul nu a ajuns încă la presiunea de serviciu şi nu a început să producă abur, este pericol să fie încălzit
la o temperatură ridicată, din cauza gazelor fierbinţi care îl scaldă.
Înainte ca focul să se aprindă, se umple supraîncălzitorul cu apă, după care are loc încălzirea
cazanului şi poate să înceapă să crească presiunea în cazan.
După operaţia de umplere a supraîncălzitorului, înainte de a se deschide conducta de distribuţie a
aburului, efectivul trebuie să descarce bine apa, deoarece pătrunderea ei în conducta care este alimentată
cu abur poate da naştere la defecţiuni.
Temperatura aburului se măsoară cu un termometru aşezat în colectorul de ieşire al
supraîncălzitorului.
Supraîncălzitoarele sunt părţi ale cazanului care lucrează în condiţii grele la temperaturi ridicate,
de aceea este necesară întreţinerea lor cu grijă, conform instrucţiunilor. Astfel, pentru a preveni
depunerile în interiorul ţevilor, se va evita forţarea cazanului, se va supraveghea ca apa să fie tratată
corespunzător şi se va urmări ca dispozitivele de separare a umidităţii din abur să fie complete şi bine
aşezate. De asemenea funinginea şi cenuşa vor fi suflate regulat cu suflătoare de funingine.

39
 Pentru a menţine cât mai constantă temperatura aburului supraîncălzit, în exploatare, la diferite
debite ale cazanelor se folosesc următoarele metode:
 amestecarea aburului supraîncălzit cu abur saturat din cazan cu ajutorul unei armături cu
trei căi, amestecul cu abur saturat răceşte mai mult sau mai puţin aburul supraîncălzit până la temperatura
necesară;
 răcirea la temperatura necesară, trecând aburul supraîncălzit printr-un sistem de ţevi
aşezate la tamburul cazanului în spaţiul cu apă;
 injectarea de apă din cazan în aburul ieşit din supraîncălzitor cu temperatură prea mare
pentru al răci la temperatura necesară.

b). Economizorul

Gazele calde obţinute din arderea combustibililor cedează o mare parte din căldura lor
suprafeţelor de încălzire fierbătoare ale cazanului şi supraîncălzitorului.
După ce iese din aceste suprafeţe temperatura gazelor este totuşi ridicată ( 350º-450°C),
conţinând căldură care poate fi recuperată printr-o suprafaţă de încălzire auxiliară a cazanului, numită
economizor, prin care trece apa de alimentare înainte de a intra în cazan. În felul acesta, căldura gazelor
care astfel s-ar evacua pe coş se economiseşte ( de fapt se economiseşte combustibil).
Folosirea economizorului aduce şi alte avantaje: fereşte corpul cilindric sau tamburul cazanului de variaţii
de temperatură în perioadele de alimentare cu apă, opreşte nămolul şi depunerile de pietre din apa de
alimentare. Economizorul se construieşte din serpentine din ţevi de oţel de Φ 45-60 mm pentru presiuni
mai ridicate sau din tuburi de fontă cu aripioare până la o presiune a cazanului de 22 bar (kgf/cm 2).

40
Econimizoarele executate din tuburi de fontă rezistă mai bine la acţiunea corozivă a gazelor. Coturile
ţevilor se demontează şi se pot curăţa uşor de depuneri, tuburile fiind drepte. Ca dezavantaje : transmisia
de căldură a gazelor la apă mai redusă, volum mare pe care îl ocupă şi înfundarea spaţiului între aripioare
cu cenuşă şi funingine.
Economizoarele trebuie întreţinute conform instrucţiunilor, pentru a lucra bine şi a aduce
avantajele menţionate mai sus.

c). Preîncălzitorul de aer

Arderea combustibililor mai ales a celor cu putere calorică mică are loc mai repede şi cu pierderi
mai puţine în materii nearse, dacă aerul necesar arderii este încălzit la o temperatură mai ridicată (150-

41
3000C), deoarece astfel se ridică temperatura flăcărilor şi gazelor de ardere, se îmbunătăţeşte arderea.
Căldura necesară încălzirii aerului se obţine de la gazele de ardere care la ieşirea din economizor au o
temperatură ridicată, mai conţin căldură care poate fi recuperată printr-o suprafaţă de încălzire, numită
preîncălzitor de aer.
Preîncălzitoarele de aer sunt constituite din canale înguste formate din tablă sau din fascicole din
ţevi, spălate pe o parte de gazele de ardere, care cedează căldura şi pe de altă parte de aerul care se
preîncălzeşte, înainte de a fi trimis la instalaţia de ardere.
Se construiesc preîncălzitoare de aer şi cu tuburi de fontă cu aripioare atât în interior cât şi la
exterior, pentru a se mării suprafaţa de încălzire.
La cazanele mari se folosesc preîncălzitoare de tip rotativ, compuse dintr-un rotor construit din
lamele de tablă subţire, formând un mare număr de canale. Rotorul trece succesiv în dreptul conductei de
gaze de ardere de la cazan, care străbat preîncălzitorul şi cedau căldura, după care partea încălzită a
rotorului trece în dreptul conductei de aer rece ; aerul parcurge rotorul la rândul său, extrage căldura de la
pereţii calzi şi părăseşte preâncălzitorul la o temperatură ridicată. Un astfel de preîncălzitor se numeşte
“regenerativ “ şi are avantajul că ocupă un spaţiu mult mai mic faţă de celelalte pentru aceeaşi folosinţă.
Rotorul se învârteşte cu 3-5 rot/min.

42
 3.6. CONSTRUCTIA METALICA DE SUSTINERE

Fundaţia cazanelor se va executa în baza unui proiect întocmit în conformitate cu legislaţia în

vigoare şi se va dimensiona astfel încât să se asigure poziţia de montare a cazanului şi să suporte fără
pericol de cedare greutatea cazanului, inclusiv a conţinutului de apă în cazul încercării hidrostatice de
presiune. Numărul punctelor de sprijin ale tamburului vor fi astfel alese încât să se reducă la minim
solicitările la încovoiere ale acestuia, să preia sarcinile suplimentare
statice şi dinamice provocate de instalaţiile auxiliare sau accesoriile cazanului şi să permită examinarea
îmbinărilor sudate. Tamburele prevăzute cu racord de purjare vor fi montate înclinat spre acest racord.
Construcţia metalică de susţinere a cazanelor trebuie să fie dimensionată ţinând seama de
sarcinile suplimentare statice şi dinamice provocate de instalaţiile auxiliare sau de accesoriile cazanului
montate pe cazan şi de acoperiş (în cazul cînd acesta se sprijină pe construcţia metalică). Construcţia
metalică trebuie să fie astfel protejată încît să se evite posibilitatea încălzirii materialului peste
temperatura limită luată în considerare în proiectul de execuţie.
Cazanele trebuie să fie astfel montate încât să permită dilatarea liberă a tuturor părţilor
componente datorită variaţiilor de temperatură în timpul funcţionării. Dispozitivele care permit dilatarea
trebuie să fie uşor controlabile. Posibilitatea dilatării se va realiza prin suspendare sau rezemare cu
posibilităţi de alunecare a elementelor respective, fiind menţinută însă etanşeitatea.
Cazanele trebuie să fie astfel construite încât să se asigure etanşarea faţă de gazele de ardere, în
mod deosebit pentru cazanele care funcţionează cu ardere sub presiune. Modul de verificare şi condiţiile
de acceptare pentru etanşeitate se vor prevedea în proiect.

INZIDIREA ŞI IZOLAŢIA TERMICĂ

Cazanele de abur pot fi înzidite individual sau în baterie. Bateria nu poate fi formată decît din
două cazane. Cazanele cu înălţimea de la pardoseală mai mare de 8 m nu trebuie să fie înzidite în baterie.
Pereţii exteriori ai cazanelor, respectiv stratul izolator (în cazul în care prin construcţia cazanelor
nu există zidărie), vor avea o grosime suficientă care să reducă la limită pierderile de căldură. Suprafeţele
exterioare ale zidăriei sau izolaţiei, inclusiv izolaţia aparatelor din sala cazanelor, nu trebuie să aibă o
temperatură mai mare de 55°C. Local, în zona supraîncălzitorului, în dreptul grinzilor şi nervurilor
scheletului metalic, se admit temperaturi mai mari, dar maxim 70°C. Suprafeţele exterioare ale izolaţiei
cazanelor, în cazul în care nu există zidărie prin construcţia cazanelor, vor fi protejate cu tablă rezistentă
la coroziune.
Cazanele trebuie să fie astfel construite încât să asigure etanşeitate faşă de gazele de ardere.
Cazanele trebuie să fie astfel montate încât să permită dilatarea liberă a tuturor părţilor componente
datorită variaţiilor de temperatură în timpul funcţionării.
Se controlează nivelul apei deschizând pe rând robinetele. În mod normal, prin robinetul de deasupra,
trebuie să iasă totdeauna aburi, iar prin cel de jos apă.

INSTALAŢII PENTRU EVACUAREA ZGURII ŞI CENUŞII

43
Evacuarea zgurii şi cenuşii.
La cazanele mici unde cantităţile de combustibil arse orar sunt reduse, evacuarea cenuşii şi a
zgurei se face manual. Cenuşa din cenuşar şi zgura de pe grătar, sunt evacuate cu lopata şi dezguratorul,
încărcate în containere şi transportate.
La cazanele mari munca de evacuare a zgurii şi cenuşii este grea, în atmosferă viciată de gaze. Ea
poate fi îmbunătăţită numai prin folosirea de dispozitive parţial sau total mecanizate.
Suflătoare de funingine
Suflătoare de funingine au rolul de a îndepărta depunerile de funingine de pe suprafeţele de
încălzire. Suflarea funinginii se face cu suf1ătoare cu aer comprimat sau cu abur. Se manevrează de către
fochist, în conformitate cu instrucţiunile interne. Există şi suflătoare de funingine cu bile metalice, care
cad de sus, din ţeavră în ţeavă, scuturând funinginea depusă, şi care, după ce au ajuns jos, sunt readuse
mecanic în partea de sus.
Instalaţii de epurare a gazelor arse
În special la arderea cărbunilor, gazele ies pe coş încărcaţe cu particule de cenuşă, ce se depun în
mediul din jur, poluându-1. Pentru a evita aceasta, la cazanele mari se montează în coş, fie cicloane, în
care praful este separat de gaze prin schimbarea direcţiei de curgere (pot fi mai multe cicloane în serie -
multicicloane), fie electrofiltre. Acestea sunt compuse din două rânduri de electrozi, unul care ionizează
gazele şi încarcă cu electricitate particolele de cenuşă, iar celălalt de depunere, atrage particolele
încărcate. Sursa electrică este de mare tensiune, cca. 50 kV. Praful depus trebuie scuturat periodic,
folosind metode speciale.
Tirajul
Prin tiraj înţelegem curentul de aer care intră în focar făcând posibilă arderea combustibilului şi
apoi, iese pe coş cu gazele arse, în atmosferă.
Tirajul, adică intrarea aerului din atmosfera înconjurătoare în focar, se poate face în două
moduri: natural şi arficial.
Tirajul natural
Tirajul natural se realizează cu ajutorul coşului de fum. Prin arderea combustibilului în focar, se
formează gaze care, fiind mai calde, sunt mai uşoare şi au tendinţa de a se ridica în sus. În locul lor, intră
în focar aerul din atmosferă, care, împreună cu combustibilul, se transformă în gaze arse, calde, acest
proces producându-se continuu, şi realizând circulaţia de aer prin focar.
Tirajul natural este cu atât mai mare, cu cât coşul este mai înalt şi temperatura exterioară este mai
mică (iarna, tirajul este mai bun). Depresiunea cea mai mare este la baza coşului, iar cea mai mică, în
focar.
Tirajul poate fi variat de către fochist după necesitate, prin manevrarea şubărului (registrului),
care variază secţiunea de trecere a gazelor arse.
Coşurile au formă tronconică (cele din cărămidă sau din beton) şi cilindrică (cele din tabla).
Coşurile din tablă, au înălţimea de maximum 15 m şi se ancorează contra vântului prin trei ancore
montate la 1200, la 2/3 din înălţimea coşului. Cele din beton pot avea înălţimi de până la 300 m.

44
Tirajul artificial
Se foloseşte la cazanele automatizate şi la toate cazanele mari, care ar necesita coşuri înalte, deci
costisitoare. Tirajul artificial se poate realiza prin:
- ventilatoare aşezate în faţa cazanului, care aspiră aerul din sala cazanelor sau din exterior şi îl
trimit sub presiune în focar, fără preîncălzire sau cu preîncălzire, prin intermediul unui preîncălzilor de
aer. În acest caz, în focar nu avem depresiune ci suprapresiune faţă de presiunea atmosferică;
- exhaustoare sau ventilatoare de gaze arse, care se monteaze în spatete cazanului şi absorb gazele
arse din canalul de fum şi îl trimit sub presiune în coş, creând astfel în focar o mare depresiune, ce
produce intrarea unei cantităţi mari de aer în focar, necesar arderii unei cantităţi mai mari de combustibil.
Exhaustoarele se aseamănă cu ventilatoarele, dar lucrează în condiţii mai grele căci gazele arse au
temperatură peste 130 - 2500C, din care cauză lagărele trebuie răcite cu apă. Unele cazane au şi exhaustor
şi ventilator. Totdeauna trebuie pornit întâi exhaustorul şi apoi ventilatorul De aceea, în instalaţia de
automatizare a cazanului există o interblocare care nu permite inversarea acestei ordini.
Tirajul cazanelor se măsoară cu indicatoare de tiraj, în mm co1. apă şi variază între 8 şi 400 mm
col. apă (8 - 15 mm co1. apă, în (cazul tirajului natural, ajungând până la 400 mm col de apă în cazul
ventilatoarelor de gaze arse sau exhaustoare) şi sunt specifice fiecărui tip de cazan.
Fochistul trebuie să cunoască valoarea tirajului la cazanul pe care îl deserveşte şi să încerce să-l realizeze.

INSTALATII DE ALIMENTARE CU APĂ

Se compune din:
- rezervorul de apă, care stochează apa de alimentare (condens + apă de adaos), sau degazor;
- două pompe de alimentare cu apă una activă şi una de rezervă;
- capul de alimentare (rişlagul)
- conducta de alimentare cu apă (de refulare), al cărei capăt pătrunde în tambur şi se termină în
dreptul nivelului minim, pentru ca, în cazul când supapa de sens unic nu etanşează iar pompele
sunt oprite, apa din cazan să nu poată scădea sub nivelul minim (altfel cazanul ar putea rămâne
fără apă).
Pompa de apă, indiferent de tipul acesteia, trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele două
condiţii:
- să aibă debitul de apă mai mare decât debitul de abur al cazanului;
- presiunea de refulare să fie mai mare decât presiunea din cazan.
Debitul Q în m3/h şi înălţimea H în mcol. apă, sunt înscrise pe plăcuţa fiecărei pompe de apă.
În afară de pompe, cazanele pot fi alimentate şi cu injectoare de apă cu abur.
La centralele termice cu mai multe cazane, obişnuit, cazanele nu au pompe proprii de alimentare
cu apă, ci toate pompele sunt montate la un loc, formând staţia de pompe de alimentare cu apă, care
deserveşte toate cazanele. Pompele refulează apa într-o bară de apă continuă, din care se ramifică la
fiecare cazan câte o conductă de alimentare, nivelul apei la fiecare cazan menţinându-se prin
manevrarea manuală sau automată a robinetului de pe aceea conductă.

45
 CONDUCTE, ARMĂTURI, DISPOZITIVE DE SIGURANŢĂ
Conducte
Pentru transportul fluidelor calde şi reci se folosesc ţevi din: oţel, cupru şi materiale cu structură
termoplastică.
a). Ţevi din oţel
Caracteristici principale
Ţevile din oţel sunt grupate pe mai multe categorii:
- fără sudură, trase sau laminate la cald pentru instalaţii (STAS 403) executate din oţel carbon
pentru ţevi OLT 35 sau OLT 45 în trei serii: grea (G), medie (M) şi uşoară (U) în funcţie de grosimea
peretelui ţevii. Lungimile de livrare sunt de 4 ….8 m pentru conductele filetate şi 4……12 m pentru cele
nefiletate; la cerere, pot fi livrate şi cu lungimi de 4 ... 8 m filetate sau nefiletate.
- fără sudură, laminate la cald, pentru construcţii (STAS 404) executate din otel carbon OLT 32,
OLT 35, OLT 45, OLT 55 şi OLT 65 cu precizie obişnuită sau înaltă, cu garantarea compoziţiei chimice
şi a caracteristicilor fizico-chimice în conformitate cu prevederile STAS 403. Se livrează în lungimi între
4 şi 12,5 m

46
Îmbinarea ţevilor
Ţevile din oţel se îmbină între ele prin:
- fitinguri din fontă maleabilă, cu diametre cuprinse între 3/8 şi 1 1/4", anume: curbe la 900 şi 450,
coturi la 900 cu filet cilindric şi conic, cot olandez la 900, teu egal, cruce, mufă normală, mufă stânga-
dreapta, niplu stânga-dreapta, racord olandez drept cu filete cilindrice şi conice, cot şi teu cu deri vaţie
redusă sau mărită, conector redus şi reducţie. Îmbinarea ţevilor cu fitinguri se face prin filetare. Pentru a
da posibilitatea desfacerii unor tronsoane de conducte, în caz de avarie, se recomandă îmbinarea cu
ajutorul racordurilor olandeze. Acest mod de îmbinare se utilizează la ţevi filetate cu diametrele cuprinse
între 3/8" şi 11/4".
- f1anşe sudate de conducte, a căror prindere se face cu şuruburi şi garnituri între flanşe pentru
asigurarea etanşeităţii. Acest mod de prindere se face între tronsoane de conducte sau între conducte şi
aparatele şi utilajele instalaţiei (pompe, cazane, schimbătoare de căldură etc.). Flanşele pot fi rotunde sau
ovale şi se utilizează în instalaţiile de încălzire fără probleme estetice deosebite (clădiri industriale).
- sudare autogenă (procedeul cel mai utilizat) sau electrică. Alegerea procedeului de sudare
depinde de: grosimea pereţilor ţevilor de asamblare, aspectul şi suprafaţa ţevilor, condiţiile în care se
realizează preţul de cost.
b). Ţevi din materiale cu structură termoplastică.
Caracteristici principale
Ţevile confecţionate din materiale cu structură termoplastică utilizate în instalaţiile de încălzire
prezintă multiple avantaje: rezistenţă la coroziune, timp redus de montare şi reparaţii, bune izolatoare
termice şi electrice, posibilitatea lipirii şi sudării la temperaturi scăzute, pierderi de sarcini reduse etc.
Prezintă unele inconveniente: coeficienţi de dilatare mari, limite la temperaturi, rezistenţe mecanice
reduse etc. Ca materii prime sintetice sunt utilizate polietilena dură şi moale (de înaltă respectiv, joasă
densitate), ca şi policlorura de vinil (PVC dură).
Din această categorie fac parte:
- ţevi din polietilenă (VPE), executate din polietilenă de înaltă densitate (HDPE) prin diferite metode de
fabricaţie determinate de cerinţe tehnico-economice de calitate.
- ţevi din polipropilenă (PP), se execută cu diametre cuprinse între 32 şi 125 mm. Din această categorie
sunt utilizate ţevile din polipropilenă copolimeră "COPRAX", ţevile din polipropilenă "POLYMUTAN"
şi cele cu armatură din aluminiu "PROSTAB".
- ţevi din policlorură de vinil clorurat
- ţevi din polibutenă (PB), se execută din material sintetic termoplastic, parţial cristalin. Sunt rezistente la
şocuri, sunt flexibile şi au o mare rezistenşă la fluaj, la abraziune şi tensiune.
Îmbinarea ţevilor
Ţevile din material plastic se asamblează între ele cu fitinguri, prin sudare, lipite şi înfiletate, astfel:

47
- ţevile din polietilenă reticulară (ex: ţevi tip TC - EUROFLEX) se îmbină cu fitinguri din alamă cromată
prin presare la rece cu un inel de presare-etanşare. Gama de fitinguri permite trecerea în instalaţie de la un
tip de material existent (oţel sau cupru) la tubul TC-EUROFLEX.
La operaţia de îmbinare, fitingul poate fi rotit la cald, prin încălzire cu aer cald - fără ca etanşeitatea să
fie afectată.
Există sisteme din tuburi din PE-xa cu îmbinare prin manşon alunecător, îmbinare nedemontabilă ce
poate fi pozată în şapă sau tencuială
- tevile din policlorură de vinil tip TC - QUICKPIPE se îmbină prin fitinguri şi armături executate din
acelaşi material precum şi prin fitinguri din alamă cromată sau nu. Legăturile se realizează prin lipire la
rece cu adeziv.
c). Ţevi din cupru

Ţevile sunt realizate din cupru dezoxat cu fosfor. Sunt obţinute prin tragere fără sudură longitudinală.
Avantajele ţevilor din cupru sunt: uşurintă în procesul de montare, executarea îmbinărilor în timp scurt,
pierderi de sarcină mici, rezistentă mare la coroziune, rezistenţă mare la presiuni interioare ale fluidelor
etc. Ele se pot livra încolacit sau în tronsoane drepte (4 ... 6 m). Dezavantajele ţevilor din cupru constau în
faptul că sunt foarte scumpe.
Îmbinarea ţevilor din cupru se face, ca şi la celelalte tipuri de tevi, prin: fitinguri, manşoane, reducţii,
teuri, coturi şi curbe de diverse mărimi.
Asamblarea ţevilor se poate face cu: sudare prin capilaritate (cap la cap), ra corduri mecanice (prin
compresie; guler strâns prevăzut sau nu cu garnitură din material plastic; guler de formă tronconică
evazată şi strângere cu piuliţă specială) şi fără racorduri intermediare, prin procedeul ţeavă în ţeavă şi
sudare prin capilaritate.
d). Ţevi preizolate
Din această categorie fac parte ţevile metalice preizolate termic cu spumă poliuretanică.

Culorile conductelor - Pentru a marca vizibil ce fluide circulă prin conductele respective, conductele din
sala de cazane trebuie vopsite la exterior cu culori conform STAS 8589/1970, fie pe toată lungimea, fie
prin benzi circulare cu lungime de circa 150 mm, la maximum 0,2 m de fiecare îmbinare, de o parte şi de
alta a îmbinării şi de fiecare parte a robinetelor şi aparatelor montate pe conducte.
Principalele culori convenţionale sunt:
- apă - verde;
- abur - cenuşiu-argintiu;
- combustibil lichid - maron;
- combustibil gazos - galben închis;
- aer şi gaz necombustibil - albastru deschis;
Date suplimentare, inclusiv sensul de circulaţie, se înscriu pe conductă, pe o etichetă sau placă fixată pe
conductă.

48
Distribuitorul de abur sau apă fierbinte - este un rezervor cilindric sub presiune, montat pe unul din pereţii
laterali ai centralei termice. La el sunt aduse conductele de abur sau apă flerbinte de la fiecare cazan şi de
la el pleacă conductele de abur sau apă fierbinte spre consumatori, fiecare conductă având etichetă cu
consumatorul pe care îl deserveşte şi săgeata cu sensul de circulaţie Distribuitorul este echipat cu
manometru (cel cu abur) şi termometru (cel de apă caldă, apă fierbinte sau abur supraâncălzit) şi cu
robinet de scurgere în partea de jos.
Atât distribuitorul cât şi conductele termice trebuie să fie bine izolate.
Robinete
Robinetele au rolul de a opri sau permite circulaţia fluidelor (lichide sau gaze), prin conductele pe
care sunt montate.
Clasificare : - din punct de vedere constructiv pot fi: cu ac, cu cep, cu ventil, cu sertar, cu sferă.
- după destinaţie : de închidere , de reglare
Robinete cu cep

Robinetul cu cep se compune dintr-un corp de fontă cu flanşe la capete,

în axul căruia se poate roti un cep conic de fontă sau de bronz, având în
partea de jos un inel de presiune din alamă. Garnitura tijei este din şnur
de azbest Cepul arc o fereastră care opreşte sau permite circulaţia
fluidelor în ambele sensuri, după poziţia sa. Se construiesc cu un
diametru de 15 - 100 mm, pentru presiuni de maximum 10 bar. Se
folosesc în special la gaze.

Robinete cu ventil

Un robinet de închidere cu ventil se compune dintr-un corp din fontă sau oţel,
cu flanşe, o tijă de acţionare cu filet exterior, având la capătul de jos un ventil
cu scaun de etanşare plan, sub care se exercită presiunea fluidului. Tija este
acţionată de o roată de manevră. Sensul de circulaţie al fluidului (de care
trebuie ţinut cont la montare) este indicat de o săgeată marcată pe corpul
robinetului din turnare.
Robinetele cu Dn > 150 mm sunt prevăzute cu ventil de descărcare, iar
presiunea de lucru se exercită deasupra ventilului.
Cele de fontă se construiesc pentru presiune de maximum 16 bar, iar cele de oţel pentru presiune de
maximum 64 bar şi diametrul de 15-200 mm.
Robinete cu sertar ( vană )

49
 Se compun dintr-un corp cu flanşe din fontă sau oţel, având la mijloc o
tijă cu filet interior deasupra căreia se află o roată de manevră. Organul
de închidere este un sertar pană. Robinetele cu sertar din oţel se
construiesc pentru presiuni şi diametre mari.

Robinete de închidere cu sfefă

Acestea sunt robinete la care obturatorul se roteşte în jurul unei axe

perpendiculare pe sensul de curgere al fluidului şi care, în poziţia
deschis sunt traversate de către fluid. Se construiesc pentru apă, abur,
ulei etc., cu presiuni între 16 şi 100 bar.
Avantaje:
- timp de acţionare redus;
- pot avea scaun din teflon, care asigură o etanşare foarte bună

Robinete (clape) de reţinere cu ventil

Se mai numesc supape de sensc, c1apete de reţinere sau rişlag. Sunt

compuse dintr-un corp cu flanşe, organul de închidere fiind un ventil
cu scaun, presiunea exercitându-se sub ventil. Sensul de circulaţie este
marcat la exterior, din turnare, printr-o săgeată.

Robinete de reţinere cu clapă

50
Se mai numesc şi valve, deoarece permit circulaţia fluidului într-un singur sens, indicat din turnare, de o
săgeată, pe exteriorul corpului.
Cap de alimentare

Este un ansamblu format dintr-un robinet de închidere şi un robinet

de reţinere, montate orizonzal, pe conducta de refulare, între pompa
de alimentare cu apă şi cazan, cât mai aproape de cazan.
Sorb cu ventil de reţinere
Se montează la capătul conductei de alimentare cu apă, pentru a menţine conducta de aspiraţie a
pompei plină cu apă, în timpul opririi pompei. Se amplasează la circa 1 m sub nivelul apei şi la cel puţin
0,7 m de la fundul rezervorului.
Robinetul principal de abur
Este un robinet cu ventil sau cu sertar, montat pe conducta de abur sau ,apă fierbinte, imediat lângă
tambur, fiind destinat cuplării sau decuplării, după cum este necesar, consumatorului de abur sau apă
fierbinte.
La cazanele cu debite şi presiuni mari, se montează robinete cu sertar având în paralel un robinet (by-
pass) cu ventil, mai mic, care se deschide primul, pentru egalizarea presiunilor pe cele două feţe ale
sertarului şi pentru preâncălzirea conductei de abur, după care se deschide robinetul principal (în această
situaţie, cu un efort mai mic, datorită egalizării presiunii pe cele două feţe) şi se închide robinetul cu
ventil.
Robinetul de aerisire
Este un robinet cu ventil Dn 25, montat în partea de sus a cazanului, pentru evacuarea aerului din
cazan. Acest robinet trebuie desehis în timpul umplerii cu apă şi în perioada de pornire, până înccepe să
iasă abur. De asemenea, se deschide înaintea golirii de apă a cazanului.
Robinete de purjare
Sunt robinete cu cep (la cazanele mai vechi) , cu ventil sau robinete de purjare rapide, care se
acţionează prin apăsarea cu piciorul sau cu mâna pe o manetă. Se montează câte două, pe conductele de
purjare şi se manipulează de fochist la intervalle fixate de laborator, dar cel puţin o dată pe tură, pentru
eliminarea nămolului depus în partea de jos a tamburului sau colectoarelor.

51
Expandorul de purjă

Apa purjată din cazan reprezintă o pierdere prin căldura pe care o

conţine. La cazanele industriale, purjarea se limitează la maximum 7%.
Pentru recuperarea căldurii, apa din purje este introdusă într-un rezervor
de purjă, unde, prin destindere, se produce abur de joasă presiune iar apa
care rămâne neexpandată se îmbogăţeşte suplimentar cu săruri care se
poate recupera. Aburul produs se utilizează ca agent termic la degazarea
apei. Apa se evacuează prin partea inferioară, şi se poate utiliza la
preîncălzirea apei ce intră în degazor.

Oale de condens
Se montează la capătul conductelor de abur, pentru a împiedica ieşirea şi pierderea acestuia în atmosferă
şi pentru a-l răci şi condensa, transformându-se în apă (condens). Utilizarea condensului la alimentarea cu
apă a cazanelor, prezintă două avantaje :
- având o temperatură ridicată, conţine o mare cantitate de căldură ;
- nu conţine săruri minerale, deci nu mai este necesară tratarea lui.
Din motive economice şi de siguranţă a funcţionării, condensul
trebuie recuperat în proporţie cât mai mare.
Condensul colectat după oala de condens, este trimis cu
pompa de condens, în rezervorul de alimentare cu apă sau în
degazor. Oalele de condens pot fi : cu plititor, cu termostat şi
termodinamice.
Un separator termodinamic de condens se compune dintr-un corp de fontă cu flanşă la capete,
organul de închidere fiind un disc, iar elementul filtrant din ţesătură de alamă.
Separatorul de picături

Deoarece aburul pleacă din cazan încărcat cu picături de apă, este trecut
printr-un separator de picături, unde picăturile, fiind mai grele, se separă în
partea de jos, aburul ieşind prin partea de sus, mai uscat.

Reductorul de presiune

52
 Dacă presiunea nominală a unui recipient, în care intră abur de la
cazan, este mai mică cu 10% decât presiunea nominală a aburului,
atunci pe conducta de abur trebuie montat un reductor de presiune,
care să reducă presiunea la valoarea presiunii nominale a
recipientului (sau mai multe reductoare în trepte, dacă reducerea nu o
poate face un singur reductor). Înainte şi după reductor trebuie
montate manometre, iar după reductor, o supapă de siguranţă reglată
la presiunea nominală redusă.

Supape de preaplin

Supapele de preaplin ajută la controlul

unei presiuni constante în amonte faţă de
aval. Un arc ţine valva închisă, aceasta
deschizându-se pe măsură de presiunea de
intrare creşte.

Filtre de protecţie

Pentru a curăţa apa de

impurităţile solide se
utilizează filtrele.

ARMĂTURI DE CONTROL ŞI SIGURANŢĂ

Armăturile cazanului se clasifică în armături de control şi armături de siguranţă.
Armături de control
a). Placa de timbru
Placa de timbru reprezintă marcajul de identitate al cazanului. Este o placă metalică dreptunghiulară,
montată în frontul cazanului, care nu trebuie acoperită de izolaţie şi care conţine:
- Intreprinderea constructoare

53
- Număr cazan - Anul fabricaţiei
- Debit nominal - Presiune tambur
- Suprafaţă supraâncălzitor - Presiune redusă tambur
- Suprafaţă de încălzire - Temperatură nominală
- Suprafaţă economizor - Temperatură apă de alimentare
b). Placa de nivel minim
Este o placă dreptunghiulară, de lăţime mică, cu vârfuri ascuţite, amplasată de constructor în spatele
sticlelor de nivel, la 100 mm deasupra liniei de foc (linia de foc este partea cea mai de sus, atinsă de
flacără sau de gaze arse). Pe ea este imprimat din turnare "nivel minim". Obişnuit, de la partea de sus a
piuliţei inferioare a sticlei de nivel, până la vârful ascuţit al plăcii de nivel minim, este o distanţă de 40 -
50 mm.
c). Placa de ordine
Este o placă dreptunghiulară de 200 x 300 mm montată de beneficiar în frontul cazanului, care
conţine: numărul de ordine al cazanului din sala de cazane (numerotate de la stânga la dreapta); tipul
cazanului; numărul de fabricaţie; presiune maximă admisă; debitul cazanului; Ri (data scadenţei); IP (data
scadenţei).
d). Manometrul

Este un aparat care indică permanent presiunea din cazan, recipient sau conducta
sub presiune pe care este montat. La cazan, manometrul este în legătură cu spaţiul de
abur al cazanului printr-un tub sifon şi un robinet cu trei căi. Tubul sifon are rolul ca
pe lungimea lui, inclusiv inelul pe care îl are, aburul să se răcească şi să intre în tubul
Bourdon ca apă condensată, cu temperature mai mică.
e). Robinetul cu trei căi şi cinci poziţii
În figura de mai jos este prezentat un robinet cu 5 căi în toate poziţiile de funcţionare :

1- Poziţie normală de funcţionare. Cazanul

este în legătură directă cu manometrul care
indică presiunea din cazan.
2- Poziţia de suflare a tubului sifon. Cazanul
este în legătură cu atmosfera.
3- Poziţia de verificare a manometrului prin
comparaţie cu manometrul de control (care se montează la flanşa robinetului). Se execută de metrolog la
fiecare trei luni.
4- Poziţia de verificare a poziţiei de zero a manometrului, prin punerea în legătură cu atmosfera, (acul
trebuie să revină pe cuiul de reazem).

54
5- Poziţia de izolare.
f). Indicatoare de nivel

Fiecare cazan trebuie să aibă două sticle de nivel, care să indice în fiecare moment nivelul
apei din cazan. Pe sticlele de nivel trebuie să se tragă o dungă roşie, de nivel minim, în
dreptul plăcii de nivel minim montată în frontul cazanului, în spatele sticlelor de nivel, şi o
altă dungă roşie (sau de altă culoare) la 50 mm sub partea de sus a sticlelor de nivel, dungă
care reprezintă nivelul maxim. Nivelul apei din cazan trebuie să se găsească tot timpul între
cele două dungi (nivel minim şi nivel maxim).
Armături de siguranţă
a). Dopuri fuzibile
Cazanele ignitubulare au montate, în partea de sus a tubului focar
sau în plafonul cutiei de foc, două
Dopuri fuzibile. Un dop fuzibil se compune dintr-un corp de oţel
care are în partea de jos filet ce se înşurubează în partea de sus a
tubului focar. În interior se toarnă un aliaj de 87,46% plumb şi 12,54
stibiu care se topeşte la 252°C, când cazanul rămâne fără apă. Aburul
de deasupra pătrunde în focar cu zgomot, alarmând fochistul. Care
trebuie să oprească imediat combustibilul, alimentarea cu apă şi
furnizarea de abur (focul poate fi stins de aburul ce pătrunde în
focar).
b). Supapele de sigurantă
Fiecare cazan trebuie să fie prevăzut cu două supape de siguranţă. Când are supraâncălzitor, una
dintre acestea se montează pe supraâncălzitor. Când are economizor, acesta este înzestrat cu două supape
proprii ( numai la cele izolabile de cazan) .
Sunt în legătură, printr-un racord, cu spaţiul de abur, la cazanele de abur, respectiv cu conducta de ieşire
apă la cele de apă fierbinte.
Au rolul de a elimina automat surplusul de abur sau de apă fierbinte, atunci când presiunea în cazan
a depăşit presiunea la care au fost reglate de către organul ISCIR, evitând astfel creşterea presiunii în
cazan peste presiunea maximă admisă şi deci explozia cazanului.
Sunt de două feluri: cu pârghie şi contragreutate şi cu resort.

55
 La cele cu pârghie şi contragreutate, supapa este apăsată pe scaun, de o contragreutate, a
cărei poziţie pe pârghie este fixată de organul ISCIR. Pentru a nu i se schimba poziţia de o parte şi de alta
a poziţiei contragreutăţii, se va da câte o gaură şi se va introduce în aceasta câte un şplint sau se va face
câte o crestătură în pârghie.
La cele cu resort supapa este apăsată pe scaun de tensiunea unui resort. După reglare, se sigilează
prin plumbuire. Nu este permisă mutarea sau schimbarea greutăţilor de către fochist.
Pentru a împiedica cimentarea supapei pe scaun de piatra depusă între supapă şi scaun (deci
scoaterea supapei din funcţiune), fochistul este obligat să facă verificarea supapelor. La cele cu părghie,
va ridica uşor capătul pârghiei cu o tijă, iar la cele cu resort va strânge mânerul acestora până când iese o
singură dată abur prin supapă, cu grijă de a nu fi accidentat de abur. Operaţia se face o dată la 24 ore.
c). Dispozitiv de siguranţă hidraulic

Dispozitivul de siguranţă hidraulic este destinat cazanelor

de abur de joasă presiune (p < 0,5 bar) şi conductelor de abur în
care presiunea este redusă prin reductoare de presiune la presiuni
< 0,5 bar. Dispozitivul, conform STAS 3614-63, se compune
dintr-un tub în formă de U, cu un braţ mai scurt ce se racordează
la cazan, iar cel lung, 1, la rezervorul cilindric 2, construit din
tablă de 3 mm. Între rezervor şi partea de jos a tubului U se
montează o ţeavă 3, la capăt având un dop de golire 4. Racordul
5 face legătura cu atmosfera, iar peretele despărţitor 6, împiedică
reintrarea apei prin acest racord.
Dispozitivul se umple cu apă până la nivelul a-a, pri pâlnia
7, după care se închide robinetul de sub ea.
Pe măsură ce creşte presiunea, nivelul apei coboară în braţul scurt şi creşte în braţul lung.
Dacă presiunea creşte şi după ce nivelul a ajuns în partea de jos a braţului U, surplusul de abur iese
prin braţul lung în rezervor, şi de acolo, prin racordul 5 în atmosferă, fiind astfel exclusă creşterea
presiunii în cazan peste cea proiectată.
Apa din rezervor ajunge prin conducta 3 în conducta principală.

56
 APARATE DE MĂSURARE ŞI CONTROL
Aparate pentru măsurarea debitelor
Sunt utilizate pentru măsurarea debitului de apă sau de căldură care circulă prin conducte.
Aparatele sunt montate direct în circuitul instalaţiei sau sunt mobile, cu citire directă sau cu
înregistrare.
Firma DANFOSS - Danemarca produce debitmetre montate direct pe conductă :

- MAGFLO - electromagnetice cu o gamă largă de măsură precisă şi fără îngustarea secţiunii;

- MASSFLO - masice rezistente la vibraţii, lichide abravize şi coroziune. Măsoară, în afara debitului,
densitatea şi temperatura fluidului;
- SONOFLO - ultrasonice cu măsurarea precisă şi făra îngustarea secţiunii;
- VORFLO - cu vârtej pentru abur, gaze şi lichide cu vâscozitate redusă. Elementele sunt sudate.
Necesită întreţinere uşoară;
- EVITA - electromagnetic pentru apă, abur şi gaze. Acestea permit controlul, reglarea şi
înregistrarea debitelor.
Aparate pentru măsurarea presiunii
Pentru măsurarea presiunii se folosesc manometre şi hidrometre. Gama este destul de variată, ea
depinzănd de locul de amplasare şi de firma producătoare.

Manometrele pot fi şi antivibratoare (cu baie de glicerină) ; toate modelele se livrează cu tirant
filetat.
Manometrele şi hidrometrele se racordează la elementele instalaţiei prin intermediul unor robinete de control cu
buton sau poanson din alamă.

57
Aparate pentru măsurarea temperaturii
Pentru măsurarea temperaturii (lichide, solide şi gaze) se folosesc termometre :
- cu citire directă cu scală dreaptă cu mercur sau alcool, termometre cu rezistentă electrică, cu sondă de tem peratură
şi tub capilar, termometre cu contact etc;
- cu citire directă şi înregistrare.

Contoare
Pot fi cu : cu morişcă, cu elice, electromagnetice, cu ultrasunete, cu diafragmă, Vortex.
AUTOMATIZAREA FUNCŢIONĂRII CAZANELOR

Prin conducerea automată a funcţionării unui cazan de abur sau apă caldă se înţelege realizarea,
cu ajutorul unui sistem de aparate şi mecanisme, a pornirii, funcţionării şi opririi acestuia, fără intervenţia
omului; este suficientă să se dea comanda de pornire a cazanului, apasând în acest scop pe un buton de 1a
panoul de comandă, pentru ca să se execute automat, fără intervenţia fochistului, o serie de operaţii pentru
aprinderea focului şi apoi pentru producerea şi furnizarea de abur, în cantitatea, la presiunea şi
temperatura necesară .
În conducerea manuală a cazanului fochistul citeşte aparatele de măsurăt, care arată indicii de
funcţionare ai cazanului şi intervine 1a dispozitivele de execuţie: robinete, clape, contactoare electrice,
pentru a regla, respectiv a corecta şi a menţine parametrii funcţionali ai cazanului. Astfel el trebuie:
1. Să urmărească şi să menţină permanent nivelul apei între nivelul minim şi cel maxim al
sticlelor de nivel, pornind pompa de alimentare cu apă înainte ca nivelul să ajungă la nivelul minim şi
oprind-o înainte ca acesta să ajungă la nivelul maxim;
2. Să conducă focul astfel încât:
- presiunea din cazan să fie cât mai aproape de presiunea maxim admisă (acul
manometrului să fie cât mai aproape de dunga roşie a manometrului, fără să o depăşească);

58
 - arderea combustibilului să fie completă (proporţia de combustibil şi aer în focar să fie cea
necesară);
3. Să menţină temperatura aburului supraâncăzit între limitele stabilite (la cazanele cu
supraîncălzitor);
4. Să menţină depresiunea în focar între limitele admise;
5. Să menţină nivelul şi temperatura ape în degazor în limite normale.

În cazul reglării automate a funcţionării cazanului se măreşte siguranţa şi economicitatea

funcţionării cazanului, deoarece instalaţia de automatizare urmăreşte mai strict şi mai sigur procesul de
producere al aburului în cazan. Operaţiile de reglare sunt executate de aparate complexe numite
regulatoare.
Instalaţia de automatizare diferă după tipul cazanului şi combustibilului folosit sau chiar după
anul de fabricaţie al cazanului.
Părţile componente ale unei instalaţii de automatizare sunt:
- Partea de comandă;
- Partea de reglare;
- Partea de semnalizare;
- Partea de măsură;
- Partea de protecţie.
Echipamentele instalaţiei de automatizare sunt montate în pupitrul de comandă (denumit şi
panoul de comandă sau de automatizare), pe cazan şi pe arzător.
Acestea sunt:

1. Echipamente din pupitrul de comandă:

- aparatele de măsură, control şi reglare (indicatoare, înregistratoare, contoare, regulatoare etc);
- programatorul de pornint, care derutează secvenţele de pomire până la atingerea presiunii stabilite;
- amplificatorul supraveghetorului de flacără;
- hupa (soneria);
- lămpi de semnalizare.
- elemente de comandă: butoane, întreruptoare, comutatoare, sclectoare, etc;
- elemente de comutaţie şi conectare: contactori, relee, temporizatoare, blocuri logice, cleme, conectoare
etc;
- elemente ale inslalaţiei de alimentare electrică: transformatoare, filtre, redresoare, siguranţe.

59
 Pupitrul de comandă este alimentat de la reţeaua de curent alternativ de 380/220 V printr-un
întreruptor şi este legat electric la pământ La acesta sosesc semnalele electrice de la echipamentele
montate pe cazan, pe arzătoare şi în restul instalaţiilor, iar de la el pleacă semnalele de comandă pentru
reglarea alimentării cu apă, reglarea arderii (combustibil şi aer), oprirea cazanului etc;

2. Servomotoare şi microîntreruptoare: sunt echipamente montate în instalaţie pentru comanda şi

controlul poziţiei, de exemplu clapeta de reglare a debitului de aer;

3. Indicatoare de nivel
a). Nivostate : sunt echipamente montate în instalaţie pentru controlul nivelului apei ;
Un nivostat se compune dintr-un cilindru vertical inferior care este în comunicaţie - prin câte o
conductă - cu spaţiul de abur şi de apă din cazan, iar în partea de jos are o conductă de purjare. Pe fiecare
conductă se află câte un robinet de închidere.
În interior, are un plutitor (sferă) din inox, care se prelungeşte în sus cu o tijă, ce se termină cu un
magnet permanent. Plutitorul se ridică şi coboară în funcţie de nivelul apei din nivostat, respectiv din
cazan. Tija cu magnet glisează într-un tub nemagnetic pe care sunt montate contacte magnetice.
b). Regulator automat de nivel cu electrozi – cu conducţie electrică. Este compus dintr-un tub în care
sunt poziţionaţi electrozi la diferite nivele.

4. Supraveghetor de flacără: (numit şi cap vizare flacără, fotocelula sau celula fotoelectrică) urmăreşte
apariţia şi existenţa flăcării în focar. Comandă - prin elementele din pupitrul de comandă - declanşarea
sistemului de protecţe şi semnalizare. Pentru a nu da semnale false, geamul de protecţie trebuie menţinul
curat. Poate fi cu raze ultraviolete sau infraroşii.

5. Presostate: sunt echipamente care transmit - prin închiderea sau deschiderea unor contacte electrice în
funcţie de presiunea din punctul în care sunt montate - la pupitrul de comandă, semnalele necesare pentru
realizarea funcţilor de comandă şi protecţie. Se montează pe conductele de combustibit lichid sau / şi
gazos, în tubulatura de aer, pe conductele de abur etc.

6. Termostatele: sunt echipamente care transmit la pupitrul de comandă semnalele necesare pentru
menţinerea temperaturii unui fluid între anumite limite prestabilite, prin închiderea sau deschiderea unor
contacte electrice. În funcţie de temperatura din punctul în care sunt montate.

7. Electroventilele (ventile electromagnetice) sunt robinete de închidere cu comandă electrică. Sunt

montate pe conducte de combustibil lichid sau gazos şi, în funcţie de comenzile pe care le primesc de la
pupitrul de comandă, permit sau opresc trecerea combustibitului prin ele.

60
8. Transformatorul de aprindere: generează tensiunea necesară producerii între electrozii de aprindere a
unei scântei puternice, pentru aprinderea combustibilului ( ridică tensiunea de la 220 V la cca. 4500 V, în
cazul arderii combustibilului gazos şi la cca. 9500 V, în cazul ardenii combustibilului lichid). Electrozii
trebuie curăţaţi periodic şi reglată distanţa dintre ei.
O instalaţi completă de automatizare a unui cazan se compune din următoarele sisteme:
1. sistemul de alimentare cu apă;
2. sistemul de alimentare cu combustibil;
3. sistemul de reglare a aburului supraîncălzit;
4. sistemul de reglare a depresiunii în focar;
5. sistemul de automatizare al degazorului.
Instalaţiile de automatizare diferă după tipul cazanului şi combustibilului folosit dar diferă la
acelaşi cazan în funcţie de anul de fabricaţie, întrucât inslalaţia de automatizare s-a modificat şi
îmbunătăţit continuu.

61
1. Sistemul de alimentare cu apă
Se compune din două pompe centrifuge - una activă şi alta de rezervă ale căror conducte de
refulare se unesc şi intră în cazan în dreptul nivelului minim. Pe fiecare conductă de refulare sunt
amplasate un termometru, un manometru, un robinet de închiderc şi capul (de alimentare (care este format
dintr-o supapă de sens unic - rişlag - şi un robinet de închidere).
Automatizarea alimentării cu apă este realizată prin 2 nivostate:
- un nivostat de comandă (reglare), care dă comanda de pornire a pompei când nivelul apei a ajuns la
nivelul minim (de pornire a pompei), şi de oprire a ei, când nivelul a ajuns la nivelul maxim (de oprire a
pompei). La unele instalaţii, când pompa activă nu a pornit la atingerea nivelului minim, şi nivelul scade
în continuare, atingând nivelul de anclanşare a rezervei, se comandă pornirea pompei de rezervă.
- un nivostat de protecţie, care intervine atunci când nivelul apei a ajuns la nivelul minim minimorum sau
maxim maximorum, declanşând sistemul de protecţie (comandă oprirea focului şi semnalizarea optică şi
acustică de avarie).
Dacă la atingerea nivelului minim pompa nu a pornit, sau la atingerea nivelului maxim, pompa nu
s-a oprit după circa 10 secunde, se semnalizeaza optic "nivel anormal".
2. Sistemul de alimentare cu combustibil lichid
La cazanele de 0,2 - 1 t/h se foloseşte combuslibil lichid uşor care se preâncălzeşte în
preâncălzitoare cu rezistentă electrică până la 50 - 60°C.

62
 La cazanele de 2 şi 4 t/h, obişnuit, se foloseşte păcura. În acest caz, pornirea trebuie făcută pe
combustibil lichid uşor, până când presiunea ajunge la 6 - 8 bar, pentru ca aburul să poată preâncălzii
păcura la 120 - 130°C, şi apoi se trece pe păcură. De asemenea, la oprire se trece un timp pe CLU, pentru
ca să nu rămână păcura congelată pe conductă, ceea ce ar îngreuna mult repornirea.
Bucla de alimentare cu combustibil lichid se compune din:
-o pompă de combustibil cu roţi dinţate, care pompează combustibilul la presiunea de 15-16 bar
(în cazul CLU) sau la 30-32 bar (în cazul păcurii), cu posibilitatea de retur a combustibilului, în
perioadele de pre şi postventilare şi când se funcţionează numai cu focul mic;
- un ventilator pentru suflarea aerului în focar, cu o clapetă cu 2 poziţii (deschidere parţială pentru
focul mic şi completă pentru focul mare). Ventilatorul şi pompa de combustibil sunt, de obicei, montate
pe axul aceluiaşi motor;
- un transformator de aprindere, care ridică tensiunea de la 220 V la cca. 9500 V şi produce o
scânteie puternică între electrozii de aprindere;
- un supraveghetor de f1acără, care urmăreşte apariţia şi existenţa flăcării în focar, declanşând
protecţia la dispariţia acesteia;
- un filtru brut şi altul fin, înainte şi după pompa de combustibil;
- un preîncălzitor de păcură cu abur, echipat cu termometru, care preîncălzeşte păcura până la
120-130°C, pentru a fi fluidă şi uşor de pulverizat;
- 4 electroventile ce se închid şi deschid automat, comandate de echipamentele din pupitrul de
automatizare. În timpul pre şi postventilare, S1este deschis, pentru recircularea păcurii ;
- 2 presostate care comandă oprirea focului, unul când scade presiunea aerului, altul când scade
presiunea combustibilului sub valoarea reglată (primul, numai când ventilatorul nu este pe acelaşi ax cu
pompa de combustibil);
- 3 presostate pe cazan, U1, U2 şi U3;
- un termostat ce comandă oprirea focului, dacă temperatura combustibilului este sub cea reglată;
- un pupitru de comandă ce conţine echipamentele de măsură, control, semnalizare şi comanda.
2. Sistemul de alimentare cu combustibil gazos
Se compune din următoarele echipamente principale :
- un regulator de presiune a gazelor;
- patru electroventile, din care S3 (electroventilul de aerisire) este normal deschis (pentru ca, dacă S2 are
pierderi, în timpul opririlor, gazele scăpate să iasă în atmosferă, nu în focar sau în sala de cazane), iar
restul sunt normal închise. Funcţiile acestora sunt:
- S1 - electroventil principal;
- S2 - electroventil de blocare;
- S3 - electroventil de aerisire;
- S4 - electroventil pentru f1acăra pilot (de aprindere).

63
- un programator cu came, care acţionează simultan clapetele de aer şi gaze, pentru reglarea sarcinii
arzătorului.
- transformatoru1 de aprindere, care ridică tensiunea de la 220V 1a 4.500V.
- un presostat de minim presiune montat pe conducta de gaze care comandă închiderea electroventilului
S2 atunci cănd presiunea gazului scade sub valoarea minim admisă de cca. 1400 mm col.H 2O) şi 2
manometre, montate înainte şi după clapeta de gaze.
- supraveghetorul de f1acără ;
- un presostat montat pe tubulatura de aer.

Cap. 4 COMBUSTIBILII SI ARDEREA LOR

64
Prin combustibil se intelege orice corp care poate arde.

Clasificarea combustibililor

Combustibilii se pot clasifica dupa starea de agregare (solizi, lichizi, gazosi) si dupa provenienta
(naturali si artificiali).
Tabelul de mai jos cuprinde principalii combustibili folositi la cazane, clasificati dupa criteriile
de mai sus:

Starea de Solizi Lichizi Gazosi

agregare/provenienta
Naturali lemn titei ( petrol) gaze naturale ( gaz
sisturi bituminoase metan)
turba gaze de sonda
lignit
carbune brun
huila
antracit
Artificiali cocs pacuracombustibil Gaze de :
semicocs lichid usor (CLU) furnal
deseuri lemnoase combustibil tip M cocserie
coji de seminte motorina gazogen
puzderii de in si canepa lichefiate
celolignina

Proprietatile combustibililor

Puterea calorifica

Este cantitatea de caldura ce o poate degaja, prin arderea completa, 1kg de combustibil solid sau
lichid, sau 1 normal m3 (Nm3) de combustibil gazos. Se masoara in kcal/kg sau kacl/Nm 3 sau
kJ/kg, respectiv kJ/Nm3 )1 kcal = 4,186 kJ; 1kJ = 0,2383 kcal, 1MJ = 1000kJ).

Prin ardere se degaja caldura, lumina si gaze ( care contin si vapori de apa proveniti din
umiditatea existenta in combustibil si din arderea hidrogenului). Dupa starea in care se gaseste
apa in produsele arderii, deosebim:
Nr. Combustibil MJ/kg Kcal/kg
Crt.
1 Lemn umed 6,28-10,40 1500-2400
2 Lemn uscat 12,56-16,75 3000-4000

65
3 Turba 6,28-14,65 1500-3500
4 Carbune brun 8,37-16,75 2000-4000
5 Huila 20,93-29,30 5000-7000
6 Antracit 29,3-31,40 7000-7500
7 Cocs 25,96-33,50 6200-8000
8 Pacura 37,68-41,67 9000-10000
9 Lignit 5,02-10,47 1200-2400
10 Motorina 41,87-46,05 10000-11000
11 Gaze naturale 33,49-35,59 8000-8500
12 Gaze de sonda 37,68-39,71 9000-9500
13 Gaze lichefiate 39,76-48,15 9500-11500
14 Gaz de cocserie 16,75-18,84 4000-5000
15 Gaz de generator 5,02-6,28 1200-1500
16 Gaze de furnal 3,35-4,19 800-1000

 puterea calorifica inferioara (Hl), cand apa se afla in stare de vapori;

puterea calorifica superioara (Hs), cand apa se afla in stare lichida ( deci a eliberat caldura de
vaporizare, prin condensarea vaporilor).

Combustibil conventional

Intrucat puterea calorifica a combustibililor variaza in limite foarte largi, pentru calcule s-a
introdus notiunea de combustibil conventional, care este un combustibil fictiv, care are puterea
calorifica de 7000 kcal/kg (29300 kJ/kg).

Transformarea unei cantitati de combustibil oarecare B1 (in kg) in combustibil conventional Bcc
(in kg) se face cu formula:

Bcc= (B1 x Pc)/29.3000

Unde Pc este puterea calofica a combustibilului considerat, in kJ/kg, sau cu formula:

Bcc= (B1xPc)/7000

Unde Pc este puterea calorifica a combustibilului considerat, in kcal/kg.

Temperatura de aprindere ( de inflamabilitate)

Este temperatura minima la care , la presiune atmosferica, combustibilul trebuie incalzit pentru
ca vaporii degajati, in amestec cu aerul, sa se aprinda de la o sursa incandescenta.
Combustibil Temperatura de aprindere 0 C
Lemn uscat 250-300
Turba 225-275
66
 Lignit 300-450
Pacura 90-100
Gaze 580-650

Temperatura de ardere

Este temperatura ce se dezvolta in focar, prin ardere completa a combustibilului respectiv. In

functie de combustibilul folosit temperatura de ardere este:

 1000-12000C , pentru rumegus,

 1000-13000C, pentru lemn;
 900-11000C, pentru lignit;
 1200-1400 0C, pentru pacura;
 1500-16000C, pentru gaze.

Vascozitatea

Vascozitatea este o caracteristica a lichidelor care determina viteza de curgere a acestora prin
conducte. Cu cat vascozitatea unui lichid este mai mare, cu atat viteza acestuia este mai mica si
invers. La valori mari ale vascozitatii, lichidele nu mai curg.

Vascozitatea se datoreaza fortelor de frecare ce iau nastere in interiorul masei de lichid in timpul
curgerii sub actiunea gravitatiei, forte care maresc rezistenta de curgere a lichidului si pentru
invingerea carora se mareste consumul de putere.

Vascozitatea scade cu cresterea temperaturii si creste cu marirea densitatii lichidului.

Se masoara timpul de curgere a unei cantitati de lichid prin vase calibrate din sticla, numite
vascozimetre.

Normativul ISO 3104/1996 stabileste conditiile de masurare a vascozitatii la produsele

petroliere.

Dupa STAS se deosebesc:

 vascozitatea conventionala (tehnica) care este raportul dintre timpul de curgere a unui
volum cunoscut ( de regula 200 cm 3) de lichid la o temperatura data si cel necesar
curgerii aceleiasi cantitati de apa distilata la 200C. Se masoara cu vascozimetrul Engler,
gradat in grade Engler (0C);

67
  vascozitatea cinematica se determina cu vascozimetrul Vogel- Ossag sau altele. Se
masoara in stockes (St ) sau centistockes (cSt):
 1 cSt = 1mm2/sec
 1 St = 100 mm2/sec.
 vascozitatea dinamica este vascozitatea cinematica inmultita cu densitatea lichidului. Se
masoara in pascal x sec.

In catalogul PECO 93 si in STAS, vascozitatea combustibilului lichid este data in una din
primele doua unitati de masura de mai sus (mai des in 0E).

Conversia in unitati de vascozitate cinematica, in unitati de vascozitate conventionala este data in

STAS 1666/1973.

Punctul de congelare

Este temperatura la care meniscul unui combustibil lichid aflat intr-o eprubeta inclinata la 45 0,
timp de 1 min. nu se deplaseaza.

Masurarea consumului de combustibil solid

Pentru masurarea cantitatii de combustibil solid (in bucati sau in stare de pulbere) se foloseste
metoda gravimetrica.

Determinarea cantitatii de combustibil solid se face, de obicei, cu cantare automate care

mecanizeaza procesul de cantarire si inregistreaza rezultatul masurarii.

Cantarele automate pot fi de doua feluri:

cantare pe portii, care efectueaza cantarirea combustibilului in portii separate;

cantare pentru cantarirea continua a combustibilului in timpul transportului acestuia.

Masurarea debitului de caldura sau energie termica

Se face cu contoare de caldura sau energie termica. Acestea se compun dintr-un contor de debit,
montat pe conducta de ducere sau de intoarcere a agentului termic si doua prize de temperatura,
montate una pe conducta de ducere si cealalta pe conducta de intoarcere.

Acestea transmit blocului de calcul semnale electrice de iesire proportionale cu marimile

masurate.

Analizoare de gaze arse

In prezent sunt foarte multe tipuri de analizoare de gaze arse, portabile, produse de diferite firme
(ex. Kane-May Anglia, Bacharach SUA, Horiba Japonia, etc.), care masoara si afiseaza pe
68
display in cca. 2 min. valorile pentru: O 2, CO, CO2, CO/CO2, NO, NO2, NOx, SO2, HC, excesul
de aer, fumul, presiunea (in mbar) si temperatura (in 0C sau F) la cosul de fum, calculul
randamentului.

Pentru verificarea si obtinerea unei arderi complete intereseaza analizoarele care masoara si
indica cel putin valorile pentru: CO2, CO, excesul de aer, fumul.

Acestea trebuie sa fie:

 pentru CO2:
o lignit, carbune brun: 14-19%, optim 14-15%;
o pacura:12-15,6%, optim 11,3-13,5%;
o gaze: 9,5-11,7%, optim 9-11%.
 pentru CO: 0-0,1
o pentru excesul de aer, λ:
o lignit: 1,3-1,7
o lichid: 1,1-1,2
o gaze: 1,05-1,1.
 pentru cifra de fum pe scara Bacharach:
o la sarcina nominala: max. 4 la pacura si 3 la CLU;
o la sarcina minima: max. 5 la pacura si 4 la CLU.

69
 Cap. 5. REGIMUL CHIMIC

INSTALATII PENTRU REALIZAREA REGIMULUI CHIMIC.

Apa de alimentare

Regimul chimic al cazanelor reprezinta totalitatea conditiilor impuse functionarii cazanelor de

abur si apa fierbinte din punct de vedere al calitatii apei de alimentare, apei din cazan, aburului si
condensatului, in scopul realizarii unei exploatari sigure.

Pentru o mai buna intelegere este necesar sa se defineasca componentele regimului chimic si
anume:

 apa bruta – apa naturala, care sta la dispozitia exploatatorului cazanelor;

 apa de adaos – apa tratata, care completeaza pierderile din circuitul apa – abur -
condensat;
 condensat – rezulta din condensarea aburului, dupa ce acesta a fost utilizat;
 apa de alimentare – apa care intra in cazan si este formata din condensatul recuperat, de
calitate corespunzatoare si apa de adaos, tratata;
 apa din cazan – apa aflata in sistemul vaporizator al cazanului;
 abur saturat – aburul generat de cazan, care se afla in contact cu apa din cazan;
 aburul supraincalzit – aburul din supraincalzitor;

Apa bruta, apa naturala, nu poate fi folosita ca atare pentru alimentarea cazanelor datorita
impuritatilor pe care le contine si care pot fi clasificate, dupa cum urmeaza:

 materii in suspensie: mal, nisip, resturi vegetale si animale, uleiuri;

 saruri dizolvate: bicarbonati, cloruri si sulfati de calciu, magneziu si sodiu;
 gaze dizolvate, in principal: oxigen O2 si dioxid de carbon CO2.

Pentru masurarea concentratiei acestor impuritati se folosesc doua unitati de masura si anume:
miligramele pe litru – mg/l – si milival pe litru – mval/l, care reprezinta o unitate echivalenta
specifica fiecarui element sau compus chimic.

Aceste impuritati trebuie eliminate din apa bruta printr-o tratare corespunzatoare, functie de
compozitia apei brute si a cerintelor cazanului respectiv.

Materii in suspensie

70
Materiile in suspensie, functie de natura lor si de marimea granulelor, se pot elimina din apa prin
filtrare mecanica sau in cazul unor suspensii fine, de natura coloidala, apa trebuie supusa, inainte
de filtrare, unui proces de coagulare, prin decantoare-reactoare, cu folosirea unui reactivi
chimici, dintre cei mai intrebuintati fiind sulfatul de aluminiu si sulfatul feros. Prin aceste
procedee trebuie sa se asigure o eliminare a suspensiilor pana la max. 5 mg/l, adica o apa
limpede.

Materiile in suspensie, ajunse in cazan conduc la formarea de depuneri pe suprafetele de schimb

de caldura. Aceste depuneri, avand un coeficient foarte mic pentru schimbul de caldura, produc
deformarea elementelor sub presiune – tub focar, tevi de fum, tevi de apa si , in timp, chiar la
spargerea acestora.

Eliminarea uleiului se face mai greu si se recomanda sa evite contaminarea apei cu acesta.

Saruri dizolvate

Din punctul de vedere al regimului chimic la cazane, prezinta importanta sarurile care confera
apei duritatea si alcalinitatea.

Duritatea apei

Duritatea apei este conferita de continutul apei in saruri de calciu si de magneziu. Functie de
comportarea sarurilor, care compun duritatea apei, in procesul de fierbere din cazan se disting:

 duritatea temporala, formata din bicarbonatii de calciu si magneziu. Prin incalzirea apei,
aceste saruri se descompun, indiferent de concentratia lor si in functie de conditiile apei
din cazan, se depun pe suprafetele de schimb de caldura, in zona mai putin calda a
cazanului aderent sau/si sub forma de namol; care se poate elimina prin purja
intermitenta;
 duritatea permanenta, formata din restul sarurilor de calciu si magneziu, in principal
sulfat si silicat de calciu si magneziu. Aceste saruri sunt stabile din punct de vedere
termic, iar ele se depun numai cand concentratia acestora a depasit pragul de solubilitate.
Depunerile acestor saruri se formeaza in zonele mai calde ale cazanului, unde exista un
transfer intens de caldura. Aceste depuneri sunt foarte aderente si indepartarea lor este
dificila.

Unitate de masura pentru duritatea apei este mval/l iar pentru aprecieri practice se foloseste
gradul de duritate, relatia intre acestea fiind:

1 mval duritate/ l = 28 mg CaO (oxid de calciu) = 2,80 (grade de duritate).

Depunerile cauzate de duritate, formeaza un strat izolator, impiedicand transferul de caldura.

Existenta depunerilor pe suprafetele interioare de schimb de caldura conduce la:

71
        consum suplimentar de combustibil, care in functie de grosimea depunerii capata diferite
valori, asa cum se poate vedea din tabelul urmator :

Grosimea depunerilor (mm) 0,5 1 1,5 2 2,5 3 4 5 6

Consum suplimentar (%) 1,1 2,1 3 3,8 4,6 5,2 6,4 7,8 9

Nota: In cazul depunerilor silicoase, consumurile pot fi de cinci ori mai mari , iar in cazul celor
datorate oxizilor de fier, proveniti din coroziune, de 10 ori mai mari.
       avarierea cazanului, manifestata prin deformarea elementelor sub presiune (tub focar,
tevi). Datorita rezistentei opuse de catre stratul de depunere la transferul de caldura,
metalul se supraincalzeste , nefiind racit de catre apa. prin supraincalzire, metalul pierde
din rezistenta mecanica si intra intr-un domeniu de plasticitate, se deformeaza datorita
presiunii din cazan si, in final, se fisureaza si se sparge. In mod normal diferenta de
temperatura, in cazul unei tevi curate, intre apa si peretele tevii este de 40 0C. Un strat de
depunere de 1 mm poate produce o supraincalzire locala a peretelui tevii pana la 500 0C.
La aceasta temperatura otelul obisnuit are o rezistenta de numai 10kg/cm 2 si o alungire
de peste 85%, ceea ce conduce la deformarea si spargerea tevii. Daca spargerea s-a
produs prin deformare, umflare, iar muchiile sparturii sunt ascutite, inseamna ca
depunerea s-a format in timp scurt sau ca teava respectiva a ramas fara apa. Daca
spargerea are loc cu o deformare usoara, iar spargerea are muchii nesubtiate, spargere
fragila, denota ca depunerea s-a format progresiv, in timp.
       blocarea dispozitivelor de siguranta ale cazanului. Depunerile, cauzate de duritate, namol
si cruste, ajung la nivostate, blocand plutitorul, la robinetele de control al indicatoarelor
(sticlelor) de nivel, ale manometrelor precum si pe scaunul supapelor de siguranta,
punand astfel in pericol functionarea in conditii de siguranta a cazanelor.

Pentru evitarea acestor neajunsuri se recurge la tratarea corespunzatoare a apei de adaos

precum si la conditionarea apei de alimentare si a apei din cazan.

Instalatii pentru tratarea apei

In functie de compozitia apei brute, de cerintele cazanului si de structura balantei apa-abur-
condensat, metodele de tratare a apei de adaos merg de la dedurizare pana la demineralizarea
totala a apei.

Instalatii de dedurizare si dezalcalinizare a apei

Instalatiile pentru dedurizarea apei se bazeaza pe schimbul ionic, respectiv pe inlocuirea calciului
si magneziului din apa cu sodiu. Prin acest schimb, toate sarurile din apa sunt transformate in
saruri de sodiu, care sunt foarte solubile si nu mai se produc depuneri.

72
Procesul are loc prin trecerea apei brute peste o rasina sintetica, sub forma de granule, pe care
sunt fixate grupele active. Acestea preiau ionii de calciu si magneziu din apa si cedeaza apei ionii
de sodiu, astfel ca apa, dupa ce a trecut peste stratul de rasina, este lipsita total de duritate.

Rasina folosita este cunoscuta sub denumirea de rasina cationica, avand denumirea comerciala
de PUROLITE C 100, fabricata de societatea VIROLITE.

O instalatie de dedurizare a apei se compune din doua filtre, legate in paralel, un rezervor pentru
prepararea saramurii si un filtru de nisip, pentru filtrarea saramurii.

Fiecare filtru are cate o placa perforata, sus si jos, in care sunt infiletate duze (crepine) din
material plastic, prevazute cu fante de 0,3 mm, pentru a nu permite rasinii sa iasa din filtru.
Rasina se prezinta sub forma de granule cu dimensiunea de la 0,3 pana la 1 mm.

In functie de duritatea apei si de volumul de rasina din filtru, se poate deduriza un anumit volum
de apa bruta, dupa care, apa la iesire prezinta duritate. In acest moment, filtru se considera
epuizat si necesita a fi regenerat.

Regenerarea se efectueaza cu saramura 10%, care se prepara din sare si apa, in rezervorul de
saramura, si apoi filtrata prin filtrul de nisip.

Datorita caracterului corosiv al saramurii, intregul echipament precum si conductele de legatura

este recomandabil sa fie protejate. Cea mai buna protectie se obtina prin cauciucare.

Lipsa de protectie conduce la corodarea metalului si, drept urmare, in apa apar ioni de fier.
Acestia sunt retinuti de rasina cationica si nu mai pot fi scosi de saramura, in acest fel o parte din
grupele active ale rasinii sunt blocate si capacitatea de schimb ionic a acesteia este diminuata.

Dupa ce un filtru a fost epuizat se procedeaza la regenerarea lui.

Regenerarea cuprinde trei faze si anume:

 Afanarea are drept scop detasarea stratului de rasina, care, in timpul functionarii s-a
comprimat si eventual s-au creat canale preferentiale de scurgere a apei fara a mai avea
contact cu rasina si deci exista posibilitatea aparitiei apei cu duritate, inainte ca rasina sa
fie epuizata. Afanarea se executa introducand apa bruta pe la partea inferioara prin
deschiderea robinetului 5 si iesirea pe la partea superioara prin deschiderea treptata a
robinetului 4. afanarea dureaza cca. 20 min. si se aplica un debit astfel ca sa se evite
scoaterea rasinii din filtru, ceea ce se realizeaza prin urmarirea nivelului rasinii prin
vizorul superior. Daca este nevoie, durata afanarii se poate prelungi pana la aparitia la
iesire, a unei ape limpezi. Se inchide robinetul 4, iar robinetul 3 se lasa deschis pentru a
se realiza un strat de apa de cca. 20 mm deasupra rasinii, corespunzand devarsarii gatului
de lebada. In cazul in care in timpul functionarii unui filtru, se observa o diferenta de
presiune, citita pe manometrul de intrare si cel de iesire, mai mare de 0,8 bar, se face o
afanare chiar daca filtrul nu este inca epuizat. In timpul cat se face afanarea, se trece pe
filtrul de rezerva. Afanarea se continua pana la iesirea unei ape limpezi.

73
 Regenerarea propriu-zisa se efectueaza folosind o solutie de sare (clorura de sodiu
NaCl), saramura de 10%, in scopul refacerii grupelor active ale rasinii cationice in forma
sodiu si in acest fel, rasina sa fie capabila pentru o noua productie de apa dedurizata.
Saramura se obtine prin introducerea de sare in rezervorul de saramura. Cantitatea de sare
este functie de volumul de rasina din filtru, respectiv 100…200 kg sare pentru un metru
cub de rasina. Se introduce apa bruta, de cca. 10 ori cantitatea de sare. Dupa dizolvarea
completa a sarii, saramura se filtreaza prin filtrul de nisip. Introducerea saramurii filtrate,
se face pe la partea superioara a filtrului, cu un debit orar, care reprezinta de 4 ori
volumul rasinii din filtru. In acest scop, se deschid robinetele 2 si 9, saramura intrand prin
robinetul 2 si iesind prin robinetul 9. Dupa trecerea intregului volum de saramura prin
filtru, se trece la operatia urmatoare, respectiv spalare.

 Spalarea se executa prin introducerea apei brute, pe la partea superioara a filtrului, si se

scoate pe la partea inferioara. In acest scop se inchid robinetele 6 si 2 si se deschide
robinetul 1; apa intra prin robinetul 1 si iese prin robinetul 9. Spalarea are drept scop
indepartarea saramurii ramase in filtru. Volumul necesar de apa de spalare este de cca 5
ori volumul de rasina. Jumatate din aceasta cantitate se trece cu o viteza mai mica, ca la
regenerare, si cealalta jumatate cu viteza din timpul functionarii. Spalarea se continua
pana cand apa la iesirea din filtru nu mai prezinta duritate. Din acest moment filtru este in
rezerva-asteptare, robinetele 1 si 6 raman inchise si stratul de rasina sub apa. Pentru
repunerea in functiune se deschid robinetele 1 si 6, se face analiza apei la iesire si se
lasa sa curga putin, pana cand apa nu mai are duritate. In timpul stagnarii pot avea loc
procese inverse, care reintroduc in apa calciu si magneziu, astfel ca apa prezinta duritate
la iesirea din filtru; in acest caz se lasa sa curga apa la canal pana cand dispare duritatea.
Rasina de rezerva se va pastra in stare umeda si la temperaturi intre 5 si 400C.

La fiecare trei ani se va verifica protectia anticorosiva ( cauciucarea), pentru a evita

deteriorarea echipamentului si blocarea rasinii cu fier, rezultat din procesul de coroziune.
In cazul unei exploatari corecte, pierderea de masa nu poate depasi 5% pe an.
O exploatare corecta a instalatiei de dedurizare trebuie sa tina seama de urmatoarele:
       temperatura apei la intrare in filtru sa fie de minimum 100C;
       presiunea apei la intrare in filtru sa fie de maximum 2 bar;
       sa se mentina, pe cat posibil, un debit constant, in limitele indicate de furnizorul
instalatiei, in care scop se va prevedea un rezervor tampon. Este interzisa legarea
filtrului direct la degazor sau la pompa de alimentare a cazanului;
       sarea folosita la prepararea saramurii pentru regenerare, sa fie cat mai curata si
depozitata in locuri uscate si acoperita;
       manometrele, montate pe intrarea si iesirea din filtru, sa aiba scala cuprinsa intre
0…6 bar, marcate cu dunga rosie la 2 bar. Asa cum s-a mentionat, diferenta de
presiune intre intrare si iesire sa nu depaseasca 0,8 bar.
In caz de depasire a acestei valori, inseamna ca filtrul este imbacsit si se va proceda la o
afanare:
       nivelul apei in filtru trebuie sa fie permanent deasupra stratului de rasina;
74
        sa se prevada, cel putin la iesirea din instalatie a apei un apometru. Se va nota
volumul de apa tratata intr-un ciclu al unui filtru. Aceasta ajuta ca analizele de
verificare a calitatii apei tratate sa se faca la inceputul ciclului mai rar si catre
sfarsitul ciclului, conform indicatiei apometrului, mai des.
Rasina, care a fost blocata de fier, poate fi reconditionat, prin adaos in saramura a unui
agent de curatire ( resinclesner, a se vedea fisa produsului).

Instalatii de dedurizare automate

In ultima vreme s-au dezvoltat instalatii de dedurizare la care cele patru faze ale unui ciclu sunt
efectuate automat. Sfarsitul ciclului activ este stabilit prin volumul de apa dedurizata pe care
instalatia il poate asigura. Acest volum este functie de duritatea apei brute si de cantitatea de
masa cationica aflata in filtru si de capacitatea utila de schimb a rasinii. Pentru reducerea
gabaritului instalatiei si implicit al costului investitiei s-a adoptat formula unui ciclu scurt. Avand
in vedere ca atat compozitia apei brute poate varia si, de asemenea capacitatea rasinii se poate
reduce datorita blocarii grupelor active cu fier, este necesara verificarea periodica a volumului de
apa care poate fi dedurizata.

Datorita faptului ca rasina este supusa unui numar mare de regenerari se impune inlocuirea
anuala a rasinii.

La cazanele alimentate cu ape cu continut mare de substante organice, provenite in special ca

aport al condensatelor, contaminate, acestea, prin pirogenere conduc la depuneri cu aspect
spongios, prezentand pericolul de calefactie. In acest sens un exemplu clasic il prezinta cazanele
din industria zaharului.

Toate aceste neajunsuri se pot evita prin tratarea interna a apei din cazan.

Cazul g, de importanta deosebita, este legat de impurificarea aburului datorita antrenarii de

picaturi de apa din cazan. Fenomenul de antrenare este favorizat, pe de o parte de modul de
organizare a tamburului separator, iar pe de alta parte, foarte puternic, de indicii chimici ai apei
din cazan: alcalinitate, salinitate (conductivitate), suspensii, toate acestea actionand ca agenti
tensioactivi.
Trebuie mentionat in mod special fenomenul care se petrece la patrunderea, cu apa de
alimentare, a ionilor duritatii, acestia precipita, particulele in suspensie favorizeaza fierberea cu
spumegare si in consecinta antrenarea de picaturi. Un factor de influenta majora in procesul de
contaminare, prin antrenari mecanice a aburului, il constituie alcalinitate. Cazul cazanelor
ignitubulare este semnificativ in acest sens: la oprirea lor sa se ia masurile adecvate pentru
conservarea in stare umeda, in cazul unei opriri de scurta durata (pana la 30 de zile ) folosind
produsele oferite de CHEM – AQUA.

Conservarea cazanelor de aburi in timpul stagnarii

Coroziunea in timpul stagnarii este o consecinta a actiunii distructive a oxigenului in mediu apos
asupra suprafetelor metalice in perioada de scoatere din functiune. Avand in vedere ca pentru

75
unele categorii de cazane, aceste perioade pot fi mai lungi sau mai scurte ( reparatii, revizii
interne, rezerva ) este necesar sa se asigure protectia suprafetelor metalice ale cazanelor, pe toata
perioada de stagnare.

In principiu, coroziunea in timpul stagnarii implica prezenta simultana a oxigenului si a apei in

sistem. Pentru a impiedica acest fenomen este necesar ca din sistemul considerat sa fie indepartat
cel putin unul din acesti factori :

 apa, prin uscarea suprafetelor

 oxigenul, prin realizarea unei atmosfere inerte.

Pe baza acestor considerente, pentru conservarea suprafetelor metalice a cazanelor de apa

fierbinte si de abur, se utilizeaza frecvent doua metode :

 conservarea uscata, de lunga durata,

 conservarea umeda, pentru perioade mai scurte.

conservarea uscata se poate aplica la cazanele, la care, prin golire, nu este posibila formarea
unei pungi de apa, in special in timp de iarna, datorita pericolului de inghet. Golirea cazanelor se
face la cald ( 60 – 700 C ), dupa care se introduc saci cu silicagel. Se prefera BLAUGEL, care are
culoarea albastra in stare uscata si rosie in stare umeda. Silicagelul este regenerabil prin incalzire
la cca. 1800 C.

conservarea umeda consta in realizarea in apa din cazan a unui pH alcalin (10 – 12 ) si
adaugarea unui agent de legare a oxigenului (scavenger ). Dintre agentii de legare a oxigenului
(scavenger) este sulfitul de sodiu si in special sulfitul de sodiu activat.

Reactia care are loc este:

Na2SO3+1/2O2=Na2SO4
Teoretic pentru un gram oxigen sunt necesare 6, 7 g sulfit, practic 8 g.
Considerand ca apa la conservare are 80oC, deci contine cca. 8 g oxigen / mc este necesara o cantitate de
24g sulfit plus un exces de 26g = 50g sulfit / mc apa din cazan. Cazanul se umple complet cu apa folosind
aerisirea, se aduce la pH 10 – 12 si se introduce sulfitul in solutie de 5 % (50g/1).
Pentru a evita continuturi diferite de oxigen in sistem, deci pentru a evita formarea unei pile galvanice, ca
urmare a aerarii diferentiale, cazanul se umple complet cu apa si totodata se recomanda ca la intervale de
7 -8 zile sa se faca o recirculare si sa se determine excesul de sulfit, adaugandu-se reactiv pentru atingerea
excesului.
La repornirea cazanului se aduce apa la nivelul normal, prin golire partiala.

Aburul va avea o conductivitate mai mare la inceput si pentru o perioada de cateva minute va fi
scapat in atmosfera.

76
 Cap. 6. EXPLOATAREA CAZANELOR DE ABUR DE JOASA PRESIUNE SI

CAZANELOR DE APA CALDA

Prevederi generale

,, Din punct de vedere al supravegherii cazanelor in timpul exploatarii, acestea se clasifica in

urmatoarele categorii:

 S0 – cazane cu supraveghere in regim permanent;

 S1 – cazane cu supraveghere in regim nepermanent sau cu supraveghere periodica.

Cazanele care pot fi incadrate in categoria S1 sunt cazanele de abur de maxim 10 t/h , 16 bar si
respectiv cazanele de apa fierbinte de maxim 5 Gcal/h, care:

 sunt dotate cu sisteme speciale de automatizare a caror structura si componenta detaliata

trebuie sa fie minim cea prevazuta de PT C-38 si C –39, pentru aceasta categorie de
cazane;
 sunt instalate in centralele termice ale caror echipamente termomecanice anexele
cazanelor sunt dotate cu sisteme de automatizare integrate ce satisfac conditiile minime
precizate in PT C 38 si C-39 col. ISCIR, pentru aceasta categorie de centrale termice;
 sunt autorizate de ISCIR in mod expres pentru a fi exploatate cu acest tip de
supraveghere in functionare.

Cazanele autorizate ISCIR sa fie exploatate in regim de supraveghere S1 pot avea doua nivele de
permis de functionare:

 cu supraveghere periodica Sp - 24
 cu supraveghere periodica Sp – 72

Dupa durata dintre intervalele de timp la care este obligatorie efectuarea controalelor si
verificarilor functionale, care pot fi de 24 de ore, respectiv 72 ore”

Organele proprii de supraveghere tehnica

Toate unitatile care detin sau exploateaza cazane sunt obligate sa numeasca, prin decizie interna,
cel putin un inginer, tehnician sau maistru, ca organ propriu de supraveghere tehnica (responsabil
ISCIR), instruit si autorizat de ISCIR, si care raspunde impreuna cu conducerea unitatii, de
luarea masurilor pentru aplicarea PT col. ISCIR in vigoare.

Sala de cazane

Cazanele se pot instala in aer liber total sau partial numai daca, prin proiect, se prevede aceasta
posibilitate si nu numai in urmatoarele conditii:

77
  partea din fata a cazanului, unde sta fochistul, trebuie sa fie acoperita, spre a-l feri pe
acesta de intemperii, armaturile cazanului, instalatia de alimentare cu apa si combustibil
si instalatia de automatizare;
 cazanul va fi imprejmuit pe cele patru laturi

Sala de cazane trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 nivelul pardoselei sa fie deasupra terenului inconjurator si sa aiba scurgere la canalizare;

 usile sa se deschida spre exterior;
 ferestrele sa asigure o iluminare naturala suficienta, iar cel putin una sa fie rabatabila si sa
ramana permanent deschisa in timpul functionarii (in lipsa acesteia, usa sa ramana
permanent deschisa), pentru a permite intrarea aerului necesar arderii;
 sa aiba o instalatie de iluminat care sa asigure un nivel satisfacator al iluminarii, in
special in zona sticlelor de nivel si a manometrului;
 sa aiba o instalatie de iluminat de siguranta si priza de 24 V pentru lampa de control;
 in zona de lucru din sala cazanelor temperatura aerului va fi de 15-400C;
 drumul de acces spre sala cazanelor si spatiul cazanelor sa fie totdeauna liber;
 distanta intre 2 cazane alaturate si intre acestea si pereti sa fie cea precizata in PT-C9 col.
ISCIR;
 in sala de cazane trebuie sa fie afisate instructiunile interne de exploatare a cazanelor,
instructiunile de protectie a muncii si instructiuni pentru caz de incendiu;
 in sala de cazane trebuie sa fie afisate instructiunile interne de exloatare a cazanelor,
instructiunile de protectie a muncii si instructiuni pentru caz de incendiu;
 in sala de cazane trebuie sa fie: truse de scule pentru interventii, truse de prim ajutor si
aparate de stins incendii;
 sala de cazane trebuie sa fie, alaturat, un grup social;
 in sala de cazane trebuie sa aiba, alaturat, un grup social;
 in sala de cazane trebuie sa fie ordine si curatenie. Nu se admite utilizarea acesteia ca
atelier, depozit de materiale sau sala de mese;
 sala de cazane trebuie sa aibe legatura telefonica cu sectoarele pe care le deserveste si
conducerea unitatii;
 centralele termice care folosesc combustibil lichid trebuie sa aibe decantoare in care sa
fie centralizate eventuale scurgeri de combustibil lichid, pentru a nu polua apele
reziduale;
 pe usa salii de cazane, la exterior, trebuie sa fie inscriptionat 'Intrarea persoanelor straine
este interzisa';

78
  conductele din sala cazanelor trebuie sa fie vopsite. Pentru micsorarea zgomotului din
centrale termice, cel putin ventilatoarele ar trebui sa aibe atenuatoare de zgomot;
 cazanele nu se pot instala, nu pot fi puse in functiune si nu pot functiona, decat cu avizul
ISCIR,conform PT-C9- 2010 col. ISCIR.

Personalul salii de cazane

Personalul salii de cazane este stabilit de proiectul salii de cazane, in functie de numarul, tipul
cazanelor instalate, felul combustibilului si regimul de lucru, fiind compus din:
       Responsabilul (seful) salii de cazane

Fiecare centrala termica, inclusiv cele care au un cazan, indiferent de tip sau marime, trebuie sa
aibe un responsabil al salii cazanelor.

In functie de marimea salii de cazane si tipul cazanelor, seful salii de cazane poate fi inginer,
subinginer, tehnician, maistru, sau, la centrale termice, un fochist sef cu vechime de cel putin
cinci ani si cunostinte tehnice deosebite sau o persoana corespunzatoare, numita de conducerea
firmei.

La centralele mari exista un serviciu sau o directie mecano-energetica.

Sarcinile responsabilului salii de cazane sunt:

       organizeaza munca in sala de cazane si asigura buna functionare si programul de
lucru (turele de serviciu, inlocuirea celor in incediu, bolnavi, absenti etc.);
       incredinteaza functia de fochist sau laborant, numai celor calificati si autorizati
pentru tipul respectiv de cazan;
       interzice punerea in functiune a cazanelor neautorizate de ISCIR sau a celor cu
scadenta depasita;
       intocmeste si afiseaza in sala de cazane instructiunile interne de exploatare a
acestora si a instalatiilor aferente, instructiuni de protectia muncii si masuri in caz
de incendiu;
       instiinteaza din timp conducerea unitatii de oprirea pentru reparatii a unui cazan
sau, in caz de avarie, imediat;
       urmareste si ia parte la efectuarea reparatiilor planificate sau accidentale;
       pregateste cazanul si ia parte la verificare oficiala ISCIR;
       urmareste respectarea regimului chimic al apei la cazane;
       participa la examinarea anuala a fochistilor si verifica daca acestia au efectuat
examinarea la fiecare 2 ani;
       verifica zilnic datele inscrise de fochisti in registrul de supraveghere si buletinele
de analiza a apei, contrasemnandu-le pentru confirmare;
       noteaza in registrul de supraveghere data si ora de pornire a cazanelor;
79
        in caz de avarii, va lua masuri de a se pastra intacta starea cazanului din momentul
avariei, pana la sosirea organelor ISCIR pentru ancheta;
       face controale inapoiate, in special noaptea, pentru a verifica modul in care isi
indeplinesc fochistii si laborantii sarcinile de serviciu si daca la intrarea in tura
sau in timpul serviciului nu au consumat bauturi alcoolice;
       completeaza in registrul de reparatii datele referitoare la reparatii, probe, revizii
etc. si se ingrijeste de pastrarea si reactualizarea ducumentatiei tehnice referitoare
la cazane si instalatiile din sala cazanelor.
       Fochistii

Se recruteaza, se califica si se autorizeaza in conformitate cu prevederile specificate.

Inainte de a fi titularizate pe post, orice fochist nou angajat (fie ca este nou, fie ca este vechi in
meserie va face practica de cateva zile, timp in care trebuie sa invete, urmand a fi examinat:

 rostul, rolul si semnificatia fiecarui robinet, aparat, instalatie din centrala termica, cand si
cum se pun si se opresc din functiune si manevrele pe care trebuie sa le faca;
 ce manevre trebuie sa faca in caz de necesitate ca sa opreasca imediat cazanul si/sau
unitatile (apa, abur, combustibil, energie electrica);
 ce trebuie sa faca in caz de incendiu, de cutremur mare, precum si alte cazuri specifice
situatiei locale;
 ce masuri sa ia, ce trebuie sa faca, ca sa nu se accidenteze.

Sarcinile fochistilor angajati sunt:

       permanente: sa cunoasca foarte bine cazanele si toate instalatiile din cazan din
sala de cazane (pornire, exploatare, modul de functionare, oprire), masurile ce
trebuiesc luate in caz de avarii sau incendii, masuri de protectia muncii; sa
cunoasca si sa aplice instructiunile interne de exploatarea cazanelor
       la predarea-preluarea serviciului: sa se prezinte la serviciu cu cel putin 15 min.
inainte de preluarea serviciului, odihnit, sanatos, fara sa fi consumat bauturi
alcoolice; cand vine la serviciu,inainte de a intra in centrala termica,va axamina
cu atentie culoarea fumului la cos; dupa ce intra in centrala termica, va citi
imediat toate procesele verbale scrise de la ultima sa tura de serviciu, pentru a se
informa de cele ce s-au intampinat in acest timp. Apoi va examina prin toate
ochiurile de observare:
o      starea peretilor focarului, daca exista deformari, inrosirea, curgeri, inclusiv
starea dopurilor fuzibile, daca sunt;
o      starea ambrazurii si zidariei (sa nu fie deteriorate);
o      culoarea flacarii in focar.

80
 o      Daca culoarea flacarii in focar este alb-galbui (la combustibil lichid) sau
albastruie (la combustibil gazos), iar fumul la cos incolor, inseamna ca
arderea combustibilului este buna si va fi mentinuta asa.
o      Daca culoarea flacarii in focar, la combustibil lichid, este galben
portocaliu (spre rosu)si se lungeste cu limbi de fum negru, iar la gaze se
lungeste cu limbi de fum galbene, iar fumul la cos este colorat spre negru,
arderea este incompleta, are aer insuficient. In acest caz, fie va mari aerul,
fie va micsora combustibilul.
o      Daca fumul la cos este alburiu, inseamna ca in fum este si abur de la o
teava sparta in focar, supraincalzit sau economizor. In acest caz va cauta
sa o localizeze, va urmari cu si mai mare atentie nivelul apei si va raporta
imediat superiorilor.

Exemplu: Semnalam ca au fost cazuri in care unii fochisti in care au semnat de luare in primire
fara sa fie verificat focarul cazanului, au constat imediat dupa plecarea schimbului ca focarul este
avariat; are deformari si scurgeri, cauzate de ramanerea fara apa in tura celui pe care l-au scimbat
fara apa in tura celui pe care l-au schimbat. Bineinteles, a suportat singur toate consecintele.
o      sa verifice daca functioneaza ambele sticle de nivel, ambele pompe de
alimentare, instalatia de ardere, precum si starea tuturor partilor cazanului;
o      daca totul este in regula, semneaza de primire, dupa care schimbul poate
pleca.
       in timpul serviciului:
sa urmeze permanent nivelul apei in cazan, inclusiv la cazanele automatizate, astfel incat acesta
sa nu scada niciodata sub nivelul minim si nici sa depaseasca nivelul maxim;
sa urmareasca presinea in cazan, regland focul astfel incat acesta sa fie cat mai aproape de
presiunea maxima, fara a o depasi; sa urmareasca depresiunea in focar; sa urmareasca –la cazane
cu supraincalzitor- temperatura aburului supraincalzit, actionand pentru mentinerea intre limitele
admise, in conformitate cu instructiunile interne;
sa mentina temperatura apei degazate intre 102 si 105 0C si nivelul apei in dezor la circa ¾ din
inaltime (la cazane cu degazor);
sa urmareasca ca arderea combustibilului in focar sa fie tot timpul o ardere completa, ghidandu-
se dupa culoarea flacarii din focar si dupa culoarea fumului la cos sau a aparatelor specifice;
sa mentina o fereastra sau usa deschisa in timpul functionarii cazanului, pentru a permite
intrarea aerului necesar arderii combustibilului;
sa inregistreze parametrii cazanelor la intervale stabilite prin instructiunile interne;
sa ia masuri de remediere a defectiunilor ivite la cazane, iar cele care nu pot fi remediate sa le
anunte sefilor ierarhici;
sa ia masuri ca sa nu existe pierderi de apa, abur sau combustibil, atat la cazan, cat si la
instalatiile din centrala termica;

81
sa efectueze la intervale fixate in instructiunile interne, verificarea sticlelor de nivel, a
manometrului, a supapelor de siguranta, a nivostalelor si purjarea cazanului, inscriind in
registrul de tura ora la care s-a facut;
sa efectueze zilnic, analiza calitativa a apei de alimentare si a condesatului si, cand este necesar,
regenerarea filtrelor (cand exista laborant, impreuna cu acesta);

sa nu consume bauturi alcoolice, sa nu fumeze si sa nu doarma in timpul turei de serviciu;

Exemplu: Un fochist a consumat bauturi alcoolice in tura de noapte si a adormit, trezindu-se

dimineata muscat la gura de sobolan, atat de grav, incat a necesitat spitalizare.

sa goleasca complet de apa cazanul si intreaga instalatie, dupa oprirea cazanului, in cazul in care
exista pericol de inghet, mai ales in perioada sarbatorilor de iarna;

sa curete de funingine drumurile de cazane saptamanal sau cel putin lunar;

sa spele –trimestrial- interiorul cazanului cu jet de apa puternic, imediat dupa oprire;

sa pastreze ordinea si curatenia in sala de cazane, care trebuie sa fie curata 'ca o farmacie';

sa nu paraseasca sala de cazane atata timp cat presiunea nu a scazut la zero si sa nu permita
intrarea persoanelor straine (in afara sefilor ierarhici si a organelor ISCIR);

sa instruiasca pe ajutorii de fochisti;

sa detina asupra sa Autorizatia ISCIR;

In timpul functionarii cazanului, personalul de deservire va indeplini numai sarcini legate de

exploatarea acestora, conform instructiunilor interne.

Laborantii
Atributiile laborantilor sunt precizate in capitolul regimul chimic.

Personalul auxiliar de intretinere

Automatisti, lacatusi, electricienii, etc. vor executa sarcinile date de responsabilul salii de cazane
asigura inlaturarea defectiunilor semnalate de fochist. Se recomanda ca parte din acestia sa fie
autorizati ca fochisti, pentru inlocuirea acestora in caz de incendiu, imbolnaviri etc.

Evidentele din sala de cazane

Registrul de supraveghere

In registrul de supraveghere se noteaza de catre fochist:

82
        ora de primire si predare a serviciului, precum si constatarile efectuate cu ocazia preluarii
serviciului;
       parametrii la functioneaza cazanul;
       ora la care s-a facut analiza si regenerarea filtrelor;
       ora la care s-a facut verificarea armaturilor;
       ora la care s-au ivit defectiuni sau alte evenimente im timpul serviciului si masurile luate;
       ora la care s-a facut aprinderea si stingerea focului.

de catre seful salii de cazane:

 ora de pornire si oprire a cazanului;

 dispozitii privind exploatarea cazanului

Inscrierile in registru se vor face cu cerneala (pix), citet, fara stersaturi ci numai anulari,
contrasemnate de cel ce le-a facut. Registrul este numerotat si vizat de conducerea unitatii.

In centralele termice mari se completeaza formularu (Raport zilnic de exploatare), in coloane

caruia se trec, pe ore:

 pentru fiecare cazan: parametrii aburului (debit, presiune, temperatura);

 gaze: presiune inainte si dupa regulator;
 pacura:presiune tur, retur si temperatura;
 degazor: nivel, presiune, temperatura;
 apa: presiune aspiratie si refulare;
 temperatura gaze arse la cos;
 debit de gaze;
 debit pacura.

Pe verso se trece personal de exploatare pe fiecare schimb.

Registrul de reparatii

Se tine de catre seful salii de cazane si in el se inscriu reparatiile si reviziile efectuate la cazan
(inlocuiri de tevi cu schita acestora, spalari chimice etc.)

Masuri pregatitoare pentru punerea in functiune

Pornirea cazanului este o operatie importanta, care trebuie facuta in prezenta sefului salii de
cazane sau a fochistului sef, cu respectarea prevederilor din instructiunile interne, unde sunt
detaliate manevrele ce urmeaza a se face pornire.

83
        Verificarea registrului de supraveghere

Se verifica in registrul de supraveghere ora la care trebuie pornit cazanul.

       Verificarea cazanului

Ca orice instalatie, cazanul trebuie verificat amanuntit, inainte de pornire.

Dupa reparatii, se verifica mai intai interiorul cazanului ( focarul, drumurile de gaze, spatiul de
apa ) spre a vedea daca situatia acestora este normala si nu s-au uitat scule, haine etc., dupa care
se inchide cazanul.

Se verifica existenta, starea si functionalitatea tuturor partilor componente ale cazanului si

instalatiilor anexe (pozitia robinetelor sticlelor de nivel etc.), existenta rezervei de apa si
combustibil, starea zidariei.

Se inchide etans spatiul de apa – abur si cel de foc si gaze arse si se scot flansele oarbe ce au
izolat cazanul.

Exemplu: Dupa proba de presiune, la cazan de 30 t/h la care s-au inlocuit toate tevile,
organul ISCIR din „curiozitate” , ca sa vada si ce rezultat a avut pasivizarea (daca suprafetele
interioare sunt acoperite cu un strat protector de magnetica negru – lucios), a dispus sa se
goleasca tamburul superior. In mijlocul tamburului, deasupra tevilor, „trona” o placa de
polistiren, pe care au stat sudorii in timpul sudarii tevilor. Daca s-ar fi pus in functiune cazanul,
tevile de sub placa s-ar fi ars, apa necirculand prin ele, intre cei doi tamburi. Nici pasivitatea nu
era reusita. S-a dispus repetarea operatiei.
       Umplerea cu apa a cazanului se face astfel:
o      se deschide robinetul de aerisire sau, in lipsa acestuia, se ridica supapele de
siguranta, inclusiv la supraincalzitor si economizor;
o      manometrele si indicatoarele de nivel se pun in legatura cu atmosfera prin
robinetii respectivi;
o      se umple cazanul cu apa tratata cu temperatura maxima 50 – 700C (pentru a evita
dilatarile bruste) pana la nivelul minim (prin incalzirea apei nivelul creste). In
timpul umplerii nu se pierde din vedere nivelul apei din celelalte cazane aflate in
functiune. Umplerea se face treptat;
o      dupa ce apa a aparut la sticlele de nivel se verifica functionarea acestora prin
deschiderea robinetelor de purjare
o      la cazanele cu supraincalzitor, pentru a se evita arderea in perioade de pornire, se
vor respecta instructiunile interne (manevrarea clapelor de ocolire, umplerea cu
apa sau abur etc.)
o      se asteapta 30 min spre a vedea daca nivelul apei scade.

Se va urmari etansietatea circuitului de apa pe intregul traseu.

84
Exemplu: Intr-o iarna, un cazan IPROM, dupa RK, a fost umplut cu apa din degazor (t = 100 0C),
in centrala termica fiind frig. Cand a sosit organul ISCIR sa faca proba de presiune nu a mai fost
nevoie sa o faca deoarece, din cauza dilatarii inegale, toate tevile curgeau la imbinari.
       Preventilarea

Preventilarea focarului si drumului gazelor arse este o operatie absolut obligatorie, care
se face inainte de aprinderea focului si are de a elimina amestecul de gaze combustibile si aer,
care, la aprinderea focului s-ar aprinde si arde instantaneu, in toata masa, producand explozia de
gaze in focar. Trebuie sa se elimine 3 volume de schimb, la arderea combustibilului gazos.

Se face astfel:

o la cazanele cu tiraj natural, se deschide complet registrul la cos si la usa focarului timp de
10 min;
o la cazanele cu tiraj artificial, se porneste intai exfaustorul apoi ventilatorul (sau numai
ventilatorul, daca nu exista exhaustor) timp de 10 min sau cat prevad instructiunile
interne;
o la cazanele automatizate, preventilarea se face conform instructiunilor interne;
o in timpul preventilarii, registrele de aer si gaze arse vor fi deschise complet.

La cazanele care au supraincalzit si economizator cu clape de ocolire, clapele vor fi astfel asezate
incat preventilarea sa se faca si pe direct si pe ocolire.

Dupa terminarea preventilarii, in perioada de aprindere a focului, clapele se vor aseza pe

ocolitor.

Numai dupa terminarea preventilarii se pot face verificarea tirajului, aprinzand flacara si tinand-o
aprinsa la gura focului. Daca flacara este „trasa” in focar, tirajul este bun.

In toate cazurile, cand s-a pornit cazanul fara a se face preventilare, s-a produs explozii de gaze,
unele foarte periculoase.
       Aprinderea focului se face conform instructiunilor interne numai dupa preventilarea
focarului. Daca dupa aprinderea focului aceasta s-a stins, se inchide imediat robinetul de
combustibil, se face din nou preventilarea, apoi reaprinderea.

Exemplu : La cazan Iprom cu ardere de combustibil gazos, flacara s-a stins dupa
aprindere. Fochistul in loc sa inchida imediat robinetul de combustibil, sa faca din nou
preventilarea si apoi reapriderea, a aprins din nou aprinzatorul, si, cand la introdus in focar, s-a
produs explozia de gaze puternica, ce a avariat cazanul, iar el a fost ars la fata.

In timpul aprinderii focului se micsoreaza putin tirajul, pentru a nu rupe flacara.

La cazanele cu mai multe arzatoare, acestea se aprind pe rand, nu unul de la altul.

85
Inainte de aprindere, se va verifica temperatura (la combustibil lichid) si presiunea (la
combustibilul lichid si gazos), care trebuie sa fie cele din instructiunile interne.

La cazanele cu aprindere manuala, dupa preventilare, se introduce aprinzatorul (festila, facla, o

vergea metalica, ce are la un capat asbest legat cu sarma) intr-un vas cu motorina s-au petrol, se
aprinde, dupa care cu mana stanga se introduce in focar, sub arzator, iar cu dreapta, se deschide
treptat robinetul de combustibil lichid s-au gazos. Este interzis sa se deschida robinetul de
combustibil daca aprinzatorul nu este in focar.

La arzatorul de patura cu abur, se deschide mai intai, robinetul de abur, apoi cel de pacura.

Aprinderea se considera reusita daca flacara se stabilizeaza, dupa care scoate aprinzatorul afara
din focar.

La cazanele automatizate, aprinderea se face conform instructiunilor interne.

Daca timpul incalzirii nivelului apei creste prea mult, se va elimina surplusul pana la 50 mm
deasupra nivelului minim. La cazanele cu economizator, fara canal de ocolire, pentru a se
preintampina preincalzirea apei, se vor respecta instructiunile interne.

Inainte de aprinderea focului la cazan, trebuie sa se verifice :

       lipsa in focar si in canalele de fum a persoanelor sau a unor obiecte si scule uitate;
       starea focarului si a canalului de fum, a dispozitivelor de inchidere, a clapelor de
explozie etc.;
       starea de functionare a aparatelor de masura, de control si de automatizare, a armaturii de
inchidere, a dispozitivelor de alimentare, a instalatiei de tratare a apei, a instalatiilor
pentru arderea combustibilului, a ventilatoarelor de aer si de gaze de ardere, precum si a
eficacitatii tirajului natural;
       daca exista flanse oarbe inainte si dupa supapele de siguranta, pe conductele de apa, de
abur sau de combustibil, de golire, de purjare etc,;
       pozitia contragreutatilor supapelor de siguranta si, respectiv, existenta sigiliilor conform
prevederilor din cartea cazanului.

Masuri ce trebuie luate dupa aprinderea focului

Dupa aprinderea focului se mareste treptat flacara pentru ca incalzirea cazanului sa se faca lent,
pentru a se evita dilatarile bruste ale suprafetelor de incalzire.

Cand temperatura apei in cazan ajunge la 1000C, apa incepe sa se transporte in abur si sa se
creeze presiune, prin vaporizarea continua a apei, produsa de caldura degajata prin arderea
combustibilului.

86
Cand presiunea in cazan ajunge la 0,5 bar, se inchide robinetul de aerisire sau supapa de
siguranta. Aburul iesit pana atunci a antrenat si aerul din cazan aflat deasupra nivelului apei,
pentru ca oxigenul din aer sa nu produca corodarea partilor metalice umede ale cazanului.

Inainte ca presiunea din cazan sa ajunga la 3 bar, fochistul elimina neetanseitatile din circuit de
apa si abur ale cazanului strangand cu cheia – fara prelungitor – suruburile la garniturile de
etansare ( aceata pentru ca, in caz de rupere a lor, aburul sa nu-l accidenteze)

Cand presiunea a ajuns la 3 bar se face ventilarea sticlelor de nivel, a manometrului, a supapelor
de siguranta, a nivostatelor, precum si purjarea cazanului, pentru a asigura omogenizarea
temperaturii apei in tambur. La cazanele cu p>10 bar, se repeta aceste operatii cand presiunea a
ajuns la 10 bar.

Legarea cazanului la reteaua de abur

Sunt doua situatii:

       legarea cazanului de abur la reteaua de abur, in care nu este abur. Necesita urmatoarele
manevre:
o      se anunta beneficiarii ca se trimite abur catre acestia;
o      se deschid robinetii de golire de la distribuitor si conducta de abur precum
si armaturile aparatelor de condensat, pentru a se sufla apa condensata in
urma racirii aburului. Cand se constata abur uscat, se inchid, altfel aburul,
intalnind dopuri de apa, produce unde de soc insotite de zgomote, numite
lovituri hidraulice, care pot provoca chiar ruperea conductelor si
accidentarea celor din jur. Dupa aceasta daca presiunea in cazan a ajuns la
presiunea normala ( sau daca procesul tehnologic permite, chiar la o
presiune mai mic),se deschide treptat robinetul principal de abur pentru a
incalzi mai intai conducta, iar dupa aceasta se deschide complet. Daca la
deschiderea capului de abur se aud lovituri hidraulice, se va inchide
imediat capul de abur si se va sufla din nou distribuitorul si conducta de
abur, dupa care se va redeschide treptat capul de abur. Daca capul de
abur – la cazanele mari – are in paralele un robinet mai mic de by – pass,
se va deschide mai intai aceasta cu cca.o ora inainte, apoi se va inchide by
– passul.
     daca legarea cazanului se va face la bara comuna de abur, cand presiunea din cazan a
ajuns cu 0,5 bar mai mica decat presiunea din bara, se deschide intai robinetul by – pass, si
dupa ce s-a facut egalizarea presiunilor din cazan si bara comuna, se deschide robinetul
principal si se inchide robinetul de by – pass, dupa deschiderea capului de abur.

La cazanele care au supraincalzitor si economizor, manevrele pe care trebuie sa le faca fochistul,

inainte de umplerea cu apa si aprinderea focului, ca si inainte si dupa legarea cazanului la reteaua
de abur (umplerea cu apa sau cu abur a supraincalzitorului sau lasarea pe pozitia „deschis” a
robinetului de purjare al supraincalzitorului, daca nu se umple cu apa sau abur, manevrarea
clapelor de pe traseul de gaze, etc. ) sunt precizate in Cartea cazanelor respective si in
instructiunile interne, fiind diferite dupa tipul cazanelor.
87
Durata punerii in functiune a cazanului

Este timpul scurs de la aprinderea focului pana la legarea la retea a cazanului, fiind cuprinsa intre
10 minute si 6 ore ( in functie de timpul, marimea si volumul de apa al cazanului:cca. 10 minute
la cazanele Vuia, 2-3 ore la cazanele bloc abur si este specificat in instructiunile interne.

Oprirea cazanului

Oprirea cazanului poate fi : oprirea prin protectie, oprire fortata sau oprirea normala.

 Oprirea prin protectie

Oprire se face automat – deci nu de catre fochist – la cazanele automatizate. La acestea, daca la
pornire, oprirea pe avarie se repeta de 2-3 ori, se interzice repetarea repornirii si se face apel la
automatism.

 Oprirea fortata

Conform PT C9- 2010 Colectia ISCIR fochistul are dreptul si datoria de a opri imediat cazanul
din propria initiativa fara sa ceara aprobarea nimanui, daca:
o      nivelul apei a scazut sub cel minim, fiind totusi vizibil in sticla si continua sa scada,
desi
o      cazanul este alimentat intens cu apa;
o      nivelul apei nu se mai vede in sticla si nu reapare cand se inchide robinetul de abur al
sticlei. In acest caz alimentarea cu apa este interzisa;
o      debitul de apa de limentare, la cazanele cu strabatere fortata, a scazut sub limita
minima de siguranta, inscrisa in instructiunile de exploatere;
o      toate dispozitivele de alimentare cu apa sunt defecte;
o      toate indicatoarele de nivel nu functioneaza;
o      nivelul apei peste marginea superioara a sticlei si, prin purjarea cazanului, nivelul nu
scade;
o      la elementele cazanului ( tambur, colectoare, camere de apa, tevi, placi tubulare, cutii
de foc, etc.) au aparut burdusiri ( cu exceptia umflaturilor mici la tevi), fisuri sau
crapaturi ( cu exceptia fisurilor si crapaturilor mici la tevi), curgeri ale imbinarilor
sudate (cu exceptia usoarelor scurgeri la sudurile tevilor) sau incalzire la rosu a unei
parti din peretele mecanic;
o      s-au produs crapaturi sau daramaturi la zidirea focarului sau cazanului;
o      s-a incalzit la rosu o portiune din scheletul metalic de sustinere al cazanului;
o      combustibilul antrenatarde in cazanele de gaze de ardere si temperatura acestor gaze
creste anormal;

88
 o      sunt atinse limitele de declansare prin protectie automata a cazanului, dar instalatia de
automatizare nu realizeaza declansarea;
o      s-a produs o explozie de gaze in focarul cazanului;
o      a izbucnit un incendiu in sala cazanelor, care progreseaza rapid si nu poate fi stins;
o      la stingerea accidentala a focului in camera de ardere.

Functie de particularitati functionale ale cazanului, prin instructiunile de exploatare, se vor stabili
si alte cazuri.

Cazurile de mai sus vor fi aduse la cunostinta responsabilului salii cazanelor si vor fi inscrise in
registrul jurnal de supraveghere, iar atunci cand se soldeaza cu avarii, vor fi anuntate la ISCIR.

La aparitia unor scurgeri la imbinarile nituite ori mandrinate, a unor defecte la armaturile de
control si de siguranta si la instalatiile auxiliare, personalul de deservire va anunta imediat pe
responsabilul salii cazanelor, care va dispune masurilor necesare in vederea eliminarilor
defectelor respective. In cazul cand se sparge o teava la cazan (igni sau acvatubular) sau la
supraincalzitor (ceea ce se constata prin zgomotul produs – suierat- prin scaderea rapida a
nivelului apei in cazan, prin aparitia de apa sau abur in focar sau in sala cazanelor, prin fumul
alburiu la cos), fochistul opreste imediat focul si, daca mai vede apa in sticlele de nivel, continua
alimentarea cu apa pentru a compensa pierderilor. Daca s-a spart o teava de la economizator, se
trece alimentarea pe ocolitor, izolandu-se economizatorul. Daca nu are conducta de ocolire, se
opreste cazanul.

 Oprirea normala a cazanului

Oprirea normala a cazanului se face de fochist in urmatoarele cazuri:

 ordinul de scris al sefului salii de cazane consemnat in registrul jurnal;

 comunicarea de catre beneficiar ca nu mai este nevoie de abur;
 programul zilnic prevede oprirea cazanului.

Oprirea normala se face conform instructiunilor interne, prin micsorarea treptata a debitului de
combustibil, aer si tirajului, pana la debitul minim, apoi oprirea completa. Imediat se inchide
complet registrul de la cos si admiterea aerului in focar. Se face purjarea cazanului la circa 30
min dupa oprire. Cand presiunea in cazan a scazut la 0 bar, se deschide robinetul de aerisire ca sa
intre aer in tambur pe masura condesarii aburului (spre a nu se crea vid ).

La cazanele automatizate, oprirea se face conform instructiunilor interne. In cazul acestora,

cazanul se opreste manual cand sarcina ceruta cazanului devine mai mica decat sarcina minima
de reglare a instalatiei de ardere.

Cazanul se alimenteaza cu apa pana la nivelul maxim. Dupa consumarea aburului, se inchide
robinetul principal de abur cand nu mai exista pericol ca presiunea sa creasca in cazan.

89
La cazanele cu supraincalzitor se deschide robinetul de scapare al acestuia, pentru a evita
cresterea temperaturii aburului. La economizator, daca exista circuit de ocolire, se trece pe
ocolitor.

Daca cazanul se va reporni in scurt timp sau in zilele urmatoare si nu este pericol de inghet, el va
ramane in aceasta situatie, pentru a pastra tempetatura apei in cazan.

La cazanele cu ventilatoare, daca nu vor fi reduse in functiune in timp scurt, ventilatorul va fi

oprit dupa 30 min.

Daca cazanul s-a oprit pentru verificarea ISCIR sau pentru o perioada lunga de timp precizat de
instructiunile interne(in functie de tipul cazanului), se ridica complet registrul si se deschid
orificiile de intrare a aerului in focar a grabi racirea apei din cazan.

Fochistul trebuie sa nu paraseasca cazanul pana cand presiunea din cazan nu scade la zero.

Golirea de apa a cazanului

Golirea de apa a cazanului se face cand presiunea in cazan a scazut la zero.

Pentru aceasta se deschide robinetul de aerisire, sau, in lipsa acestuia, o supapa de siguranta, apoi
se deshide robinetele de purjare si golire.

Dupa golire se desfac toate gurile de vizitare si curatire. Cazanul se izoleaza de celelalte cazane
cu flanse oarbe.

Flansele oarbe, dimensionate corespunzator se vor monta pe partea dinspre cazan a robinetelor
de inchidere.

Se pun flanse la conductele de abur, apa, combustibil.

Robinetii de purjare si gurile de curatare se vor demonta.

Se spala imediat cazanul cu jet puternic de apa, prin toate gurile de curatire.

Cand temperatura in cazan a coborat sub 350 C, un fochist va sta la gura de vizitare , iar altul va
intra in spatiul de apa si , cu un jet puternic de apa ( cu furtun de incendiu) , va spala interiorul
cazanului spre a indeparta toate depunerile de pe tevile si peretii cazanului , depuneri care in
aceasta situatie sunt moi, neaderate si pot indeparta daca operatiunea se face a doua zi sau mai
tarziu, depunerile se intaresc pe peretii si tevile cazanului si spalarea numai are efect .Deci
operatia de spalare cu jet puternic de apa trebuie facuta imediat dupa oprirea cazanului . Fochistii
se vor schimba intre ei dupa fiecare 20 min. , fochistul din interior fiind mai legat cu o franghie
sau cu centura de siguranta de cel din exterior, pentru a-l putea scoate afara in caz ca i se face rau

Curatirea cazanului

90
  Curatirea de piatra

Curatirea de piatra a spatiului de apa- abur se face asa cum s-a aratat anterior si continua pana la
metal curat, cu razuire, ciocane usoare, perii de sarma sau alte obiecte metalice dar care nu fac
zgarieturi in peretii metalici ai cazanului.

Recomandam curatirea de piatra sau funingine a interiorului tevilor cu ajutorul turbinei cu ax

flexibil.

Iluminarea in interiorul cazanului se face cu lampi de 24 V cu maner izolat si abajul de protectie.

Fochistul este scutit de munca grea a curatirii de piatra daca alimenteaza cazanul numai cu apa
tratata si face spalarea interioara imediat dupa oprire, asa cum s-a aratat mai sus.

Daca grosimea stratului de piatra depaseste 1 mm, la cazane ignitubulare si acvatubulare

neecranate, sau de 0,5 mm la cazanele acvatubulare ecranate, indepartarea pietrei se poate face
prin spalare chimica cu acid clorhidric, de catre unitati specializate, cu o aprobare ISCIR si
anchetarea cazului.

 Curatirea de funingine

Curatirea de funingine se face cu razuitoare si cu perii de sarma. Depunerile de funingine si

combustibil nears, in special pacura, vor fi minime daca fochistul se ingrijeste sa aiba o ardere
buna. Pacura nearsa, cocsificata pe tevi, se poate indeparta usor cu jet de apa fierbinte de la
degazor, luandu-se masurile de protectie corespunzatoare. Operatia este cu atat mai usoare cu cat
suflatoarele de funingine au fost folosite mai eficient (la cazanele care au astfel de instalatii).
Curatirea trebuie facuta pana la metal curat.

Inainte de a intra in focar si canalele de gaze arse, acestea vor fi aerisite, dupa care se
inchide si se blocheaza registrul de fum si clapele de aer.
Dupa curatirea de piatra si de funingine, cazanul va fi examinat foarte atent de
responsabilul ISCIR, spre a se constata daca elementele sub presiune nu prezinta deformari,
coroziuni, fisuri.

91
 CAP. 7. EXPLOATAREA ECONOMICĂ A CAZANELOR
Pierderi de căldură în funcţionare
Cantitatea de căldură produsă în focar prin arderea combustibilului nu este folosită în întregime la
producerea aburului, o anumită parte se pierde prin :
- gazele de ardere evacuate la coş ;
- arderea incompletă a combustibilului ;
- radiaţia suprafeţelor exterioare ale cazanului ;
- evacuarea cenuşii fierbinţi ;
- combustibilul nears căzut printre barele grătarului, înglobat în zgură, în cenuşă sau antrenat de gazele de
ardere la coş;
- purjare ;
- exploatare intermintentă (opriri şi porniri dese).

Randament
Cu cât pierderile menţionate mai sus sunt mai mici, cu atât combustibilul ars în cazan este mai
bine valorificat, respectiv randamentul cazanului este mai mare. De regulă, randamentele cazanelor
variază între 70 şi 95%, funcţie de tipul constructiv al cazanului şi combustibilului folosit.
Randamentul maxim al unui cazan se obţine la un debit de 0,8% din debitul nominal.
Determinarea randamentului se face scăzând pierderile din 100%; valoarea obţinută a pierderilor este dată
informativ în tabelul de mai jos:

Valoarea în %
Pierderi de căldură La cazane mici La cazane
mari
Prin gazele de ardere evacuate la coş 10-12 4-6
Prin arderea incompletă a combustibilului 0,2-0,5 0-0,1
Prin radiaţia suprageţelor exterioare ale cazanului 1,5-2 0,5-1
Prin evacuarea cenuşii fierbinţi 4-8 2-4
Prin combustibil nears
- la combustibil solid 2-4 1-2
- la combustibil gazos şi lichid 0 0
Prin exploatarea intermitentă Funcţie de de opriri şi porniri ale
cazanului

92
 Randamentul determinat aşa cum s-a arătat mai sus se mai numeşte randament termic brut sau
randament global.
Dacă din acest randament scădem căldura rezultată din transformarea energiei consumate de
instalaţiile auxiliare ca : pompe de abur, mori, ventilatoare şi exhaustoare, se obţine randamentul net al
cazanului.
Indici pentru controlul exploatării economice
Pentru asigurarea unei funcţionări cât mai economice este necesar să se urmărească cu ajutorul
aparatelor de măsură şi de control indicii mentionaţi mai jos :
a). Indicii arderii
Principalii indici ai arderii sunt :
Calitatea combustibilului, respectiv:
- în cazul cărbunilor: puterea calorifică, granulaţia, umiditatea, conţinutul de cenuşă, continutul de
substanţe volatile;
- în cazul combustibilului lichid: puterea calorifică, greutatea specifică, vâscozitatea, temperatura de
solidificare, conţinutul de apă ;
- în cazul combustibilului gazos : puterea calorifică.
Aceşti indici se determină în timpul funcţionării de către laboratorul chimic al centralei ;
rezultatele obţinute trebuie să corespundă ău valorile indicate de constructorul cazanului.
Consumul de combustibil se determină fie orar, în cazul gazelor sau combustibilului lichid, cu ajutorul
aparatelor de măsurat (contoare), fie într-un interval de 24 h, în cazul combustibilului solid, prin cântărire.
Un consum mai mic decât cel prescris de constructorul cazanului poate conduce la întreruperi în
funcţionare, iar un consum mai mare la arderea incompletă sau pierderi sporite prin combustibil nears.
Presiunea şi temperatura combustibilului, au o influenţă însemnată asupra condiţiilor de funcţionare ale
cazanului.
Astfel la combustibilii gazoşi se va urmării presiunea înaintea robinetului de reglare al arzătorului, care
trebuie să fie aceeaşi cu presiunea din conducta principală. Presiunea după robinet trebuie să varieze în
funcţie de cantitatea de abur debitată de cazan.
În cazul combustibilului lichid, respectiv păcurii, se urmăreşte atât presiunea, cât şi temperatura.
Folosirea unui cmbustibil cu temperatura scăzută poate conduce la înrăutăţirea pulverizării lui (cu stropi
mari), ceea ce are efecte negative asupra procesului de ardere.
Temperatura aerului de ardere.
Temperatura aerului la intrarea în preîncălzitor nu trebuie să scadă sub o anumită valoare prescrisă
deoarece apare pericolul condensării vaporilor de apă (punctul de rouă) care împreună cu bioxidul de sulf
din gazele de ardere formează acidul sulfuric, deosebit de corosiv.
Compoziţia gazelor de ardere. La gazele de ardere se urmăresc, indicii care caracterizează calitatea
procesului de ardere şi anume :

93
- Conţinutul de bioxid de carbon (CO 2). Cu cât conţinutul de CO2 este mai mare, mai apropiat de cel
teoretic, arderea este mai bună, mai completă. Măsurarea se face de regulă la sfârşitul focarului şi la
ieşirea gazelor de ardere spre coş, folosind în acest scop aparate denumite analizoare de CO 2.
- Continutul de oxigen (O2). Cu cât conţinutul de O 2 este mai mic, cu atât excesul de aer este mai mic şi
arderea mai bună, Măsurarea se face cu ajutorul analizoarelor de O 2, în aceleaşi locuri ca şi în cazul
continutului de CO2.
- Conţinutul de oxid de carbon (CO). Acest indice trebuie să fie cât mai aproape de valoarea zero pentru
ca arderea să fie completă. Măsurarea se face de asemenea în focare şi la coş, cu ajutorul analizoarelor de
CO.
- Temperatura gazelor de ardere trebuie urmărită pe întregul traseu parcurs prin canalele de gaze până la
evacuarea la coş. Creşterea temperaturii gazelor evacuate, peste valoarea prescrisă de constructorul
cazanului, înseamnă de fapt eliminarea unei cantităţi însemnate de căldură în atmosferă deci scăderea
randamentului cazanulul. Cauzele pot fi murdărirea cu funingine a suprafeţelor de încălzire pe partea
gazelor de ardere sau depunerea de săruri din apă pe partea fluidului apă-abur, ceea ce conduce la
formarea unor straturi izolatoare prin care căldura gazelor se transmite greu la apă sau aburul din cazan ;
în aceste condiţii gazele de ardere sunt evacuate la coş mai fierbinţi, surplusul de căldură reprezentând
efectiv o pierdere.
Scăderea temperaturii gazelor sub o anumită valoare, indicată de asemenea de constructorul
cazanului, este tot atât de nedorită deoarece vaporii de apă pot condensa formând acizi care corodează
până la distrugere atât economizorul cât şi preâncălzitorul de aer.
Măsurarea temperaturii gazelor se face de regulă cu termocuple şi uneori, la coş, şi cu
termometre.
- Tirajul trebuie astfel reglat în timpul funcţionării cazanului încât în partea superioară a focarului să nu
depăşească 2 mm H2O (coloană de apă).
- Conţinutul de carbon nears, înglobal în cenuşă sau zgură, se determină de către laboratorul chimic al
centralei (în cazul combustibilului solid).
b). Indicii apei
- Debitul de apă consumat de cazan într-o anumită perioadă de timp se măsoară cu aparate numite
debitmetre sau contoare şi trebuie să fie în concordanţă cu debitul de abur produs.
- Presiunea apei se măsoară cu manometre. La intrarea apei în economizor presiunea apei trebuie
să fie mai mare decât în tambur. Dacă presiunea apei în economizor creşte exagerat înseamnă că s-au
format depuneri înterioare care reduc secţiunea de trecere; aceste depunerii trebuie înlăturate.
- Temperatura apei se măsoară cu termometre şi trebuie să corespundă valorilor prescrise de
constructorul cazanului, atât la intrarea cât şi la ierşirea din economizor. O temperatură prea scăzută a
apei la intrare poate conduce la fenomenul de condensare a vaporilor de apă din gazele de ardere, cu
efectele negative.
- Indicii chimici ai apei trebuie să corespundă valorilor indicate de constructorul cazanului şi
prescripţiile tehnice ISCIR. Nerespectarea indicilor prescrişi conduce nu numai la o funcţionare neeco-
nomică dar crează şi pericolul de avarie a cazanului.
c). Indicii aburului

94
 - Debitul produs de cazan nu trebuie să depăşească valoarea maximă (debitul maxim) stabilită
prin instrucţiunile interne. Măsurarea se face cu debitmetre.
- Presiunea se măsoară cu manometre în diferite puncte, dintre care mai importante sunt :
- presiunea în tambur, care reprezintă presiunea maximă admisă în cazan, trasată cu un semn roşu pe
cadranul manometrului ;
- presiunea la ieşirea din supraîncălzitor, care este presiunea de livrare a aburului la consumator; ea este
mai mică decât presiunea din tambur.
Menţinerea constantă a acestei presiuni este deosebit de importantă, mai ales în cazul cazanelor energetice
(O scădere a presiunii cu 10% conduce la o creştere a consumului de abur al turbinei cu 0,7%).
- Temperatura aburului supraîncălzit este un parametru de asemenea foarte important, mai ales în
cazul cazanelor energetice; măsurarea temperaturii se face cu termometre.
Cresterea temperaturii poate conduce la arderea supraîncălzitorului.
- Indicii chimici ai aburului, ca şi în cazul apei, trebuie să respecte valorile indicate de
constructorul cazanului şi prescripţiile tehnice I.S.C.I.R. Urmărirea lor se face conform indicaţiilor
laboratorului sau punctului chimic al centralei, de către personal special instruit.
d). Consumul de energie electrică şi căldură
Energia electică sau căldura consumată pentru acţionarea diferitelor instalaţii ca de exemplu
mori, grătare. ventilatoare, exhaustoare, pompe de combustibil sau de alimentare cu apă etc., trebuie să fie
cât mai mic, deoarece un concum sporit influenţează negativ randamentul net al cazanului.

Functionarea in regim automat

Generalitati

Sarcinile principale ale fochistului, in timpul turei de serviciu sunt:

 Sa urmaresca si sa mentina permanent nivelul apei intre nivelul minim si cel maxim al
sticlelor de nivel, pornind pompa de alimentare cu apa inainte ca nivelul sa ajunga la
nivelul minim si oprind-o inaintea ca aceasta sa ajunga la nivelul maxim;
 Sa conduca focul astfel incat:
o presiunea din cazan sa fie cat mai aproape de presiunea maxim admisa (acul
manonetrului sa fie cat mai aproape de dunga rosie a manometrului fara sa o
depaseasca);
o arderea combusibilului sa fie completa (proportie de combusibil si aer in focar sa
fie necesara);

         Sa mentina temperatura aburului supraincalzit intre limitele stabilite (la cazanele cu
supraincalzitor).
         Sa mentina depresiunea in focar intre limitele admise.

95
La cazanele mai vechi, toate aceste sarcini se executa de fochist numai manual, prin manevrarea
unor robinete sau butoane.

La cazanele mai noi, toate sau unele din aceste sarcini se realizeaza automat, prin insatalatia de
automatizare cu care sunt inzestrate cazanele, fochistului ramanandu-i sarcina de a urmari
functionarea cazanelor si a instalatiilor de automatizare –in special a nivelului apei in cazan- si sa
intervina in caz de avarie. Avaria provoaca oprirea automata a focului si este semnalizata de
instalatia de automatizare acustic, prin hupa sau sonerie, si optic, prin lampi rosii pe panoul de
automatizare.

Dupa realizarea automatizarii operatiilor de mai sus, proiectantii si-au propus si au reusit sa
automatizeze si alte operatii pe care le face fochistul in timpul turei de serviciu, ca:

 automatizarea functionarii degazonului;

 purjarea automata de suprafata, in functie de concentratia de saruri din cazan;
 purjarea in functie de timp;
 purjarea periodica automata a cazanului in functie de nivelul depunerilor;
 purjarea automata programata si contorizata a indicatorilor de nivel;
 probarea automata programata a supapelor de siguranta;
 analiza automata a continutului apei de alimentare;
 regenerarea automata a filtrelor cationice;
 reglarea presiuni si temperaturii combustibilului ce intra in arzator;
 deschiderea automata a robinetelor de golire, de avarie;
 sistem de control pentru vizualizarea si supravegherea la distanta;
 indicator de defectiuni cu memorie, pentru 10 sau mai multe defecte, ce permite si
diagnoza telefonica;
 control stand-by si secvential pentru operarea flexibila a sistemelor multicaz, cu
functionare in cascada;
 arzator de conbustibil in constructie speciala, care produce emisii nocive foarte reduse,
sub limitele impuse ecologic.

In ultimul timp se urmareste ca fiecare aparat, dispozitiv sau element din instalatia de
automatizare sa aibe siguranta intriseca in functionarea, fiabilitatea sporita, autocontrol si
posibilitatea de autodiagnosticare a defectiunilor si chiar posibilitatea de autodepanare (aceste
solutii sunt aplicate deja la cele mai moderne cazane si complexe sisteme de automatizare bazate
pe calculatoare de proces).

In perezent s-a ajuns la automatizarea completa a cazanelor mai mici, care pot functiona fara
supraveghere permanenta, fara fochist si fara laborant.

96
Aceste cazane trebuie sa aiba subansamble de inregistrare automata numite RISA Control
(Registru interactiv de supraveghere automata si control) a tuturor parametrilor si verificarilor
efectuate prin autocontrol periodic, a tuturor evenimentelor si interventiilor automate executate
de sistemul de automatizare in perioadele autorizate de functionare fara supraveghere cu operator
uman, pentru restabilirea functionarii normale sau blocarii de avarie.

Avand in vedere complexitatea instalatiilor de automatizare si nivelul cunostintelor pe care le au

in prezent fochistii, acestia nu pot si nu trebuie sa intervina la inlaturarea defectiunilor ce apar in
instalatia de automatizare, sarcina depanarii si intretinerii acestora revenind in intregime
automatistilor specialisti ai intreprinderii detinatoare sau ai unitatilor de service specializate.

Alimentarea cu apa si combustibil a cazanului se poate face de catre instalatia de automatizare,

prin reglare in unul din urmatoarele 3 moduri:

 tot-nimic;
 tot-putin-nimic;
 continuu.

Partile componente ale unei instalatii de automatizare sunt:

 Partea comanda;
 Partea de reglare;
 Partea de semanlizare;
 Partea de masura;
 Partea de protectie.

Partea de comanda este partea care realizeaza schimbari de stare (pornire, oprire etc.), sau de
pozitie (inchis, deschis etc.) ale elementelor de executie din cadrul unui proces.

Comanda se poate face, fie local, prin manevrare de butoane, manete etc., fie de la distanta. In
acest ultim caz, pe pupitru de comanda al cazanului este comutator cu posibilitati de selectare a
regimului de exploatare (de ex: automat, comanda de la distanta etc.).

Aceasta cuprinde ansamblul de elemente de executie (electroventile, servomotoare, clapete,

pompe, ventilatoare de pe circuit de combustibil, aer de ardere, evacuare gaze, interconectate cu
sistemul de protectie al cazanului si comandat de programul secvential, realizat fie de
programatoare mecanice cu came, fie de programatoare electronice integrate sau de automate
programabile utilizand tehnica microprocesoarelor.

Secventa se deruleaza automat si comanda in principal arzatorul cazanului.

Partea de comanda asigura pornirea-oprirea focului, a pompelor, a ventilatoarelor, exhaustoarelor

etc., numai in cazurile prestabilite, cand sunt indeplinite anumite conditii.

97
Ex: Aprinderea focului este conditionata de:

 prevenirea focarului;
 apa in cazan peste nivelul minim;
 cel putin un exhaustor pornit sau clapa de reglare a aerului deschisa;
 presiunea (iar la combustibilul lichid si temperatura) combustibilului peste valoarea
minima.

Partea de reglare a sarcinii asigura functionarea economica a cazanului in limitele prestabilite.

Se compune din urmatoarele bucle de reglare:

Bucla de reglare a sarcinii (bucla de combustibil si aer) mareste sau micsoreaza automat
cantitatea de aer ce intra in focar, astfel incat presiunea aerului in cazan sa ramana constanta, in
anumite limite, indiferent de consumul de abur.

Aceasta reglare se realizeaza intre minim (care este 30-40% din debitul nominal) si debitul
maxim (100%) al cazanului.

In tot acest interval, se asigura procesul optim al amestecului combustibil-aer pentru a se realiza
o ardere completa. Reglarea se poate fece in sistemul tot-nimic, tot-putin-nimic, sau continuu.

Elementele sistemului de reglare automata sunt:

traductorul care converteste marimea reglata intr-o marime de alta natura (de regula electrica);

regulatorul automat din comparator, care compara marimea reglata, cu marimea de referinta si
amplifacator, care amplifica marirea de abatere, furnisata de computer.

elementul de executie, care transforma marimea primita de la regulatorul automat, intr-o alta
marime capabila sa actioneze asupra instalatiei de automatizare (de ex. un robinet).

Bucla de reglare a alimentarii cu apa (bucle de nivel)

Asigura mentinerea nivelului apei in tambur, intre nivelul minim reglat si nivelul maxim reglat,
fie prin comanda automata a pornirii si opririi pompei de apa, functie de nivele de mai sus, la
alimentarea in regim tot-nimic (la cazanele cu nivostate sau electrozi) fie prin automat de nivel,
la alimentarea in regim continuu. Mentionam ca nivelul minim reglat si nivelul maxim reglat se
gasesc in interiorul domeniului de protectie al cazanului, respectiv nivelul minim reglat, este mai
sus decat nivelul minim indicat de placa de nivel minim, iar nivelul maxim reglat este mai jos
decat nivelul maxim de la sticla de nivel.

La reglarea continua a nivelului apei din cazan se utilizeaza doua sesizoare de semnal,
independente, unul pentru comanda pompei de alimentare si semnalizare preventiva a nivelului
maxim si altul pentru protectie.

98
In varianta reglajului continuu, pe capul de alimentare cu apa se monteaza un regulator cu
robinet de reglare si semnalizare prevenita la nivel minim.

Bucla de reglare a supraincalzirii aburului (bucla de supraincalzire) mentine

temperatura aerului supraincalzit intre limitele impuse, luandu-se automat masurile necesare.

Bucla de reglare a depresiunii in focar mentine depresiunea in focar prin variatia

debitului de gaze de ardere evacuat, astfel incat sa se asigure arderea completa a combustibilului
(la cazanele cu debite peste 10 t/h).

Partea de masura realizeaza masurarea continua a parametrilor de functionare ai cazanului:

 presiune (abur, aer, combustibil, gaze arse etc.);

 temperatura (combustibil lichid, abur supraincalzit, gaze arse etc);
 debitul (deabur, combustibil etc.).

Partea de semnalizare. Functionarea normala, precum si starea de avarie a cazanului, sunt

semnalizate, atat optic, prin aprinderea si stingerea lampilor de pe panoul de automatizare, cat si
acustic prin sonerie sau hupa.

Fiecare lampa are sub ea eticheta cu indicarea semnificatiei acesteia. Lampile au, de obicei, trei
culorii: rosii, verzi si galbene.

Aprinderea lampilor de culoare rosie, ca si sunarea hupei, semnalizeaza starea de avarie, in

aceasta situatie, cazanul declansand automat (se opreste automat focul). Imediat ce aude sunetul
hupei, fochistul apasa pe butonul de anulare pentru incetarea sunetului acestuia si pentru a
confirma ca a luat cunostinta la avarie.

Lampile de culoare verde indica functionarea normala a elementelor (pompe de apa, arzatoare
etc.).

Prin lampile de culoare galbena sunt indicate starile de semnalizare preventiva (scaderea
nivelului apei sub nivelul reglat, scaderea temperaturii de preincalzire a combustibilului lichid,
deschiderea robinetului de golire de avarie la cazanele cu Q >10 t/h), indeplinirea conditiilor de
aprindere si alte stari tranzitorii sau anormale.

Este necesar sa se respecte coloarea lampilor de semnalizare montate deasupra atichetelor de pe

panoul de automatizare.

Partea de protectie. Cazanele automatizate sunt prevazute cu sisteme de protectie care

asigura functionarea cazanului, in conditii de siguranta si anume:

Nu permit pornirea cazanului (aprinderea focului), decat dupa ce:

99
  s-a facut preventilarea focarului si drumurilor de gaze arse, aduandu-se 3, respectiv
gazos, pentru a preveni exloziile de gaze in focar;
 nivelul apei in cazan este peste nivelul minim;
 temperatura si presiunea combustibilului sunt intre limitele fixate.

Declansarea automat cazanul –declansat prin protectia (oprirea focului) cand:

 nivelul apei a ajuns sub nivelul de protectie minim reglat, sau peste nivelul de protectie
maxim reglat;
 supraveghetorul de flacara nu mai vede flacara;
 a cazut ventilatorul (lipsa aer) exhaustorul sau, la cazanele cu tiraj natural s-a inchis
accidental clapa de reglare a tirajului;
 depresiunea in focar a ajuns la valoarea minima (la cazanele cu Q > 10 t/h);
 presiunea combustibilului lichid si gazos si temperatura combustibilului lichid au scazut
sub limitele reglate;
 se intrerupe curentul electric (care produce si scoaterea din functiune a supraveghetorului
de flacara);
 deschiderea automata a robinetului de golire de avarie, cand nivelul apei a ajuns la limita
superioara de protectie preventiva.
 s-a atins presiunea maxima admisa in cazan.

In primele 3 cazuri se produce declansarea prin protectie a cazanului, cu aprinderea lampii rosii
si sunarea hupei, iar in ultimele cazuri, se produce declansarea normala cu aprinderea lampilor
galbene.

Natura declansarii –normale sau protectie- se stabileste prin proiectul cazanului.

La cazanele cu strabatere fortata, partea de protectie declanseaza:

 la aparitia semnalului apa sau la spargerea tevilor;

 pornirea automata a pompei, inainte de terminarea temporizarii semnalului “lipsa apa”.

In cadrul procesului de evacuare a gazelor arse, cazanul declanseaza la:

 oprirea accidentala a exhaustorului;

 inchiderea accidentala a clapetei de reglare (la cele cu tiraj natural);
 atingerea depresiunii minime (la cazanele cu Q > 10 t/h).

Automatizarea degazorului

100
Se recomanda pentru a se asigura in degazor temperatura apei la t=102-104 0C, cu un regulator de
temperatura si nivelul apei in degazor la ¾ din inaltimea lui, printr-un regulator de nivel, in locul
manevrarii acestor robineti de fochist sau laborant, care in practica s-a demonstrat ca nu o fac la
timp.

Firma Spirax-Sacro din Anglia monteaza pe degazoare un cap de degazare, unde sunt aduse,
impreuna apa de la statia de tratare, condesatul recuperat si injectia de abur. Acestea condeseaza,
incalzeste, si degazeaza apa sosita de la statia de tratare.

Echipamentele instalatiei de automatizare sunt montate in pupitru de comanda (denumit si

panoul de comanda sau de automatizare, pupitru AMCR etc.), pe cazan si pe arzator.

Echipamentele din pupitru de comanda:

 apatate de masura, control si reglare (indicatoare, inregistrare, contoare, regulatoare etc.);

 programator de pornire, care deruleaza secventele de pornire, pana la atingerea presiunii
stabilite;
 amplificator supraveghetorului de flacara;
 hupa (sonerie);
 lampii de semnalizare avand culorile si semnificatiile de mai sus;
 lementele de comanda: butoane, intrerupatoare, comotatoare, selectoare, blocuri de
prescriere referinta etc;
 elementele de comutatie si conectare:contactori, relee, temporizatoare, blocuri logice,
cleme, conectoare etc;
 elemente ale instalatiei de alimentare electrica: transformarea, filtre, redresoare,
sigurante.

Pupitru de comanda este alimentat de la reteaua de curent altrenativ de 380/220 V print-un

intrerupator si este legat electric la pamant.

La acestea sosesc semnalele electrice de la echipamentele montate pe cazan, pe arzatoare si in

restul instalatiilor, iar de la el pleaca semnalele de comanda pentru reglarea alimentarii cu apa,
reglarea arderii (combustibil si aer), oprirea cazanului etc;

Servomotoarele si microintrerupatoarele:

 sunt echipamente montate in instalatie pentru comanda si controlul pozitiei clapei de

reglare a debitulului de aer, concomitent cu variatia debitulului de combustibil lichid sau
gazos.

Traductoarele:

101
  sunt dispozitive care transfoma –traduc- marimile fizice sau de alta natura in marimi
electrice, pneumatice etc. si transmit mai departe semnale la celelalte dispozitive de
automatizare.

Supraveghetorul de flacara:

 (numit si cap vizare flacara, fotocelula sau celula fotoelectrica) urmareste aparitia si
existenta flacarii in focar. Care nu o mai vede, comanda- prin elementele din pupitru de
comanda- declanseaza sistemul de protectie si semnalizeaza.Pentru a nu da semnale false,
geamul de protectie trebuie mentinut curat, in care scop, automatismul il sterge cu o carpa
uscata si curata. Poate fi cu raze ultraviolete sau infrarosii;

Presostatele sunt :

 aparate care mentin presiunea unui fluid intre limitele reglate

Termostatele sunt:

 aparate care mentin temperatura unui fluid intre limitele reglate.

Atat presostatele cat si termostatele sunt aparate care se folosesc in instalatii de automatizare.
Acestea au cate un microintrerupator electric, cu contact comutator, care este actionat cand
presiunea, respectiv temperatura fluidului (abur, aer, combustibil lichid sau gazos) depasesc sau
este sub valoarea reglata, transmitand semnalul respectiv la pupitru de comanda, care dispune,
dupa caz, deschiderea sau inchiderea unui electroventil de aer. Prin acestea se permite, dupa caz,
aprinderea focului, arderea combustibilului, in una sau mai multe trepte sau continuu, precum si
oprirea focului.

Pentru mentinerea presiunii, respectiv a temperaturii, intre anumite limite, aceste aparate sunt
prevazute cu scale gradate.

Reglarea lor se face de catre automatism

Ventilele electromagnetice (electroventile) sunt:

 ventile care au un orificiu ce este inchis sau deschis de catre o supapa actionata de un
electromagnet.

Se monteaza pe conductele de combustibil lichid sau gazos, precum si pe conducta de aerisire,

dintre cele 2 electroventile, la gaze, si permit sau opresc circulatia combustibilului spre arzator
(sau si atmosfera, la gaze) dupa comenzile pe care le primesc de la pupitru de comanda. Sunt de
doua feluri: normale inchis si normal deschis. Se fabrica la Siesta SA Cluj-Napoca.

Transformatorul de aprindere:

102
  genereaza tensiunea necesara producerii intre electrozii de aprindere a unei scantei
puternice, pentru apriderea combustibilului (ridica tensiunea de la 220 V la cca. 4500 V,
in cazul arderii combutibilului gazos si la cca. 9500 V, in cazul arderii combustibilului
lichid). Electrozii trebuie curatati periodic si reglata distanta dintre ei.

Cap. 8. AVARII LA INSTALATIILE DE CAZANE

Avariile sunt defectiuni ivite la cazane sau la instalatiile anexe, care impun oprirea cazanului,
remedierea facandu-se prin reparatii accidentale.

Cazanul este o instalatie care functioneaza in conditii deosebit de grele, fiind supus actiunilor
cumulative a:

 variatiilor de presiune (inclusiv in timpul incercarilor la presiune), care provoaca socuri

mecanice
 variatiilor mari de temperatura, provoaca socuri termice, precum si dilatari si contractari
neuniforme, din cauza marimii diferite a diverselor parti ale cazanului (tambur, tub focar,
tevi, colectoare etc.);
 temperaturile ridicate, peste 4500C, care provoaca fluajul.

Toate cele mai de sus provocata fenomenul de obosire a materialului.

La acestea se adauga actiunea agresiva a mediului in care lucreaza cazanul:

 pe de o parte, apa, aburul si sarurile acestora;

 pe de alta parte, focul si gazele arse, mai ales daca combustibilul nu arde complet si
contine sulf, vanadiu sau produce cenusa zburatoare.

Toate acestea sunt la originea aparitiei avariilor ca: fisuri, deformari, coroziuni sub tensiune.

Acestora li se adauga defectiunile de fabricatie ale materialului, proiectarea, construirea si

repararea necorespunzatoare.

In afara de acestea, cele mai multe avarii sunt cauzate de exploatarea necorespunzatoare a
cazanului si sunt produse de:

 nerespectarea instructiunilor interne de pornire si conservare a cazanului;

 nerespectarea parametrilor de functionare: debit, presiune, temperatura;
 neefectuarea, conform graficelor, a reviziilor periodice;
 dar cele mai multe avarii, se produc din cauza nerespectarii regimului chimic al apei de
alimentare, al apei si aburului din cazan si a condesatorului.

103
Din cauza depunerilor de piatra se produc supraincalziri si arderi ale peretilor tevilor sau tubul
focar, urmate de burdusiri ale suprafetelor de incalzire, urmate de burdusiri ale suprafetelor de
incalzire, uneori atat de grave, incat nu se mai poate repara si trebuie casat. La cazanele
acvatubulare, un strat de piatra ma mic de 1 mm produce arderea si explozia tevilor de radiatie.

Conducerea defectuasa a focului, arderea incompleta a combustibilului, duc la depuneri de

funingine sau pacura nearsa care are ca urmare supraincalziri locale si arderea materialului.

La mai multe cazane CR, din cauza pacurii nearse, s-au infundat tevile preincalzitorului de aer,
acestea a luat foc, iar de la el, acoperisul centralei termice.

Fuctionarea cazanului timp indelungat, cu debit de abur sub debitul minim, reduce viteza de
circulatie a apei in cazan si provoaca arderea tevilor.

Alimentarea cazanului cu apa rece in cantitate mare, intrarea de aer rece in focar, provoaca
curgerea tevilor fisuri in puntitele placilor tubulare, contractari la imbinarile cazanului.

Alimentarea cazanului cu apa peste nivelul maxim face ca aburul sa plece incarcat cu o cantitate
mare de picaturi de apa, care provoaca:

 lovituri hidraulice in conducerea de abur, ce pot produce ruperea conductelor la flanse;

 depuneri de saruri in tevile supraincalzitorului si arderea lor;
 condesarea mai rapida a aburului.

Oxigenul si dioxidul de carbon din apa de alimentare, nealimentare prin degazarea termica sau
chimica, provoaca coroziuni care merg pana la perforarea suprafetelor de incalzire.

Exemplu: Un cazan bloc abur de 4t/h, dupa 3 ani de la montare a fost oprit, constatandu-se pana
la perforare la tubul focar, tevi si camera ecran spate, toate trebuind sa fie inlocuite.

Alte avarii la cazane –din vina fochistului- sunt cele produse de ramanerea fara apa si de
exlploziile in spatiul de apa si gaze arse.

Din cele de mai sus rezulta ca, functionarea indelungata si fara avarii a cazanului, depinde, in cea
mai mare parte, de felul cum fochistul cunoaste si respecta exploatarea rationala a cazanului.
Avarii la instalaţii de ardere
Evitarea avariilor la instalaţiile de ardere se realizează printr-o ardere corespunzătoare.
Arzătorul nu porneşte la comanda de la panou
Cauze : Motor defect, legăturile electrice desfăcute, automatul de ardere nu este fixat sigur în soclu etc.
Remediere: Se verifică, se remediază sau se înlocuieşte motorul electric, se reface legătura electrică, se
fixează automatul de ardere.
Motorul porneşte, dar nu asigură presiunea de aer necesară
Cauze: Rupt sau desfăcut cuplajul motor / ventilator, motorul se învârte în sens invers.
Remediere:Se verifică şi se reface cuplaju, iar dacă motorul se roteşte in sens invers se inversează două

104
faze la legatura electrică a motorului

Rateu la aprindere
Cauze : Transformatorul de aprindere defect, tija de ionizare incorect amplasată, electrodul de aprindere
incorect amplasat, electroventilele nu lucrează, lipsă gaz, aer prea mult etc.
Remediere: Se verifică, se depanează sau se înlocuieşte transformatorul, se verifică poziţia tijei de
ionizare să nu aibă punere la masă, se verifică şi se corectează poziţia electrodului de aprindere, se
verifică legăturile electrice, se depanează sau se înlocuiesc electroventilele, se verifică regulatorul de
presiune şi se reglează sau se separă, se verifică poziţia clapetei, tirajul şi se reglează.
Avarii la elementele cazanului
a) Tuburi de flacără, tamburi, camere colectoare
Principalele defecte care apar la aceste elemente sunt:
- Neetanşeităţi la îmbinările nituite, sudate, la mandrinări.
- Fisuri şi crăpături datorate defectelor de material, încălziri neuniforme pe grosime a pereţilor,
variaţii bruşte de temperatură, tensiuni interne etc.
- Deformarea (burduşirea) tuburilor de flacără datorată rămânerii cazanului fără apă.
- Coroziune apare de regulă în zonele cu depuneri mari de nămol şi piatră.
b) Ţevile fierbătoare
Avariile cele mai frecvente sunt spargerile ce se manifestă prin :
- scăderea nivelului apei;
- zgomot produs de ieşirea aburului în focar sau în canalul de gaze;
- ieşirea aburului şi gazelor prin guri de observare;
- umezirea zgurii şi cenuşii în pâlniile de evacuare;
- diferenţe între indicaţiile contoarelor de apă şi abur.
Cauzele spargerii ţevilor pot fi :
- depuneri interioare de piatră;
- circulaţia defectuoasă ca urmare a unor deficienţe de construcţie (solicitare termică neuniformă)
sau de exploatare (pătrunderi de aer fals în focar, depuneri de zgură);
- înfundarea ţevilor în timpul montării sau eparării cazanului prin pătrunderea unor corpuri străine ;
- uzura ţevilor datorată jetului de abur care se scurge din ţevi vecine deteriorate ;
- alimentatea insuficientă cu apă a cazanului ;
- sistem de dilatare necorespunzător ;
- defecte de material sau o calitate necorespunzătoare a acestuia.
c) Ţevile supraîncălzitorului
Spargerea ţevilor de supraîncălzitor se manifestă prin :
- zgomot produs de aburul care se scurge ;
- ieşirea aburului şi gazelor de ardere prin guri de observare ;
- diferenţe între indicaţiile contoarelor de apă şi abur.
Principalele cauzele a spargerii ţevilor sunt :
- depuneri interioare de piatră;
- defecte de consatrucţie

105
 - conducerea necorespunzătoare a focului, gazele de ardere ajung la supraîncălzitor cu o
temperatură foarte ridicată;
- depuneri de zgură pe ecrane şi în primul fascicul fierbător de convecţie.
Ca măsuri de prevenire, trebuie eliminate cauzele care au condus la avariere.
d) Ţevile economizorului
Cele mai frecvente avarii ale ţevilor economizorului se datorează:
- coroziunilor exterioare ca urmare a condensării vaporilor de apă din gazele de ardere ;
- depunerilor interioare de piatră ;
- coroziunii interioare produse de oxigenul din apa de alimentare insuficient degazată.
Măsurile care se iau în cazul spargerii ţevilor economizorului sunt:
- în cazul economizorului cu canal de ocolire (decuplabil) se izolează economizorul.
- în cazul economizorului fară canal de ocolire (nedecuplabil) se opreşte cazanul şi se continuă
alimentarea cu apă pentru a menţine nivelul normal în tambur (în cazul pierderii mari de apă se va face
alimentarea prin conducta de ocolire).
Avarii la instalaţiile anexe
a) Instalaţia de alimentare cu combustibil
Avaria cea mai gravă este scoaterea din funcţiune a instalaţiei, care se poate datora în principal:
- defectării pompelor de combustibil ;
- înfundării conductelor sau a armăturilor cu impurităţi ;
- întreruperii alimentarii cu gaze;
- blocarea transportoarelor de cărbune ;
- infundarea buncărelor.
În cazul în care înlăturarea defecţiuilor durează mai mult timp şi dacă este posibl, se trece la
combustibilul de rezervă ; dacă acest lucru nu este posibil, se opreşte cazanul din funcţiune.
La instalaţiile de ardere, avariile cele mai întâlnite sunt :
- arderea arzătoarelor, datorită construcţiei necorespunzătoare (racire insuficientă) sau forţăii cazanului ;
- înfundarea arzătorului, datorită impurităţilor din păcură sau cocsificării păcurii pe duzele arzătorului,
Ca măsuri imediate se suflă arzătorul cu abur sau se înlocuieşte cu unul de rezervă; apoi se
demontează şi se curăţă arzătorul înfundat.
În cazul combustibilului solid ars pe grătar, principalele avarii sunt:
- arderea barelor de grătar datorită formării de plăci de zgură pe grătar, racirii insuficiente a barelor ,
utilizării unui combustibil cu putere calorifică prea mare etc, ;
- blocarea mecanismului de acţionare a grătarului

106
 Pentru preîntâmpinarea unor asemenea defecţiuni şi avarii se vor lua măsuri pentru elimirarea
cauzelor care le-au produs.
b. Instalatia de tiraj
Principalele avarii şi defecţiuni constau în înrăutăţirea tirajului ca urmarea murdăririi suprafeţelor
de încă1zire sau defectării registrelor de gaze şi scoaterea din funcţiune a ventilatoarelor de aer şi de gaze
arse.
Înrăutăţirea tirajului se poate datora următoarelor cauze :
- depuneri de zgură şi funingine pe, ţevi şi canalele de gaze, având ca urmare micşorarea suprafeţei de
trecere a gazelor arse ;
- infiltraţii mari de aer fals provocat de spargerea preîncălzitorului de aer, crăpături mari în zidărie ;
- termperaturi prea mari ale gazelor arse la coş ca urmare a murdăririi suprafeţelor de încălzire şi în
consecinţă a unui schimb insuficient de căldură pe traseul focar-coş ;
- uzura mare a paletelor ventilatorului de gaze arse din cauza erodării lor de către cenuşa zburătoare din
gazele de ardere ;
- defecţiuni ale registrelor de gaze,
Pentru remedierea acestora se vor elimina cauzele; după caz se va opri cazanul.
c) Instalaţia de alimentare cu apă
Pompa centrifuga. Principala avarie este ieţirea din funcţiune care se poate datora unei defecţiuni la
pompa sau 1a motorul electric, de acţionare.
La ieşirea din funcţiune a pompei se porneşte pompa de rezervă. În cazul în care nu se dispune
imediat de pompa de rezervă fapt cu totu1 nepermis, se opreşte cazanul imediat luându-se următoarele
măsuri:
- se opreşte focul;
- se acţionează tirajul pentru evacuarea căldurii;
- se închide ventilul principal de abur şi se izolează cazanul;
- se evacuează aburul în exces menţinându-se presiunea în tambur.
- lovituri puternice în capacul pompei ca urrnare a pătrunderii apei în abur.
Defecţiunile vor fi înlăturate prin eliminarea cauzelor care le-au provocat.
Instalaţia de tratare a apei. Defecţiunea principală este furnizarea apei de alimentare cu indici
necorespunzători, ca urmarea :
- dozării necorespunzătoare a reactivilor, fie de către personalul de exploatare, fie de către dozatorul
automat care poate fi defect.
Se vor doza corespunzător reactivii sau se va remedia dozatorul automat.
- înfundării filtrului.

107
Se va curăţa filtrul.
- nerespectării ciclului de regenerare a maselor schimbătoare de ioni sau cationi.
Se va respecta ciclul.
- degradării masei schimbătoare de ioni sau cationi.
Se vor înlocui masele.
- depăşirii debitului maxim de apă.
Se vor lua măsuri pentru respectarea debitului maxim al instalaţiei.
- variaţiei calităţii apei brute.
Se va analiza apa brută conform indicaţiilor laboratorului sau punctului chimic al centralei şi se va aplica
o tratare corespunzătoare.
- variaţiei calităţii reactivilor.
Se vor verifica reactivii pe măsura aprovizionărilor.
- erorilor de determinare a indicilor de către personalul de exploatare. Analizele se vor executa numai de
personal cu calificare corespunzatoare.
d). Canalele de gaze de ardere şi zidăria cazanelor
Una dintre cele mai grave avarii ale cazanelor este explozia de gaze, ca urmare, se produc atât
pagube matenale importante prin deteriorarea instalaţiei cât şi accidente de persoane, în marea majoritate
a cazurilor.
Gazele combustibile, combustibilul lichid şi cărbunele pulverizat formează cu aerul, în anumite
limite de concentraţie, amestecuri explozive. Explozia se produce ca urmare a acumulării în cazan a unei
cantităţi de combustibil care se aprinde brusc.
În cazul unei explozii trebuie luate următoarele măsuri:
- oprirea alimentării cu combustibil;
- oprirea cazanului (oprire rapidă).
Cauza exploziei trebuie determinată precis luându-se toate măsurile pentru prevenirea acestor
avarii.
Rateul este o explozie de proporţii mai mici şi cu urmări mai puţin grave. Cantităţile de gaze explozive
acumulate sunt mult mai mici şi urmările pot să meargă până la fisuri în zidărie, deschiderea clapelor de
explozie sau eventual stingerea focului.
Ele intervin în special la pornirea cazanului şi anume după ce focul a fost aprins. Rateurile sunt
periculoase pentru personalul de exploatare; datorită ieşirii gazelor fierbinţi prin uşile de vizitare, ochiuri
de observare etc. se pot produce arsuri grave personalului aflat în aceste zone.
Aprinderea funinginii în canalele de gaze este provocată de arderea incompletă a combustibilului în focar.
Gazele de ardere transportă funinginea produsă de arderea necorespunzătoare (în general în lipsă de aer)
şi o depun pe suprafeţele de încălzire din canalele de ardere. În cazul când există pătrunderi de aer fals în

108
canalele de gaze (prin neetanşeităţile zidăriei) şi temperatura gazelor este ridicată, se poate ajunge la
aprinderea funinginii depusă pe aceste suprafeţe.
Urmările acestei defecţiuni pot fi grave, ca de exemplu arderea suprafeţelor de încălzire (în
special a preîncălzitorului de aer), creşterea temperaturii aburului supraîncălzit sau vaporizarea apei în
economizor cu lovituri de berbec puternice şi chear spargeri de ţevi.
În asemenea cazuri se întrerupe alimentarea cu combustibl , se opresc ventilatoarele de aer şi
gaze de ardere şi se încearcă stingerea focului cu abur.
e). Conducte şi armături
Conducte. Cele mai importante defecţiuni ale conductelor sunt :
Spargerea garniturilor datorită :
- calităţii necorespunzătoare a garniturii ;
- stării necorespunzătoare a suprafeţelor de etanşare a flanşelor;
- montajului necorespunzător a1 garniturii (montare excentrică) ;
Remedierea constă din înlocuirea garniturii cu alta corespunzătoare ; porţiunea unde urmează a se executa
reparaţia se izolează prin flanşe oarbe.
Loviturile de berbec şi vibraţiile. La conductele de apă aceste defecţiuni se datoresc următoarelor cauze :
- prezenţa aerului (neevacuat 1a pornire) în conducta de alimentare ;
- fixarea necorespunzătoare a conductelor în suporturi;
- defecţiunilor pompei de alimentare (se transmit vibraţii pe întreaga conductă).
Prin eliminarea cauzelor dispare şi fenomenul respectiv.
La conductele de abur defecţiunile de mai sus se datorează următoarelor cauze :
- încălzire insuficientă şi golire incompletă de apă a conductei;
- antrenări de apă în conducte.
În toate cazurile de mai sus se iau următoarele măsuri:
.- se evacuează apa din colectoarele supraîncălzitorului ,şi din conducta principală de abur;
- se închide apa spre regulatorul de temperatură a1 aburului supraîncălzit mărindu-se astfel temperatura
aburului supraîncălzit;
- se remediază fixarea conductelor în suporturi;
- se va evita pătunderea apei antrenate de abur în conductele de abur (evitarea supraalimentării cazanului
cu apă, spumegării, depăşirii debitului maxim).
Spargerea conductelor poate fi produsă de:
- sistemul de dilatare (lire, compensatoare cu burduf ş.a.) care este defect sau necorespunzator ;
- îmbinări prin sudură necorespunzătoare ;

109
- modificarea sub efectul presiunii şi temperaturii a caracteristicilor mecanice de rezistenţă (fluaj).
Măsurile care sunt necesare pentru remedierea şi prevenirea acestei defecţiuni sunt :
- prevederea unui sistem corespunzător de dilatare ;
- executarea corespunzătoare a sudurilor şi controlul atent al acestora;
- urmărirea în timp a deformaţiilor permanente ale conductelor, datorită fluajului, conform instrucţiunilor
interne ale centralei.
Armături. Cele mai importante defecţiuni ale armăturilor sunt :
Armătura nu închide etanş. Urmările sunt :
- pierderi de apă, abur, combustibil ;
- oprirea instalaţiei de cazan (în unele cazuri).
Armătura nu deschide complet. Urmările sunt :
- defecţiuni în circulaţia fluidelor apă, abur, aer, combustibil (lipsă de circulaţie) ;
- nerealizarea debitului maxim de abur al cazanului. Armăturile defecte se vor remedia sau înlocui;
demontarea lor se va face după izolarea prin flanşe oarbe a porţiunii de conductă pe care sunt montate.
f). Armăturile de siguranţă şi control
Indicatoare de nivel. Principalele defecţiuni pot fi :
- Înfundarea robinetului superior cu murdării sau săruri ceea ce face ca nivelul de sticlă să fie mai înalt
decât cel din tambur datorită condensării aburului aflat în sticlă.
Se va purja sticla.
- Înfundarea robinetului inferior cu murdării sau săruri ceea ce face ca nivelul în sticlă să crească treptat
datorită condensării aburului care pătrunde în sticlă.
Se va purja sticla.
În cazul în care după purjare cele două robinete rămân în continuare înfundate se va anunţa fochistul şef,
care va hotărâ asupra modului de remediere, ţinând seama de pericolul pe care îl prezintă o intervenţie la
aceste armături în timpul funcţionării cazanului.
- Spargerea sticlei datorită montării ei necorespunzătoare în armătura sau răcirii respectiv încălzirii bruşte
(pătrunderea aburului sau apei în sticlă neîncălzită sau a aerului rece în sticla fierbinte).
Se va controla înainte de montaj ca suprafeţele de contact ale sticlei cu armătura să fie plane. Manevrele
de purjare a sticlei se vor face cu toată grija, respectându-se instrucţiunile de exploatare.
Manometrele. Principalele defecţiuni pot fi :
- Acul indicator nu revine în poziţia zero când manometrul este în comunicaţie cu atmosfera. Cauzele pot
fi: înfundarea robinetului cu trei căi, înfundarea racordului dintre manometru şi robinet, defectarea
manometrului.

110
 Se va curăţa robinetul cu trei căi, racordul dintre manometru şi robinet sau în cazul defectării
manometrului se va înlocui manometrul cu altul corespunzător şi verificat.
- Acul indicator nu indică presiunea din tambur sau se ridică încet. Cauzele pot fi: înfundarea robinetului
cu trei căi, înfundarea tubului sifon sau defectarea manometrului.
Remedierea defecţiunii se face prin curăţirea acestora prin suflare cu abur.
Supapa de siguranţă. Principalele defecţiuni pot fi :
- Supapa pierde abur ( nu închide etanş ) fără a se atinge presiunea de deschidere a supapei.
Contragreutăţile sunt în poziţie corectă, iar ventilul nu s-a ridicat de pe scaun.
Cauzele pot fi: depuneri pe suprafaţa de etanşare a scaunului sau ventilului, uzura sau coroziuni pe
aceleaşi suprafeţe.
Remedierea constă în rotirea ventilului faţă de scaun care are rolul de a îndepărta depunerile şi
respectiv alezarea (prelucrarea mecanică a suprafeţelor de etanşare) sau chiar înlocuirea supapei în cazul
uzurilor şi coroziunilor.
O altă cauză este construcţia necorespunzătoare a supapei şi anume: poziţia înclinată a scaunului
faţă de ventil (aburul iese numai pe o parte) sau poziţii înclinate ale pârghiei sau ale tijei supapei. Se va
ajusta scaunul şi se va asigura poziţii corespunzătoare ale pârghiei şi tijei sau, în cazul în care aceste
remedieri nu sunt posibile, se va înlocui supapa.
- Supapa deschide (suflă) la presiuni mai mici decât presiunea de suflare. Cauzele pot fi : depuneri între
scaun şi ventil, contragreutate mai mică decât cea normală sau contragreutate fixată prea aproape de
supapă (braţul prea scurt). Se va roti ventilul faţă de scaun, se va înlocui contragreutatea sau se va aşeza
în poziţia normală pe braţ.
- Supapa nu deschide la atingerea sau depăşirea presiunii de suflare. Cauzele pot fi : contragreutatea prea
mare sau aşezarea ei pe braţ prea departe de supapă (braţ prea lung), înţepenirea braţului în articulaţii,
înţepenirea ventilului în scaun datorită depunerilor sau poziţia înclinată a braţului (nu stă orizontal).
Măsurile de remediere sunt : înlocuirea contragreutăţii, aşezarea corectă a acesteia pe braţ în poziţia
normală, ajustarea articulaţiilor, rotirea ventilului în scaun (eventual înlocuirea supapei) şi corectarea
poziţiei braţului (poziţia va fi orizontală).
Măsuri pentru evitarea şi eliminarea avariilor
În funcţionarea cazanelor se întâlnesc unele fenomene denumite în general incidente care pot da
naştere la avarii şi accidente. Cunoaşterea cauzelor care provoacă aceste fenomene, precum şi luarea mă -
surilor corespunzătoare pot evita urmări din cele mai grave.
Cele mai frecvente incidente sunt: lipsa de apă, creşterea presiunii, supraîncărcarea cazanului,
spumegarea apei, supraalimentarea, incendiu.
Lipsa de apă, se datorează în cele mai multe cazuri neglijenţei personalului de exploatare care nu a
observat tendinţa de scădere a nivelului apei la indicatoarele de nivel şi nu a luat măsurile pentru
restabilirea nivelului normal.
Când nivelul apei din indicator a scăzut sub nivelul minim se va proceda astfel :

111
- dacă apa este sub nivelul minim, însă se vede încă în partea inferioară a indicatorului: se măreşte imediat
alimentatea cu apă; se reduce sau chiar se va opri furnizarea de abur; se va micşora focul şi se va reduce
tirajul;
- dacă apa nu se mai vede în indicator: se va opri imedial focul; se va opri furnizarea de abur. Este
interzisă cu desavârşire alimentarea cu apă a cazanului.
În ambele situaţii incidentul va fi adus la cunoştinţa responsabilului sălii cazanelor şi va fi înscris
în registrul jurnal de evidenţă a funcţionării cazanului. Răcirea cazanului se va face cât mai încet. După
răcire şi înainte de punerea în funcţiune, cazanul va fi supus unei revizii amănunţite.
Depăşirea presiunii nominale, se întâmplă când consumatorul trece brusc de la un consum de abur
mare la unul mai mic sau chiar la lipsa consumului. În asemenea situaţii regimul de ardere nu mai este în
corelare cu consumul de abur.
În aceste cazuri, supapa de siguranţă trebuie să deschidă şi în acelaşi timp trebuie executate
următoarele operaţii :
- reducerea focului ;
- mărirea tirajului ;
- alimentarea cu apă în cantitate mare;
- evacuarea aburului în atmosferă;
- purjarea unei cantităţi mari de apă.
Aceste operaţii vor fi făcute cu calm şi rapiditate până la restabilirea presiunii nominale, chiar şi în cazul
în care supapele nu au deschis. Va fi înştiinţat responsabilul sălii cazanelor.
Supraîncărcarea cazanului. Această situaţie apare în cazurile când consumatorul solicită un debit mai
mare de abur decât debitul nominal al cazanului.
Cazanul poate funcţiona un timp limitat - circa 30 min - cu un debit de 10% mai mare decât
debitul nominal fără a fi supus defecţiunilor, fiind calculat astfel încât să poată satisface un anumit debit
de vârf.
Depăşirea debitului de vârf sau depăşirea timpului de funcţionare la acest debit sunt interzise,
întrucât pot avea loc supraîncălziri locale ale părţilor sub presiune sau degradarea prematură a supra-
feţelor de încălzire, antrenări de apă şi săruri în supraîncălzitor etc.
În cazurile când debitul de vârf sau timpul de funcţionare la acest debit sunt depăşite, se închide
parţial robinetul principal de abur, limitându-se astfel debitul la valoarea nominală.
Spumegarea apei în tambur, se produce în cazul câd conţinutul în săruri, substanţe organice, materii în
suspensie sau materii alcaline al apei în cazan creşte peste o anumită limită. Ea se manifestă prin oscilaţii
bruşte ale nivelului apei în tambur şi antrenări de apă în supraîncălzitor, ceea ce are ca rezultat scăderea
temperaturii de supraîncălzire, lovituri de berbec şi depuneri de săruri în serpentine.
Pentru restabilirea funcţionării normale se execută următoarele operaţii :
- se reduce debitul cazanului;
- se purjează părţile de jos ale cazanului;
- se alimentează cazanul;
- se verifică funcţionarea corespunzătoare a purjei continue;

112
- se verifică dacă indicii apei de alimentare se încadrează în valorile prevăzute. În caz contrar se iau toate
măsurile pentru tratarea corespunzătoare a apei de alimentare.
Se va anunţa responsabilul sălii cazanelor.
Supraalimentarea cu apă. În cazul depăşirii nivelului maxim al apei în tambur (în general datorită
exploatării neglijente) pot să apară defecţiunile cauzate de antrenarea apei în supraîncălzitor cu
consecinţele cunoscute (depuneri de săruri, lovituri de berbec etc.).
Supraalimentarea se observă prin:
- depăşirea nivelului maxim al apei în indicatorul de nivel;
- variaţii bruşte ale temperaturii aburului supraîncălzit;
- zgomote provocate de loviturile de berbec în supraîncălzitor şi conductele de abur supraîncălzit.
Măsurile care se iau sunt următoarele:
- se opreşte alimentarea cu apă;
- se purjează supraîncălzitorul (colectoarele) şi conducta de abur supraîncălzit;
- se reduce debitul cazanului;
- se purjează tamburul pentru a aduce nivelul apei la nivelul normal.
Incendiu în sala cazanelor. În cazul unor incendii care nu periclitează funcţionarea sigură a instalaţiilor
din sala de cazane, personalul de exploatare va acţiona cu mijloacele existente în sală (furtunuri de
incendiu, stingătoare cu spumă, ş.a.).
Dacă incendiul ameninţă siguranţa personalului de exploatare şi funcţionarea sigură a instalaţiilor din sala
cazanelor, se vor chema pompierii. Până la sosirea acestora, personalul de exploatare va încerca să
limiteze focul, procedând în acelaşi timp, la oprirea cazanelor.
În cazul intervenţiei pompierilor se vor scoate de sub tensiune toate utilajele electrice.
Sisteme automate de protecţie
În timpul funcţionării cazanului pot fi făcute manevre greşite ale personalului de exploatare, se
pot ivi defecte ale utilajelor, sau pot apăre acţionări greşite ale instalaţiei de reglare automată; în toate
aceste cazuri este necesar să fie evitate avariile cu ajutorul unor instalaţii de protecţie şi blocaj. De
asemenea, personalul de exploatare este informat permanent prin semnalizări acustice sau optice despre
unele abateri ale parametrilor, pentru a putea lua măsurile necesare.
În cazurile menţionate pentru a putea reduce sarcina sau chiar a opri cazanul, acesta dispune de o
serie de aparate de protecţie care au ca scop să sesizeze apariţia funcţionării necorespunzătoare a unor
elemente ale cazanului şi să intervină automat la aplicarea măsurilor necesare.
Instalaţia de protecţie automată a cazanului permite reducerea sarcinei, oprirea imediată şi
restabilirea regimului normal de funcţionare, după eliminarea cauzei care a produs; primele două acţiuni.
Cazurile în care are loc oprirea cazanului sunt, de regulă, următoarele:
- creşterea presiunii aburului peste limita admisă;

113
- creşterea nivelului apei în tambur peste limita superioară marcată pe sticla de nivel, sau sub limita
inferioară;
- scăderea presiunii de alimentare a gazelor combustibile, când există pericolul întoarcerii flăcării;
respectiv scăderea presiunii de alimentare a păcurii;
- ieşirea din funcţiune a exhaustoarelor de gaze de ardere sau ventilatoarelor de aer;
- lipsa de tensiune electrică, dacă aceasta durează mai mult de 3-4 secunde, sau căderea sub limită;
- creşterea peste limite a presiunii în focar din cauza spargerii unor ţevi în focar şi dacă durează peste 60
s.
Protecţiile acţionează prin relee care prin închiderea unor contacte acţionează asupra unor
elemente de execuţie necesare operaţiei.
Sunt cazuri când nerespectarea succesiunii unor operaţii în conducerea unei instalaţii de cazan
duce la avarii; pentru a se împiedica efectuarea acestora de către personalul de exploatare direct sau de
către instalaţia de automatizare se folosesc dispozitive de blocare. Blocarea se poate face mecanic sau
electric. Astfel de blocări sunt:
- Blocarea pornirii ventilatorului de aer înaintea pornirii exhaustorului de gaze;
- Blocarea deschiderii robinetului principal de combustibil dacă robinetele pe arzătoare nu sunt închise;
- Blocarea aprinderii combustibilului la arzătoare circa 10 minute, până când nu s-a făcut, în tot acest
interval, ventilarea focarului respectiv au fost pornite exhaustoarele de gaze şi ventilatoarele de aer.
Sisteme de semnalizare preventivă
În timpul funcţionării instalaţiei de cazan personalu1 de exploatare este informat la panoul de comandă al
cazanului prin casete de semnalizare optic sau hupe de semnalizare acustică, despre apa riţia unor abateri
ale parametrilor supravegheaţi sau despre producerea unor avarii.
Semnalizările sunt de două feluri: de avarie care arată declanşarea unor instalaţii auxiliare sau
oprirea cazanului şi de prevenire care indică o depăşire a unui parametru.
Semnalizarea acustică se realizează prin sonerii şi hupe.
Intervenţia sistemelor automate pentru diminuarea riscurilor avariilor
Fochistul declanşează pornirea cazanului de la butonul de comanda. Aprinderea focului şi deci
intrarea cazanului în funcţiune este unrmărită în continuare de către fochist de la pupitru, la care diferitele
lămpi îi semnalizează optic cum decurge punerea în funcţiune. În cazul unui incident care determină
intervenţia sistemului de protecţie automată, are loc oprirea semnalizată de o lampă. Oprirea cazanului
prin protecţie are loc atunci când :
- nivelul apei în cazan este mai mic de -70 mm faţă de nivelul normal;
- nivelul apei în cazan este mai mare de + 100 mm faţă de nivelul normal;
- presiunea combustibilului lichid este mai mică de 18 bar (kgf/cm 2) ;
- presiunea aerului este mai mică de 150 mm H 20 (0,015 bar) ;
- presiunea aburului este mai mare decât cea stabilită;

114
- temperatura păcurii este mai mică de 85°C;
- ventilatorul nu mai funcţionează ;
- tensiunea electrică de alimentare a căzut ;
- flacăra în cazan a dispărut.
Dacă apare unul din incidentele de mai sus se cercetează cauzele, se remediază defectul şi se reia
comanda de punere în funcţiune a cazanului.
Oprirea normală a cazanului se face acţionând comutatorul de pornire în poziţia oprit.

115
 Cap. 9. CURATAREA, REVIZIA, REPARAREA SI VERIFICAREA TEHNICA
OFICIALA
CURĂŢAREA INTERIOARĂ ŞI EXTERIOARĂ A CAZANULUI
În timpul funcţionării cazanului şi ori de câte ori acesta este oprit pentru curăţări sau spălări,
responsabilul sălii cazanelor şi/sau RSVTI este obligat să examineze starea cazanului, efectuând revizii
exterioare, revizii interioare şi încercări de presiune la rece. Rezultatele acestor verificări şi încercări vor
fi înscrise în registrul de supraveghere.
Intervalul de timp pentru efectuarea verificărilor menţionate mai sus va fi precizat în instrucţiunile de
exploatare.
Dacă cu aceste ocazii se constată deficienţe care ar periclita securitatea în funcţionare a cazanului,
acestea vor fi aduse imediat la cunoştinţa ISCIR-INSPECT IT.
Curăţarea cazanului se va face imediat după răcire şi golire, pentru a se evita pietrificarea
nămolului din cazan, şi va fi executată astfel încât suprafeţele metalice să rămână curate.
Când temperatura în cazan a ajuns la maximum 35°C, un fochist va sta la gura de vizitare, iar
altul va intra în spaţiul de apă şi, cu un jet puternic de apă (cu furtun de incendiu), va spăla interiorul
cazanului spre a îndepărta toate depunerile de pe ţevile şi pereţii cazanului, depuneri care în această
situaţie sunt moi, neaderente şi se pot îndepărta. Dacă operaţia se face a doua zi sau mai târziu, depunerile
se întăresc pe pereţi şi ţevile cazanului iar spălarea nu mai are efect. Deci operaţia de spălare cu jet
puternic de apă trebuie făcută imediat după oprirea cazanului. Fochiştii se vor schimba între ei după
fiecare 20 minute, fochistul din interior fiind legat cu o frânghie sau cu centura de siguranţă de cel din
exterior, pentru a-1 putea scoate afară în caz că i se face rău. După spălarea cu jet de apă se continuă până
la metal curat, cu perii de sârmă sau alte obiecte metalice dar care nu fac crestături sau zgârieturi în pereţii
metalici ai cazanului.
Curăţirea de funingine se face cu perii de sârmă. Depunerile de funingine şi combustibil nears, în
special păcură, vor fi minime, dacă fochistul se îngrijeşte să aibă o ardere bună. Păcura nearsă, cocsificată
pe tevi, se poate îndepărta uşor cu jet de apă fierbinte de la degazor, luându-se măsurile de protecţie
corespunzătoare. Operaţia este cu atât mai uşoară cu cât suflătoarele de funingine au fost folosite mai
eficient (la cazanele care au astfel de instalaţii). Curăţirea trebuie făcută până la metal curat.
Uneltele folosite la curăţare nu trebuie să aibă muchii ascuţite care să degradeze suprafeţele
metalice ale cazanului.
În afara suprafeţelor metalice, vor fi bine curăţate legăturile armăturilor cu cazanul, precum şi
conductele de alimentare cu apă şi de golire.
Izolarea cazanului pe partea de abur, de apă, de purjare, de combustibil etc. se va face prin flanşe
oarbe dimensionate corespunzător şi montate, de regulă, în faţa robinetelor de închidere pe partea
cazanului oprit, cu excepţia robinetului de golire la care flanşa oarbă se montează după aceasta.
La cazanele care au conducte îmbinate prin sudură (fără flanşe) se admite ca izolarea să se facă cu
ajutorul a două robinete în serie, având între ele un robinet de drenaj în legătură cu atmosfera. Cele două

116
robinete, precum şi robinetul de drenaj vor fi blocate sigur (de exemplu cu lacăt), primele în poziţia
închis, iar cel de drenaj în poziţia deschis.
Pentru lucrările de curăţare şi revizii curente iluminarea cazanului se face cu lămpi electrice
portative, cu tensiunea maximă de 24 V. Bornele înfăşurării primare a transformatorului trebuie să fie
bine izolate.
Este interzisă folosirea lămpilor cu combustibil (acetilenă, benzină, petrol etc.) cu flacără deschisă şi a
lămpilor electrice alimentate prin autotransformator.
În cazul folosirii de aparate electrice portative la lucrările de curăţare, revizie (de exemplu scule electrice,
ventilatoare pentru răcire etc.) vor fi luate măsuri speciale de protecţia muncii împotriva electrocutării.
Înainte de a intra în focar şi în canalele de aer şi de gaze de ardere, acestea vor fi bine aerisite, după care
registrul de fum sau clapele de aer se închid şi se blochează.
Pentru a permite curăţarea şi verificarea corespunzătoare a focarului şi a canalelor de gaze de ardere se
vor prevedea, după caz, scări bine fixate, schele sau alte sisteme sigure.
Lucrările de curăţare şi revizie nu pot începe dacă temperatura în interior este mai mare de 35 0C. Pentru
prevenirea unor eventuale accidente, aceste lucrări vor fi efectuate de cel puţin două persoane.
Acolo unde îndepărtarea pe cale mecanică a depunerilor prezintă dificultăţi din cauza aderenţei
acestora sau a imposibilităţii accesului, poate fi efectuată o curăţare chimică respectându-se prevederile
prescripţiei tehnice specifice, Colecţia ISCIR.
La revizia interioară trebuie să fie verificată şi evaluată starea conductelor de legătură, de
alimentare şi de purjare, cu armăturile aferente, atât înainte cât şi după curăţarea cazanului.
La revizia interioară, înainte de curăţarea cazanului, se va urmări, în principal, felul, cantitatea şi
repartiţia depunerilor de piatră şi nămol, pe partea de apă a părţilor sub presiune, sau a cenuşii şi
funinginii, pe partea gazelor de ardere.
La revizia interioară, după curăţarea cazanului se va efectua, în principal, examinarea suprafeţelor
interioare ale cazanului şi, mai ales, a îmbinărilor sudate, a porţiunilor ambutisate şi vălţuite, în scopul
depistării eventualelor coroziuni, deformări, fisuri, crăpături etc.
Pe partea gazelor de ardere se vor examina starea şi etanşeitatea pereţilor focarului şi a canalelor de fum,
starea bolţilor, linia de foc, rosturile de dilatare, starea de funcţionare a uşilor de vizitare, a clapelor de
explozie etc. De asemenea, vor fi examinate la exterior elementele metalice ale cazanului pentru a se
depista eventualele deformări, coroziuni, fisuri, crăpături etc.
Încercarea de presiune la rece se va face cu apă, înainte de punerea cazanului în funcţiune, în
scopul verificării etanşeităţii întregului ansamblu sub presiune. Aceasta se efectuează la presiunea
hidraulică de încercare indicată, fiind interzisă încercarea la o presiune mai mare.
Revizia exterioară se efectuează cu cazanul în funcţiune, verificându-se starea generală de
funcţionare a cazanului (armăturile de control şi siguranţă, aparatele de măsurare, instalaţia de
automatizare, instalaţiile auxiliare), precum şi parametrii la care funcţionează.
Pe timpul opririi mai îndelungate din funcţiune, pentru evitarea deteriorării suprafeţelor interioare
(corodarea pereţilor interiori ai spaţiului de apă de către oxigenul şi bioxidul de carbon din aer), cazanul
trebuie să fie conservat conform instrucţiunilor speciale elaborate de constructorul cazanului.

117
 Conservarea cazanului se face în stare umedă sau uscată, în funcţie de perioadele de repaus şi de
existenţa pericolului de îngheţ.
Conservarea umedă. Constă în realizarea în apa din cazan a unui pH alcalin (10-12) şi adăugarea
unui agent de legare a oxigenului (scavengher). Dintre agenţii de legare a oxigenului (scavengher) este
sulfitul de sodium şi în special sulfitul de sodiu activat. Se adoptă această metodă în cazul în care oprirea
cazanului are o durata mai scurtă. În aceasta metodă interiorul cazanului conţine o cantitate de apă,
cazanul trebuind să fie gata de pus în funcţiune în timp scurt şi nu există pericol de îngheţ. Practic se
poate face astfel:
- se umple cazanul complet, cu apă, preferabil apă epurată sau tratată, la care se adaugă 4kg de
hidrat de sodium şi 100g sulfit de sodium la 1000 kg de apă ;
- se închid toate robinetele etanş;
- în timpul conservării se urmăreşte să nu existe scurgeri de apă prin neetanşeităţi, care se vor remedia.
Se va completa lipsa de apă, adăugându-se aceleaşi substanţe.
În lipsa instrucţiunilor din Cartea cazanului, se va proceda astfel: - cu 3-4 ore înainte de oprirea cazanului
se introduce în cazan hidrazină sau fosfat trisodic în proporţie de 20 - 30 mg/l de apă;
- după oprire, se umple cazanul complet cu apă şi i se asigură etanşeitatea.
La repunerea în funcţiune a cazanului, se descarcă cea mai mare parte de apă şi se va completa cu
apa de alimentare.
Conservarea uscată se face la cazanele la care prin golire nu este posibilă formarea de pungi de
apă, în special pe timp de iarnă, datorită pericolului de îngheţ. Golirea cazanelor se face la cald (60-70°C).
Conservarea uscată se practică în cazul opririlor de lungă durată şi atunci când există pericol de îngheţ. In
acest caz interiorul cazanului nu mai conţine apa. Se fac următoarele operaţii :
- se opreşte cazanul, se răceşte şi se goleşte ;
- se demontează armăturile revizuindu-se garniturile şi suprafeţele de contact care suferă în cazul
opririlor ;
- se curata interiorul cazanului, se spală cu apă şi se usucă îndepărtându-se toată apa;
- pentru absorbirea umidităţii din aerul care rămâne în cazan se introduc, în tambur cutii cu var nestins ;
- se închid toate gurile de vizitare, se montează flanşe oarbe, astfel încât cazanul să fie închis etanş;
- se închid registrul principal de gaze, clapetele de aer şi uşile de vizitare.
Uscarea se întreţine astfel :
- prin încălzirea uşoară cu lemne sau mangal a cazanului, cel puţin odată pe lună - dacă timpul
este umed aceasta operaţie se repeta mai des ;
- controlul lunar al suprafeţei interioare şi înlocuirea varului nestins din cutii ;
- suprafeţele interioare metalice ale cazanului pot fi vopsite, procedeu ce fereşte de coroziune, dar
aceasta se va executa doar la recomandarea uzinei constructoare sau dacă instrucţiunile de exploatare o
prevăd.

118
 Practic uscarea se face introducând în spaţiul de apă tăvi cu var bulgări nestins, bucăţi de circa 30
mm, care se schimbă la intervale de circa trei luni, dacă s-a transformat în var praf. Trebuie avut grijă să
nu cadă bucăţi de var în cazan. Pentru fiecare m 3 din volumul cazanului se folosesc 2 kg var. Mai
eficientă este conservarea cu silicagel (blaugel) care se pune în săculeţe care se atârnă în spaţiul de apă
pentru a absorbi umezeala. Când se constată că s-a înroşit, se încălzeşte la 180 - 200°C şi, după ce revine
la culoarea albastră se poate refolosi. Înainte de introducerea varului sau a silicagelului, interiorul
cazanului se va usca cât mai mult posibil. După introducerea acestora, se închide gura de vizitare.
În timpul opririlor scurte, şi dacă nu este pericol de îngheţ, cazanul nu se va goli, ci va rămâne cu
apă, umplându-l complet. Este mai indicat să staţioneze cu apă, decât fără apă. Se va avea grijă ca înainte
de pornire să se golească până la nivelul minim.

REVIZIA CAZANULUI

Reparatiile cazanului sunt de doua feluri: reparatii accidentale (RA) si reparatii periodice (RP).

Reparatiile periodice sunt de trei feluri: revizii tehnice (RT), reparatii curente (RC) si reparatii
capitale (RK).

 RT (revizia tehnica) consta in verificarea, curatarea, ungerea, inlocuirea unor piese uzate
si eliminarea unor defectiuni de mica amploare. Cu aceasta ocazie se stabilesc lucrarile ce
urmeaza a se face la urmatoarele reparatii curente (RC), care este de amploare mai mare.
 RC (reparatia curenta) cuprind;
o spalarea si curatirea de funingine pana la metal curat, asa cum s-a aratat anterior;
o reparatii la instalatiile de ardere, inclusiv curatirea duzelor si a filtrelor de
combustibil;
o reparatii la instalatiile de alimentare cu apa;
o verificarea instalatiilor de automatizare;
o reparatii la armaturi;
o remedierea neetanseitatilor circuitelor de apa, abur, combustibil;
o inlocuirea garniturilor neetanse;
o mandrinari de tevi;
o revizia motoarelor electrice, spalarea lagarelor si inlocuirea uleiului (la pompe,
vetilatoare, exhaustoare);
o verificarea si remedierea pierderilor de pe circuitul condesatorului, inclusiv
verificarea oalelor de condesat;
o inlaturarea altor defectiuni ivite la cazan.

Se va urmari ca:

119
 o      la intervale de max. 3 luni sa se curete de funingine tevile de fum, tevile de apa,
tubul focar etc.;
o      la intervale de max 6 luni sa se verifice si curati de piatra spatiul de apa.
         RC (reparatia capitala) se efectueaza in scopul de a aduce cazanul cat mai aproape de
starea initiala.

Conform Normativului MEE (ICEMENERG-ed.1984) durata de serviciu, ciclurile de reparatii

(dupa nr.de functionare) si timpul de stationare in reparatie sunt prezentate in tabelul de mai jos.
Durata Ciclul de reparatii Timpul de stationare in
Tipul Nr. de reparatie (zile)
serv. (ore de functionare)
Cazanului ani schimburi RT RC RK RT RC RK
Cazan cu apa
calda, abur de 30 3 3750 7500 30000 9 25 42
joasa presiune
Cazan de apa
35 3 2000 4000 8000 6 30 50
fierbinte
Cazane verticale 30 3 3750 7500 22000 3 5 29
Cazane
35 3 3000 6000 18000 6 14 30
ignitubabile
Cazane
acvatubulare 30 3 3750 7200 30000 6 18 32
p<20 bar

Cine executa lucrari de reparatii la cazane si la instalatiile din sala de cazane

Reparatiile la cazane si instalatiile din sala de cazane, care sunt sub control ISCIR, se pot face
de :
A. De unitati de specialitate, cu exceptia urmatoarelor reparatii, ce se fac numai de
unitati autorizate de ISCIR:

 inlocuirea de virole, funduri,placi tubulare, fascicol de tevi, pereti membrana,

economizare, supraincalzitoare, distribuitoare, colectoare, camere sectionale, tub focar,
elemente de conducta sau alte elemente sub presiune care pot executa separat si asambla
in instalatie;
 repararea prin incarcare cu sudura a elementelor sub presiune care prezinta coroziuni,
izolat sau grupat si placarea prin incarcare cu sudura cu material inoxidabil, a suprafetelor
elementelor recipientelor;
 remedierea prin sudare a fisurilor sau crapaturilor elementelor sub presiune;

120
  executarea, la elementele sub presiune, a unor suduri noi, refacerea sau remedierea celor
existente;
 refacerea unor parti prelevate in vederea verificarii spalarii chimice a cazanelor;
 inlocuirea prin mandrine a tevilor de fum, tevilor fierbatoare sau de ecran, tevilor de
supraincalzitor sau economizor, tevile schimbatoare de caldura si a niturilor de la cazane
si recipiente;
 inlocuirea armaturilor de siguranta cu alte tipo-dimensiuni care difera de cele prevazute
in proiectul initial;
 inlocuirea cu metal nou, sub forma de petice sub presiune din care s-au prelevat probe de
material in vederea verificarii calitatii acestuia sau a imbinarilor sudate;
 executarea de lucrari ca urmare a modificarii proiectului initial de constructie a instalatiei
sau care duc la modificarea parametrilor initiali maxim admisi pentru functionarea (debit,
presiune maxima, temperatura minima, temperatura maxima, suprafata de incalzire etc.);
 inlocuirea prin sudare a tevilor de fum, a tevilor de apa-abur din limitele cazanului si
pereti-membrana, a serpentinelor de caldura de la cazane si a fasciculelor de caldura de la
cazane;
 inlocuirea instalatiilor de ardere, reglare, automatizare si de protectie, cu alte instalatii,
diferite functional fata de cele prevazute in proiectul initial sau dotarea cazanelor cu
asemenea instalatii;
 inlocuirea mantei exterioare a unui recipient cu perti dubli.

Inainte de inceperea lucrarilor, unitatea reparatoare, cu acordul unitatii detinatoare, va intocmi o

documentatie de reparatie, din care sa rezulte lucrarile ce urmeaza a se executa, precum si
instalatiile tehnice de executie, verificare si incercare.

Aceasta documentatie tehnica se inainteaza la ISCIR in vederea acceptarii inceperii lucrarilor de

reparatie.

Se interzice inceperea lucrarilor de reparatie fara procesul verbal de acceptare al ISCIR.

Verificarea tehnica a cazanului, dupa reparatie, se face de catre ISCIR, sau cu acordul scris al
ISCIR, de catre responsabilul autorizat ISCIR al unitatii detinatoare, care va intocmi si procesul
verbal de autorizare de functionare.

Documentatia tehnica de reparatie se ataseaza la cartea ISCIR a cazanului.

Exemplu: O unitate a solicitat organul ISCIR pentru a introduce in RK un cazan CR 9, dupa ce

functionase un ciclu de reparatie. Organul ISCIR a constatat insa ca starea cazanului este buna si
ca grosimea tevilor este normala, in care situatie I-a acordat scadenta peste 4 ani, cand s-a facut
reparatia (si nu la scadenta dupa numaul de ore de functionare).

B. De fochist

121
  inlocuirea sticlelor de nivel, manometrelor, termometrelor defecte;
 reparatia robinetului de retinere cu ventil;
 inlaturarea neetanseitatilor de apa, abur si combustibil;
 inlocuirea garniturilor defecte;
 strangerea suruburilor, piulitor si prezoanelor slabite;
 intretinerea lagarelor la electromotoare, pompe, ventilatoare, exhaustoare, completarea
sau inlocuirea uleiului la acestea;
 ungerea lagarelor, clapei de aer de la ventilator;
 curatirea in fiecare luna a filtrelor de combustibil;
 spalarea cazanului si curatirea de piatra si funingine;
 curatirea arzatorului, inclusiv a duzelor si electrozilor intre care se va pastra o distanta de
3+5 mm;
 curatirea duzelor nu se va face uneltele mecanice, ci cu diluanti; benzina, motorina, petrol
si aer comprimat, pana la indepartarea completa a depunerilor, inclusiv din orificii. La
nevoie se vor folosi scule din plastic sau lemn.
 urmarirea si reglarea temperaturii si presiunii combustibilului, inainte de intrarea in
arzator, care trebuie sa aiba valorile din cartea arzatorului;
 urmarirea si reglarea temperaturii (care trebuie sa fie 102-1050C) si a nivelului apei in
degazor (care trebuie sa fie la 2/3 din inatime)
 reparatia izolatiilor defecte la cazan si conducte termice din sala de cazane;
 curatirea cazanelor si a salii de cazane;
 analiza calitativa a apei si regenerarea filtrelor ( impreuna cu laborantul, daca exista);
 alte lucrari prevazute in instructiunile interne.

Pregatirea pentru controlul oficial ISCIR

Starea tehnica a cazanelor se verifica de catre :

Inspectorii ISCIR astfel:

       dupa instalare, inainte de depunerea in functiune, cand se face autorizarea de functionare
(AF)
       si apoi in luna si anul specificate in procesul verbal de inspectorii ISCIR cu ocazia
ultimului control, si consemnat in Cartea de exploatare a cazanului (eliberata de ISCIR)
cand se face controlul periodic (CP). Verificarea se face, deasemenea, dupa RK. Ziua in
care va avea loc verificarea periodica se face cunoscuta unitatii de catre ISCIR in scris,
cu o luna de zile inainte.

122
In scopul verificarii de catre ISCIR, cazanul se opreste din timp din fuctionare, se spala si se
curata de piatra si funingine pana la metal curat. La verificare trebuie sa asiste –in afara de
fochist- responsabilul ISCIR al unitatii si seful de cazane. Inspectorul ISCIR verifica: spatiul de
apa si gaze arse, daca sunt depuneri de piatra si funingine, coroziuni, fisuri, crapaturi, deformari,
curgeri. La cazanele ignitubulare, inspectorul ISCIR poate cere scoaterea unui numar de tevi de
fum. Aceasta operatiune se numeste revizie interioara (RI). Duca cazanul nu este curat, dispune
curatirea si poate da amenda. Daca prezinta defectiuni, dispune intrarea in reparatie. Daca nu
prezinta defectiuni, fixeaza data urmatoarei RI (revizii interioare) la data la care este scadent la
IP (incercarea de presiune). La fiecare a doua revizie interioara se face si IP (incercarea de
presiune). La fiecare a doua revizie interioara se face si IP (incercarea de presiune) care se
fizeaza la un interval dublu fata de revizia interioara. Cand este scadent si la incercarea de
presiune hidraulica (IP este precedent totdeauna de RI).

Exemplu. La revizia interioara (CP-RI) la un cazan ABA de 1 t/h, inspectorul ISCIR atentioneaza
telefonic, pe seful unitatii sa ia masuri de curatire a cazanului.

La sosire, acesta il asigura ca personal a “controlat” si cazanul este foarte curat.

Introducand lampa de control pe gura de vizitare de sus inspectorul vede ca intr-adevar tevile
sunt curate, fara depuneri de piatra.

Intrand insa in tambur, constata cu amaraciune ca fochistii “destepti”, lenesi si inconstienti

curatasera de piatra numai zona ce se putea vedea de sus (de unde a 'controlat' si seful unitatii).

Nici capacul camerei de fum din fata nu l-am demontat si deci tevile nu fusesera curatate de
funingine.

Graficul verificarilor oficiale a cazanelor (si recipientelor) este urmatorul:

ma
x. 4 ani max. 4 ani max. 4 ani

AF= autorizare de functionare la montare ca nou

CP= control periodic

RI= revizie interioara

IP= incercare de presiune

Responsabilul ISCIR al unitatii detinatoare astfel:

 revizia interioara (RI)

 incercare de presiune la rece (IP) si reglarea supapelor

123
  revizia exterioara (RE)

CONDITII DE RECEPTIE TEHNICA: VERIFICAREA TEHNICA OFICIALA

Instalaţiile noi sau vechi montate din nou şi cele reparate pot fi date în exploatare numai după
verificarea tehnică oficială şi eliberarea autorizaţiei de funcţionare, în conformitate cu
prescripţiile tehnice – colecţia I.S.C.I.R.
În timpul exploatării, instalaţiile sunt supuse obligatoriu unor verificări tehnice oficiale
periodice, în scopul prelungirii autorizaţiei de funcţionare.
Verificarea tehnică oficială pentru autorizarea funcţionării instalaţiilor şi verificarea tehnică
oficială periodică a acestora se efectuează numai de către persoane autorizate, conform prescripţiilor
tehnice – colecţia I.S.C.I.R.
Cazanele sunt supuse în exploatare (începând de la prima punere în funcţiune) verificărilor
tehnice periodice, care constau în revizii interioare, încercări de presiune la rece şi revizii exterioare. La
data stabilită pentru efectuarea verificărilor, proprietarul/utilizatorul trebuie să pregătească instalaţia,
având încercările de casă efectuate cu rezultate corespunzătoare (menţionate într-un proces verbal). De
asemenea, va asigura personalul de deservire şi auxiliar necesar. La verificare nu trebuie să lipsească
RSVTI al proprietarului/deţinătorului, şi, după caz, RSL al agentului economic montator/instalator.
La cazanele cu funcţionare sezonieră (cazanele de abur ale fabricilor de zahăr, de conserve, de
cărămidă etc., precum şi cazanele de apă fierbinte pentru încălzire), reviziile interioare şi încercările la
presiune se vor efectua înaintea începerii sezonului de lucru, evitându-se programarea verificărilor în
timpul acestuia.
Dacă la verificările periodice se constată defecţiuni vizibile care reduc securitatea în funcţionare a
cazanului, inspectorul de specialitate al ISCIR-INSPECT IT poate dispune reducerea presiunii nominale
şi poate scurta termenul pentru următoarele verificări, înscriind motivul în procesul-verbal încheiat. În
funcţie de natura, mărimea, tipul defectului, vechimea cazanului sau condiţiile de exploatare inspectorul
de specialitate al ISCIR-INSPECT IT poate dispune efectuarea de examinări şi investigaţii tehnice care
vor stabili posibilitatea funcţionării în continuare în condiţii de securitate. Dacă se constată că instalaţia
prezintă pericol în funcţionare, aceasta va fi oprită din funcţiune.
În cazurile în care la verificările tehnice oficiale se constată lipsuri care nu afectează securitatea
în funcţionare a cazanului, inspectorul de specialitate al ISCIR-INSPECT IT poate aproba punerea
acestuia în funcţiune, stabilind şi un termen pentru remedierea lipsurilor respective.
Cu ocazia fiecărei verificări tehnice periodice unitatea deţinătoare are obligaţia de a efectua
verificarea instalaţiei de ardere şi de automatizare a cazanului cu o unitate autorizată pentru activităţile de
PIF/service la astfel de instalaţii.
Reacordarea autorizaţiei de funcţionare pentru cazan este condiţionată de prezentarea raportului
de verificări având drept concluzie respectarea condiţiilor de siguranţă şi funcţionare impuse de
producător.

Cap. 10. LEGISLATIE, REGLEMENTARI, NORMATIVE, INSTRUCTIUNI

HOTĂRÂREA Nr. 1340/2001 şi LEGEA 64/2008

124
 1. Hotărârea Nr. 1340 din 27 decembrie 2001 privind organizarea şi funcţionarea
Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat

Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor

de Ridicat, denumită în continuare ISCIR, este organ de specialitate cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului, având ca activitate principală asigurarea în
numele statului a protecţiei utilizatorilor şi siguranţa în funcţionare pentru instalaţiile şi
echipamentele sub presiune, precum şi pentru instalaţiile de ridicat, denumite în continuare
instalaţii şi echipamente, prevăzute în anexa nr. 1.
Pentru realizarea obiectului său de activitate ISCIR are următoarele competenţe:
a) asigură în numele statului controlul respectării prevederilor legale din domeniul său de
activitate, prin supraveghere tehnică, control şi verificări în funcţionare, precum şi prin
supravegherea pieţei atunci când este nominalizat pentru această activitate în reglementările
tehnice, pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr. 1;
b) elaborează prescripţii tehnice pentru domeniul său de activitate, cu respectarea prevederilor
legislaţiei armonizate din domeniul reglementat;
c) evaluează instalaţiile şi echipamentele în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice
aplicabile, cu excepţia acelor instalaţii şi echipamente ce fac obiectul legislaţiei armonizate din
domeniul reglementat;
d) expertizează şi evaluează cauzele şi efectele privind accidentele şi avariile din domeniul său
de activitate;
e) constată nerespectarea dispoziţiilor legale în domeniul său de activitate si aplică sancţiuni
contravenţionale, după caz.
ANEXA 1. Instalaţii şi echipamente sub presiune şi instalaţii de ridicat;
ANEXA 2. Inspecţii teritoriale ale ISCIR;
ANEXA 3. Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat – ISCIR – Organigrama;
ANEXA 4. NORMATIV privind parcul auto pentru ISCIR.

125
 2. LEGEA nr. 64 din 21 martie 2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a
instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de
combustibil
Cuprinde:
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale;
CAPITOLUL II: Obligaţiile şi responsabilităţile producătorilor;
CAPITOLUL III: Obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice sau juridice autorizate;
CAPITOLUL IV: Obligaţiile şi responsabilităţile deţinătorilor/utilizatorilor de
instalaţii/echipamente;
CAPITOLUL V: Accidente, forţă majoră sau pericol imminent;
CAPITOLUL VI: Infracţiuni şi contravenţii;
CAPITOLUL VII: Dispoziţii finale;
ANEXA Nr. 1: Instalaţii şi echipamente exceptate de la prevederile prezentei legi;
ANEXA Nr. 2: Instalaţii sub presiune şi instalaţii de ridicat clasice, aparate consumatoare
de combustibil şi componente ale acestora;
ANEXA Nr. 3: Instalaţii sub presiune, instalaţii de ridicat şi unele instalaţii din cadrul
obiectivelor nucleare, precum şi componente ale acestora.

3. PRESCRIPŢII TEHNICE, COLECŢIA ISCIR

ISCIR = ../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc -
###Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de
Ridicat ; este organul de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului
Economiei şi Comerţului, având ca principal obiect de activitate asigurarea în numele statului a
protecţiei utilizatorilor şi a siguranţei în funcţionare pentru instalaţiile şi echipamentele sub
presiune în categoria cărora se integrează şi cazanele de abur (joasă şi medie presiune) şi de
apă caldă / fierbinte, supraîncălzitoarele şi economizoarele independente.
Reglementările privind utilizarea instalaţiilor sub presiune sunt cuprinse în următoarele
prescripţii tehnice ISCIR:
1. PT C1-2010- Cazane de abur, cazane de apă fierbinte, supraîncălzitoare şi economizoare
independente ;
2. PT C2-2010- Arzătoare cu combustibili gazoşi şi lichizi;
3. PT C4-2010- Recipiente metalice stabile sub presiune;
4. PT C6-2010- Conductelor metalice sub presiune pentru fluide;

126
 5. PT C7-2010- Dispozitive de siguranţă;
6. PT C9-2010- Cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune;
7. PT C10-2010- Conducte de abur şi conducte de apă fierbinte sub presiune;
8. PT C11-2010- Sisteme de automatizare aferente centralelor termice şi instalaţii de ardere
aferente cazanelor;
9. PT CR 8-2009- Autorizarea personalului de deservire a instalaţiilor/echipamentelor şi
acceptarea personalului auxiliar de deservire.

Clasele de autorizare ale fochiştilor

../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ###
Persoana fizică autorizată de către ISCIR pentru deservirea cazanelor de abur, de apă
fierbinte, cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune, a supraîncălzitoarelor şi
economizoarelor independente, conform prevederilor prescripţiilor tehnice C 1 şi C 9, este
denumită în continuare "fochist".
Autorizarea fochistului se face pe clase, de la A la D, în funcţie de tipul de cazan pe care
îl deserveste.
    Se admit la examenul de autorizare ca "fochist clasa A, B sau D", persoanele fizice care
au absolvit un curs de perfecţionare/specializare organizat conform programelor analitice din
prescripţia tehnică PT CR 8-2009.
    Se admit la examenul de autorizare ca "fochist clasa C", persoanele fizice care au
absolvit un curs de calificare de "fochist" sau un curs de perfectionare/specializare "fochist
clasa C" organizat conform programelor analitice din prescripţia tehnică PT CR 8-2009.
  Fochiştii clasa A deservesc şi supraveghează operativ în funcţionare cazane de abur,
cazane de apa fierbinte, supraîncalzitoare şi economizoare independente, conform prevederilor
prescripţiei tehnice C 1. Fochiştii clasa A sunt autorizaţi pentru tipul de cazan dintr-o grupă de
autorizare prevăzută în tabelul de mai jos :../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport
curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ###
Grupa de Tip cazan Debit (t/h sau Gcal/h)
autorizare
I Toate cazanele care nu se încadrează în gr. II şi III < 10 t/h, < 5 Gcal/h
II Cazane de abur 10-100 t/h inclusiv
Cazane de apă fierbinte peste 5 Gcal/h
III Cazane de abur peste 100 t/h

Clasificarea cazanelor
a. Cazane de abur şi apă supraîncălzită

127
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ###După
pericolul pe care-l prezintă efectele dinamice pe care le-ar putea produce în caz de explozie,
cazanele se clasifică în cinci categorii în funcţie de valoarea indicelui de clasificare (i) şi
parametrii cazanului.
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### Indicele de
clasificare se calculează cu relaţia:
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### i = V(Ts-
100°C)
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### unde:

../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### i = indice
de clasificare (fără unitate de măsură);
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### V =
volumul de apă din cazanul de abur umplut cu 100 mm peste nivelul minim din tambur sau
volumul total de apă din cazanul de abur cu străbatere forţată din cazanul de apă fierbinte sau
economizorul independent, în m3;
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ###Ts -
temperatura de saturaţie a aburului sau temperatura maximă a apei la cazanele de apă
fierbinte şi economizoarele independente, în °C.../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs
fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ###
Categoria Indice de clasificare (i)
cazanului
A i > 150
B 75 < i < 150
C 25 < i < 75
D i < 25
E Cazane de abur cu sau fără focar şi la care următoarele caracteristici tehnice nu depăşesc
limitele:
- presiune maximă: 10 bar;
- suprafaţa de încălzire: 2 m2;
- diametrul interior al tamburului: 400 mm;
- capacitatea 100 l (conţinutul de apă până la nivelul maxim admisibil al apei din cazan; în
cazul în care nu se poate stabili cu exactitate aceasta, se ia în considerare capacitatea
întregului spaţiu sub presiune al cazanului)
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### Din
punct de vedere al supravegherii cazanelor în timpul exploatării, acestea se clasifică în
următoarele categorii:
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### S0 - cazane
cu supraveghere în regim permanent;

128
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### S1 - cazane
cu supraveghere în regim nepermanent sau cu supraveghere periodică.
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc -
###Cazanele care pot fi încadrate în categoria S1 sunt cazanele de abur având debitul maxim 10
t/h şi presiunea maximă 16 bar şi, respectiv, cazanele de apă fierbinte având debitul maxim 5
Gcal/h, care:
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### - sunt
dotate cu sisteme speciale de automatizare ale căror structură şi componenţă detaliată trebuie
să fie cel puţin cele prevăzute în prescripţiile tehnice specifice;
- ../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### sunt
instalate în centrale termice ale căror echipamente termomecanice anexate cazanelor sunt
dotate cu sisteme de automatizare integrate care satisfac condiţiile minime precizate în
prescripţiile tehnice specifice pentru această categorie de centrale termice;
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### - sunt
autorizate de ISCIR- IT, în mod expres, pentru a fi exploatate cu acest tip de supraveghere în
funcţionare.
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc -
###Cazanele autorizate de ISCIR- IT să fie exploatate în regim de supraveghere
S1(nepermanent) pot avea două niveluri de permis de funcţionare:
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### - cu
supraveghere periodică Sp -24,
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### - cu
supraveghere periodică Sp -72,
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ### după
durata dintre intervalele de timp la care este obligatorie efectuarea controalelor şi verificărilor
funcţionale, care poate fi de 24 de ore, respectiv 72 de ore.
b. Cazane de abur de joasă presiune şi cazane de apă caldă
Cazanele de abur de joasă presiune şi cazane de apă caldă se autorizează conform
prescripţiei tehnice PT C9.
Prevederile acestei prescripţii tehnice se aplică la:
a) cazanele pentru apă caldă cu temperatura maximă a apei calde de cel mult 110 ºC şi
având puterea mai mare de 400 kW;
b) cazanele pentru abur de joasă presiune cu presiunea maximă a aburului de cel mult 0,05
MPa (0,5 bar) şi având debitul mai mare de 0,6 t/h.
Se acceptă funcţionarea în condiţiile prezentei prescripţii tehnice şi a cazanelor:

129
 a) pentru apă fierbinte la temperatura maximă de 120ºC cu condiţia ca elementele de
siguranţă (termostatele de siguranţă) să fie limitate la 110ºC de către producător sau de către
persoane juridice autorizate conform prevederilor prescripţiilor tehnice aplicabile;
b) pentru abur cu presiunea maximă de 1 bar cu condiţia ca elementele de siguranţă
(supapă de siguranţă, presostate) să fie limitate la 0,5 bar.
Cazanele nu trebuie să fie utilizate fără autorizarea funcţionării de către ISCIR.
Autorizarea funcţionării cazanelor se face de către inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR.
Toate constatările referitoare la autorizarea funcţionării sunt consemnate de către
inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR în procese-verbale de verificare tehnică.
Cazanele se înregistrează în evidenţa ISCIR în raza căreia sunt instalate.
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc -
###Personalul de deservire şi organizarea muncii

../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc - ###

Modul de supraveghere a cazanelor (permanent sau nepermanent) şi personalul de
conducere şi de deservire a cazanelor, se vor stabili de proiectantul centralei termice şi va fi
precizat în instrucţiunile de exploatare ataşate proiectului. Proiectantul şi
proprietarul/utilizatorul vor respecta şi cerinţele producătorilor de cazane, acolo unde acestea
există.
Fochiştii care deservesc cazanele trebuie să fie autorizaţi în conformitate cu prevederile
prescripţiei tehnice aplicabile.
Personalul de deservire îndeplineşte în timpul funcţionării cazanului numai sarcinile
legate de exploatarea acestuia, conform instrucţiunilor de exploatare şi instrucţiunilor interne.
Fochistul are următoarele obligaţii şi responsabilităţi:
1. să cunoască bine cazanul şi deservirea corectă a acestuia, urmărind continuu
funcţionarea normală a acestuia;
2. să cunoască şi să aplice instrucţiunile de exploatare;
3. să înscrie în registrul de supraveghere datele referitoare la funcţionarea cazanelor
prevăzute la art. 52;
4. să supravegheze direct şi permanent funcţionarea cazanului şi a instalaţiilor anexe şi să
înregistreze parametrii cazanului la intervalele stabilite prin instrucţiunile interne şi
prezenta prescripţie tehnică;
5. să comunice şefilor ierarhici defectele constatate şi să consemneze în registrul de
supraveghere;
6. să predea şi să ia în primire serviciul numai după verificarea funcţionării
corespunzătoare a cazanului; rezultatul predării-primirii se consemnează în registrul de
supraveghere sub semnătura ambilor fochişti.
Nu se admite predarea şi preluarea serviciului în timpul efectuării unor manevre pentru
înlăturarea unor situaţii de avarii.

130
 Evidenta exploatarii cazanelor:
Pentru fiecare sală a cazanelor trebuie să existe un registru de supraveghere cu evidenţa
funcţionării, numerotat, sigilat şi semnat de conducerea deţinătorului/utilizatorului se
păstrează în condiţii bune în sala cazanelor sau a instalaţiei tehnologice.
Înscrierile în registru trebuie să fie vizibile, lizibile şi de neşters, nefiind permise corecturi
sau ştersături ci numai anulări contrasemnate de persoana care le-a efectuat.
În registrul de supraveghere pot face înscrieri fochistul, RSVTI, factorii responsabili ai
deţinătorului/utilizatorului (conducerea deţinătorului/utilizatorului şi persoanele însărcinate în
scris de către aceasta), precum şi alte persoane din exploatare, conform atribuţiilor ce le revin
prin instrucţiunile interne (inclusiv prin specificaţiile rezultate din autorizarea de către ISCIR a
funcţionării cazanului în regim de supraveghere nepermanentă, dacă este cazul).
(1)Fochistul înscrie în registrul de supraveghere următoarele:

a) constatările privind starea cazanului, a instalaţiilor auxiliare, a armăturilor, a sistemului

de automatizare şi altele asemenea, efectuate la preluarea serviciului;
b) ora la care efectuează operaţiile de verificare a armăturilor şi instalaţiilor auxiliare, a
elementelor principale ale instalaţiei de automatizare din sistemul de protecţie automată şi
operaţiile principale în funcţionarea cazanului, inclusiv constatările făcute;
c) ora la care s-au produs anumite defecţiuni sau fenomene anormale în exploatarea
cazanului, indicând locul şi felul defecţiunii, precum ora şi modul de remediere a acestora;
d) ora aprinderii şi stingerii focului.
(1) Lucrările de reparare efectuate, inclusiv a curăţărilor de piatră, la instalaţia de cazane, se
menţionează în registrul de supraveghere.
(2) RSVTI înscrie în registrul de supraveghere data, locul, felul lucrării de reparare şi
operaţiile efectuate.
../../NELU/PROFESIONAL TEST/curs fochisti/Suport curs C/Fochisti clasa A/Curs 1.doc -
###Obligaţiile personalului de exploatare vor fi precizate în instrucţiunile de exploatare.

Fochistul este obligat să oprească imediat cazanul din funcţiune atunci când:
a) la cazanul de abur de joasă presiune nivelul apei a scăzut sub cel minim, fiind totuşi
vizibil prin vizorul sticlei de nivel şi continuă să scadă deşi cazanul este alimentat intens cu apă;
b) nivelul apei nu se mai vede prin vizorul sticlei de nivel şi nu reapare atunci când se
închide robinetul care face legătura cu spaţiul de abur al sticlei de nivel; în acest caz, nu este
admisă alimentarea cu apă;
c) toate dispozitivele de alimentare cu apă sunt defecte;
d) toate indicatoarele de nivel, la cazanul de abur de joasă presiune, nu funcţionează;
e) nivelul apei, la cazanul de abur de joasă presiune, a trecut peste marginea superioară a
sticlei de nivel şi prin purjarea cazanului nivelul apei nu scade;

131
 f) la elementele cazanului, tambur, plăci tubulare, cutii de foc şi altele asemenea au apărut
deformaţii, scurgeri pe la îmbinările sudate şi încălzirea la roşu a unei părţi din peretele metalic;
g) s-au produs crăpături care afectează siguranţa în funcţionare sau dărâmături la zidăria
focarului sau a cazanului;
h) s-a încălzit la roşu o porţiune din scheletul metalic de susţinere a cazanului;
i) combustibilul antrenat arde în canalele de gaze de ardere şi temperatura acestor gaze
creşte anormal;
j) sunt atinse limitele de declanşare prin protecţia automată a cazanului, dar instalaţia de
automatizare nu realizează declanşarea;
k) s-a produs o explozie de gaze în focarul cazanului;
l) a izbucnit un incendiu în sala cazanelor, care progresează rapid şi nu poate fi stins;
m) la stingerea accidentală a focului în camera de ardere.
(2) În funcţie de particularităţile funcţionale ale cazanului, în instrucţiunile de
utilizare/exploatare se stabilesc şi alte cazuri de oprire din funcţiune a cazanului.
(3) Cazurile de la alin. (1) de oprire din funcţiune a cazanului trebuie să fie aduse la
cunoştinţa RSVTI şi trebuie să fie înscrise în registrul de supraveghere, iar atunci când se
soldează cu avarii/accidente se comunică la ISCIR. În acest caz, RSVTI întocmeşte un raport de
avarie cu situaţia tehnică a cazanului imediat după avarie, care poate include şi fotografii ale
zonei avariate, precum şi intervenţiile operate asupra zonei avariate pentru a se evita riscuri
suplimentare pe care avaria respectivă le poate genera.

INSTRUCTIUNI TEHNICE INTERNE

Instrucţiunile interne întocmite de intreprinderea deţinătoare sunt strâns legale de
măsurile de securitate şi sănătate în muncă la cazane, de regulile de exploatare ale acestor
instalaţii, menţionate în cartea cazanului eliberată de uzina constructoare şi în prescripţiile
tehnice I.S.C.I.R. Respectarea acestor reguli asigură, nu numai o funcţionare continuă şi
economică a instalaţiilor, dar şi o muncă lipsită de pericole pentru personalul de deservire.
În instrucţiunile tehnice interne se va preciza condiţiile care trebuie respectate, precum
şi modul şi mijloacele care se folosesc în activitatea legată de centrala termică.
În conformitate cu legislaţia în vigoare răspunderea pentru luarea măsurilor corespunzătoare de
securitate şi sănătate în muncă revine celui care organizează locul de muncă. În aceste condiţii, inginerii,
responsabilul sălii cazanelor, maiştri, după caz, care răspund de modul de desfăşurare a muncii în
centrala termică, trebuie să întocmească instrucţiuni specificede de securitate şi sănătate în muncă, pe
baza cărora să facă instructajul lunar al personalului de exploatare.

LEGE Nr. 93 din 6 iunie 2011

privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor
de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil

132
 Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 22 din 18 august 2010 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, adoptată în temeiul
art. 1 pct. I.10 din Legea nr. 138/2010 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 august 2010, cu următoarele
modificări şi completări:
1. La articolul I, după punctul 14 se introduce un nou punct, punctul 15, cu următorul cuprins:
"15. La articolul 25 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
<<a) nerespectarea prevederilor art. 6 lit. c) şi e), art. 10 lit. a), b) şi e), art. 12 lit. d), e), f) şi h),
art. 14 lit. c) şi e), art. 16 şi ale art. 19 alin. (2), cu amendă de la 2.000 lei la 15.000 lei;>>".
2. La articolul II, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (1^1) şi (1^2), cu
următorul cuprins:
"(1^1) CNCIR nu îşi poate schimba structura acţionariatului până la împlinirea termenului
prevăzut la alin. (4).
(1^2) Tarifele percepute pentru activităţile cu caracter specific prestate de CNCIR se propun de
către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, se avizează de către Ministerul
Finanţelor Publice şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului."
3. La articolul II, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(4) Prescripţia tehnică pentru stabilirea condiţiilor şi cerinţelor tehnice de autorizare a
persoanelor fizice şi a persoanelor juridice ce efectuează verificări tehnice în vederea autorizării
funcţionării şi verificării tehnice în utilizare la instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr.
2 la Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă prin ordin al
ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri, în termen de 3 ani de la data intrării în
vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe."
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art.
75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

ORDIN Nr. 130 din 10 mai 2011

pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea
tehnică a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR - operator RSVTI
Având în vedere dispoziţiile Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de
siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de
combustibil, cu modificările şi completările ulterioare, în aplicarea Hotărârii Guvernului nr.
1.340/2001 privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, cu modificările şi completările ulterioare,
inspectorul de stat şef al Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat emite următorul ordin:
ART. 1
Se aprobă Metodologia privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea tehnică a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR - operator RSVTI, prevăzută în anexa care face
parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Persoanele fizice şi juridice care doresc să presteze activităţile specifice prescripţiilor tehnice -
Colecţia ISCIR ca operator RSVTI trebuie să se autorizeze în condiţiile prevăzute în
metodologia prevăzută la art.1.
ART. 3
133
Persoanele juridice şi fizice care la data intrării în vigoare a prezentului ordin au autorizaţii
valabile, emise potrivit dispoziţiilor Ordinului inspectorului de stat şef al Inspecţiei de Stat
pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat nr. 333/2006
pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea operatorilor responsabili cu supravegherea
tehnică a instalaţiilor şi a modelului Autorizaţiei pentru supravegherea şi verificarea tehnică a
instalaţiilor şi ale Ordinului inspectorului de stat şef al Inspecţiei de Stat pentru Controlul
Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat nr. 382/2009 pentru aprobarea
Metodologiei privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea şi verificarea tehnică
în utilizare a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR - operator RSVTI, cu modificările
ulterioare, pot continua prestarea activităţii de operator RSVTI până la data expirării valabilităţii
acestora, numai pentru activitatea de supraveghere tehnică a instalaţiilor/ echipamentelor.
ART. 4
La data expirării perioadei de valabilitate a autorizaţiilor emise în temeiul ordinelor inspectorului
de stat şef al Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat nr. 333/2006 şi, respectiv, nr. 382/2009, cu modificările ulterioare,
persoanele fizice şi juridice care doresc dobândirea unei noi autorizaţii de operator RSVTI vor
îndeplini condiţiile prevăzute în metodologia precizată la art. 1.
ART. 5
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă dispoziţiile Ordinului inspectorului de
stat şef al Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat nr. 382/2009 pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea
operatorului responsabil cu supravegherea şi verificarea tehnică în utilizare a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR - operator RSVTI, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 677 din 9 octombrie 2009, cu modificările ulterioare, precum şi orice
alte dispoziţii contrare.
ART. 6
Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
ANEXA 1
METODOLOGIE privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea tehnică a
instalaţiilor/ echipamentelor din domeniul ISCIR - operator RSVTI
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Scop
ART. 1
(1) Prezenta metodologie are ca scop formarea profesională şi autorizarea operatorilor RSVTI,
persoane fizice şi juridice, în conformitate cu cerinţele specifice ale prescripţiilor tehnice ISCIR
privind siguranţa în funcţionare a instalaţiilor/echipamentelor, în domeniul instalaţiilor sub
presiune, al instalaţiilor de ridicat şi al aparatelor consumatoare de combustibil.
(2) Prezenta metodologie urmăreşte ca formarea profesională a operatorilor RSVTI să se facă
unitar, cu organizatori avizaţi de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR), pe baza unor programe care pun la dispoziţia
participanţilor informaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii.
SECŢIUNEA a 2-a
Termeni şi definiţii

134
ART. 2
În sensul prezentei metodologii, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) autorizare - activitatea de evaluare, efectuată de ISCIR, a competenţei şi capabilităţii unei
persoane fizice sau juridice de a desfăşura activităţile prevăzute de prezenta metodologie;
b) atestat - documentul eliberat de ISCIR, obţinut pe baza unei evaluări scrise;
c) avizare - procedura de evaluare a persoanelor juridice de a presta o activitate de formare
profesională în domeniul reglementat de prezenta metodologie;
d) deţinător - persoana fizică sau juridică ce deţine cu orice titlu o instalaţie/un echipament în
exploatare;
e) examinare - procesul care are loc la finalizarea unui program de formare profesională pentru
evaluarea cunoştinţelor şi abilităţilor tehnice în vederea autorizării;
f) formator - persoana fizică atestată de către ISCIR potrivit dispoziţiilor legale;
g) operator RSVTI - operatorul autorizat, responsabil cu supravegherea tehnică a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR;
h) persoană juridică - orice entitate constituită potrivit legii naţionale, precum şi cele constituite
în temeiul dreptului altui stat membru al Uniunii Europene sau reglementat de acesta;
i) subdiviziuni ale persoanei juridice - sediile secundare ale persoanei juridice, respectiv filiale,
sucursale, agenţii, puncte de lucru, reprezentanţe sau alte asemenea sedii;
j) supraveghere tehnică a instalaţiilor - totalitatea activităţilor desfăşurate pentru respectarea
prevederilor Legii nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările şi
completările ulterioare, şi a prescripţiilor tehnice aplicabile, desfăşurate de către operatorul
RSVTI în scopul funcţionării în condiţii de siguranţă a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul
ISCIR;
k) utilizator - persoana fizică sau juridică ce are în folosinţă o instalaţie/un echipament.
SECŢIUNEA a 3-a
Domeniu de aplicare
ART. 3
Deţinătorii/Utilizatorii de instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR, indiferent de forma de
constituire şi proprietate, au obligaţia să numească un operator RSVTI.
ART. 4
Activitatea de operator RSVTI poate fi prestată de persoane fizice sau juridice în baza
autorizaţiei emise de către ISCIR.
ART. 5
Autorizarea unei persoane fizice ca operator RSVTI se face numai după participarea la un
program de instruire organizat de o persoană juridică avizată de către ISCIR.
CAPITOLUL II
Organizarea şi desfăşurarea programelor de instruire
SECŢIUNEA 1
Avizarea persoanelor juridice pentru organizarea programelor de instruire
ART. 6
(1) Persoanele juridice care doresc să organizeze şi să deruleze programe de instruire pentru
operatori RSVTI trebuie avizate de către ISCIR.
(2) În vederea avizării, persoana juridică depune la ISCIR următoarele:
a) adresa de solicitare;

135
b) dovada că are ca obiect de activitate desfăşurarea activităţilor de formare profesională,
conform codului CAEN specific prevăzut în actul constitutiv/statut;
c) programa analitică cu tematica prevăzută în anexa nr. 1;
d) suportul de curs.
(3) ISCIR analizează documentele prevăzute la alin. (2) şi, în cazul în care acestea corespund
prevederilor prezentei metodologii, ISCIR eliberează adresa de avizare/respingere a persoanei
juridice, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2.
(4) În cazul respingerii avizării, ISCIR comunică motivele respingerii.
(5) Avizarea este valabilă pe o perioadă de 4 (patru) ani.
ART. 7
În vederea organizării programelor de instruire, persoana juridică avizată trebuie să respecte
următoarele condiţii:
a) să deruleze programele de instruire cu formatorii atestaţi de către ISCIR;
b) să asigure condiţiile necesare pentru buna desfăşurare a programului de instruire.
ART. 8
Persoanele juridice care au obţinut avizul pentru organizarea programelor de instruire se publică
pe site-ul ISCIR.
SECŢIUNEA a 2-a
Organizarea programelor de instruire în vederea autorizării operatorilor RSVTI - persoane fizice
ART. 9
Persoana fizică se poate înscrie la un program de instruire, organizat de o persoană juridică
avizată de ISCIR, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are exerciţiul drepturilor civile;
b) este aptă din punct de vedere medical pentru prestarea activităţii de operator RSVTI, aspect
dovedit prin fişa de aptitudini medicale eliberată de un medic de medicina muncii;
c) are studii superioare sau medii tehnice, aspect dovedit prin documentele de studii; solicitantul
cu studii medii trebuie să facă dovada că are o vechime de minimum 2 ani de muncă în domenii
reglementate de ISCIR.
ART. 10
(1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 9, în vederea înscrierii la un program
de instruire, depun la organizatorul programului de instruire următoarele documente:
a) copia diplomei de studii tehnice;
b) curriculum vitae;
c) copia actului de identitate;
d) fişa de aptitudini medicale eliberată de un medic de medicina muncii.
(2) Pentru actele solicitate în copie, organizatorul programului de instruire va certifica
conformitatea acestora cu originalul.
ART. 11
(1) Pentru organizarea unui program de instruire în vederea autorizării operatorilor RSVTI,
persoana juridică avizată depune la ISCIR, cu cel puţin 15 zile înainte de începerea programului,
următoarele:
a) adresa de anunţare a organizării programului de instruire, în care se precizează tipul
programului (tip modul), perioada de organizare şi locul de desfăşurare a programului;
b) copia adresei de avizare a persoanei juridice;
c) programa analitică de instruire dezvoltată pe teme, zile, ore şi formatori;
d) tabelul cu numele şi prenumele formatorilor atestaţi;

136
e) tabel cu numele şi prenumele cursanţilor şi codul numeric personal.
(2) Programa analitică de instruire în vederea autorizării (modul A) este prezentată în anexa nr.
1.
(3) ISCIR analizează documentaţia depusă şi comunică, în scris, organizatorului decizia cu
privire la avizarea deschiderii şi desfăşurării programului de instruire, conform modelului de
adresă prevăzut în anexa nr. 3.
ART. 12
Se admite modificarea listei cursanţilor în intervalul rămas până la începerea programului, cu
obligaţia anunţării ISCIR în legătură cu modificările intervenite.
ART. 13- La sfârşitul programului de instruire, organizatorul eliberează participanţilor
documentul care confirmă participarea la programul de instruire conform modelului prevăzut în
anexa nr. 4.
ART. 14
Persoana juridică avizată care nu anunţă organizarea unui program de instruire în termenul
prevăzut la art. 11 alin. (1) nu are dreptul să elibereze participanţilor documentul care să
confirme participarea la programul de instruire.
ART. 15
ISCIR poate efectua verificări privind modul de desfăşurare a programului de instruire.
CAPITOLUL III
Autorizarea operatorilor RSVTI
SECŢIUNEA 1
Autorizarea operatorului RSVTI - persoană fizică
ART. 16
(1) Persoanele fizice care au participat la un program de instruire, organizat de o persoană
juridică avizată de către ISCIR, se pot înscrie la examenul în vederea autorizării ca operator
RSVTI.
(2) Examenul în vederea autorizării ca operator RSVTI se organizează de persoana juridică
avizată de ISCIR, la finalul programului de instruire, aceasta având obligaţia de a asigura buna
desfăşurare a examenului.
ART. 17
Examenul de autorizare se susţine cu ISCIR.
ART. 18
(1) Persoanele care se înscriu la examenul în vederea autorizării ca operator RSVTI trebuie să
prezinte următoarele documente:
a) cererea de înscriere la examenul de autorizare;
b) copia diplomei de studii medii tehnice sau superioare tehnice;
c) copia actului de identitate;
d) copia documentului de participare la programul de instruire organizat de către o persoană
juridică avizată de ISCIR.
(2) Persoanele care au ocupat timp de minimum 2 ani funcţia de inspector de specialitate în
cadrul ISCIR au dreptul de a dobândi calitatea de operator RSVTI în urma participării la
examenul de autorizare şi achitării tarifului de eliberare a autorizaţiei, fără a mai fi necesară
participarea la programul de instruire.
(3) Persoanele care au ocupat timp de minimum 2 ani funcţia de inspector de specialitate în
cadrul ISCIR şi care au fost atestate ca formatori în domeniul RSVTI sau ca formatori experţi au

137
dreptul de a dobândi calitatea de operator RSVTI, în urma achitării tarifului de autorizare, fără a
mai fi necesară participarea la programul de instruire şi la examenul de autorizare.
ART. 19
(1) Tematica pentru examenul de autorizare se stabileşte de către ISCIR pe baza suportului de
curs avizat.
(2) Examenul de autorizare constă într-o examinare scrisă.
(3) Condiţia de promovare a examenului de autorizare este obţinerea notei minime 7 (şapte).
ART. 20
(1) Persoanele care nu au promovat sau nu au putut participa la examenul în vederea obţinerii
autorizaţiei ca operator RSVTI pot participa la reexaminare în condiţiile prevăzute la art. 18 pe
baza unei solicitări scrise transmise la ISCIR, în termen de maximum 12 luni de la data
finalizării programului de instruire.
(2) Examenul de autorizare se susţine cu ISCIR, care planifică candidaţii înscrişi.
ART. 21
(1) Pentru candidaţii care la examenul de autorizare au fost declaraţi "ADMIS", ISCIR eliberează
o autorizaţie conform modelului prevăzut în anexa nr. 5.
(2) Autorizaţia eliberată de ISCIR are termen de valabilitate de 4 ani de la data eliberării.
(3) Pe baza autorizaţiei eliberate, operatorul RSVTI deţine o ştampilă de identificare, conform
modelului prevăzut în anexa nr. 6.
ART. 22
Persoana fizică autorizată ca operator RSVTI poate solicita ISCIR prelungirea valabilităţii
autorizaţiei, dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
a) îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 9;
b) autorizaţia nu are termenul de valabilitate expirat, nu a fost retrasă de ISCIR sau anulată, în
condiţiile legii;
c) dovedeşte participarea, cu cel mult un an înainte de data expirării valabilităţii autorizaţiei, la
un program de instruire în domeniu (modul B) organizat, în condiţiile menţionate la art. 9 - 15,
de o persoană juridică avizată de către ISCIR.
ART. 23
(1) Programul de instruire în vederea prelungirii valabilităţii autorizaţiei se organizează de
persoane juridice avizate de către ISCIR în condiţiile art. 6.
(2) Programa analitică de instruire în vederea prelungirii valabilităţii autorizaţiei (modul B) este
prezentată în anexa nr. 1.
(3) La sfârşitul programului de instruire, organizatorul eliberează participanţilor o adeverinţă
conform modelului prevăzut în anexa nr. 4.
ART. 24
(1) În vederea prelungirii valabilităţii autorizaţiei, persoana fizică depune la ISCIR o cerere
însoţită de următoarele documente:
a) actul de identitate, în copie;
b) autorizaţia, în copie;
c) fişa de aptitudini medicale, eliberată de un medic de medicina muncii;
d) dovada absolvirii unui program de instruire în domeniu (modul B), urmat cu cel mult un an
înainte de data încetării valabilităţii autorizaţiei, în copie;
e) declaraţie dată olograf de solicitant, în original, prin care acesta declară pe propria răspundere
că nu se află în niciunul dintre cazurile prevăzute la art. 22 lit. b).

138
(2) În cazul îndeplinirii cerinţelor menţionate la alin. (1), ISCIR eliberează autorizaţia de
operator RSVTI, având aceeaşi perioadă de valabilitate cu cea iniţială.
ART. 25
În exercitarea activităţii sale, operatorul RSVTI - persoană fizică are următoarele drepturi:
a) de a păstra originalul autorizaţiei eliberate de către ISCIR, unitatea la care acesta este angajat
sau cu care are raporturi contractuale de altă natură neputând să le reţină;
b) să primească toate informaţiile şi documentele solicitate cu privire la
instalaţiile/echipamentele pe care le are în evidenţă de la reprezentanţii unităţilor
deţinătoare/utilizatoare.
ART. 26
(1) Autorizaţia de operator RSVTI - persoană fizică îşi încetează valabilitatea în următoarele
condiţii:
a) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor ori diplomelor
de studii necesare pentru exercitarea activităţii de operator RSVTI;
b) de la data la care pierderea capacităţii depline de exerciţiu sau pierderea capacităţii de
folosinţă a fost constatată prin decizie a autorităţilor sau organismelor competente, potrivit legii;
c) ca urmare a anulării acesteia, potrivit legii;
d) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă ori
pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care a fost
dispusă interdicţia;
e) ca urmare a incapacităţii prestării activităţii ca operator RSVTI, stabilită de medicul de
medicina muncii.
(2) Suspendarea operează de drept de la data la care condiţia nu mai este îndeplinită şi durează
până la îndeplinirea acesteia, fără a prelungi valabilitatea iniţială a autorizaţiei.
(3) În perioada suspendării, persoana fizică nu are dreptul de a exercita activităţi de operator
RSVTI, sub sancţiunea retragerii autorizaţiei.
SECŢIUNEA a 2-a
Autorizarea operatorilor RSVTI - persoane juridice
ART. 27
Cererea de eliberare a autorizaţiei de operator RSVTI pentru persoane juridice se depune la
ISCIR, însoţită de următoarele documente:
a) certificat constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau un document
echivalent emis de autorităţile competente din statele membre, din care să rezulte datele de
identificare, obiectul de activitate de testări şi analize tehnice şi subdiviziunile persoanei juridice,
eliberat cu cel mult 30 de zile înainte de data cererii;
b) autorizaţiile de operator RSVTI pentru personalul propriu, minimum două persoane, valabile
la data formulării cererii, în copie;
c) documente care atestă existenţa la data formulării cererii a raporturilor contractuale dintre
persoana juridică şi persoanele fizice autorizate ca operator RSVTI, în copie;
d) declaraţia pe propria răspundere că este de acord cu prelucrarea datelor de către ISCIR.
ART. 28
(1) În urma verificării documentaţiei depuse, inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR
efectuează verificările tehnice şi consemnează în procesul-verbal de verificare tehnică dacă
persoana juridică îndeplineşte sau, după caz, nu îndeplineşte condiţiile pentru prestarea
activităţii.

139
(2) Persoana juridică are obligaţia să furnizeze orice informaţie solicitată de ISCIR referitoare la
documentaţia depusă şi să prezinte, în original, documentele solicitate.
ART. 29
(1) ISCIR eliberează autorizaţia persoanei juridice în baza procesului-verbal întocmit de către
inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR; modelul autorizaţiei este prevăzut în anexa nr. 7.
(2) Termenul de valabilitate a autorizaţiei este de 3 (trei) ani de la data eliberării, cu condiţia
menţinerii continue a cerinţelor de autorizare.
ART. 30
(1) Orice modificare care conduce la neîndeplinirea cerinţelor în baza cărora a fost eliberată
autorizaţia trebuie anunţată la ISCIR de persoana juridică autorizată în termen de cel mult 15 zile
calendaristice de la data la care aceasta s-a produs.
(2) În cazul modificării datelor de identificare ale persoanei juridice sau a schimbării operatorilor
RSVTI înscrişi în autorizaţie, persoanei juridice autorizate i se eliberează o actualizare a
autorizaţiei, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8.
(3) În vederea actualizării autorizaţiei, persoana juridică depune la ISCIR o cerere însoţită de
documentele prevăzute la art. 27.
(4) Eliberarea actualizării autorizaţiei se face cu respectarea prevederilor art. 29.
ART. 31
Persoana juridică are dreptul să desfăşoare activitatea pentru care este autorizată numai începând
cu data eliberării autorizaţiei sau a actualizării autorizaţiei.
ART. 32
(1) Persoana juridică autorizată poate fi verificată anual de către ISCIR cu privire la menţinerea
cerinţelor în baza cărora s-a acordat autorizaţia, a menţinerii capabilităţii tehnice de a efectua
activitatea pentru care a fost autorizată, precum şi în legătură cu respectarea prevederilor
prescripţiilor tehnice aplicabile domeniului său de activitate.
(2) Verificarea constituie verificare programată.
ART. 33
(1) Autorizaţia de operator RSVTI - persoană juridică îşi încetează valabilitatea în următoarele
condiţii:
a) de la data radierii persoanei juridice autorizate, ca efect al lichidării judiciare sau voluntare;
b) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor necesare
pentru exercitarea activităţii de operator RSVTI - persoană juridică;
c) ca urmare a anulării acesteia, potrivit legii;
d) în cazul în care persoana juridică autorizată nu mai are raporturi de muncă cu cel puţin 2
operatori RSVTI - persoane fizice care au autorizaţii valabile.
(2) Suspendarea operează de drept de la data la care condiţia nu mai este îndeplinită şi durează
până la îndeplinirea acesteia, fără a prelungi valabilitatea iniţială a autorizaţiei.
(3) În perioada suspendării, persoana juridică nu are dreptul de a exercita activităţi de operator
RSVTI, sub sancţiunea retragerii autorizaţiei.
SECŢIUNEA a 3-a
Eliberarea duplicatelor
ART. 34
(1) Eliberarea duplicatelor autorizaţiilor şi a actualizărilor autorizaţiilor se face de către ISCIR în
următoarele cazuri şi în următoarele condiţii:
a) în cazul pierderii, cu condiţia depunerii, în copie, a actului de declarare a pierderii;

140
b) în cazul furtului, cu condiţia depunerii, în copie, a actului de înregistrare a reclamării furtului
la poliţie;
c) în cazul deteriorării, cu condiţia depunerii, în original, a actului deteriorat sau a declaraţiei
solicitantului în cazul distrugerii totale.
(2) Duplicatele se emit în termen de maximum 30 de zile de la depunerea documentaţiei
complete.
ART. 35
În cazul pierderii/deteriorării/furtului autorizaţiei, pentru eliberarea unui duplicat, persoana fizică
depune la ISCIR următoarele documente:
a) cererea pentru eliberarea duplicatului;
b) actul de identitate, în copie;
c) documentele prevăzute la art. 34 alin. (1), după caz.
ART. 36
În cazul pierderii/deteriorării/furtului autorizaţiei/actualizării autorizaţiei, pentru eliberarea unui
duplicat, persoana juridică depune la ISCIR următoarele documente:
a) cererea pentru eliberarea duplicatului, semnată de reprezentantul legal al acesteia;
b) autorizaţiile operatorilor RSVTI ai persoanei juridice, în copie;
c) dovada că operatorii RSVTI se află în raporturi contractuale cu persoana juridică la data
formulării cererii, în copie;
d) documentul prevăzut la art. 34 alin. (1), după caz.
CAPITOLUL IV
Obligaţii şi responsabilităţi
SECŢIUNEA 1
Obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor juridice avizate pentru formarea profesională
ART. 37
Persoanele juridice avizate de către ISCIR pentru organizarea programelor de instruire au
următoarele obligaţii şi responsabilităţi:
a) să asigure respectarea locului de desfăşurare, a orarului şi a tematicii de instruire avizate;
b) să permită efectuarea verificărilor inopinate ale inspectorilor de specialitate ISCIR;
c) să utilizeze în organizarea programelor de instruire numai formatori atestaţi de către ISCIR;
d) să anunţe la ISCIR organizarea fiecărui program de instruire conform prevederilor prezentei
metodologii şi să deruleze programul numai după primirea avizului din partea ISCIR;
e) să nu accepte înscrierea la programul de instruire a persoanelor care nu îndeplinesc cerinţele
prevăzute de prezenta metodologie;
f) să permită instruirea numai a persoanelor înscrise şi comunicate la ISCIR şi să elibereze
documentul de absolvire a programului de instruire numai pentru persoanele care au participat la
programul de instruire.
ART. 38
Persoanele fizice atestate de către ISCIR ca formatori au următoarele obligaţii şi responsabilităţi:
a) să respecte locul de desfăşurare, orarul şi tematica de instruire avizate;
b) să desfăşoare activitatea de instruire numai pentru persoanele înscrise şi comunicate la ISCIR.
SECŢIUNEA a 2-a
Obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice şi juridice autorizate ca operatori RSVTI
ART. 39
(1) În exercitarea activităţii, persoanele fizice şi juridice autorizate ca operator RSVTI au
obligaţia să supravegheze ca măsurile impuse de legislaţia în vigoare privind funcţionarea,

141
exploatarea, precum şi întreţinerea şi repararea instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR
să fie efectuate în conformitate cu cerinţele prescripţiilor tehnice aplicabile.
(2) În acest sens, operatorul RSVTI - persoană fizică are următoarele obligaţii specifice:
a) să identifice toate instalaţiile/echipamentele din domeniul ISCIR ale
deţinătorului/utilizatorului;
b) să permită numai funcţionarea echipamentelor/instalaţiilor autorizate şi înregistrate la ISCIR;
c) să solicite eliberarea avizului obligatoriu de instalare, pentru echipamentele/instalaţiile pentru
care prescripţiile tehnice prevăd acest lucru;
d) să ia măsurile necesare şi să se asigure că instalaţia/echipamentul este utilizată/utilizat în
condiţii de siguranţă, prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi întreţinerii de către persoane
autorizate, conform instrucţiunilor tehnice ale acestora;
e) să se asigure că utilizarea instalaţiei/echipamentului se face numai de către personalul de
deservire autorizat/instruit intern, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice aplicabile
şi ale instrucţiunilor de exploatare ale instalaţiilor/echipamentelor;
f) să anunţe de îndată ISCIR despre producerea unor avarii sau accidente la
echipamentele/instalaţiile pe care le au în evidenţă şi să asigure oprirea acestora din funcţiune şi,
dacă este posibil, izolarea acestora în vederea cercetării;
g) să solicite în scris conducerii deţinătorului/utilizatorului oprirea unor instalaţii sau
echipamente ISCIR din cauza defecţiunilor apărute ori ca urmare a necesităţii efectuării unor
lucrări de întreţinere, verificare, revizii, înlocuiri de piese sau reparaţii capitale;
h) să solicite autorizarea funcţionării numai a instalaţiilor/echipamentelor care îndeplinesc
condiţiile de introducere pe piaţă, conform legislaţiei în vigoare;
i) să verifice existenţa documentelor însoţitoare ale instalaţiilor/echipamentelor din domeniul
ISCIR, conform actelor normative aplicabile;
j) să întocmească şi să actualizeze evidenţa centralizată pentru toate instalaţiile/echipamentele
din domeniul ISCIR, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9;
k) să instruiască şi să examineze anual personalul de deservire, atât cel autorizat de către ISCIR,
cât şi cel instruit intern, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice aplicabile şi ale
instrucţiunilor de exploatare ale instalaţiilor/echipamentelor;
l) să asigure existenţa la fiecare loc de muncă a instrucţiunilor tehnice specifice pentru utilizarea
în condiţii normale a instalaţiei/echipamentului şi a documentelor cuprinzând măsurile ce trebuie
luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglări ale instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor în
care aceasta/acesta este înglobată/înglobat;
m) să solicite în scris deţinătorului/utilizatorului oprirea din funcţiune a
instalaţiilor/echipamentelor la expirarea scadenţei de funcţionare acordate cu ocazia ultimei
verificări tehnice în utilizare;
n) să propună în scris conducerii deţinătorului/utilizatorului planul de verificări tehnice în
utilizare aferent anului următor, în vederea planificării condiţiilor de pregătire a
instalaţiilor/echipamentelor;
o) să urmărească eliminarea neconformităţilor constatate cu ocazia efectuării verificărilor tehnice
în utilizare;
p) să verifice şi să vizeze registrele de evidenţă a funcţionării instalaţiilor/echipamentelor, în
termenele şi cu respectarea modalităţilor stabilite în prescripţiile tehnice aplicabile;
q) să urmărească pregătirea instalaţiilor/echipamentelor pentru verificări tehnice în utilizare;

142
r) să participe la cercetarea avariilor sau accidentelor produse la instalaţiile/echipamentele ISCIR
pe care le are în evidenţă, în vederea furnizării tuturor informaţiilor organelor de cercetare a
evenimentelor;
s) să informeze în scris ISCIR, în termen de 15 zile, despre datele de identificare ale noului
deţinător de instalaţii/echipamente, în cazul unui transfer de proprietate sau de folosinţă asupra
acestor bunuri;
t) să anunţe ISCIR în vederea scoaterii din evidenţă a instalaţiilor/echipamentelor casate, în cel
mult 15 zile de la data casării;
u) să anunţe ISCIR, în termen de 15 zile, despre oprirea din funcţiune a
instalaţiilor/echipamentelor care intră în conservare şi să urmărească realizarea lucrărilor de
conservare;
v) să anunţe în scris ISCIR, în termen de cel mult 15 zile, încetarea raporturilor contractuale cu
deţinătorul/utilizatorul instalaţiei/echipamentului;
w) să respecte prevederile prescripţiilor tehnice ISCIR şi celelalte dispoziţii legale în domeniu.
(3) În afara obligaţiilor prevăzute la alin. (2), persoana juridică autorizată ca operator RSVTI are
următoarele obligaţii specifice:
a) transmiterea către ISCIR a datelor de identificare ale operatorului/operatorilor RSVTI
desemnat/desemnaţi pentru fiecare deţinător/utilizator;
b) verificarea ca operatorii RSVTI nominalizaţi să respecte obligaţiile prevăzute la alin. (2) şi
cele din prescripţiile tehnice aplicabile;
c) informarea în scris a ISCIR, în termen de 15 zile, asupra oricăror modificări ale condiţiilor
care au stat la baza eliberării autorizaţiei;
d) să nu permită desfăşurarea activităţii cu operatori care nu deţin la momentul efectuării
activităţii de supraveghere tehnică o autorizaţie valabilă.
SECŢIUNEA a 3-a
Obligaţiile şi responsabilităţile unităţilor deţinătoare/utilizatoare de instalaţii/echipamente din
domeniul ISCIR
ART. 40
(1) În afara obligaţiilor prevăzute la cap. IV din Legea nr. 64/2008, cu modificările şi
completările ulterioare, unităţile deţinătoare/utilizatoare de instalaţii/echipamente din domeniul
ISCIR mai au şi următoarele obligaţii specifice:
a) să numească prin decizie internă operatori RSVTI pentru toate instalaţiile/echipamentele din
domeniul ISCIR pe care le deţin/utilizează;
b) în cazul în care deţinătorul/utilizatorul are subdiviziuni/puncte de lucru ale persoanei juridice
care deţin instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR, în raza de competenţă teritorială a mai
multor inspecţii teritoriale ISCIR, să numească câte un operator RSVTI corespunzător fiecărei
inspecţii teritoriale ISCIR;
c) să identifice şi să înregistreze, împreună cu operatorul RSVTI, toate instalaţiile/echipamentele
supuse autorizării ISCIR pe care le deţin;
d) conducerea unităţii este obligată ca la normarea timpului de lucru al operatorului RSVTI
(angajat propriu) să ţină cont de numărul de instalaţii/echipamente, complexitatea şi vechimea
acestora, precum şi de amplasarea lor pe o anumită arie geografică;
e) conducerea unităţii deţinătoare/utilizatoare este obligată să asigure operator RSVTI pentru
fiecare punct de lucru unde se desfăşoară activităţi cu instalaţii/echipamente din domeniul
ISCIR;

143
f) conducerea unităţii poate să dispună înlocuirea/suplinirea personalului care desfăşoară
activitatea de operator RSVTI, dar asigurând derularea activităţii tot cu personal autorizat
RSVTI, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
(2) În vederea înregistrării instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR pe care le deţine,
unitatea deţinătoare/utilizatoare va transmite la ISCIR următoarele documente:
a) cerere scrisă prin care solicită luarea în evidenţă ca unitate ce beneficiază de serviciile unui
operator RSVTI;
b) evidenţa centralizată, în original, semnată de conducătorul unităţii, a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR pe care le deţine, conform tabelului prevăzut în
anexa nr. 9;
c) copia deciziei conducerii unităţii deţinătoare de instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR
prin care a fost numit operatorul RSVTI sau copia documentelor care atestă raporturile
contractuale stabilite între operatorul RSVTI şi unitatea deţinătoare;
d) copia autorizaţiei operatorului RSVTI.
CAPITOLUL V
Măsuri administrative
SECŢIUNEA 1
Măsuri administrative aplicabile persoanelor juridice avizate pentru formarea profesională şi a
formatorilor atestaţi
ART. 41
(1) Nerespectarea obligaţiilor şi responsabilităţilor persoanelor juridice avizate pentru formarea
profesională se sancţionează administrativ, în funcţie de natura acestora, cu:
a) suspendarea, pe o perioadă de maximum 3 luni, a avizului acordat de către ISCIR în cazul
încălcării prevederilor art. 37 lit. a);
b) retragerea pentru o perioadă de 6 luni a avizului acordat de către ISCIR, în cazul încălcării
prevederilor art. 37 lit. b) - f).
(2) Constatarea abaterilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către
ISCIR pe baza unei verificări inopinate şi a unui proces-verbal de verificare tehnică întocmit de
către un inspector de specialitate din cadrul ISCIR.
(3) Contestarea deciziei de sancţionare se face conform legislaţiei privind contenciosul
administrativ.
(4) Ridicarea suspendării avizului acordat de către ISCIR se face la cererea persoanei juridice
prin care se angajează în respectarea cerinţelor prezentei metodologii. Nerespectarea acestei
prevederi conduce la retragerea avizului.
(5) Reacordarea avizului în urma retragerii se face după expirarea termenului de 6 luni şi a
reluării procedurii conform prezentei metodologii.
ART. 42
(1) Nerespectarea obligaţiilor şi responsabilităţilor persoanelor fizice atestate de către ISCIR ca
formatori se sancţionează administrativ, în funcţie de natura acestora, cu:
a) suspendarea, pe o perioadă de maximum 3 luni, a atestatului acordat de către ISCIR în cazul
încălcării prevederilor art. 38 lit. a);
b) retragerea pentru o perioadă de 6 luni a atestatului acordat de către ISCIR, în cazul încălcării
prevederilor art. 38 lit. b).
(2) Constatarea abaterilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către
ISCIR pe baza unei verificări inopinate şi a unui proces-verbal de verificare tehnică întocmit de
către un inspector de specialitate din cadrul ISCIR.

144
(3) Contestarea deciziei de sancţionare se face conform legislaţiei privind contenciosul
administrativ.
(4) Ridicarea suspendării atestatului acordat de către ISCIR se face la cererea persoanei fizice
prin care se angajează în respectarea cerinţelor prezentei metodologii. Nerespectarea acestei
prevederi conduce la retragerea definitivă a atestatului.
(5) Reacordarea atestatului în urma retragerii se face după expirarea termenului de 6 luni.
SECŢIUNEA a 2-a
Măsuri administrative aplicabile persoanelor fizice autorizate ca operator RSVTI
ART. 43
(1) Nerespectarea obligaţiilor şi responsabilităţilor persoanelor fizice autorizate ca operator
RSVTI se sancţionează administrativ, în funcţie de natura acestora, cu:
a) suspendarea, pe o perioadă de maximum 3 luni, a autorizaţiei în cazul încălcării prevederilor
art. 39 alin. (2) lit. g) - v);
b) retragerea autorizaţiei şi a talonului pentru o perioadă de 6 luni în cazul încălcării prevederilor
art. 39 alin. (2) lit. a) - f).
(2) Constatarea abaterilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către
ISCIR pe baza unei verificări inopinate şi a unui proces-verbal de verificare tehnică întocmit de
către un inspector de specialitate din cadrul ISCIR.
(3) Contestarea deciziei de sancţionare se face conform legislaţiei privind contenciosul
administrativ.
(4) Ridicarea suspendării autorizaţiei şi a talonului se face la cererea persoanei fizice prin care se
angajează în respectarea cerinţelor prezentei metodologii. Nerespectarea acestei prevederi
conduce la retragerea autorizaţiei.
(5) Reacordarea autorizaţiei în urma retragerii se face după expirarea termenului de 6 luni şi
după susţinerea unui nou examen conform prevederilor prezentei metodologii.
SECŢIUNEA a 3-a
Măsuri administrative aplicabile persoanelor juridice autorizate ca operator RSVTI
ART. 44
(1) Nerespectarea obligaţiilor şi responsabilităţilor persoanelor juridice autorizate ca operator
RSVTI se sancţionează administrativ, în funcţie de natura acestora, cu:
a) suspendarea, pe o perioadă de maximum 3 luni, a autorizaţiei în cazul încălcării prevederilor
art. 39 alin. (3) lit. a) şi b);
b) retragerea autorizaţiei pentru o perioadă de 6 luni în cazul încălcării prevederilor art. 39 alin.
(3) lit. c) şi d).
(2) Constatarea abaterilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către
ISCIR pe baza unei verificări inopinate şi a unui proces-verbal de verificare tehnică întocmit de
către un inspector de specialitate din cadrul ISCIR.
(3) Contestarea deciziei de sancţionare se face conform legislaţiei privind contenciosul
administrativ.
(4) Ridicarea suspendării autorizaţiei se face la cererea persoanei juridice prin care se angajează
în respectarea cerinţelor prezentei metodologii. Nerespectarea acestei prevederi conduce la
retragerea autorizaţiei.
(5) Reacordarea autorizaţiei în urma retragerii se face după expirarea termenului de 6 luni în
condiţiile prevăzute de prezenta metodologie.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale

145
ART. 45
(1) Persoanele fizice şi juridice care la data intrării în vigoare a prezentei metodologii au
autorizaţii valabile, emise potrivit dispoziţiilor Ordinului inspectorului de stat şef al Inspecţiei de
Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat nr.
333/2006 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea operatorilor responsabili cu
supravegherea tehnică a instalaţiilor şi a modelului Autorizaţiei pentru supravegherea şi
verificarea tehnică a instalaţiilor şi ale Ordinului inspectorului de stat şef al Inspecţiei de Stat
pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat nr. 382/2009
pentru aprobarea Metodologiei privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea şi
verificarea tehnică în utilizare a instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR - operator
RSVTI, cu modificările ulterioare, pot continua prestarea activităţii ca operator RSVTI până la
data expirării valabilităţii acestora numai pentru activitatea de supraveghere tehnică a
instalaţiilor/echipamentelor.
(2) Toate autorizaţiile eliberate pe termen nelimitat până la data intrării în vigoare a prezentei
metodologii rămân valabile pentru activitatea de supraveghere tehnică a
instalaţiilor/echipamentelor, pentru o perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei
metodologii.
(3) Ştampilele operatorilor RSVTI îşi păstrează valabilitatea până la data expirării autorizaţiilor
prevăzute la alin. (1) şi (2).
ART. 46
Persoanele juridice care au dobândit dreptul de a organiza cursuri în domeniul RSVTI până la
data intrării în vigoare a prezentului ordin pot continua prestarea acestei activităţi până la data
expirării valabilităţii avizării primite de la ISCIR, cu adaptarea corespunzătoare a programei şi a
suportului de curs.
ART. 47
Tarifele aplicate pentru activităţile efectuate de către ISCIR în conformitate cu prevederile
prezentei metodologii sunt cele stabilite în lista de tarife ISCIR, aprobată prin ordin al
ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri.
ART. 48
(1) Regimul sancţionator prevăzut de prescripţiile tehnice ISCIR şi de Legea nr. 64/2008, cu
modificările şi completările ulterioare, în raport cu obligaţiile operatorilor RSVTI - persoană
juridică, precum şi ale deţinătorilor/utilizatorilor de instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR
se aplică în conformitate.
(2) Măsurile administrative luate de către ISCIR asupra persoanelor fizice şi juridice
avizate/atestate/autorizate, prevăzute în prezenta metodologie se publică şi se actualizează pe
site-ul ISCIR: www.iscir.ro
ART. 49
Anexele nr. 1 - 9 fac parte integrantă din prezenta metodologie.
ANEXA 1
la metodologie
Programa analitică (modul A) a programului de instruire în vederea autorizării
______________________________________________________________________________
| Tema |Numărul de |
| |ore de predare| _______________________________________________________________|
______________|
|1|2|

146
|_______________________________________________________________|
______________|
| Legislaţia din România referitoare la domeniul de activitate | 6 |
| al ISCIR: | |
| Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de | |
| siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de | |
| ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, cu | |
| modificările şi completările ulterioare | |
| Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea şi | |
| funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, | |
| Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, cu | |
| modificările şi completările ulterioare | |
|_______________________________________________________________| |
| Hotărâri ale Guvernului care transpun directive europene | |
| specifice: | |
| Hotărârea Guvernului nr. 439/2003 privind stabilirea | |
| condiţiilor de introducere pe piaţă a ascensoarelor, cu | |
| modificările şi completările ulterioare | |
| Hotărârea Guvernului nr. 453/2003 privind stabilirea | |
| condiţiilor de introducere pe piaţă a aparatelor consumatoare | |
| de combustibili gazoşi, republicată, cu modificările şi | |
| completările ulterioare | |
| Hotărârea Guvernului nr. 454/2003 privind stabilirea | |
| condiţiilor de introducere pe piaţă a recipientelor simple | |
| sub presiune, republicată, cu modificările şi completările | |
| ulterioare | |
| Hotărârea Guvernului nr. 941/2003 privind stabilirea | |
| condiţiilor de introducere pe piaţă şi utilizare repetată a | |
| echipamentelor sub presiune transportabile, cu modificările | |
| şi completările ulterioare | |
| Hotărârea Guvernului nr. 1.029/2008 privind condiţiile | |
| introducerii pe piaţă a maşinilor | |
| Hotărârea Guvernului nr. 584/2004 privind stabilirea | |
| condiţiilor de introducere pe piaţă a echipamentelor sub | |
| presiune, cu modificările şi completările ulterioare | |
| Hotărârea Guvernului nr. 1.009/2004 privind stabilirea | |
| condiţiilor de punere în funcţiune a instalaţiilor de | |
| transport pe cablu pentru persoane, cu modificările şi | |
| completările ulterioare |
_______________________________________________________________| |
| Prescripţii tehnice | |
|_______________________________________________________________| |
| Responsabilităţile operatorului RSVTI | |
| Responsabilităţile operatorului RSVTI - persoană fizică | |
| Responsabilităţile operatorului RSVTI - persoană juridică | |
| Responsabilităţile deţinătorilor/utilizatorilor | |

147
| instalaţiilor/echipamentelor | |
_________________________________________________________| |
| Cercetarea avariilor şi accidentelor | |
|_______________________________________________________________|
______________|
| Autorizarea funcţionării instalaţiilor | 8 |
| Autorizarea funcţionării instalaţiilor sub presiune | |
| Autorizarea funcţionării instalaţiilor de ridicat | |
|_______________________________________________________________| |
| Verificarea instalaţiilor în timpul exploatării, periodic, la | |
| scadenţă sau după reparare | |
| Instalaţii sub presiune: | |
| Cazane de abur şi apă fierbinte | |
| Cazane de apă caldă şi abur de joasă presiune | |
| Aparate consumatoare de combustibil | |
| Recipiente sub presiune | |
| Conducte de abur şi apă fierbinte | |
| Conducte pentru fluide sub presiune | |
| Instalaţii de ridicat: | |
| Macarale | |
| Mecanisme de ridicat | |
| Stivuitoare | |
| Nacele şi platforme autoridicătoare | |
| Elevatoare pentru vehicule | |
| Trape de scenă şi trape de decoruri | |
| Echipamente de agrement | |
|_______________________________________________________________|
______________|
| Autorizarea/Prelungirea valabilităţii autorizaţiilor | 2 |
| personalului de deservire | |
| Fochişti | |
| Laboranţi operatori pentru tratarea apei | |
| Automatişti pentru supraveghere şi întreţinere | |
| Operatori la instalaţiile de alimentare cu GPL auto | |
| Macaragii | |
| Legători de sarcină | |
| Manevranţi | |
| Stivuitorişti | |
| Liftieri | |
| Mecanici trolişti | |
|_______________________________________________________________|
______________|
Programa analitică (modul B) a programului de instruire în vederea prelungirii valabilităţii
autorizaţiei
______________________________________________________________________________
| Tema |Numărul de |

148
| |ore de predare|
|_______________________________________________________________|
______________|
| Modificări legislative şi prescripţii tehnice ISCIR | 4 |
|_______________________________________________________________|
______________|
| Efectuarea supravegherii tehnice prin prisma modificărilor | 4 |
| legislative la instalaţii sub presiune şi instalaţii de | |
| ridicat | |
|_______________________________________________________________|
______________|
| Aspecte tehnice specifice legate de activitatea desfăşurată ca| 2 |
| operator RSVTI | |
|_______________________________________________________________|
______________|
| Aplicaţii practice, studii de caz rezultate ca urmare a | 2 |
| activităţii de operator RSVTI | |
|_______________________________________________________________|_______

Hotararea 1139 din 17 noiembrie 2010 (Hotararea 1139/2010)

privind infiintarea, organizarea si functionarea Companiei Nationale pentru Controlul

Cazanelor, Instalatiilor de Ridicat si Recipientelor sub Presiune - S.A., precum si modificarea si
completarea Hotararii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei
de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat Publicat
in Monitorul Oficial 779 din 22 noiembrie 2010 (M. Of. 779/2010)

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. II alin. (2) din
Ordonanta Guvernului nr. 22/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/2008 privind
functionarea in conditii de siguranta a instalatiilor sub presiune, instalatiilor de ridicat si a
aparatelor consumatoare de combustibil,
   Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
   Art. 1. -
(1) Se infiinteaza Compania Nationala pentru Controlul Cazanelor, Instalatiilor de Ridicat si
Recipientelor sub Presiune - S.A., denumita in continuare CNCIR, ca urmare a reorganizarii prin
divizare a Inspectiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si
Instalatiilor de Ridicat, numita in continuare ISCIR.
   (2) CNCIR este persoana juridica romana, de interes strategic national, organizata ca societate
comerciala pe actiuni, cu actionar unic statul roman, conform legilor in vigoare si statutului
prevazut in anexa nr. 1.
   (3) CNCIR are in structura sa 12 sucursale.

149
   (4) CNCIR functioneaza sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de
Afaceri.
   Art. 2. - CNCIR are ca obiect principal de activitate realizarea de testari si analize tehnice, cod
CAEN 7120 - ed. rev. 2/2008, in scopul efectuarii de verificari tehnice in vederea autorizarii
functionarii si de verificari tehnice in utilizare, pentru instalatiile si echipamentele prevazute in
anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008 privind functionarea in conditii de siguranta a instalatiilor sub
presiune, instalatiilor de ridicat si a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificarile si
completarile ulterioare.
   Art. 3. -
(1) Capitalul social al CNCIR este de 28.415.500 lei si reprezinta valoarea activelor imobiliare
cuprinse in patrimoniul preluat prin divizarea partiala a patrimoniului ISCIR conform situatiei
activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, intocmita la 30 iunie 2010.
 (2) Capitalul social este impartit in 284.155 de actiuni nominative, fiecare actiune avand
valoarea nominala de 100 lei.
   (3) Capitalul social este detinut in intregime de statul roman, in calitate de actionar unic, care
isi exercita drepturile si obligatiile prin Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri.
   (4) Predarea-preluarea elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii,
aferente patrimoniului transmis intre ISCIR, pe de o parte, si CNCIR, pe de alta parte, se va face
pe baza de protocol, care se va incheia in termen de cel mult 30 de zile de la data intrarii in
vigoare a prezentei hotarari.
   (5) Patrimoniul transmis de ISCIR se stabileste pe baza bilantului contabil de inchidere, insotit
de balanta de verificare sintetica, contul de rezultat patrimonial, situatia fluxurilor de trezorerie
si celelalte anexe la situatiile financiare intocmite potrivit legii.
   (6) CNCIR va prelua toate drepturile si isi va asuma toate obligatiile corespunzatoare
patrimoniului preluat de la ISCIR si se subroga in toate drepturile si obligatiile ce decurg din
raporturile juridice ale societatii cu tertii, pentru domeniul sau de activitate, inclusiv in litigiile in
curs.
   Art. 4. -
(1) CNCIR are in proprietate bunuri imobile si mobile.
   (2) Bunurile imobile proprietate privata a ISCIR prevazute in anexa nr. 2 trec in proprietatea
CNCIR la data inmatricularii sale in registrul comertului si se regasesc in capitalul social al
acesteia.
   Art. 5. -

150
(1) Personalul din cadrul ISCIR necesar desfasurarii obiectului de activitate al CNCIR se considera
preluat la data inmatricularii acesteia in registrul comertului, cu respectarea dispozitiilor Legii
nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 67/2006
privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor
parti ale acestora.
(2) Drepturile de salarizare si celelalte drepturi de personal, conditiile de munca, obligatiile
generale si specifice, timpul de munca si de odihna, programele de perfectionare profesionala a
salariatilor si alte conditii in care se desfasoara procesul muncii se stabilesc prin contractul
colectiv de munca la nivel de unitate, incheiat in conditiile legii, in termen de cel mult 90 de zile
de la data inmatricularii CNCIR in registrul comertului.
   (3) Pana la negocierea noului contract colectiv de munca, personalul preluat de CNCIR isi va
pastra salariile si drepturile salariale avute anterior in cadrul ISCIR.
   Art. 6. - Hotararea Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei de
Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 37 din 21 ianuarie 2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
   1. La articolul 1, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
   "(3) Patrimoniul ISCIR la data de 30 iunie 2010 este de 57.719.779 lei."
   2. La articolul 3 alineatul (1), litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
   "c) autorizeaza, in conformitate cu cerintele tehnice si in conditiile stabilite in prescriptiile
tehnice si de Legea nr. 64/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, persoane fizice sau
juridice care realizeaza, pentru instalatii si echipamente, verificari tehnice in vederea autorizarii
functionarii, verificari tehnice in utilizare, verificari tehnice in utilizare pentru stabilirea duratei
remanente de viata, activitati de construire, montare, instalare, punere in functiune,
supraveghere tehnica, lucrari de revizie, reparatii si de intretinere; pentru
instalatiile/echipamentele din domeniul nuclear se vor respecta si dispozitiile Legii nr. 111/1996
privind desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare,
republicata, cu modificarile ulterioare;".
 3. La articolul 3 alineatul (1), dupa litera c) se introduce o noua litera, litera c 1), cu urmatorul
cuprins:
   "c1) efectueaza verificari tehnice in vederea autorizarii si verificari tehnice in utilizare la
instalatii/echipamente, in conditiile stabilite de Legea nr. 64/2008, cu modificarile si
completarile ulterioare;".
   4. La articolul 3 alineatul (1), litera d) se modifica si va avea urmatorul cuprins:

151
"d) autorizeaza, in conformitate cu cerintele tehnice si in conditiile stabilite in prescriptiile
tehnice, functionarea instalatiilor si echipamentelor prevazute in anexa nr. 1;".
   5. La articolul 3 alineatul (1), litera l) se abroga.
   6. La articolul 3, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1 1), cu urmatorul
cuprins:
   "(11) Autorizarile prevazute la alin. (1) lit. c) si e) se pot baza pe rapoarte de evaluare tehnica,
intocmite in conditiile stabilite in prescriptiile tehnice."
   7. La articolul 4, alineatele (1) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
   "Art. 4. - (1) In cadrul ISCIR functioneaza 5 inspectii teritoriale fara personalitate juridica,
prevazute in anexa nr. 3.
   (4) Salarizarea personalului din cadrul ISCIR se realizeaza potrivit reglementarilor in vigoare
aplicabile personalului platit din fonduri publice."
   8. La articolul 5, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
   "(4) Inspectorul de stat sef numeste si revoca, prin ordin, inspectorul de stat sef adjunct,
inspectorii sefi ai inspectiilor teritoriale si conducatorii structurilor din cadrul ISCIR prevazute la
alin. (6)."
   9. La articolul 7, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
   "(2) ISCIR are dreptul de a solicita informatii si documente de la persoanele fizice sau juridice
care proiecteaza, construiesc, monteaza, instaleaza, pun in functiune, realizeaza supravegherea
tehnica, executa revizii, repara, intretin, detin, exploateaza, efectueaza verificari tehnice in
vederea autorizarii functionarii, verificari tehnice in utilizare si verificari tehnice in utilizare
pentru stabilirea duratei remanente de viata si de la cele ce pun la dispozitie pe piata
instalatii/echipamente, cu respectarea actelor juridice obligatorii ale Uniunii Europene care
armonizeaza conditiile de comercializare a produselor sau a actelor normative de punere in
aplicare a acestei legislatii, dupa caz."
 10. La articolul 7, alineatul (4) se abroga.
   11. Articolul 9 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
   "Art. 9. - Finantarea activitatii ISCIR se asigura integral de la bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, potrivit legii. Veniturile obtinute din
perceperea de tarife si din prestarea altor servicii de catre ISCIR in conditiile legii, se fac venituri
la bugetul de stat."
   12. La articolul 10, alineatul (3) se abroga.
   13. Anexele nr. 2-4 se modifica si se inlocuiesc cu anexele nr. 3-5 la prezenta hotarare.

152
   14. In cuprinsul textului, sintagmele "ministrul economiei" si "Ministerul Economiei" se
modifica si se inlocuiesc cu sintagmele "ministrul economiei, comertului si mediului de afaceri"
si, respectiv, "Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri".
   Art. 7. - Hotararea Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea si functionarea Inspectiei de
Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 37 din 21 ianuarie 2002, cu modificarile si
completarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta hotarare,
se va republica, dandu-se textelor o noua numerotare.
   Art. 8. - La data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, in anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului
nr. 1.634/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei, Comertului si
Mediului de Afaceri, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 4 ianuarie
2010, cu modificarile si completarile ulterioare, la litera A punctul I, pozitia nr. 1 se modifica si
va avea urmatorul cuprins:
   "1. Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de
Ridicat - ISCIR - 125 de posturi".
   Art. 9. - Anexele nr. 1-5 fac parte integranta din prezenta hotarare.
INSPECŢII   TERITORIALE
ale Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat

Nr. Inspecţii teritoriale ale Inspecţiei de Stat pentru Controlul Raza de activitate a inspecţiilor
crt. Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de teritoriale
Ridicat

1. Inspecţia Teritorială ISCIR Bucureşti - Bucureşti

- judeţul Argeş
- judeţul Constanţa
- judeţul Călăraşi
- judeţul Dâmboviţa
- judeţul Dolj
- judeţul Giurgiu
- judeţul Gorj
- judeţul Ialomiţa
- judeţul Ilfov

153
 - judeţul Mehedinţi
- judeţul Olt
- judeţul Tulcea
- judeţul Vâlcea
- judeţul Teleorman

2. Inspecţia Teritorială ISCIR Bacău - judeţul Bacău

- judeţul Botoşani
- judeţul Brăila
- judeţul Iaşi
- judeţul Galaţi
- judeţul Neamţ
- judeţul Suceava
- judeţul Vaslui
- judeţul Vrancea

3. Inspecţia Teritorială ISCIR Braşov - judeţul Braşov

- judeţul Buzău
- judeţul Covasna
- judeţul Harghita
- judeţul Prahova

4. Inspecţia Teritorială ISCIR Oradea - judeţul Arad

- judeţul Bihor
- judeţul Caraş-Severin
- judeţul Maramureş
- judeţul Satu Mare
- judeţul Sălaj
- judeţul Timiş
- judeţul Hunedoara

154
5. Inspecţia Teritorială ISCIR Sibiu - judeţul Alba
- judeţul Bistriţa-Năsăud
- judeţul Cluj
- judeţul Mureş
- judeţul Sibiu

SUCURSALELE - Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat

şi Recipientelor sub Presiune - S.A.

Nr. crt. Sucursală

1. CNCIR Bacău Bacău
2. CNCIR Cluj-Napoca Cluj
3. CNCIR Constanţa Constanţa
4. CNCIR Craiova Craiova
5. CNCIR Galaţi Galaţi
6. CNCIR laşi Iaşi
7. CNCIR Piteşti Piteşti
8. CNCIR Ploieşti Ploieşti
9. CNCIR Sibiu Sibiu
10. CNCIR Suceava Suceava
11. CNCIR Târgu Mureş Târgu Mureş
12. CNCIR Timişoara Timişoara

155
156