Sunteți pe pagina 1din 2

Temperatura

Temperatura este o marime fizică a unui sistem care exprima


dacă sistemul respectiv este mai cald sau mai rece. Astfel,
materialul cu o temperatură mai ridicată este mai cald, iar cel cu o
temperatură joasă mai rece. Ea indică viteza cu care atomii ce
alcătuiesc o substanță care se mișcă, în cazul încălzirii viteza lor
crescând. Oamenii de știință afirmă că la o temperatură extrem de
scăzută, numită zero absolut, atomii sau moleculele și-ar înceta
mișcarea complet. Temperatura împreună cu lumina face parte din
factorii ecologici.
Temperatura 0 K este cea numită zero absolut și este punctul în
care moleculele și atomii au cea mai mică energie termică. De
obicei se folosesc două scări de temperatură, scara Celsius, cu
precădere în țările europene și scara Fahrenheit, în Statele Unite.
Acestea se definesc cu ajutorul scării Kelvin care constituie scara
fundamentală a temperaturilor în știință și tehnică.
Un grad Celsius reprezintă a 1/273,16-a parte din intervalul
cuprins între punctul triplu al apei (0,01 °C) și punctul de zero
absolut (-273,15 °C), la presiune normală. Raportul de
conversiune:
T(°C)=T(K) - 273,15
T(°F) = 9/5 T(K) - 459,67
În biologie, mai exact în botanică, ecologie și ecologie montană,
temperatura la care plantele pot crește și se pot dezvolta șe
numește biotemperatură. Biotemperatura trebuie să fie peste
punctul de îngheț al apei (0 grade Celsius sau 273,16 Kelvin),
întrucât plantele hibernează la temperaturi negative pe scara
Celsius.
Experimental se constată că dacă două sisteme termodinamice
A și B sunt puse în contact termic (între ele este posibil un schimb
de căldură) atunci sistemele ori rămân mai departe în starea de
echilibru termodinamic inițial, ori stările de echilibru ale
sistemelor sunt perturbate, iar după un anumit timp, în urma
schimbului de căldură, se stabilește o altă stare de echilibru
termodinamic pentru sistemele A si B. Dacă punem apoi sistemul
compus (A+B) în contact termic cu un al treilea sistem C, fie că
echilibrul stabilit între sistemele A și B nu se modifică, fie că acest
echilibru este perturbat și după un anumit timp toate cele trei
sisteme trec într-o nouă stare de echilibru termodinamic.
Astfel este pusă în evidență proprietatea de tranzitivitate a
echilibrului termodinamic. Starea de echilibru termodinamic a
unui sistem este determinată de parametrii externi și de o mărime
θ numită temperatură empirică, ce caracterizează starea internă a
sistemului. Se spune ca temperatura este un parametru de stare al
sistemului. Temperatura este o mărime scalară.
Temperatura empirică la echilibru este aceeași pentru toate
sistemele aflate în contact termic și rămâne neschimbată după
întreruperea contactului termic. Proprietatea de tranzivitate a
echilibrului termic permite compararea valorilor parametrului θ
pentru diferite sisteme folosind un alt corp ca intermediar. Prin
urmare, dacă două sisteme puse în contact nu-și schimbă starile
termodinamice inițiale, cele două sisteme sunt caracterizate de
aceeași temperatură empirică θ, iar dacă stările inițiale se
schimbă, atunci cele două corpuri au temperaturi empirice
diferite.