Temperatură

Temperatura este o mărime fizică a unui sistem care exprimă cantitativ proprietatea de

mai cald sau mai rece a sistemului respectiv. Astfel, materialul cu o temperatură mai
ridicată este mai cald, iar cel cu o temperatură joasă mai rece. Temperatura este un
parametru care caracterizează viteza cu care se mișcă atomii ce alcătuiesc o substanță. În
cazul încălzirii unui corp viteza poate crește până la o anumită limită. Oamenii de
știință[care?] afirmă că la o temperatură extrem de scăzută, numită zero absolut, atomii sau
moleculele și-ar înceta mișcarea complet, dar atingerea acestei valori nu este posibilă prin
mijloace termodinamice.
Temperatura este un parametru fundamental de stare care caracterizează starea termică
a unui corp, mai exact, starea de echilibru termodinamic. Condițiile stării de echilibru
termodinamic sunt exprimate prin cele două postulate ale termodinamicii:

 Primul postulat, denumit și principiul general al termodinamicii, se referă la

faptul că un sistem izolat ajunge totdeauna, după un interval de timp, în starea
de echilibru termodinamic și nu poate ieși, singur, de la sine, din această stare:
Conform acestui postulat, dacă un sistem izolat este scos din starea de echilibru
termodinamic, el va reveni la condițiile stării de echilibru după un interval de
timp, numit timp de relaxare.
 Al doilea postulat, numit și principiul zero al termodinamicii, precizează
proprietățile sistemului aflat în stare de echilibru termodinamic, prin două
formulări echivalente:
o Orice mărime de stare a unui sistem aflat în condiții de echilibru
termodinamic poate fi determinată în funcție de parametrii de stare
externi ai sistemului și de o mărime ce caracterizează starea
interioară a sistemului, numită temperatură
o Două sisteme termodinamice aflate în echilibru termic cu un al treilea
sistem, se găsesc în echilibru între ele.
O bază pentru definirea temperaturii poate fi obținută din principiul zero al termodinamicii, care prevede
că dacă două sisteme, A și B, sunt în echilibru termic, și un al treilea sistem C este în echilibru termic
cu sistemul A atunci sistemele B și C vor fi, de asemenea, în echilibru termic. Acesta este un fapt
empiric, pe baza observării, și nu a teoriei. Deoarece A, B, și C sunt în echilibru termic, este rezonabil
să spunem că fiecare dintre aceste sisteme partajează o valoare comună a unor proprietăți. Numim
această proprietate temperatură.[1][2][3]
Este de asemenea posibil să se definească temperatura pe baza celui de al doilea principiu al
termodinamicii, care se ocupă cu entropia. Entropia este o măsură a dezordinii într-un sistem. Al doilea
principiu prevede că orice proces va duce la o schimbare sau o creștere netă a entropiei universului.
Acest lucru poate fi înțeles în termeni de probabilitate. Luați în considerare o serie de aruncări de
monede. Un sistem perfect ordonat ar fi unul în care fiecare ban va cădea fie ban fie marcă. Pentru
orice număr de aruncări de monede, există doar o singură combinație de rezultate corespunzătoare
acestei situații. Pe de altă parte, există mai multe combinații care pot duce la sisteme dezordonate sau
mixte, unde unele monezi sunt ban și altele sunt marcă. Pe măsură ce numărul de monede aruncate
crește, numărul de combinații corespunzătoare sistemului imperfect crește. Pentru un număr foarte
mare de aruncări de monede, numărul de combinații corespunzătoare de ~ 50% ban și ~ 50% marcă
domină, și obținerea unui rezultat semnificativ diferit de cel de 50/50 devine extrem de improbabil.
Astfel, sistemul progresează în mod natural la o stare de dezordine sau entropie maximă.[4]

Experimental se constată că dacă două sisteme termodinamice A și B sunt puse în contact termic (între
ele este posibil un schimb de căldură) atunci sistemele ori rămân mai departe în starea de echilibru
termodinamic inițial, ori stările de echilibru ale sistemelor sunt perturbate, iar după un anumit timp, în
urma schimbului de căldură, se stabilește o altă stare de echilibru termodinamic pentru sistemele A si
B. Dacă punem apoi sistemul compus (A+B) în contact termic cu un al treilea sistem C, fie că echilibrul
stabilit între sistemele A și B nu se modifică, fie că acest echilibru este perturbat și după un anumit timp
toate cele trei sisteme trec într-o nouă stare de echilibru termodinamic. Astfel este pusă în evidență
proprietatea de tranzitivitate a echilibrului termodinamic. Starea de echilibru termodinamic a unui sistem
este determinată de parametrii externi și de o mărime θ numită temperatură empirică, ce
caracterizează starea internă a sistemului. Se spune ca temperatura este un parametru de stare al
sistemului. Temperatura este o mărime scalară.
Temperatura empirică la echilibru este aceeași pentru toate sistemele aflate în contact termic și rămâne
neschimbată după întreruperea contactului termic. Proprietatea de tranzitivitate a echilibrului termic
permite compararea valorilor parametrului θ pentru diferite sisteme folosind un alt corp ca intermediar.
Prin urmare, dacă două sisteme puse în contact nu-și schimbă stările termodinamice inițiale, cele două
sisteme sunt caracterizate de aceeași temperatură empirică θ, iar dacă stările inițiale se schimbă,
atunci cele două corpuri au temperaturi empirice diferite.