Sunteți pe pagina 1din 3

Versiune imprimabila: Bunica

Page 1 of 3
Imprima povestea!

Bunica
O vaz, ca prin vis. O vaz limpede, asa cum era. Nalta, usc at iva, cu parul alb si cret, cu ochii caprui, cu gura strnsa si cu buza de sus crestat a n dinti de pieptene, de la nas n jos. Cum daschidea poarta, i saream nainte. Ea baga binisor mna n sn si-mi zicea: - Ghici... - Alune! - Nu. - Stafide! - Nu. - Naut! - Nu. - Turta-dulce! - Nu. Pna nu ghiceam, nu scotea mna din s n. Si totdauna snul ei era plin. i sarutam mna. Ea-mi da parul n sus si ma saruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul gradinii. Ea si nfigea furca cu caierul de in n bru si ncepea sa trag a si s a rasuceasc a un fir lung si subtire. Eu ma culcam pe spate si lasam alene capul n poala ei. Fusul mi sfria pe la urechi. Ma uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se parea ca se scutura o ploaie albastra. - Ei, ce mai vrei? mi zicea bunica. Sursul ei ma gdila n crestetul capului. - Sa spui... Si niciodat a nu ispravea basmul. Glasul ei dulce ma leg ana; genile mi se prindeau si adormeam; uneori tresaream s-o ntrebam cte ceva; ea ncepea sa spuie, si eu visam nainte. - A fost odata un mparat mare, mare... - Ct de mare? - Mare de tot. Si-si iubea mparateasa ca ochii din cap. Dar copii nu avea. Si i parea rau, i parea rau ca nu avea copii... - Bunico, e rau sa nu ai copii? - Fireste ca e rau. Casa omului fara copii e casa pustie. - Bunico, dar eu n-am copii si nu-mi pare rau. Ea lasa fusul, rdea, mi dasfacea parul crliontat n doua s i ma saruta n crestetul capului. Cte-o frunza se dasprindea din ramuri si cadea leganndu-se. Eu m a luam cu ochii dupe ea si ziceam: - Spune, bunico, spune. - Si asa, i parea grozav de rau ca nu avea copii. Si... nu mai putea de parere de rau ca nu are copii... ntr-o zi veni la el un mos batrn, batrn, ca-si tra barba pe jos de batrn si de cocosat ce era. Si era mic, mic de tot... - Ct era de mic?

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=040.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Bunica

Page 2 of 3

- Poate sa fi fost, a sa, cam ca tine. - Va sa zic a, nu era mic, mic de tot... - Era mic, da' nu asa mic de tot. Si cum veni i zise: "Maria-ta, ai doi meri n gradina, unul lnga altul, c a nu stii care sunt ramurile unuia si care sunt ale altuia; si cnd nfloresc nu stii care sunt florile unuia si care sunt ale altuia; si asti doi meri nfrunzesc, nfloresc, se scutura si mere nu fac. Maria-ta, sa stii ca atunci cnd or lega rod asti doi meri, mparateasa o sa ramie grea si o sa nasc a un cocon cu totul si cu totul de aur"... Piticul se duse, si mparatul alerga n gradina, si cauta, cauta peste tot locul, pna dete peste ai doi meri. Merii se scuturasera de flori, ca sub ei parca ninsese, dar rod nu legasera. - De ce nu legau rod, bunico? - Stiu eu?... Dumnezeu stie... Era asa de cald... asa de bine n poala bunichii... o adiere ncetinica mi racorea fruntea... norii albi, alunecnd pe cerul albastru, ma ameteau... nchideam ochii. Ea spunea, spunea nainte, mulgnd repede si usurel firul lung din caierul de in. - Si se gndi mparatul ce sa fac a, ce sa dreag a ca merii sa fac a mere. Unii l sfatuiau ca sa-i ude mereu; si i-a udat mereu; altii ziceau sa le dea mai mult soare; si mparatul a taiat toti pomii de jur mprejur. Si merii nfloreau n fitece saptamna, si se scuturau, si rod nu legau. ntr-o zi veni la mparat o baba batr na, batrna si zb rcita, ca mine de zb rcita, si mica, mica, ca tine de mic a... - Ca mosu de mica? - Da, ca mosu... - Atunci nu era mica de tot... - Asa mica de tot nu era. Si zise mparatului: "M aria-ta, pna n-oi mulge un ulcior de lapte de la Zna Florilor, ce doarme dincolo de Valea Plngerii, ntr-o cmpie de musetel, si n-oi uda merii cu laptele ei, merii nu leaga rod. Dar sa te pazesti, maria-ta, ca ndata ce te-or simti florile, ncep sa se miste, sa se bata, si multe se apleaca pe obrajii ei, si ea se dasteapta, ca doarme mai usor ca o pasare; si vai de cel ce l-o vedea, ca-l preface, dupe cum o apuca-o toanele, n buruian a pucioasa or n floare mirositoare, dar d-acolo nu se mai misca"... - Dar ce, ai adormit, flacaul mamei? Tresaream. - A, nu... stiu unde ai ramas... la-a-a... Zna Florilor... Auzisem prin vis. Pleoapele-mi c adeau ncarcate de lene, de somn, de multumire. Si ma simteam usor, ca un fulg plutind pe o apa care curge ncet, ncetinel, ncetisor... Si bunica spunea, spunea nainte, si fusul sfr-sfr pe la urechi, ca un bondar, ca acele cntece din burienile n care adormisem de attea ori. - Si mparatul a ncalecat pe calul cel mai bun... - Cel mai bun... ngnam eu, de frica ca sa nu ma fure somnul. - ... s-a luat o dasaga cu merinde si a plecaaat... - ... s-a plecaaat... - Si s-a dus, s-a dus, s-a dus... - ... s-a dus, s-a dus... - Pna a dat de o padure mare si ntunecoasa... - ... ntunecoasa... - ... de nu se vedea prin ea. Si acolo si-a legat calul d-un stejar batrn, s-a pus dasagele capati si a nchis ochii ca sa se odihneasca. Si... pasamite padurea cnta si vorbea, ca era fermecata. Si... cum i aducea soapte de departe, de pe unde ea

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=040.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Bunica

Page 3 of 3

era ca un fum, mparatul adormi, si dormi, si dormi... Cnd m-am d asteptat, bunica ispravise caierul. Dar basmul? Cu capul n poala bunichii, niciodata n-am putut asculta un basm ntreg. Avea o poala fermecata, si un glas, si un fus cari ma furau pe nesimtite si adormeam fericit sub privirile si zmbetul ei.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=040.php

7/12/2003