Condurache-Bota Simona, Fenomene termice – grup de lecții pentru clasa a VI-a,

Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați, 2021; REDISTRIBUIREA INTERZISĂ!!!

Capitolul al IV-lea FENOMENE TERMICE

Atom = cea mai mică parte a unei substanțe care nu mai poate fi divizată prin metode chimice obișnuite.

Moleculă = cea mai mică particulă dintr-o substanță (omogenă) care mai păstrează compoziția procentuală și
toate proprietățile chimice ale acelei substanțe.
Exemple:
- De atomi (molecule monoatomice): hidrogen (H), oxigen atomic (O), carbon (C), heliu (He), aur (Au), argint
(Ag), platină (Pt)
- De molecule biatomice și poliatomice: oxigen molecular (O2), dioxidul de carbon (CO2), apa (H2O)

Agitația termică = mișcarea permanentă, haotică și spontană a atomilor sau moleculelor oricărui corp, indiferent
de starea lui de agregare. Agitația termică se intensifică o dată cu creșterea temperaturii.

Difuzia = fenomenul de pătrundere a moleculelor unei substanțe printre moleculele altei substanțe datorită
agitației termice. (Ex.: o picătură de cerneală pusă într-un pahar cu apă, fum în aer etc.)
starea termică sau stare de încălzire a unui corp = starea unui corp care poate fi descrisă prin noţiunile de cald
sau rece.
Observații:
 Senzaţiile de cald sau de rece sunt senzaţii relative, subiective.
 Gradul de încălzire a corpurilor este o proprietate ce poate fi măsurată, deci poate fi determinată în
mod obiectiv. Corpurile pot fi ordonate după starea lor termică (mai calde, mai reci).
Definiția temperaturii:
- intuitivă: Temperatura = mărimea fizică scalară care măsoară starea de încălzire a corpurilor.
- științifică: Temperatura = mărimea fizică scalară care exprimă cantitativ agitația termică a unei substanțe.

Observație: Cu cât temperatura unei substanțe este mai mare, cu atât agitația termică este mai intensă.

Energia = mărimea fizică scalară care exprimă capacitatea unui corp de a avea un efect (static sau dinamic).
Simboluri pentru energie: W,E; unitate de măsură în SI: E SI  1J (Joule)
Căldura = mărimea fizică scalară care reprezintă o formă a schimbului de energie între un corp și mediul exterior
care determină schimbarea stării de agitație termică a sistemului (încălzire/răcire sau schimbarea stării de
agregare).
Corpuri în contact termic = corpuri cu temperaturi diferite, care schimbă căldură între ele.
Corpuri în echilibru termic = corpuri care au aceeași temperatură; dacă sunt puse în contact termic, nu schimbă
căldură între ele.
Principiul echilibrului termic: „Mai multe corpuri cu temperaturi diferite, puse în contact termic, dar izolate de
mediul exterior, vor ajunge, după un timp, la echilibru termic.”
Când punem două corpuri în contact termic, după un timp ele ajung la aceeași temperatură. Între cele două
corpuri are loc un schimb (transfer) de căldură astfel:
 Corpul cald cedează căldură celui rece și se răcește.
 Corpul rece primește căldură de la corpul cald și se încălzește.
Transferul de căldură de la un corp la altul are loc până la egalizarea temperaturii celor două corpuri.

Principiul egalităţii schimbului de căldură: „Când se efectuează un schimb de căldură între două sisteme de
corpuri, există totdeauna egalitate între căldura cedată de un sistem de corpuri şi căldura primită de celălalt
sistem.”
Principiul egalităţii cantităţilor de căldură care intervin în fenomenele inverse: „Când un fenomen se petrece
într-un sens cu absorbţia unei cantităţi de căldură, la fenomenul invers se va degaja aceeaşi cantitate de căldură.”
Adică, încălzind un corp cu un număr de grade, el va absorbi o cantitate de căldură egală cu aceea pe
care o degajă când se răceşte cu acelaşi număr de grade.
Principiul tranzitivității echilibrului termic: Dacă sistemul A este în echilibru termic cu sistemul C și sistemul B
este în echilibru termic tot cu sistemul C, atunci sistemele A și B sunt și ele în echilibru termic.
• Simbolul pentru temperatură:
T – temperatura absolută; se măsoară în Kelvin (în trecut, se spunea grad Kelvin)
t – temperatura empirică; se măsoară în grade Celsius
• Unitatea de măsură în Sistemul Internațional: T si  1K (Kelvin).
1
 Condurache-Bota Simona, Fenomene termice – grup de lecții pentru clasa a VI-a,
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați, 2021; REDISTRIBUIREA INTERZISĂ!!!

Kelvinul este o unitate de măsură fundamentală, la fel ca metrul, secunda, kilogramul etc.
Există însă şi alte unităţi de măsură pentru temperatură: gradul Celsius, gradul Fahrenheit, gradul Rankine.

Instrument de măsură pentru temperatură: Termometrul = un dispozitiv care conține o substanță numită corp
termometric care are o mărime termometrică.
Mărime termometrică = mărime fizică care depinde de temperatură după o lege cunoscută.
Această variaţie este de preferat să fie liniară, deoarece o variaţie liniară asigură ca unui anumit grad de încălzire
să-i corespundă o unică valoare a temperaturii
Exemple de corpuri termometrice: gaze, lichide (alcool, mercur etc), metale
Exemplu de mărimi termometrice: volum de lichid, lungimea unui fir metalic

Etalonarea unui termometru = stabilirea unei corespondențe între temperatura termometrului şi valoarea
măsurată a mărimii fizice care caracterizează corpul termometric.
Orice scară de temperatură trebuie să aibă două repere, uşor de reprodus, cărora li se asociază în mod
convențional două valori distincte pentru temperatură. În scara respectivă, gradul se obţine divizând intervalul
dintre cele două repere într-un anumit număr de intervale egale.

Presiunea atmosferică = raportul dintre forța F de apăsare a aerului perpendicular pe o suprafață de

Fperpendicular F SI N
arie S și aria acelei suprafețe: p  p SI   1 2  1Pa (Pascal)
S S SI m

După modul de alegere a temperaturilor de reper, se pot deosebi următoarele scări de temperatură:
1. scara Celsius, care fixează următoarele puncte termometrice:
a) starea de echilibru dintre apa pură şi gheaţa care se topeşte la presiune atmosferică normală (101325 Pa),
pentru care t1=00C;
b) starea de echilibru termic dintre apă şi vaporii săi, la presiune atmosferică normală, pentru care t 2=100 0C;
2. scara Fahrenheit fixează aceleaşi puncte de reper ca şi scara Celsius, dar le atribuie temperaturile empirice:
t0=32F şi t1=212F.
3. scara absolută de temperatură, care a fost introdusă pentru a elimina complet arbitrarul din definiţia
temperaturii, scară în care se consideră o singură temperatură de reper, corespunzătoare punctului triplu
al apei (starea în care coexistă toate cele 3 stări de agregare ale apei: solidă, lichidă și gazoasă(, căruia
i se atribuie temperatura absolută T0  273,15 K .
Legătura dintre temperaturile măsurate cu ajutorul scărilor Kelvin și Celsius: T (K) = t (0C) + 273,15

Observații:
t  0 C   T  K  t  0 C   T  0 F 
 , dar:
2
 Condurache-Bota Simona, Fenomene termice – grup de lecții pentru clasa a VI-a,
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați, 2021; REDISTRIBUIREA INTERZISĂ!!!

 Scara Kelvin este o scară de temperatură care are doar temperaturi pozitive. O diviziune pe scara
Kelvin este egală cu o diviziune pe scara Celsius. Temperaturii de zero grade Celsius îi corespunde o
temperatură de 273,15 K.
 În scara Fahrenheit, temperaturii de îngheţ a apei pure i se atribuie valoarea de 320F, iar temperaturii
la care fierbe apa pură la presiune atmosferică normală i se atribuie valoarea de 2120F. Evident, cele
două repere vor fi separate de 180 de diviziuni (grade Fahrenheit)

Valori de temperatură în natură:

3
 Condurache-Bota Simona, Fenomene termice – grup de lecții pentru clasa a VI-a,
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați, 2021; REDISTRIBUIREA INTERZISĂ!!!

Transmiterea căldurii de la corpul mai cald la corpul mai rece se poate face în trei feluri:
- prin conducție (prin atingere – ex: linguriţa rece, pusă în contact cu ceaiul cald, se va încălzi, sau din aproape
în aproape – ex: la metale, de la capătul încălzit spre cel neîncălzit.
- prin convecție – prin intermediul unui fluid în mișcare pe verticală: Fluidele calde au, de regulă, o densitate
redusă, deci, fiind mai ușoare urcă, iar fluidele mai reci au, de regulă, o densitate mai mare, deci sunt mai grele
și coboară  apar curenți verticali ascendenți (în sus) și descendenți (în jos). Ex: mână care se încălzește
deasupra unei flăcări, mișcarea perdelei deasupra unui calorifer
- prin radiație - de la un corp cald, de la distanță. De exemplu, planeta noastră este încălzită prin radiațiile termice
de la Soare, care sunt de energii mai mici decât radiațiile vizibile.
Observație: Transmiterea căldurii prin radiație se poate face și în vid ( = lipsa oricărei substanțe, mediu gol),
însă transmiterea căldurii prin conducție și convecție necesită existența unei substanțe/mediu prin care să se
propage energia termică.

Stări de agregare. Transformări de fază

Starea de agregare = formă de organizare a materiei, omogenă din punct de vedere al proprietăţilor
fizice şi chimice.
În Fizica clasică, materia/substanțele există în trei stări de agregare, în funcție de temperatura și de
presiunea lor: stările solidă, lichidă şi gazoasă.
În Fizica modernă, sunt cunoscute alte două stări de agregare ale substanţei: plasma şi
condensatul Bose-Einstein. Plasma poate fi generată doar la temperaturi foarte mari, iar condensatul Bose-
Einstein poate fi obţinut doar la temperaturi foarte scăzute.

În tabelul de mai jos sunt redate proprietăţile corpurilor în funcţie de starea de agregare în care se află:

4
 Condurache-Bota Simona, Fenomene termice – grup de lecții pentru clasa a VI-a,
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați, 2021; REDISTRIBUIREA INTERZISĂ!!!

În tabelul de mai jos sunt redate proprietăţile corpurilor în funcţie de starea de agregare în care se află:

starea distanțe între

tărie forțe de Compresibilitate
Nr. de grad de ordonare particulele volum formă curgere
interacțiune (scăderea volumului)
agregare componente
ridicat, la distanță,
1. solide puternice formează o structură mici propriu proprie nu curg Redusă
cristalină
redus, pe distanțe nu au formă proprie, iau forma Sunt, practic,
2. lichide medii medii propriu curg
mici vasului în care sunt puse incompresibile
nu au, ocupă tot volumul nu au formă proprie, iau forma
3. gaze slabe inexistent mari curg Ușor compresibile
avut la dispoziție vasului în care sunt puse

5
 Condurache-Bota Simona, Fenomene termice – grup de lecții pentru clasa a VI-a,
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați, 2021; REDISTRIBUIREA INTERZISĂ!!!

Fluid = substanță care curge.

Observații:
 Lichidele și gazele sunt fluide.
 Substanțele își pot schimba starea de agregare prin încălzire sau răcire.
 Schimbarea de stare de agregare (transformare de fază) se produce la o temperatură fixă, care depinde
de natura substanței și de presiunea atmosferică și care nu depinde de sensul transformării:
t topire  tsolidificare ;
t vaporizare  t condensare ;
tsublimare  tdesublimare

Exemple:
ttopire tfierbere ttopire tfierbere
Nr Substanţa Nr Substanţa
[0C] [0C] [0C] [0C]
1 Apă 0 100 8 Fier 1539 2900

2 Acetonă -95 56,5 9 Mercur -38,87 356,58

3 Aluminiu 660,1 2400 10 Naftalină 80,2 218

4 Argint 960,8 2180 11 Platină 1769 3800

5 Aur 1063 2660 12 Plumb 327,3 1750

6 Calciu 850 1440 13 Wolfram 3380 5700

7 Cupru 1083 2580 14 Zinc 419,5 907

căldură latentă de transformare = cantitatea de căldură schimbată de o substanță cu mediul exterior, atunci
când își schimbă starea de agregare.

6
 Condurache-Bota Simona, Fenomene termice – grup de lecții pentru clasa a VI-a,
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați, 2021; REDISTRIBUIREA INTERZISĂ!!!

Topire = procesul de trecere a substanţei din stare solidă în stare lichidă, la temperatură bine determinată.
Solidificare = procesul de trecere a substanţei din stare lichidă în stare solidă, la temperatură bine
determinată.
Vaporizare = procesul de trecere a substanţei din stare lichidă în staregazoasă, la temperatură bine
determinată.
Evaporare = vaporizarea care are loc la suprafața liberă a unui lichid (la contactul cu atmosfera). Evaporarea
are loc la orice temperatură
Fierberea = vaporizarea care are loc în tot volumul unui lichid. Fierberea are loc la o temperatură constantă,
care depinde de natura lichidului și de presiunea atmosferică.
Condensare = procesul de trecere a substanţei din stare gazoasă în stare lichidă, la temperatură bine
determinată.
Sublimare = procesul de trecere a unei substanţe din stare solidă direct înstare gazoasă;
Desublimare = procesul de trecere a unei substanţe din stare gazoasă direct înstare solidă;

Exemple: zăpada şi gheaţa sublimează trecând direct din starea solidă în starea de vapori (aşa se explică
uscarea rufelor îngheţate iarna). Tot prin fenomenul de sublimare se explică şi mirosul unor corpuri solide
(săpun, detergent).

Observații:
 Topirea, vaporizarea şi sublimarea sunt procese care au loc cu absorbţie de căldură.
 Solidificarea, condensarea şi desublimarea sunt procese care au loc cu cedare de căldură.
 Căldura absorbită la o transformare de stare de agregare este egală cu căldura cedată la
transformarea inversă:
Qtopire  Qsolidificare ;
Qvaporizare  Qcondensare
Qsublimare  Qdesublimare

Diagramă de variație a temperaturii și de transformare de stare de agregare

7
 Condurache-Bota Simona, Fenomene termice – grup de lecții pentru clasa a VI-a,
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați, 2021; REDISTRIBUIREA INTERZISĂ!!!

Circuitul apei în natură

Pe Terra există mari suprafețe de apă, sub formă de râuri, lacuri, mări şi oceane. Sub acţiunea căldurii
transmise prin RADIAȚIE de Soare, aceste ape se evaporă în aerul atmosferic.
Ceață = suspensie (plutesc în aer) de picături de apă aflate în atmosferă la altitudini mai mici de 1 km, care
scade vizibilitatea.
Nor = suspensie de picături de apă și/sau cristale de gheață aflate în atmosferă la altitudini mai mari de 1 km.
Precipitații:
- verticale: ploaie, ninsoare, lapoviță,
- orizontale: polei, rouă, brumă, chiciură
Există mai multe procese care fac posibil circuitul apei în natură:
 Când picăturile mici de apă din care sunt formaţi norii se unesc, fiind mai mari și mai grele nu mai pot
pluti în atmosferă şi cad pe pământ sub formă de ploaie.
 Iarna, când temperatura aerului scade sub 0°C, picăturile de apă din nori îngheaţă (se solidifică) sub
forma unor ace, care prin unire formează cristale mai mari, numite fulgi de zăpadă.
 În dimineţile care urmează după nopţile senine de vară apare roua prin condensarea vaporilor de apă
din aer la contactul cu suprafaţa Pământului (iarbă, flori etc).
 Primăvara şi toamna, când vaporii de apă din aer vin în contact cu obiecte de pe Pământ cu
temperatura sub 0°C se formează bruma și chiciura, prin desublimarea vaporilor de apă din aer.
 Advecţia este procesul de mişcare a apei prin atmosferă, datorită curenţilor de aer, în plan orizontal.
Fără advecţie, apa evaporată de la suprafaţa oceanelor nu s-ar putea deplasa pentru a ajunge
deasupra uscatului, unde să producă precipitaţii.
 Infiltraţia este procesul de pătrundere a apei de la suprafaţa solului în interiorul acestuia, prin
umplerea golurilor dintre particulele solului.
 Scurgerea este procesul prin care apa se mişcă la/sub suprafaţa solului.
 Capilaritatea este procesul care asigură mişcarea verticală a apei subterane și a celei din plante.
 Intercepţia prin foliaj este partea din precipitaţii interceptată de frunzişul plantelor.
8
 Condurache-Bota Simona, Fenomene termice – grup de lecții pentru clasa a VI-a,
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați, 2021; REDISTRIBUIREA INTERZISĂ!!!

Dilatarea și contracția
Dilatarea = fenomenul termic în care un corp își mărește volumul prin modificarea temperaturii sale. De regulă,
substanțele se dilată prin încălzire.
Contracția = fenomenul termic în care un corp își micșorează volumul prin modificarea temperaturii sale. De
regulă, substanțele se contractă prin răcire.
Contraexemple:
 Apei îi crește volumul la solidificare/înghețare.
 Când temperatura creşte de la 0°C la 4°C, apa nu îşi măreşte volumul, ci şi-l micşorează, având cea
mai mare densitate la 4°C. Acest fenomen este cunoscut drept anomalia apei. Apa aflată la 4°C
coboară la fundul apelor, iar dacă acestea sunt adânci, peștii pot supraviețui chiar și în timpul iernilor
foarte geroase.
 Există un aliaj de fier şi nichel numit „invar” (o prescurtare de la „invariant”), care are proprietatea că
dimensiunile sale variază foarte puţin cu temperatura. Este mult folosit în industria aviaţiei, deoarece
avioanele sunt supuse în timpul zborului la variaţii mari de temperatură. Aceste variaţii de
temperatură ar putea determina dilatarea şi contractarea aripilor în timpul zborului, ceea ce ar putea
duce la ruperea acestora.

Tipuri de dilatare pentru solide, DUPĂ FORMA LOR:

a) Solidele sub formă de bară (tije) prin încălzire își măresc lungimea, adică suferă o dilatare liniară:
legea dilatării liniare:  0  1    t  , unde:
 ℓ = lungimea barei dilatată (contractată)
 ℓ0 = lungimea barei la temperatura de 00C
  = coeficientul de dilatare termică liniară a materialului din care este confecționată bara – depinde
de natura materialului (aluminiu, oțel, cupru, argint, aur etc.)
 Δt = temperatura barei, în grade Celsius

b) Solidele sub formă de plăci (la care predomină două dimensiuni, având o grosime mică) prin încălzire își
măresc aria, adică suferă o dilatare superficială (de suprafață).
c) Solidele sub formă de sferă (bilă) prin încălzire își măresc volumul, adică suferă o dilatare volumică.
În cazul dilatării în volum, se poate defini un coeficient de dilatare termică volumică,  (litera
gamma mic).
Pentru substanţele care se comportă la fel (în privinţa dilatării) pe toate cele trei dimensiuni, adică
care se dilată și contractă IZOTROP:  3  

9
 Condurache-Bota Simona, Fenomene termice – grup de lecții pentru clasa a VI-a,
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați, 2021; REDISTRIBUIREA INTERZISĂ!!!

Aplicație a lamei bimetalice: termostatul de la fierul de călcat.

Observații:
 Cele mai multe lichide se dilată prin încălzire.
 Toate gazele se dilată prin încălzire.

Consecințe și aplicații ale fenomenelor de dilatare și contractare

1) Termometrul cu lichid (alcool, mercur) funcționează pe baza dilatării lichidului, care la încălzire urcă în
tubul capilar (tub foarte îngust, cu diametru < 1 mm) proporțional cu variația temperaturii lui.

2) Podurile metalice au numai un capăt fixat în beton armat, iar celălalt capăt este pus pe niște role care
permit deplasarea capătului liber, atunci când vara se dilată sau când se contractă iarna.

10
 Condurache-Bota Simona, Fenomene termice – grup de lecții pentru clasa a VI-a,
Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați, 2021; REDISTRIBUIREA INTERZISĂ!!!

3) La montarea șinelor de cale ferată se lasă un interval ( o anumită distanță) între capatele acestora,
numit rostul șinei, pentru a nu se deforma, vara când se dilată.

4) Cablurile electrice aeriene sunt astfel dimensionate încât lungimea lor dintre doi stâlpi să fie mai mare
decât distanța dintre cei doi stâlpi, pentru a nu se rupe iarna când se contractă.

5) Conductele de apă caldă / gaze sunt prevăzute, din loc în loc, cu niște coturi (bucle, racorduri) pentru a
preveni deformarea acestora la variații mari de temperatură.

11