Mecanică

Mișcarea Mecanică:
• Vector de poziție
𝑟 = x𝑖 + y𝑗 [𝑟]𝑆𝐼 =m

• Vector viteză medie – secant la traiectorie

Δ𝑟
𝑉𝑚 = Δ𝑡
[𝑉]𝑆𝐼 = m/s

• Vector viteză instantanee – tg la traiectorie

Δ𝑡  →  0 𝑣  =  𝑣𝑥𝑖   +  𝑣𝑦  𝑗

• Accelerația medie - îndreptat spre partea concavă a tr.

Δ𝑣 𝑚
𝑎𝑚 = [𝑎]𝑆𝐼   =
Δ𝑡 𝑠2

• Accelerația instantanee
Δ𝑡  →  0 𝑎  =  𝑎𝑥𝑖   +  𝑎𝑦  𝑗

În mișcarea rectilinie uniformă variată!

-comp. tg la traiectorie.
Mișcarea uniformă variată => comp. normală la traiectorie
Tipuri de mișcări mecanice
1. Mișcarea rectilinie uniformă

𝑉𝑚   =  𝑣  =  𝑐𝑡

𝑥  =  𝑥0   +  𝑣 (𝑡 − 𝑡0 ) (legea de mișcare)

𝑡0   =  0 => 𝑥  =  𝑥0   +  𝑣𝑡 𝑥0   >  0

𝑡𝑔𝛼 = viteza corpului

2. Mișcarea rectilinie uniformă variată

𝑎𝑚 = 𝑎  =  𝑐𝑡

𝑉  =  𝑣0   +  𝑎 (𝑡 − 𝑡0 ) (legea vitezei)

𝑡0   =  0 => 𝑣0   +  𝑎𝑡
(𝑡−𝑡0 )2 𝑎𝑡 2
𝑥  =  𝑥0   +  𝑣0  (𝑡 − 𝑡0 )  +   (legea de 𝑥  =  𝑥0   +  𝑣0  𝑡  +  
2 2
mișcare)
𝑉 2  =  𝑣0  2   +  2𝑎 (𝑥 − 𝑥0 ) (legea lui Galilei)
𝑚
𝑐  =  3  ∙  108  
𝑠
𝑚
𝑣𝑠𝑢𝑛𝑒𝑡   =  340 
𝑠

Principiile Mecanicii Newtoniene

Principiul I: Inerția
Enunț. Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atâta timp cât
asupra sa nu acționează alte corpuri care să-i schimbe această stare. (principiul inerției)
Măsura inerției este m (masă inerțială)
[𝑚]𝑆𝐼   =  𝐾𝜌
𝑚
𝜌  =  
𝑉
𝐾𝑞
[𝜌]𝑆𝐼  =  
𝑚3

Principiul II
Enunț. Accelerația imprimată unui corp este direct proporțională cu forța care acționează asupra
corpului și invers proporțională cu masa lui și are direcția și sensul forței aplicate.
𝐹  =  𝑚  ∙  𝑎
[𝐹]𝑆𝐼   =  𝑁

Δ𝑣
𝐹𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒   =  𝐹𝑚   =  𝑚  ∙  𝑎𝑚   =  𝑚  ∙  
Δ𝑡
Δ𝑡
Δ𝑣  =  𝐹𝑚   ∙  
m

Impulsul
𝑝  =  𝑚  ∙  𝑣
𝐾𝜌  ∙  𝑚
[𝑝]𝑆𝐼   =  
𝑠
Δ𝑝
𝐹  =                Δ𝑡  →  0
Δ𝑡

Principiul III
Enunț. Dacă un corp A acționează asupra altui corp B cu o forță 𝐹𝐴𝐵 , numită
acțiune, cel de al doilea corp acționează asupra primului cu o forță 𝐹𝐵𝐴 egală în
modul și opusă ca sens numită reacțiune:
𝐹𝐵𝐴   ≥  𝐹𝐴𝐵

Greutatea
𝐺  ≥ 𝑚  ∙  𝑔
𝑚
𝑔  =  9,80665 
𝑠2

𝑁 = reacțiune normală

Forța de Tensiune Elastică

- greutatea proprie a firului este neglijabilă, 𝑇 esste aceeași în orice secțiune a firului.

Regula suprapunerii forțelor

Enunț. Dacă mai multe forțe acționează în același timp asupra unui corp, fiecare forță produce
propria sa accelerație în mod independent de prezența celorlalte forțe, accelerația rezultantă fiind
suma vectorială a accelerației individuale.
𝐹1   +  𝐹2   +   …   +  𝐹𝑛   =  𝑚  ∙  𝑎

Legea lui Hooke:

𝐸  ∙  𝑆0
𝐹  =   Δ𝑙
𝑙0

Δ𝑙 = alungire, comprimare
Δ𝑙 = alungire absolută

𝑙0 = lungimea in starea nedeformată

𝑆0 = aria secțiunii transformată în starea nedef.

𝐸 = modulul lui Young

𝐸 = modul de elasticitate longitudinal

 𝑁
[𝐸]𝑆𝐼   =  
𝑚2
T = efort unitar
𝐹
𝑇  =  
𝑆
Δ𝑙
𝜀  =   l = alung. Relativă
0

𝐹𝑒   =  𝑓𝑜𝑟ț𝑎 𝑒𝑙𝑎𝑠𝑡𝑖𝑐ă  =   − 𝑘  ∙  𝑥 (direct proporțională cu valoarea deformației 𝑥  =  Δ𝑙 și

sens opus creșterii deformației)
𝑁
[𝑘]𝑆𝐼   =  
𝑚

Forțe de frecare

Forța de frecare statică = 𝐹𝑓𝑠   =   − 𝐹

Legea I: 𝐹𝑓 între 2 corpuri nu depinde de aria suprafeței de contact dintre corpuri.

Legea II:
𝐹𝑓  ~ 𝑁

𝐹𝑓   =  𝜇  ∙  𝑁

𝜇 = coeficientul de frecare la alunecare

Lucrul mecanic:
Def. S.n. L efectuat de forță constantă, 𝐹 mărime fizică scalară L
𝐿  =  𝐹  ∙  𝑑  =  𝐹𝑑  ∙  𝑐𝑜𝑠𝛼

Când punctul de aplicație al forței se deplasează perpendicular pe direcția forței, acesta

efectuează L.
[𝐿]𝑆𝐼   =  𝑁  ∙  𝑚  =  𝐽𝑜𝑢𝑙𝑒

Forța motoare este 𝐹 care contribuie la producerea mișcării.

Forța rezistentă este 𝐹 care se opune mișcării.
𝐿  =  𝐹  ∙  𝑑  𝑐𝑜𝑠𝛼 𝑐𝑜𝑠𝛼  <  0

Lucrul mecanic efectuat de forța de greutate

𝐺  =  𝑚  ∙  𝜌

• Lucrul efectuat de G este independent de drumul parcurs de corp și de legea de mișcare a

acestuia.
• 𝐿𝑖𝑓   =  𝑚𝜌ℎ  =   − 𝑚𝜌 (ℎ𝑓 − ℎ𝑖 )

L. al forței elastice
𝐹𝑒 (𝑥)  =   − 𝑘  ∙  𝑥
1
𝐿  =   −  𝑘 (𝑥𝑓  2   −  𝑥𝑖 2 )
2
1
𝐿  =   −  𝑘 𝑥 2
2

Lucrul mecanic al Ff
𝐿  =   − 𝐹𝑓   ∙  𝑑  =   − 𝜇𝑁𝑑

Randamentul planului înclinat

𝐿𝑢 (𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢 𝑚𝑒𝑐𝑎𝑛𝑖𝑐 𝑢𝑡𝑖𝑙)
𝜇  =    = 
𝐿𝑐 (𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢 𝑚𝑒𝑐𝑎𝑛𝑖𝑐 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚𝑎𝑡)

𝑎𝑥   =  0  (mișcare uniformă)

𝐹  =  𝑚𝜌 (𝑠𝑖𝑛𝛼  +  𝜇𝑐𝑜𝑠𝛼)

𝐿𝑐   =  𝐹  ∙  𝑑  =  𝐹𝑑  ∙   cos 0   =  𝑚𝜌𝑑 (𝑠𝑖𝑛𝛼  +  𝜇𝑐𝑜𝑠𝛼)

𝐿𝑢 = 𝑚𝜌𝑑 𝑠𝑖𝑛𝛼  =  𝑚𝜌ℎ = lucrul mecanic pentru ridicarea corpului în câmpul gravitațional

terestru pe ℎ  =  𝑑  𝑠𝑖𝑛𝛼

Învingerea forței de frecare

𝐿𝑓   =  𝐹𝑓   ∙  𝑑  =  𝐹𝑓   ∙  𝑑  cos  180°  =   − 𝜇𝑚𝜌  ∙  𝑐𝑜𝑠𝛼  ∙  𝑑
𝐿𝑢 𝑠𝑖𝑛𝛼
𝜂  =  
𝐿𝑐
 = 
𝑠𝑖𝑛𝛼 + 𝜇  cos  𝛼
< 1 (în prezența frecării)
1
𝜂  =  
1 + 𝜇  ∙  𝑐𝑡 𝑔 𝛼
Puterea
ΔL
𝑃  =     =  𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒  =  𝐹  ∙  𝑉
Δ𝑡
[𝑃]𝑆𝐼 =  𝑊 (𝑤𝑎𝑡𝑡)

Energia cinetică
1
𝐸𝑐   =   2  𝑚𝑣 2 - este acea parte a energiei corpului datorată mișcării sale
[𝐸𝑐 ]𝑆𝐼 =  𝐽

Teorema variației energiei cinetice

Mișcarea rectilinie uniformă accelerată, 𝐹  ∙  𝑑 , 𝑣𝑖   →  𝑣𝑓
𝑣𝑓  2   =  𝑣𝑖  2   +  2𝑎𝑑 𝐹  =  𝑚  ∙  𝑎

𝐹
𝑣𝑓  2   −  𝑣𝑖  2   =  2    ∙  𝑑
𝑚
𝑚  ∙  𝑣𝑓  2 𝑚  ∙  𝑣𝑖  2
−   =  𝐹  ∙  𝑑
2 2
Δ𝐸𝑐   =  𝐸𝑐𝑓   −  𝐸𝑐𝑖   =  𝐿𝑖𝑓

Enunț. Variația 𝐸𝑐 a unui p.m. care se deplasează în raport cu un S.R.I = L efectuat de forța
rezultantă care acționează asupra p.m. în timpul acestei variații => L este o mărime fizică de
proces: sistemul schimbă L cu exteriorul atunci când trece din starea inițială 𝑣𝑖 în starea finală 𝑣𝑓

Energia potențială în câmp gravitațional uniform

Acea energie care depinde de poziția corpului în câmp și care este datorată acțiunii câmpului
gravitațional asupra corpului densiderat s.n. ENERGIE POTENȚIALĂ
GRAVITAȚIONALĂ.

Mărime fizică de stare:

Δ𝐸𝑝   =  𝐸𝑝𝑓   −  𝐸𝑝𝑖   =   − 𝐿𝑖𝑓

𝐸𝑝𝑓   −  𝐸𝑝𝑖   =  𝑚𝑔  ∙  (ℎ𝑖   −  ℎ𝑓 ) => 𝐸𝑝 (ℎ)  =  𝑚𝜌ℎ  +  𝑐𝑡

𝐸𝑝 (0)  =  0 (h = 0)

=> 𝐸𝑝 (ℎ)  =  𝑚𝜌ℎ (energia potențială a p.m. în câmp gravitațional)

Legea conservării energiei mecanice
𝐸𝑐𝑖   =  0; 𝐸𝑝𝑖   =  𝑚𝜌ℎ𝑖

𝐸𝑐𝑓   +  𝐸𝑝𝑓   =  𝐸𝑐𝑖   +  𝐸𝑝𝑖   =  𝑐𝑡

În timpul modificării configurației unui sistem fizic izolat, în care acționează forța conservatoare,
𝐸  =  𝐸𝑐   +  𝐸𝑝 = energia mecanică se conservă.

Enunț. Într-un câmp conservativ de forțe energia mecanică 𝐸  =  𝐸𝑐   +  𝐸𝑝 a unui sistem izolat
este constantă, deci se conservă.
𝐸  =  𝐸𝑐   +  𝐸𝑝   =  𝑐𝑡

Impulsul P.M.
𝑝  =  𝑚𝑣
𝐾𝜌  ∙  𝑚
[𝑝]𝑆𝐼   =   = 𝑁   ∙  𝑠
𝑠

𝑚 = masa corpului

𝑣 = viteza

Teorema de variație a impulsului P.M.

Δ𝑝  =  𝐹  ∙  Δ𝑡

Variația impulsului unui corp este = cu impulsul forței aplicate asupra corpului
- Dacă corpul este izolat => impulsul lui se conservă și corpul se mișcă rectiliniu și
uniform sau se va afla în repaus.
Pentru un sistem format din 2 puncte materiale:
Variația impulsului total = impulsul forțelor rezultante care acționează în intervalul de timp.
Δ𝑃  =  𝐹𝑟𝑒𝑧   ∙  Δ𝑡

𝑃  =  𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙𝑠𝑢𝑙 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑠𝑖𝑠𝑡𝑒𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖

𝑃  =  𝑝1   +  𝑝2

Numai forțele de natură extremă pot modifica impulsul total al sistemului.

 𝐹𝑟𝑒𝑧   =  0  ⇒  ΔP  =  0  ⇒  𝑃  =  𝑐𝑡

Mișcări în câmp gravitațional

1. Mișcarea pe verticală
a) Căderea liberă
𝑔𝑡 2
𝑥  =  ℎ  −  
2
𝑔𝑡 2
ℎ  =  
2
√2ℎ
𝑡𝑐   =     =  𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑏𝑜𝑟â𝑟𝑒
√𝑔

𝑉  =   + √2𝑔ℎ  =  𝑣𝑖𝑡𝑒𝑧𝑎 𝑙𝑎 𝑠𝑜𝑙

b) Aruncarea pe verticală în jos

𝑔𝑡 2
ℎ  =  𝑣𝑜𝑡   +  
2
𝑣  =  𝑣𝑜   +  𝑔𝑡

𝑣 2   =  𝑣𝑜  2   +  2𝑔ℎ

c) Aruncarea pe verticală în sus

𝑔𝑡 2
𝑥  =  𝑣𝑜  𝑡  −    
2
𝑣  =  𝑣𝑜   −  𝜌𝑡 𝑣  =  0
𝑣0
𝑡𝑢   =     =  𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑢𝑟𝑐𝑎𝑟𝑒
𝜌

𝑣0 2
ℎmax   = 
2𝑔
𝑣0
𝑡  =  𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙  =  𝑡𝑢   +  𝑡𝑐   =  
𝜌

Corpul revine la sol cu aceeași valoare a vitezei.

d) Aruncarea sub un unghi 𝛼 cu o viteză inițială 𝑣0
𝑣𝑜𝑥   =  𝑣0   cos  𝛼
𝛼
Ox: 𝑥  =  𝑣0  𝑐𝑜𝑠𝛼  ∙  𝑡  ⇒  𝑡  =   𝑣 𝑐𝑜𝑠𝛼
(mișcare rectilinie uniformă)
0 
 𝑔𝑡 2
Oy: 𝑦  =  𝑣0  𝑠𝑖𝑛𝛼 𝑡  −   2

𝑔𝑥 2
Ecuația traiectoriei: 𝑦  =  𝑥 𝑡𝑔𝛼  −   2𝑣 2 =>
0 cos 𝛼

=> traiectoria este o parabolă cu vârf în sus.

𝑣0  2  𝑠𝑖𝑛𝛼
ℎ𝑚𝑎𝑥   =  
2𝑞
𝑣0  𝑠𝑖𝑛𝛼
𝑡𝑢   =  
𝑞
2𝑣0  𝑠𝑖𝑛𝛼
𝑡  =  𝑡𝑢   +  𝑡𝑐   =  
𝑔

𝑣0  2   sin 2 𝛼
𝑏  =  𝑏ă𝑡𝑎𝑖𝑎  =  
𝑞

𝛽  =  𝛼

e) Aruncarea pe orizontală cu viteza inițială 𝑣0

Ox: 𝑥  =  𝑣0  𝑡  ⇒ 𝑡 (1.)
𝜌𝑡 2
Oy: 𝑦  =  ℎ  −   2
(2.)

𝜌𝑥 2
Din (1.) și (2.) => 𝑦  =  ℎ  −   2𝑣  2 => parabolă cu vârf în sus.
0

√2ℎ
𝑡𝑐   =  
√𝜌
√2ℎ
𝑏  =  𝑣0   ; (𝑣  =  √𝑣0  2   +  √2𝜌ℎ)
√𝜌