Teoria relativității restrânse

Dinamică relativistă
 Dinamică relativistă

Ecuația fundamentală a dinamicii în cadrul mecanicii clasice este legea a doua a lui Newton:

𝑑𝑝
𝐹Ԧ = 𝑚𝑎Ԧ sau 𝐹Ԧ =
𝑑𝑡

Postulatul invarianței legilor fizicii impune ca ecuațiile ce descriu aceste legi să fie relativist covariante (să aibă
aceeași formă în orice sistem de referință inerțial). În cele ce urmează vom ajunge la forma ecuației fundamentale a
dinamicii consistentă cu teoria relativității restrânse.

Vom defini următorii cuadrivectori:

𝑑𝑝𝑗 𝑑𝑡0 este un invariant

Cuadrivectorul forță-putere 𝐹𝑗 = unde scalar
𝑑𝑡0 𝑗 = 1, 4 𝑢𝑗 este cuadrivectorul
𝑝𝑗 = 𝑚0 𝑢𝑗 viteză
Cuadrivectorul impuls-energie 𝑚0 este masa proprie
(de repaus)

2
 Dinamică relativistă – componentele spațiale ale cuadrivectorului 𝐹𝑗

𝑑𝑝𝑗 Din definițiile celor doi cuadrivectori obținem ecuațiile fundamentale ale
𝐹𝑗 =
𝑑𝑡0 dinamicii relativiste – ecuații ce corespund celor patru componente ale
cuadrivectorului forță-putere:
𝑝𝑗 = 𝑚0 𝑢𝑗 𝑑
𝐹𝑗 = 𝑚0 𝑢𝑗
𝑑𝑡0

𝑑 𝑑 𝑚0 𝑣𝑥 1 𝑑 𝑚0 𝑣𝑥 Folosim notația:
𝐹𝑥 = 𝑚 𝑢 = =
𝑑𝑡0 0 𝑥 𝑑𝑡0 1 − 𝛽2 1 − 𝛽 2 𝑑𝑡 1 − 𝛽2
𝐹𝑥𝑐𝑙 ≡ 𝐹𝑥 1 − 𝛽 2
𝑑 𝑚0 𝑣𝑥
𝐹𝑥 1 − 𝛽 2 = 𝐹𝑥𝑐𝑙 reprezintă analogul clasic al
𝑑𝑡 1− 𝛽2
componentei relativiste 𝐹𝑥
𝑑 𝑚0 𝑣𝑥 𝑑𝑝𝑥
𝐹𝑥𝑐𝑙 ≡ = 𝐹𝑥 → 𝐹𝑥𝑐𝑙 pentru 𝑣 ≪ 𝑐
𝑑𝑡 1 − 𝛽2 𝑑𝑡
3
 Dinamică relativistă – componentele spațiale ale cuadrivectorului 𝐹𝑗

În mod analog se pot determina și celelalte componente ale cuadrivectorului forță-putere

𝐹𝑥𝑐𝑙 𝑑 𝑚0 𝑣𝑥 𝑑𝑝𝑥
𝐹𝑥 ≡ 𝐹𝑥𝑐𝑙 ≡ =
1 − 𝛽2 𝑑𝑡 1 − 𝛽2 𝑑𝑡

𝐹𝑦𝑐𝑙 𝑑 𝑚0 𝑣𝑦 𝑑𝑝𝑦
𝐹𝑦 ≡ 𝐹𝑦𝑐𝑙 ≡ =
1 − 𝛽2 𝑑𝑡 1 − 𝛽2 𝑑𝑡

𝐹𝑧𝑐𝑙 𝑑 𝑚0 𝑣𝑧 𝑑𝑝𝑧
𝐹𝑧 ≡ 𝐹𝑧𝑐𝑙 ≡ =
𝑑𝑡 1 − 𝛽2 𝑑𝑡
1 − 𝛽2

4
 Dinamică relativistă – componenta temporală ale cuadrivectorului 𝐹𝑗

Pentru a calcula componenta temporală a cuadrivectorului forță-putere pornim de la expresia:

4 4 4
𝑑𝑝𝑗 𝑑𝑢𝑗
෍ 𝑢𝑗 ⋅ 𝐹𝑗 = ෍ 𝑢𝑗 ⋅ = 𝑚0 ෍ 𝑢𝑗 ⋅
𝑑𝑡0 𝑑𝑡0
𝑗=1 𝑗=1 𝑗=1

Reamintim că:

෍ 𝑢𝑗 ⋅ 𝑢𝑗 = −𝑐 2
𝑗=1

Derivând în raport cu 𝑡0 :

4 4 4 4 4
𝑑 𝑑𝑢𝑗 𝑑𝑢𝑗 𝑑𝑢𝑗
෍ 𝑢𝑗 ⋅ 𝑢𝑗 =෍ ⋅ 𝑢𝑗 + ෍ 𝑢𝑗 ⋅ = 2 ෍ 𝑢𝑗 ⋅ = 0 ⇒ ෍ 𝑢𝑗 ⋅ 𝐹𝑗 = 0
𝑑𝑡0 𝑑𝑡0 𝑑𝑡0 𝑑𝑡0
𝑗=1 𝑗=1 𝑗=1 𝑗=1 𝑗=1
σ4𝑗=1 𝑢𝑗 ⋅𝐹𝑗
5
 Dinamică relativistă – componenta temporală ale cuadrivectorului 𝐹𝑗

Dacă scriem pe componente această relație:

෍ 𝑢𝑗 ⋅ 𝐹𝑗 = 0
𝑗=1
vom obține o relație între componentele cuadrivectorului forță-putere și componentele cuadrivectorului viteză:

𝑣𝑥 𝐹𝑥𝑐𝑙 𝑣𝑦 𝐹𝑦𝑐𝑙 𝑣𝑧 𝐹𝑧𝑐𝑙 𝑖𝑐

+ + + 𝐹𝑡 = 0
1− 𝛽2 1 − 𝛽2 1 − 𝛽2 1− 𝛽2 1− 𝛽2 1− 𝛽2 1− 𝛽2

Ținând cont de expresia produsului scalar:

𝐹 𝑐𝑙 ⋅ 𝑣 = 𝐹𝑥𝑐𝑙 𝑣𝑥 + 𝐹𝑦𝑐𝑙 𝑣𝑦 + 𝐹𝑧𝑐𝑙 𝑣𝑧

Rezultă

𝐹 𝑐𝑙 ⋅ 𝑣 𝑖𝑐 1 − 𝛽 2 𝐹 𝑐𝑙 ⋅ 𝑣 𝑖 𝐹 𝑐𝑙 ⋅ 𝑣
=− 𝐹𝑡 ⇒ 𝐹𝑡 = − ⋅ 2 =𝑐
1 − 𝛽2 1−𝛽 2 𝑖𝑐 1 − 𝛽 1 − 𝛽2
6
 Dinamică relativistă – componenta temporală ale cuadrivectorului 𝐹𝑗

Observații:

• Componenta 𝐹𝑡 este imaginară

• Dacă nu ținem cont de 𝑐, componenta 𝐹𝑡 are dimensiunea unei puteri din punct de vedere fizic, motiv pentru care
cuadrivectorul 𝐹𝑗 se numește cuadrivectorul forță-putere.

Scris pe componente, cuadrivectorul forță-putere are forma:

𝑖 𝐹 𝑐𝑙 ⋅ 𝑣
𝐹𝑗 = 𝐹𝑥 , 𝐹𝑦 , 𝐹𝑧 , 𝐹𝑡 =
𝑐 1 − 𝛽2

• Componenta 𝐹𝑡 se poate exprima și cu ajutorul ecuațiilor fundamentale ale dinamicii relativiste:

𝑑 1 𝑑 𝑖𝑐
𝐹𝑡 = 𝑚 𝑢 = 𝑚0
𝑑𝑡0 0 𝑡 1 − 𝛽 2 𝑑𝑡 1 − 𝛽2

7
 Dinamică relativistă – componenta temporală ale cuadrivectorului 𝐹𝑗

Produsul 𝐹 𝑐𝑙 ⋅ 𝑣 reprezintă o putere din punct de vedere fizic; ne aducem aminte că puterea poate fi exprimată ca
𝑚0 𝑐 2
derivata energiei în raport cu timpul; în acest caz mărimea reprezintă energia totală a particulei.
1−𝛽2

Din: 𝑑 𝑚0 𝑐 2
𝐹 𝑐𝑙 ⋅ 𝑣 =
𝑖 𝐹 𝑐𝑙 ⋅ 𝑣 1 𝑑 𝑖𝑐 𝑑𝑡 1 − 𝛽2
= 𝑚0
𝑐 1 − 𝛽2 1−𝛽 2 𝑑𝑡 1 − 𝛽2
𝑐𝑙 ⋅ 𝑣
𝑑 𝑑 𝑚0 𝑐 2
𝐹 = 𝐸=
𝑐𝑙
𝑑 𝑐2 𝑑𝑡 𝑑𝑡 1 − 𝛽2
𝐹 ⋅𝑣 = 𝑚0
𝑑𝑡 1 − 𝛽2
Rezultă
𝑚0 𝑐 2
𝐸= = 𝑚𝑐 2
1 − 𝛽2
𝑚0
Unde 𝑚 = reprezintă masa de mișcare a particulei, iar 𝐸 este energia totală a particulei.
1−𝛽2

8
 Dinamică relativistă – componenta temporală ale cuadrivectorului 𝐹𝑗

Produsul 𝐹 𝑐𝑙 ⋅ 𝑣 reprezintă o putere din punct de vedere fizic; ne aducem aminte că puterea poate fi exprimată ca
𝑚0 𝑐 2
derivata energiei în raport cu timpul; în acest caz mărimea reprezintă energia totală a particulei.
1−𝛽2

𝑑 𝑚0 𝑐 2
𝐹 𝑐𝑙 ⋅ 𝑣 =
𝑑𝑡 1 − 𝛽2

𝑐𝑙
𝑑 𝑑 𝑚0 𝑐 2
𝐹 ⋅𝑣 = 𝐸 =
𝑑𝑡 𝑑𝑡 1 − 𝛽2

Rezultă
𝑚0 𝑐 2
𝐸= = 𝑚𝑐 2
1 − 𝛽2
𝑚0
Unde 𝑚 = reprezintă masa de mișcare a particulei, iar 𝐸 este energia totală a particulei.
1−𝛽2

9
 Dinamică relativistă – variația masei cu viteza
În mecanica newtoniană masa unei particule se consideră constantă (nu depinde de viteză). În mecanica relativistă,
masa depinde de viteza particulei: 𝑚 = 𝑚 𝑣 . Pentru a arăta acest lucru considerăm ciocnirea plastică a două
particule de masă 𝑚 (𝑚 = 𝑚1 = 𝑚2 ).

Considerăm sistemele de referință inerțiale 𝑆 și 𝑆 ′ între care există o viteză relativă constantă 𝑣 de-a lungul axei
𝑂𝑥; spre exemplu: 𝑣 ∥ 𝑂𝑥 viteza de deplasare a sistemului 𝑆 ′ față de 𝑆 . Fie 𝑣1′ și 𝑣2′ vitezele celor două
particule față de 𝑆′, înainte de ciocnire. Considerăm cele două viteze egale și de sensuri opuse de-a lungul axei 𝑂𝑥 ′ :

𝑣1′ = 𝑣 ′

𝑣2′ = −𝑣 ′

În urma ciocnirii plastice va rezulta o singură particulă în repaus față de 𝑆′. Față de sistemul 𝑆, înainte de ciocnire,
vitezele particulelor se obțin folosind legea de compunere a vitezelor:

𝑣′ + 𝑣 −𝑣 ′ + 𝑣
𝑣1 = 𝑣 și 𝑣2 = 𝑣
1 + 2 𝑣′ 1 − 2 𝑣′
𝑐 𝑐

10
 Dinamică relativistă – variația masei cu viteza
După ciocnire, particulele „rămân lipite”, iar viteza particulei complexe va fi 𝑣 față de sistemul de referință 𝑆.
În continuare scriem legile de conservare pentru impuls și energie în sistemul 𝑆:

𝑚1 𝑣1 + 𝑚2 𝑣2 = 𝑀𝑣
𝑚1 𝑐 2 + 𝑚2 𝑐 2 = 𝑀𝑐 2 ⇒ 𝑚1 + 𝑚2 = 𝑀

Rezolvând acest sistem:

𝑚1 𝑣1 + 𝑚2 𝑣2 = 𝑚1 + 𝑚2 𝑣 ⇒ 𝑚1 𝑣1 − 𝑚1 𝑣 = 𝑚2 𝑣 − 𝑚2 𝑣2
⇒ 𝑚1 𝑣1 − 𝑣 = 𝑚2 𝑣 − 𝑣2

𝑣 𝑣
′
𝑣 +𝑣 −𝑣 + 𝑣 ′ 𝑣 ′ + 𝑣 − 𝑣 1 + 2 𝑣′ 𝑣 1− 2 𝑣′ + 𝑣 ′ − 𝑣
⇒ 𝑚1 − 𝑣 = 𝑚 𝑣 − ⇒ 𝑚1 𝑐 = 𝑚2 𝑐
𝑣 2 𝑣 𝑣 𝑣
1 + 2 𝑣′ 1 − 2 𝑣′ 1 + 2 𝑣′ 1 − 2 𝑣′
𝑐 𝑐 𝑐 𝑐

𝑣2 𝑣2
𝑣′− 2 𝑣′ − 2 𝑣′ + 𝑣 ′
⇒ 𝑚1 𝑐 = 𝑚 𝑐
𝑣 2 𝑣
1 + 2 𝑣′ 1 − 2 𝑣′
𝑐 𝑐
11
 Dinamică relativistă – variația masei cu viteza

′ 𝑣2 𝑣2 ′ 𝑐 2 𝑣 ′ − 𝑣 2 𝑣′ 𝑐 2 𝑣 ′ − 𝑣 2 𝑣′
𝑣 − 2 𝑣′ − 2 𝑣′ + 𝑣 2 2
⇒ 𝑚1 𝑐 = 𝑚2 𝑐 ⇒ 𝑚1 𝑐 = 𝑚2 𝑐
𝑣 𝑣 𝑣 𝑣
1 + 2 𝑣′ 1 − 2 𝑣′ 1 + 2 𝑣′ 1 − 2 𝑣′
𝑐 𝑐 𝑐 𝑐

1
𝑣 ′ 𝑣
1 1 𝑚1 1 − 2 𝑣 1 + 2 𝑣′
⇒ 𝑚1 = 𝑚2 ⇒ = 𝑐 = 𝑐
𝑣 𝑣 𝑚 1 𝑣
1 + 2 𝑣′ 1 − 2 𝑣′ 2
𝑣 1 − 2 𝑣′
𝑐 𝑐 𝑐
1 + 2 𝑣′
𝑐

12
 Dinamică relativistă – variația masei cu viteza
Ridicăm la pătrat, împărțim la 𝑐 2 și scădem 1 în stânga și în dreapta ecuației:
2 2
Reamintim 𝑣′ + 𝑣 𝑣′ + 𝑣 2
𝑣′ + 𝑣 𝑣 ′ 𝑣 ′ 𝑣 ′
+𝑣
𝑣1 = 𝑣 2 1+ 2𝑣 1+ 2𝑣
𝑣 1
1− 2 = 1− 𝑐 =1− 𝑐 =1− 𝑐
1 + 2 𝑣′ 2 2 𝑣
𝑐 𝑐 𝑐 𝑐 1 + 2 𝑣′
𝑐

2 2
+𝑣 𝑣′ 𝑣 2𝑣′ + 𝑣
𝑣12 1 + 2 𝑣′ −
𝑐 𝑐 𝑐
⇒1− 2 =1− 𝑣 =
𝑐 1 + 2 𝑣′ 𝑣 ′ 2
𝑐 1+ 2𝑣
𝑐
2
𝑣 ′ 𝑣𝑣 ′ 2 𝑣′ 𝑣 2 𝑣 ′
𝑣12 1+2 2𝑣 + − 𝑐 − 𝑐 −2 𝑣
𝑐 𝑐4 𝑐2
⇒1− = 2
𝑐2 𝑣
1 + 2 𝑣′
𝑐
2
𝑣𝑣 ′ 2
𝑣′ 𝑣 2
𝑣12 1+ − 𝑐 − 𝑐
𝑐4
⇒1− 2 = 2
𝑐 𝑣
1 + 2 𝑣′ 13
𝑐
 Dinamică relativistă – variația masei cu viteza
Reamintim 2
𝑣𝑣 ′ 2
𝑣′ 𝑣 2
𝑣′ + 𝑣 𝑣12 1+ − −
𝑣1 = 𝑐4 𝑐 𝑐
𝑣 ⇒1− 2 = 2
1 + 2 𝑣′ 𝑐 𝑣
𝑐 1 + 2 𝑣′
𝑐
−𝑣 ′ + 𝑣 2
𝑣2 = 𝑣 𝑣𝑣 ′ 2
𝑣′ 𝑣 2
1 − 2 𝑣′ 𝑣22 1+ − 𝑐 − 𝑐
𝑐 𝑐4
⇒1− 2 = 2
𝑐 𝑣
1 − 2 𝑣′
𝑐

Astfel că:
𝑣22 𝑣 𝑣 𝑣22
1− 2 1 + 2 𝑣′ 1 + 1− 2
𝑐 = 𝑐 𝑚1 𝑐 2 𝑣′ 𝑚1 𝑐
𝑣 = devine =
𝑣12 1 − 2 𝑣′ 𝑚2 1 − 𝑣 𝑣′ 𝑚2 𝑣12
1− 2 𝑐 𝑐2 1− 2
𝑐 𝑐
14
 Dinamică relativistă – variația masei cu viteza
𝑣22 În general putem scrie dependența masei unei particule
𝑚1 1− 2 de viteza sa astfel:
= 𝑐
𝑚2 𝑣12
1− 2 𝑚0
𝑐 𝑚=
𝑣2
1− 2
𝑐

Dacă 𝑣 = 0 rezultă În sistemul propriu, masa unei particule este masa de repaus.

𝑚 = 𝑚0

15
 Energia de repaus. Energia totală și energia cinetică a unui corp

Am văzut ca energia totală a unui corp poate fi scrisă: 𝐸 = 𝑚𝑐 2 . Acest lucru ne arată că există un principiu de
echivalență între masa și energia corpului. Conform acestui principiu, variația energiei unui corp implică o variație a
masei corpului:

Δ𝐸
Δ𝑚 = 2
𝑐

Spre exemplu: o structură nucleară (un nucleu atomic format din nucleoni) are masa mai mică decât suma maselor
componentelor. Acest lucru se datorează faptului că la formarea unei astfel de structuri este eliberată o cantitate de
energie. Gândind invers, este nevoie de o anumită cantitate de energie pentru a „rupe” structura nucleară în
componentele sale individuale. Această energie reprezintă energia de legătură dintre componenții corpului privit ca un
sistem nuclear. În acest caz, Δ𝑚 se numește defect de masă.

16
 Energia de repaus. Energia totală și energia cinetică a unui corp

Energia totală 𝐸 = 𝑚𝑐 2 pentru o particulă liberă (particulă asupra căreia nu acționează forțe – deci, o particulă care
nu se află într-un potențial) este dată de suma dintre energia de repaus 𝐸0 = 𝑚0 𝑐 2 și energia cinetică 𝑇:

𝐸 = 𝐸0 + 𝑇 ⇒

𝑚𝑐 2 = 𝑚0 𝑐 2 + 𝑇 ⇒ 𝑇 = 𝑚𝑐 2 − 𝑚0 𝑐 2

1
⇒ 𝑇 = 𝑚0 𝑐 2 𝛾 − 1 = 𝑚0 𝑐 2 −1
𝑣2
1−
𝑐2
Dezvoltând în serie Taylor:

1 𝑣2 3 𝑣4 1 3 𝑣4
𝑇 = 𝑚0 𝑐2 1 + ⋅ 2 + ⋅ 4 + ⋯ − 1 = 𝑚0 𝑣 2 + 𝑚 +⋯
2 𝑐 8 𝑐 2 8 0 𝑐2
termeni de ordin superior

În aproximația în care 𝑣 ≪ 𝑐, termenii de ordin superior sunt neglijabili ⇒ expresia energiei cinetice se
reduce la expresia cunoscută din mecanica clasică!
17
 Cuadrivectorul impuls-energie
Cuadrivectorul impuls-energie 𝑝𝑗 definit ca 𝑝𝑗 = 𝑚0 𝑢𝑗 poate fi scris pe componente astfel:

𝑚0 𝑣𝑥
𝑝1 = 𝑝𝑥 = Componentele spațiale ale cuadrivectorul impuls-energie sunt
1 − 𝛽2
date de componentele impulsului pe fiecare direcție spațială.
𝑚0 𝑣𝑦 Componenta temporală se poate exprima cu ajutorul energiei
𝑝2 = 𝑝𝑦 = particulei; ceea ce justifică numele de cuadrivector impuls
1 − 𝛽2
energie.
𝑚0 𝑣𝑧
𝑝3 = 𝑝𝑧 =
1 − 𝛽2
𝑚0 𝑐 𝑖 𝑚0 𝑐 2 𝐸
𝑝4 = 𝑝𝑡 = 𝑖 = =𝑖
1−𝛽 2 𝑐 1−𝛽 2 𝑐

18
 Cuadrivectorul impuls-energie
Trecerea de la un sistem de referință 𝑆 la un alt sistem de referință 𝑆′ se va efectua folosind matricea
Lorentz Λ𝑗𝑘 :

𝑝𝑥′ 𝑝𝑥
𝑝𝑦′ 𝛾 0 0 𝑖𝛾𝛽 𝑝𝑦
0 1 0 0 𝑝𝑧
𝑝𝑧′ = 0 0 1 0 𝐸
𝐸′ −𝑖𝛾𝛽 0 0 𝛾 𝑖
𝑖 𝑐
𝑐

Rezultă:

𝑣 𝑝𝑦′ = 𝑝𝑦
𝑝𝑥′ = 𝛾 𝑝𝑥 − 2 𝐸
𝑐
𝑝𝑧′ = 𝑝𝑧
𝐸′ = 𝛾 𝐸 − 𝑣𝑝𝑥

19
 Cuadrivectorul impuls-energie
Observații:

Produsul intern al cuadrivectorului impuls-energie cu el însuși (pătratul modulului cuadrivectorului 𝑝𝑗 ) este un

invariant relativist (invariant Lorentz – are aceeași valoare în toate sistemele de referință inerțiale).

4 4

𝑝2 = ෍ 𝑝𝑗2 = ෍ 𝑝′2𝑗
𝑗=1 𝑗=1

Cuadrivectorul 𝑝𝑗 este de tip temporal:

𝐸 2
𝑝2 = 𝑝𝑥2 + 𝑝𝑦2 + 𝑝𝑧2 − 2 = −𝑚02 𝑐 2 < 0
𝑐
𝒑𝟐

Din relația de mai sus rezultă relația energie-impuls a lui Einstein:

𝐸 2
𝑝Ԧ2 − 2 = −𝑚02 𝑐 2 ⇒ 𝐸 2 = 𝑝Ԧ2 𝑐 2 + 𝑚02 𝑐 4 𝐸= 𝑝Ԧ2 𝑐 2 + 𝑚02 𝑐 4
𝑐
20