Curs 1.

chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
Departamentul de Chimie Generala
Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor
E-mail: mihaela.mindroiu@upb.ro; mihaela_istratescu@yahoo.com

Recapitulare - Unitati de masura

O introducere în sistemul SI, utilizarea corectă a unităților și analiza unităților

Intodeauna pentru a exprima valoarea unei cantități fizice este absolut necesara o unitate de
masura. De exemplu, transmiterea unei anumite lungimi fără a folosi unitatea de masura este
imposibilă, deoarece o lungimea nu poate fi descrisă fără o referință folosită in sensul valorii
date. Exprimarea distanței dintre Bucuresti și Constanta prin simlu „Două sute”, aceasta nu are
nici-o valoare fizica, se exprima prin „200 Km ”.
Pentru a exprima lungimea se folosesc multe posibile unități de lungime, dintre care o selecție
sunt: metru, fathom, kilometru, mile, ligă, centimetru, an lumină, milimetru, micron, lanț,
picometru, întindere, cub, nanometru, inch, parsec și Ångström.
Cel mai utilizat sistem de unități de masura este sistemul Sistemul International, sau
sistem SI.
Sistemul SI folosește în prezent douăzeci de prefixe pentru a indica multipli și
submultipli de unități SI.
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela

 Pentru a trece de la o unitate mai mare la una mai mică, factorul de conversie va fi de 10
la puteri pozitive (o unitate mare are mai multe unități mici - înmulțire):
Ex: 5.3 Km = 5300 m
 Pentru a trece de la unități mici la unitati mari, factorul de conversie va fi de 10 la puteri
negative (o unitate mică este o anumită parte a unei unități mari - impartire)
Ex: 2.7 μm = 0.00027 cm

Este important de menționat că kilogramul este singura unitate SI cu prefix ca parte a

numelui și simbolului său. Deoarece nu sunt permise mai multe prefixe, în cazul kilogramului,
numele prefixului prezentat mai jos sunt utilizate cu numele unității, gram, iar simbolurile
prefixului sunt utilizate cu simbolul unității, g.
Nu toate cantitățile necesită o unitate proprie. Folosind legile fizice, unitățile de cantități
pot fi exprimate sub formă de combinații de unități din alte cantități. Astfel, doar un set mic de
unități este necesar. Aceste unități sunt luate ca unități de bază. Există șapte astfel de unități de
bază în SI sistem.

Distanta metru m
Masa kilogram kg
Timp secunde s
Temperatura kelvin K
Curentul amperi A
Cantitatea moli mol
Intensitatea luminoasa candela cd

Toate celelalte unitati pot fi derivate din aceste unitati de baza:

Force newton N kg m s–2
Energy joule J kg m2 s–2
Power watt W kg m2 s–3
Frequency hertz Hz s–1
Pressure pascal Pa kg m–1 s–2
Electric charge coulomb C As
Electrical ohm Ω kg m2 s–3 A–2
resistance
Electrical farad F kg–1 m–2 s4 A2
capacitance
Electrical potential volt V kg m2 s–3 A–1
difference
Electrical siemens S kg–1 m–2 s3 A2
conductance
Magnetic flux weber Wb kg m2 s–2 A–1
Magnetic flux tesla T kg s–2 A–1
density
Inductance henry H kg m2 s–2 A–2
Radioactivity becquerel Bq s–1
Area square metre m2 m2
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
Volume metre cubed m3 m3
Velocity metre per second m s–1 m s–1
Acceleration metre per second m s–2 m s–2
squared
Wavenumber per metre m–1 m–1
Density kilogram per metre kg m–3 kg m–3
cubed
Current density ampere per metre A m–2 A m–2
squared
Concentration mole per metre mol m–3 mol m–3
cubed
Luminance candela per metre cd m–2 cd m–2
squared
Dynamic viscosity pascal second Pa s kg m–1 s–1
Moment of force newton metre Nm kg m2 s–2
Surface tension newton per metre N m–1 kg s–2
Angular velocity radian per second rad s–1 rad s–1
Angular radian per second rad s–2 rad s–2
acceleration squared
Irradiance watt per metre W m–2 kg s–3
squared
Entropy joule per kelvin J K–1 kg m2 s–2 K–1
Specific energy joule per kilogram J kg–1 m2 s–2
Specific heat joule per kilogram J kg–1 K–1 m2 s–2 K–1
capacity kelvin
Permittivity farad per metre F m–1 kg–1 m–3 s4 A2
Permeability henry per metre H m–1 kg m s–2 A–2
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela

Unele unități poartă numele unor oameni de știință celebri. În astfel de cazuri, atât
numele savantului, cât și simbolul unității sunt majusculate, însă numele unității NU este scris cu
majuscule. Deci, de exemplu, newton, simbolul N, a fost numit după Sir Isaac Newton. De
asemenea, unitățile nu sunt niciodată italicizate și sunt scrise cu un spațiu între valoare și unitate
și între fiecare parte a unei unități compuse. Acest lucru previne ambiguitatea, de exemplu, un
metru pe secundă m s – 1 și pe milisecundă ms – 1. De exemplu, 8.314 J K– 1 mol – 1 este corect.
Unitățile nu sunt niciodată pluralizate, deoarece acest lucru poate fi confundat cu secunde. Deci
30 min este corect și 30 mins incorecte.
Următoarele sunt câteva formule fizice utile pentru deconstruirea unităților în unitățile lor
de bază de SI.
F=ma forta = masa × acceleratia
W=Fd lucrul = forta × distanta deplasata in directia fortei
Ep = m g h energie potențială gravitațională = masă × accelerație datorată gravitației ×
înălțimea
2
Ek = ½ m v energie cinetică = jumătate × masă × viteză pătrată
P=W/t putere = lucru pe unitate de timp
P=VI putere = tensiune × curent
V=IR tensiune = curent × rezistență
P = I2 R pierdere de putere = curent pătrat × rezistență
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
p=F/A presiune = forță pe unitate de suprafață
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela

CURS 1. CORELATIA DINTRE LEGATURI CHIMICE, STRUCTURA SI

PROPRIETATILE MATERIALELOR

Obiectivele cursului
 Ce este si din ce este alcatuit un atom?
 Caracterul energetic al materiei – instabilitatea nucleelor radioactive. Reactii de fuziune
si fiziune, exemple de elemente cu caracter radioactiv.
 Structura invelisului electronic.
 electron
 numere cuantice care caracterizarea orbitalul atomic
 aranjarea electronilor pe straturi si substraturi (configuratia electronica)
 identificarea functiei de unda a electronului distinctiv
 Identificarea pozitiei elementelor chimice in Tabelul Periodic pornind de la configuratia
electronica
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela

Universul este alcătuit din materie şi energie, două forme interschimbabile şi

inseparabile. Materia are proprietăţi electrice şi se manifestă sub două forme: corpusculară, adică
ocupă un anumit volum şi are masă proprie (ex. particule elementare, atomi, ioni, radicali) şi
ondulatorie, fiind în continuă mişcare.
Atomul este particulă materială universală alcătuit din particulele subatomice: proton,
neutron şi electron.
Un atom este cea mai mică unitate constituentă a materiei obișnuite care are proprietățile
unui element chimic. Sunt compuse din particule subatomice minuscule. Atomii unor elemente
diferă prin numărul lor de particule subatomice.
Dispunerea particulelor nu este întâmplătoare. Fiecare atom are o parte centrală numită
nucleu și unul sau mai mulți electroni. O reprezentare simplistă este prezentata in figura
urmatoare.

Nucleul conține majoritatea masei unui atom (mai mult de 99,94%). Acest lucru se
datorează faptului că există protoni și neutroni, care sunt mult mai grei decât electronii. Protonii
au sarcină electrică pozitivă +e şi o masă de aproximativ 1,67 10-27 Kg, în timp ce neutronii nu
au sarcină electrică (particulă electroneutră), iar masa lor este foarte apropiată de cea a
protonilor. Electronul are sarcina electrică egală şi de semn contrar cu cea a protonului (–e = -
1,602176487 · 10-19 C (coulomb)). Masa electronului, me = 9,110 · 10-31 Kg, este de aproximativ
1836 de ori mai mică decât masa protonului sau a neutronului, ceea ce înseamnă că peste 99,9 %
din masa atomului este concentrată în nucleu. Asadar, electronii au sarcină electrică negativă și
ocupă aproape tot volumul unui atom. Există multe alte particule (de ex., ferioni, bosoni etc.)
care au fost identificate, dar aceste trei: electroni, protoni și neutroni oferă încă asigura
informatia pentru a înțelege majoritatea proprietăților și tranzițiilor chimice.
Numărul de protoni din nucleu, se numește număr atomic (Z) și definește la ce element
chimic aparține atomul. De exemplu, toți atomii de cupru conțin 29 de protoni. Atomii sunt
neutri d.p.d.v. electric dacă numărul de protoni încărcați pozitiv este același cu numărul de
electroni încărcați negativ. Ca urmare, numărul atomic (Z) indica numărul de electroni dintr-un
atom.
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela

Când numărul acestor particule subatomice nu este egal, atomul este încărcat electric și se
numește ion. Dacă are mai mulți electroni decât protoni, va fi un ion încărcat negativ, numit
anion. Dacă are mai mulți protoni decât electroni, acesta va fi un ion încărcat pozitiv numit
cation.
Nuclidul reprezintă o specie de atom caracterizată de un numit număr de protoni (număr
atomic) Z, un anumit număr de masă A, şi de o anumită stare energetică (timp de înjumătăţire t 1/2
suficient pentru a permite observarea ştiinţifică).
Izotopii sunt nuclizii cu acelaşi număr atomic Z, dar cu numere de masă A diferite
(număr de neutroni diferit). Numărul de neutroni defineşte izotopul elementului.
De exemplu: Izotopii hidrogenului, element chimic cu Z = 1, sunt: 1H (hidrogenul) care
are un singur proton (A=1), 2H (deuteriu, notat şi 2D) care are un proton şi un neutron
(A=Z+N=2), şi 3H (tritiul, notat şi 3T) care are un proton şi doi neutroni (A=3).
Un element chimic (E) reprezintă totalitatea izotopilor cu acelaşi număr atomic Z şi se
reprezintă sub forma AZ E.
De exemplu: AZ238
92U , are 92 protoni, 92 electroni, 146 neutroni.
În prezent se cunosc 118 elemente, 3200 izotopi şi izomeri, din care 285 sunt relativ
stabili, 67 izotopi naturali sunt radioactivi, în total 352 izotopi naturali.

Radionuclizii sunt combinaţii de nucleoni istabili care fusionează sau emit spontan
radiaţii, până când devin nuclee stabile. Acest proces se numeşte dezintegrare (descompunere)
radioactivă şi implică trecerea de la o combinaţie instabilă de neutroni şi protoni a unui nucleu
aparţinând unui element chimic, la o combinaţie a unui izotop mai stabil corespunzător altui
element chimic.
Radioactivitatea nuclizilor poate fi: naturală (descoperită de H. Becquerel 1896) - proces
spontan, în urma căruia se emit particule alfa, beta şi gamma; sau artificială - proces provocat
printr-o reacţie nucleară în urma căreia se obţine un izotop instabil, care trece spontan (10-12 -10-
13
s) într-un alt nucleu stabil.
Există două tipuri de radioactivitate artificială:
Fuziune nucleară - este procesul prin care două nuclee atomice reacționează pentru a
forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai ridicată) faţă de nucleele inițiale. În urma
procesului de fuziune se obţin, pe lângă nucleul nou format şi alte particule subatomice, cum ar
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
fi: neutroni, raze alfa (nuclee de heliu), raze beta (electroni sau pozitroni). Acest fenomen, in
mod natural, se produce in Soare si in majoritatea stelelor din Univers.
La ora actuala, se doreste obtinerea fuziunii controlate, considerata o sursa de energie
inepuizabiala.
Fisiune nucleară - reprezintă procesul de rupere a nucleelor grele (cu numărul de masă
A mare) instabile în două nuclee mai uşoare, o dată cu eliberarea unor neutroni şi a unei energii
mari. Fisiunea nucleară poate fi naturală (proces spontan) şi stimulată (declanşată prin
bombardarea cu neutroni a unui nucleu stabil şi greu).
Mecanismul reactiei de fisiune nucleara controlata:

- un singur nucleu de uraniu dezintegrat da nastere, in medie, la 2,5 neutroni, care, la

randul lor, intalnesc alte nuclee, pe care le dezintegreaza.
- este o reactia in lant controlata, care necesita o cantitate suficienta de uraniu, altfel
multi neutroni vor ramane nefolositi, reactia se incetineste si, pana la urma, se opreste
cand se consuma cantiatea de Uraniu.

Radiaţiile emise de radionuclizi sunt:

 Radiații Alfa (α) (emitere de nuclee de He) care afectează plămânii dacă materialele alfa-
emiţătoare sunt ingerate sau inhalate;
Dezintegrarea alfa (α) este un tip de dezintegrare radioactivă în care un nucleu atomic emite o
particulă alfa (nucleu de heliu) și se transformă într-un atom cu A - 4 și Z – 2;
emițători alfa: (numere de masă 106-110) ai telurului, beriliul-8, Americiu-241 este emițător alfa
utilizat în detectoarele de fum, poloniu-210;
Noul element format se muta 2 casute spre stanga in tabelul Mendeleev;
Pot afecta plămânii când materialele alfa-emitatoare sunt ingerate sau inhalate

 Radiații Beta (β) sunt un tip de radiații în urma cărora sunt emise particule beta. În
funcţie de particulele beta emise, acestea se clasifică în:
- radiații β+ (emisie de pozitroni) în care un neutron este transformat într-un proton, un electron
şi un antineutrino, conform reacţiei:
1 1 - 198 198 -
0n → 1p + e + ῡe, de exemplu: 79Au → 80Hg + e + ῡ
Nucleul nou format se muta cu o casuta spre stanga in tabelul Mendeleev
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
- radiații β- (emisie de electroni) în care un proton este iradiat cu o cuantă de energie, astfel încât
este transformat întrun neutron, un pozitron şi neutrino, conform reacţiei:
1 1 + 40 40 +
1p → 0n + e + υe, de exemplu: 19K → 18Ar + e + υe
Nucleul nou format se muta cu o casuta spre dreapta in tabelul Mendeleev.
Radiaţiile β penetrează materialul solid pe o distanță mai mare decât particulele alfa. În
cadrul experimentelor, acestea sunt deviate în câmpuri electrice în sens opus deviației radiațiilor
alfa. Acest fapt demonstrează că fluxul de particule β emise sunt constituite din electroni.
Radiațiile beta sunt folosite pentru a trata cancerul de ochi sau de oase, iar atomii radioactivi,
emițători de particule beta, precum Sr90, pot cauza diferite forme de cancer.
Izotopi care se dezintegreaza beta minus: 206Pb, 234Th, 137Cs, 22Na, 3H(tritiu), 60Co
Izotopi care se dezintegreaza beta plus: 11C, 40K, 13N, 15O, 18F, 121I
Radiațiile beta sunt folosite pentru a trata cancerul de ochi sau de oase;
Atomii radioactivi, emițători de particule beta, precum Sr90, pot cauza diferite forme de cancer.

 Radiații Gamma (γ) (emitere de fotoni) sunt radiaţii electromagnetice penetrabile ca

lumina vizibilă sau razele X, dar lungimea de undă este mai mică decât cea a razelor X.
Se compune din fotoni în cea mai mare gamă observată de energie fotonică. Ele nu au energie şi
de aceea nu sunt dispersate de câmpul magnetic sau cel electric.
Au putere mică de ionizare, spre deosebire de radiaţiile α, dar o putere mare de penetrare,
putând trece prin câţiva centimetri de plumb. Afectează placa fotografică şi cauzează
fluorescenţa unor numeroase metale şi călătoresc cu viteza luminii. Produc efecte fotoelectrice
când întâlnesc o suprafaţă solidă şi afectează ţesutul uman. Radiațiile gamma sunt utilizate în
medicină în tratamentul cancerului și au o putere de pătrundere mai mare decât a radiațiilor X.
Afecteaza tesutul uman.

Se consideră că elementele care au Z ≤ 82 sunt amestecuri de izotopi din care cel puţin
doi izotopi sunt stabili (de exemplu staniul are 10 izotopi stabili). În schimb, toţi izotopii cu Z >
82 (începând cu Bi în Sistemul Periodic) sunt instabili şi radioactivi, deoarece cu cât numărului
de protoni Z creşte cu atât creşte şi repulsia coulombiană dintre aceştia, fiind necesari mai mulţi
neutroni pentru ca izotopii să fie stabili.
Stabilitatea nucleelor este dată de aportul dintre: numărul de neutroni N / numărul de
protoni Z, astfel: pentru (N / Z ≈ 1) toţi izotipii sunt stabili; nucleele uşoare cu Z ≤ 20 (Ca) sunt
stabile (N ≈ Z); toate elementele din scoarţa terestră cu Z = 83-92 (Bi -U) sunt radionuclizi
naturali instabili.

Cinetica dezintegrării radioactive are la bază legea dezintegrării radioactive care indică o
descreştere exponenţială a materialului radioactiv în timp:

ln Nt/N0= - k t , unde: Nt este numărul de nuclee rămase nedezintegrate după

timpul t; N0 este numărul iniţial de nuclee radioactive, k este constanta de dezintegrare.

Principalii parametrii care caracterizează un element radioactiv sunt:

- timpul de înjumătăţire t ½ este timpul după care numărul iniţial de nuclee radioactive
scade la jumătate, mai este denumit şi timp radiologic (fizic):
ln ½ = -k t1/2
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
- timpul mediu de viaţă este timpul după care numărul iniţial de nuclee radioactive scade
de e ori (e = 2,71828);
- timpul mediu biologic reprezintă perioada necesară eliminării prin procese biologice a
unei jumătăţi din cantitatea de radioactivitate pătrunsă în organism;
- timpul de înjumătăţire efectiv reprezintă timpul în care se elimină radioactivitatea atât
pe cale fizică cât şi biologică; timpul de înjumătăţire efectiv poate fi mai mic decât cel biologic;
- viteza de dezintegrare numită şi activitatea sau radioactivitatea materialului; reprezintă
numărul de dezintegrări în unitatea de timp şi se măsoară în curie, Ci, sau becquerel, Bq) (1 Ci=
3,7 x 1010 Bq).

Aplicaţii ale izotopilor

1. Datarea radiometrică - tehnică care foloseşte timpul de înjumătăţire al

elementelor radioactive pentru datarea materialelor organice.
Exemple:
a) datarea cu radiocarbon – datarea arheologică a materialelor fosile. Tehnică limitată,
deoarece se datează materiale organice cu vârstă mai mică de 50000-70000 ani.
b) datarea potasiu-argon (40230K → 40Ar) sau cu rubiniu-stronţiu (87Rb → 87Sr) – datarea
rocilor şi a sedimentelor foarte vechi.
2. În aplicaţii medicale se folosesc radionuclizi cu timpi reduşi de înjumătăţire. Spre
exemplu pentru investigarea imagistică a oaselor se foloseşte 99mTc cu t1/2 = 6 ore, sau pentru
tratarea disfuncţiei tiroidiene se foloseşte 131I cu t1/2 = 8 zile.

STRUCTURA INVELISULUI ELECTRONIC AL

ATOMULUI
Obiectivele capitolului:

 Structura invelisului electronic.

 electron
 numere cuantice care caracterizarea orbitalul atomic
 aranjarea electronilor pe straturi si substraturi (configuratia
electronica)
 identificarea functiei de unda a electronului distinctiv
 Identificarea pozitiei elementelor chimice in Tabelul Periodic pornind de la
configuratia electronica

Proprietățile elementelor sunt determinate de dispunerea electronilor în atomii lor. Acest

aranjament are la baza modelul mecanic cuantic dezvoltat de Erwin Schrödinger.
Conform mecanicii cuantice, toate particulele subatomice posedă atât proprietati de corpuscul
(particul) cât și proprietăți de undă.
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
Un alt principiu care stă la baza teoriei mecanicii cuantice este principiul Incertitudinii (
al lui W. Heisenberg). Conform acestui principiu, nu este posibil să se dea poziția exactă a unui
electron și energia acestuia în același timp. Dar probabilitatea de a găsi un electron într-o regiune
de energie dată poate fi determinată, deoarece fenomenul de undă asociat cu o particulă în
mișcare este limitat la nivel spațial.
Probabilitatea de a găsi electronul considerat la distanță infinită de nucleu trebuie să fie
zero. Se pare că stările posibile de energie pot fi caracterizate printr-un set de numere: numerele
cuantice. Patru numere cuantice pot descrie complet un electron într-un atom. Doi electroni
din același atom nu vor avea același set de (patru) numere cuantice.
Deci, electronii nu sunt practicici statici. Electronul efectuează o mișcare foarte rapidă în
jurul nucleului. Dar, potrivit mecanicii cuantice, electronii nu sunt complet liberi să se miște în
jurul nucleului din atom. Fiecare electron este restricționat la regiuni de probabilitate specifice
care sunt cunoscute sub numele de orbitali. Un orbital atomic este o funcție matematică care
caracterizează probabilitatea ca un electron sau o pereche de electroni dintr-un atom să pară într-
o anumită locație atunci când se măsoară poziția sa. Energia asociată cu fiecare orbital este
diferită. Orbitalii sunt grupați în straturi sau nivele enrgetice.

Învelișul electronic reprezinta totalul electronilor care gravitează în spațiul din jurul
nucleului.

Învelişul electronic are următoarea structură:

a) Straturi electronice sau nivele energetice – se găsesc repartizate în învelişul electronic al unui
atom la distanţe diferite faţă de nucleu şi cu energia electronilor diferită (E1, E2.,.En).
Caracteristicile straturilor electronice:
 într-un atom pot exista n straturi electronice notate cu litere: K, L, M, ...., Q sau cu
numere arabe, respectiv n=1, 2, 3,...7;
 energia electronilor depinde de distanţa lor faţă de nucleu, astfel: stratul cel mai apropiat
de nucleu (K) se numeşte nivel / strat fundamental, iar electronii de pe acest nivel au
energie minimă; stratul cel mai îndepărtat de nucleul unui atom se numeşte nivel / strat
de valenţă, iar electronii care populează acest nivel se numesc electroni de valenţă şi au
energia cea mai mare;
 un strat n poate fi populat cu maxim 2n2 electroni.
b) Substraturi electronice sunt subnivele energetice din care sunt alcătuite straturile electronice.
Ca şi în cazul straturilor, şi substraturile au energii diferite în funcţie de distanţa faţă de nucleu şi
diferă între ele şi prin numărul maxim de electroni pe care îi pot conţine.
Caracteristicile substraturilor electronice:
 Substraturi electronice ale unui strat au energii apropiate şi sunt formate din orbitali
atomici de acelaşi tip care sunt caracterizaţi de o anumită energie şi formă, în funcţie de
distanţa faţă de nucleu.
 Substraturile electronice se notează cu litere s, p, d, f precedate de numărul stratului
electronic (1s, 2s, 2p,...4d,..5f). Numărul electronilor este marcat prin indicele superior
(1s2, 4f14).
 Ultimul electron care ocupă ultimul substrat în atom, adică locul vacant (liber) de energie
minimă dintr-un strat electronic se numeşte electron distinctiv.
 electronii care aparţin unui anumit substrat au aceeaşi energie (fenomen numit degenerare
energetică).
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
c) Orbitalii - reprezintă volumul din jurul nucleului atomic în care probabilitatea de a găsi un
electron cu o anumită cantitate de energie este maximă. Unui orbital îi pot fi atribuiţi maxim 2
electroni.
Orbitalul atomic este o funcție de undă ce determină regiunea în care un electron se poate găsi în
jurul unui atom izolat, într-o stare energetică particulară.
Starea unui electron într-un atom este dată de patru numere cuantice. Aceste numere
sunt proprietățile orbitalului în care se găsește electronul:
Numărul cuantic principal, notat n ≥ 1 (primul a fost postulat de Bohr). Acesta
cuantifică energia per totala a orbitalului și distanța electronului față de nucleul atomului.
Straturile sunt numerotate cu numere întregi începând cu 1. Valorile n = 1, 2, 3 etc. sunt, de
asemenea, indicate de K, L, M,. . ., etc.
Cu cât este mai mare numărul, cu atât distanța este mai mare de electroni față de nucleu. Pe
măsură ce valoarea lui n crește, numărul orbitalelor permise crește și dimensiunea acelor orbitale
devine mai mare (și poate reține mai mulți electroni cu un nivel de energie mai mare).
Al doilea număr cuantic, numit de obicei numărul cuantic Azimuthal (unghiular) sau
numărul cuantic de moment unghiular, notat l, cu valori între 0 și n-1. A fost inițial introdus de
Sommerfeld.
Determina tipul orbitalului, cunoscut și ca numărul de noduri în graficul densității.
Acest număr are un efect minor asupra energiei electronului. După cum a fost menționat, fiecare
strat constă dintr-una sau mai multe substraturi electronice (sau orbite). Electronii aparținând
unui anumit strat (orbital) au aceeași energie. Substraturile (orbitalele) unei strat diferă în funcție
de energia și numărul maxim de electroni pe care le pot conține.
Dar al doilea număr cuantic afectează distribuția spațială a electronului în spațiul
tridimensional. Deoarece orbitalii sunt „regiuni de probabilitate”, acestea au forme. Formele
orbitale sunt cel mai bine descrise ca sferice, polare (2 lobi per orbital) sau trifoi (4 lobi per
orbital). Ele pot lua chiar forme mai complexe pe măsură ce valoarea numărului cuantic
unghiular devine mai mare. Sunt orbitali care au forme mai complexe (8 lobi per orbital).
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela

Fiecare valoare a lui l indică o subsferă specifică s, p, d, f (orbital - fiecare în formă unică).
Valoarea lui l depinde de numărul cuantic principal n. Spre deosebire de n, valoarea lui l poate fi
zero. Poate fi, de asemenea, un număr întreg pozitiv, dar nu poate fi mai mare decât unul mai mic
decât numărul cuantic principal (n-1): l = 0 - s, 1 - p, 2 - d, 3 - f, ..., (n− 1).
Numarul de substraturi dintr-un strat este egal cu valoarea stratului. De exemplu:
- stratul n = 1 are 1 substrat (doar orbital de tip s)
- stratul n = 2 are 2 substraturi (orbitali de tip s și p)
- stratul n = 3 are 3 substraturi (orbitali de tip s, p și d)
- stratul n = 4 are 4 substraturi (orbitali de tip s, p, d și f)
Numărul cuantic magnetic, notat m, cu valori între -l și +l, inclusiv 0. În total există 2l
+ 1 valori de ml. Acest număr indică orientarea în spațiu a orbitalului față de celelalte orbitale
din stratul atomului.
Valorile utilizate pentru identificarea orbitalului depind de subnivel: s are 0; p are -1, 0, +1; d are
-2, -1, 0, +1, +2; și, f are -3, -2, -1, 0, +1, +2, +3

Numărul cuantic de spin, notat s, cu valorile -½ sau +½ (numite uneori „jos” sau „sus”).
Spinul este o proprietate intrinsecă a electronului, independentă de celelalte numere cuantice.
Dacă ne imaginăm că unii electroni se învârt în jurul propriei axe, ca Pământul, este mai ușor să
explicăm proprietățile lor magnetice. Conform teoriei electromagnetice, atunci când o încărcare
se învârte, generează un câmp magnetic. Această mișcare este responsabilă cu fapul ca electronii
se comportă ca un magnet. Într-un câmp magnetic sunt permise doar două stări de rotire a
electronilor în jurul unei axe. Aceste stări sunt fie la dreapta („rotire în sus” - de obicei
reprezentate de o săgeată sus), fie la stânga („rotire în jos” - reprezentată de o săgeată în jos). Se
caracterizează prin două valori ale numărului cuant de spin s: −1/2 și +1/2 (Fig. 5). Rotirile
opuse se numesc rotiri antiparalele. Aceeași rotire se numește rotire paralelă.
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela

Conform principiului de excludere al lui Pauli, nu există doi electroni într-un atom cu
același set de valori ale celor patru numere cuantice.

Configuratia electronica
In general, un sistem in natură tinde spre stabilitate atunci cand atinge nivelul de energie cel mai
scăzut posibil.
 Sistemele cu energie ridicată sunt instabile și pierd energie pentru a deveni mai
stabile.
 Electronii sunt aranjați cu cel mai mic nivel de energie posibil - numim astfel
configurația electronilor.
O configurație a electronilor este o modalitate de aranjare a electronilor unui atom în
diferite orbitale din jurul nucleului.
Configuraţia electronică poate fi scrisă în forma:
a) detaliată - se indica numărului de electroni într-un tip de orbital ca un superscript.
De exemplu, ex. 15P: 1s22s22p63s23p3 indica un atom cu 2 electroni în orbitalul său 1s, 2
electroni în orbitalul 2s, 6 electroni in orbitalul de tip 2p si 2 electron in orbitalul de tip 3s si 3
elect6roni in orbitalul 3p.
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela

b) cu miez electronic de gaz nobil. .

Se utilizeaza prescurtarea cu ajutorul configuratiei gazelor nobile pentru toți atomii
dincolo de heliu, urmată de electronii din stratul exterior numit strat de valenta. Electronii din
stratul de valenta (cei cu cea mai mare valoare a lui n) sunt cei mai energici și sunt cei care
reactioneaza cu alti atomi. Acesti electronii de pe ultimul nivel energetic se numesc electroni de
valență. Reactivitatea chimică este asociată cu acești electroni de valență (electronii din afara
miezului de gaz nobil).

Miezul de gaz nobil este un ansamblu de electroni cu configurația gazului nobil anterior
atomului. Simbolul chimic al gazelor nobile este scris între paranteze. Acești electroni de bază
sunt inerți chimic.
O serie de elemente cu Z > 20 prezintă unele abateri în construcţia învelişului electronic.
Astfel la crom 24Cr configuraţia teoretică este: [18Ar] 4s23d4; în realitate s-a constatat
semiocuparea substratului d cu configuraţie electronică [Ar]3d54s1.
Atomilor Cu, Ag, Au, le corespunde în stare fundamentală configuraţia
(n-1)d10ns1 în loc de configuraţia teoretică (n-1)d9ns2.
Configuraţia electronică a unui element dat diferă de cea a elementului precedent din
sistemul periodic cu un nou electron în plus numit electron distinctiv. Electron distictiv –
ultimul electron care ocupa ultimul substrat in atom locul vacant (liber) de energie minima dintr-
un strat electronic. În figura urmatoare sunt prezentare tipurile de blocuri de elemente chimice
din tabelul periodic în funcţie de tipul orbitalului ocupat de electronul distinctiv.
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela

Fig. Blocuri de elemente chimice

Reguli de completare a configuratiei electronice:
 Principiul Aufbau - Principiul energetic
 Principiul Excluziunii lui Pauli
 Regula lui Hund

1. Principiul energetic: nivelele energetice existente în atom se ocupă consecutiv, în

ordinea crescătoare a energiei acestora: E1 < E2 <... < En. Succesiunea ocupării
nivelelor este dată de sensul creşterii valorilor lui n. (principiul Aufbau):

1s, 2s, 2p, 3s, 3p, 4s, 3d, 4p, 5s, 4d, 5p, 6s, 4f, 5d, 6p, 7s, 5f, 6d, 7p

Apar exceptii in grupele 6B si 1B deoarece:

 Subnivelurile sunt mai stabile cand sunt completate in intregime;
 Subnivelurile sunt destul de stabile cand sunt pe jumatate completate;
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
 Subnivelurile sunt slab stabile cand sunt partial completate.
De exemplu, conform regulei lui Aufbau, pentru Cr configuratia electronica ar fi:
1s22s22p63s23p63d44s2, dar in realitate este: 1s22s22p63s23p63d54s1. In mod similar se comporta si
Cu, pentru care configuratia electronica asteptata este: 1s22s22p63s23p63d94s2, dar se obserca ca
difera in realitate: 1s22s22p63s23p63d104s1.

2. Principiul Pauli (1925), afirmă cã un orbital nu poate fi ocupat decât de maximum 2

electroni care trebuie sã aibă spin opus. Numărul maxim de electroni pe un substrat
este 2(2 l + 1), iar pe un strat 2n2.
3. Regula lui Hund (regula multiplicităţii maxime). Se referă la ocuparea cu electroni a
orbitalilor care fac parte din acelaşi substrat energetic. Aceasta stabileşte că: un
orbital (np, nd, nf) nu poate fi ocupat cu doi electroni decât după ce toţi orbitalii
substratului respectiv au fost ocupaţi cu câte un electron de spin paralel (electroni
impari). Starea de semiocupare (p3, d5, f7) conferă o anumită stabilitate structurii
electronice. Stabilitatea maximă este atinsă în stările cu toţi electronii cuplaţi
(exemplu gazele nobile).

Exemplu de ocupare cu electroni a orbitalilor elementelor chimice

pentru care electronul distinctiv are aceeasi functie de unda Ѱ(n,l,m,s)
ca si ultimul electron de valenta

Z=11 Na are 11 electroni in invelisul electronic

Configuratia electronica:

1s2 2s2 2p6 3 s1 n = 3 – Perioada a 3-a in SP

l = 0 – bloc de tip s
Numere cuantice
m=0
s
[10Ne] 3 s1 s = +1/2 ↑
Valenta = 1 - Grupa I principala
Electronul distinctiv este 1 din
substratul “3s”
Functia de unda (Ѱ(n,l,m,s) ) corespunzatoare ultimului electron de valenta coincide in
acest caz cu cea a electronului distinctiv:
Ѱ(n,l,m,s) = Ѱ(3, 0, 0, +1/2)
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
Exemple de ocupare cu electroni a orbitalilor elementelor chimice cu functia de
unda a electronul distinctiv diferita fata de cea a ultimului electron de valenta

Z=24 Cr are 24 electroni in invelisul electronic

Configuratia electronica: exceptie

1s2 2s2 2p6 3 s2 3p6 4s12 3d54

n = 4 – ultimul strat in curs de completare
Perioada a 4-a in SP

Electronul distinctiv este al- 5-lea din substratul

[18Ar] 4s1 3d5 “3d” aflat in curs de completare

Functiile de unda (Ѱ(n,l,m,s) ) ale ultimului electron de valenta si a electronului distinctiv:

n=3
n=4
l = 2 – sunt 5 orbitali de tip d,
l = 0 – un orbitali de tip s
m = +2 s = +1/2
m=0 s dx2y2 dx2 dz2 dy2 dxy
s = +1/2 ↑
↑ ↑ ↑ ↑ ↑
Ѱ(n,l,m,s)electron de valenta = Ѱ(4, 0, 0, +1/2) Ѱ(n,l,m,s)electron distinctiv = Ѱ(3, 2, +2, +1/2)

Sistemul periodic al elementelor

D.I. Mendeleev a elaborat primul sistem unitar de clasificare a elementelor pe baza legii
periodicităţii, conform căreia proprietăţile elementelor depind de masele lor atomice, A. Totuşi,
G. Moseley (1913-1914) reformulează legea periodicităţii pe baza unor studii al spectrelor de
raze X, care indică faptul că proprietăţile elementelor depind de numărul lor atomic, Z.
Cea mai cunoscută structură generală a tabelului periodic în forma sa modernă a fost
elaborată de A. Werner în anul 1905. În acest tabel periodic modern elementele sunt aranjate în
ordinea creşterii numărul atomic Z. Tabelul periodic cuprinde 18 coloane verticale şi 7 şiruri
orizontale şi exprimă cel mai bine relaţia dintre elemente (Fig. 1.14).
Actualul tabel periodic modern conţine un număr de 118 elemente (IUPAC, 2010),
aranjate în ordinea crescătoare a numerelor atomice Z, fiind distribuite în şiruri orizontale
completate de la stânga la dreapta, numite perioade (1-7) şi şiruri verticale, numite grupe
(numerotate 1-18, conform IUPAC).
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
Caracteristicile tabelului periodic:
- Două elemente succesive în sistemul periodic se deosebesc între ele printr-un electron
distinctiv, care tinde să ocupe în atom locul vacant (liber) de energie minimă.
- Elementele la care electronul distinctiv se plasează în orbitalii de tip s sau p ai ultimului
strat (ns şi np) se găsesc în grupele de tip A (grupe principale) ale sistemului periodic.
- Elementele la care electronul distinctiv se plasează în orbitalii de tip d ai penultimului strat
(n-1)d formează grupele de tip B (grupe secundare).
- Elementele care fac parte din grupa lantanidelor şi actinidelor au în curs de completare
substratul f al antepenultimului strat (n-2)f.
- După tipul orbitalului pe care îl ocupă electronul distinctiv, elementele sistemului periodic
se grupează în blocuri de elemente (vezi fig. 1.13).
- Numărul perioadei este dat de valoarea numărului cuantic principal n al nivelului ocupat
sau în curs de ocupare.
- Numărul grupei este determinat de numărul de electroni de pe ultimul strat (electronii de
valenţă) de pe subnivelurile energetice. Pentru elementele din blocurile s şi p, numărul
grupei este egal cu numărul de electroni de valenţă s şi p, de exemplu: Seleniu, care
aparţine grupei 6, are 6 electroni de valentă (s şi p), iar Taliu, care face parte din grupa 3
are trei electroni de valenţă s şi p. (Printre „electronii de valenţă” ai unui element din blocul
d se includ alături de electronii s şi electronii d).
- Toate elementele ce se găsesc în aceeaşi grupă au pe ultimul strat un număr egal de
electroni.
Cele şapte perioade încep cu un metal alcalin (gr.1), cu configuraţia stratului exterior, ns1;
cu excepţia hidrogenului. Urmează metalele alcalino-pământoase (gr 2) cu configuraţia stratului
de valenţă, ns2 şi se îmcheie cu un gaz nobil (gr. 18) cu configuraţie de octet (ns2np6) excepţie
heliul, cu dublet (1s2). În blocul p de elemente, metalele trec gradual la nemetale prin elemente
cu caracter de semimetale, adică au proprietăţi fizice asemănătoare metalelor, iar proprietăţile
chimice sunt asemănătoare nemetalelor. Între grupele 2a şi 13a principale, se găsesc metalele
tranziţionale şi cele de tranziţie internă (n ≥ 4), secundare.
Configuratia electronica a elementelor chimice nu explica doar structura Tabelului determina
configuratia electronic a acestuia.

Conectarea configurațiilor electronice la tabelul periodic

Dacă se cunoaște numarul atomic și numărul de masă, putem scrie configurația

electronică. Atunci putem determina poziția din tabelul periodic pentru acel element.
După cum am menționat deja, electronii din stratul cu cel mai mare număr, plus orice
electron din ultimul substrat necompletat, sunt numiți electroni de valență; stratul cu cel mai
mare număr se numește strat valence.
Având în vedere configurația electronică și structura periodică a tabelului, în Fig.
urmatoare sunt prezentate câteva reguli pentru conectarea configurațiilor electronice la tabelul
periodic bazat pe configurația de valență a elementelor chimice.
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
Sistemul periodic modern – consecinta a structurii
electronice a atomilor
• Sistemul periodic în forma modernă exprimă cea mai cuprinzătoare relaţie dintre elemente, structura
electronică şi proprietăţile atomilor.
• Actualul tabel periodic conţine 118 elemente (IUPAC - International Union of Pure and Applied
Chemistry, 2010), (90 se găsesc în stare naturală (două lichide, 11 gaze şi 77 solide), iar alte 28 sunt
artificiale) aranjate în ordinea crescătoare a numerelor atomice Z , proprietatiile lor se repeta periodic
dupa anumite intervale.
• Ordonarea în şiruri orizontale = numite perioade (1-7) şi şiruri verticale = grupe (1-18, conform IUPAC)
este o reflectare obiectivă a structurii electronice a elementelor.
Grupele – det. de nr. e- de pe subnivelurile energetice

Principale Secundare Principale

IA IIA IIIB VIIIB IB IIB IIIA VIA VIIA VIIIA
ocupate sau in curs de
Perioade- det. de
nivelele electronice

valenta, ns1

ns2np6
Metale alcalino-

config. str. de valenta,

config. str. de

ns2

Halogeni
Calcogenii

Gaze nobile
pamantoase

config. de octet,
Metale alcaline

Metale tranzitionale
ocupare

Metale cu tranzitie interna

(n>=4)
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela

Metale Caracter
Caracter Caracter Nemetale Caracter acid
electronegativ
bazic Caracter electropozitiv
creste Caracter
reducator scade
oxidant

creste

creste
Metale tranzitionale

p
s

f
creste Ei
Stare de Stare de
scade Ei

oxidare Creste afinitatea

oxidare
inferioara pt. e-
superioara
Curs 1. chimie
Titular curs: Conf. Dr. Ing. Mindroiu Mihaela
Recapitulare

• Cunoscand (n, l, m, s) numerele cuantice ale electronului distinctiv, se

poate identifica elementul chimic si pozitia lui in Tabelul Periodic.

Se cunoaste functia de unda Ѱ(n,l,m,s)electron distinctiv = Ѱ(4, 0 , 0, -1/2)

Numere cuantice ale electronului distinctiv:

Configuratia electronica:
n=4 4 nivele energetice Perioada a 4-a

l=0 orbital de tip s Grupa principala 1s2 2s2 2p6 3 s2 3p6 4s2
s Electronul distinctiv
m=0
↑↓ ocupa un orbital s si
s = -1/2 se afla orientat cu
spinul in jos ↓ [18Ar]

Orbital s din stratul energetic 4

Perioada a 4-a
ocupat cu 2 electron de spin opus
Z=20Ca Grupa a 2-a Principala
Valenta = 2 Grupa a -2-a
Elementul chimic
identificat si pozitia in SP