Teoria relativității restrânse

Cinematică relativistă
 Cinematică relativistă – contracția lungimilor
Considerăm două sisteme inerțiale 𝑆 și 𝑆 ′ și o bară paralelă cu axele 𝑂𝑥 și 𝑂′𝑥′. Ne propunem să găsim
corelația dintre lungimea barei măsurată față de sistemul 𝑆′ și cea măsurată față de sistemul 𝑆.

Sistemul de referință 𝑆 Sistemul de referință 𝑆′

𝑦 𝑦′

𝑂 𝑥 𝑂′ 𝑥′

𝑥1′ 𝑥2′ 2
 Cinematică relativistă – contracția lungimilor
Considerăm sistemul 𝑆′ ca fiind sistemul propriu pentru bară.

Sistemul propriu al unui corp este sistemul de referință față de Sistemul de referință 𝑆′
care corpul este în repaus. Spre exemplu: sistemul propriu poate fi
reprezentat chiar de sistemul fizic aflat în repaus față de el însuși. 𝑦′

Sistemul laboratorului este sistemul de referință care se află în

mișcare rectilinie și uniformă (cu viteza 𝑣) față de sistemul
propriu.

Mărimea fizică proprie este mărimea fizică măsurată în sistemul

propriu de referință. 𝑂′ 𝑥′

Mărimea fizică cinematică este mărimea fizică măsurată în

𝑥1′ 𝑥2′
sistemul laboratorului.

Considerăm sistemul de referință 𝑆′ ca fiind sistemul propriu pentru

bară.
3
 Cinematică relativistă – contracția lungimilor
Notăm cu 𝑙 lungimea barei în sistemul laboratorului. Notăm cu 𝑙0 lungimea barei în sistemul propriu.

𝑙 = 𝑥2 − 𝑥1 𝑙0 = 𝑥2′ − 𝑥1′

unde 𝑥2 și 𝑥1 reprezintă extremitățile barei măsurate unde 𝑥2′ și 𝑥1′ reprezintă extremitățile barei măsurate în
simultan (𝑡1 = 𝑡2 ) față de sistemul 𝑆. sistemul propriu 𝑆′

Sistemul de referință 𝑆 Sistemul de referință 𝑆′

𝑦 𝑦′

𝑂 𝑥 𝑂′ 𝑥′
𝑥1′ 𝑥2′ 4
 Cinematică relativistă – contracția lungimilor
Pentru a găsi relația dintre cele două lungimi 𝑙0 și 𝑙 vom folosi transformările Lorentz:

𝑥1′ = 𝛾 𝑥1 − 𝑣𝑡1

𝑥2′ = 𝛾 𝑥2 − 𝑣𝑡2

Rezultă că:

𝑙0 = 𝑥2′ − 𝑥1′ = 𝛾 𝑥2 − 𝑣𝑡2 − 𝑥1 + 𝑣𝑡1

Considerând 𝑡2 = 𝑡1 obținem:

𝑙0 = 𝑥2′ − 𝑥1′ = 𝛾 𝑥2 − 𝑥1

Dar 𝑥2 − 𝑥1 este chiar lungimea barei în sistemul laboratorului. Avem astfel că lungimile barei măsurate în cele două
sisteme de referință diferă și sunt corelate prin relația:

𝑙0
𝑙0 = 𝛾 ⋅ 𝑙 sau 𝑙=
𝛾
5
 Cinematică relativistă – contracția lungimilor
Legătura dintre lungimea cinematică și lungimea
proprie este:
𝑙0
𝑙=
𝛾
Reamintim că factorul 𝛾 este definit astfel: Observații:

1 • Contracția se produce doar pe direcția

𝛾= longitudinală (de mișcare) a barei! Dimensiunile
𝑣2
1− 2 transversale ale barei rămân aceleași indiferent de
𝑐
sistemul de referință inerțial!
Vedem că:
• Pentru 𝑣 = 0 avem 𝑙 = 𝑙0
• Pentru 𝑣 → 𝑐 avem 𝑙 → 0
𝑣2
𝑙 = 𝑙0 1 − 2 ⇒ 𝑙 < 𝑙0
𝑐

6
 Cinematică relativistă – dilatarea timpului
Considerăm două evenimente 𝐸1 și 𝐸2 care se produc în același loc (𝑥1′ = 𝑥2′ ) în sistemul propriu 𝑆′, dar la
momente de timp diferite (𝑡1′ ≠ 𝑡2′ ). Durata proprie (durata dintre cele două evenimente măsurată în
sistemul propriu 𝑆′) este
𝜏0 ≡ 𝜏 ′ = 𝑡2′ − 𝑡1′ pentru 𝑥1′ = 𝑥2′

Sistemul de referință 𝑆 Sistemul de referință 𝑆′

𝑡 𝑡′
𝑡2′ 𝐸2 𝑥1′ , 𝑡2′

𝐸1 𝑥1′ , 𝑡1′
𝑡1′

𝑂 𝑥 𝑂′ 𝑥′

𝑥1′ 7
 Cinematică relativistă – dilatarea timpului
Considerăm două evenimente 𝐸1 și 𝐸2 care se produc în același loc (𝑥1′ = 𝑥2′ ) în sistemul propriu 𝑆′, dar la momente de timp
diferite (𝑡1′ ≠ 𝑡2′ ). Durata proprie (durata dintre cele două evenimente măsurată în sistemul propriu 𝑆′) este
𝜏0 ≡ 𝜏 ′ = 𝑡2′ − 𝑡1′ pentru 𝑥1′ = 𝑥2′

Pentru un observator aflat în sistemul laboratorului 𝑆 ce se deplasează cu viteza 𝑣 față de cel propriu, durata dintre cele două
evenimente se numește durată cinematică:

𝜏 = 𝑡2 − 𝑡1 durata cinematică

Vom folosi transformările Lorentz (inverse) pentru a găsi legătura dintre cele două durate.

𝑣 Considerând că evenimentele se
𝑡1 = 𝛾 𝑡1′ + 2 𝑥1′ produc în același loc în sistemul
𝑐
propriu rezultă:
𝑣 ′
𝑡2 = 𝛾 𝑡2′ + 𝑥 𝜏0
𝑐2 2 𝜏 = 𝛾 ⋅ 𝜏0 =
1 − 𝑣 2 /𝑐 2
Rezultă că:
𝑣 ′
𝜏 = 𝑡2 − 𝑡1 = 𝛾 𝑡2′ − 𝑡1′ + 𝛾 𝑥2 − 𝑥1
′ 𝜏 > 𝜏0
𝑐2
8
 Cinematică relativistă – relativitatea simultaneității a două evenimente

Două evenimente sunt simultane dacă se produc în același moment. În mecanica clasică dacă două evenimente sunt
simultane într-un sistem de referință inerțial 𝑆 ele vor fi simultane față de orice alt sistem de referință inerțial 𝑆′. Altfel
spus, conceptul de simultaneitate în mecanica clasică are caracter absolut; dacă 𝑡1 = 𝑡2 atunci și 𝑡1′ = 𝑡2′ .

În teoria relativității restrânse vom vedea că acest lucru nu este valid. Vom considera două evenimente 𝐴 și 𝐵 care se
produc în locuri diferite și că din fiecare loc se emite câte un semnal luminos (atunci când evenimentul este produs).
Un observator va percepe cele două semnale luminoase după un anumit timp oarecare (timpul necesar luminii pentru a
parcurge distanța până la observator). Relația dintre timpii de percepere a semnalelor luminoase se poate scrie:

𝑑𝐴𝐵
𝑡𝐵 = 𝑡𝐴 +
𝑐
𝐵
𝐴

Observator

𝑑𝐴𝐵
𝑡𝐴
𝑐 9
 Cinematică relativistă – relativitatea simultaneității a două evenimente

Simultaneitatea a două evenimente este definită în felul următor: Dacă din două puncte 𝐴 și 𝐵 se emit două semnale
luminoase în momentul producerii evenimentelor 𝐴 și 𝐵, și dacă cele două semnale sunt recepționate în același
moment într-un punct 𝐶 situat la jumătatea distanței 𝐴𝐵, atunci evenimentele 𝐴 și 𝐵 sunt simultane.

𝐶 𝐵
𝐴

𝑑𝐴𝐵 𝑑𝐴𝐵
2 2

10
 Cinematică relativistă – relativitatea simultaneității a două evenimente

Pentru a studia caracterul simultaneității în relativitatea restrânsă, vom considera două evenimente 𝐸1 și 𝐸2 simultane
în sistemul laboratorului 𝑆 (adică 𝒕𝟏 = 𝒕𝟐 ) care se produc în locuri diferite (𝑥1 ≠ 𝑥2 ). Aplicând transformările Lorentz
(directe) rezultă:

𝑣
𝑡1′ = 𝛾 𝑡1 − 2 𝑥1
𝑐
Simultaneitatea are un caracter
′
𝑣 relativ în relativitatea restrânsă.
𝑡2 = 𝛾 𝑡2 − 2 𝑥2
𝑐

Relația dintre 𝑡1′ și 𝑡2′ pe care o obținem este:

𝑣
𝑡2′ − 𝑡1′ = 𝛾 𝑡2 − 𝑡1 − 𝛾 𝑥 − 𝑥1 ≠ 0
𝑐2 2
=0
Cele două evenimente, deși
Rezultă că: 𝑡2′ ≠ 𝑡1′ sunt simultane față de sistemul
𝑆, ele nu sunt simultane față de
sistemul 𝑆′.
11
Cinematică relativistă – compunerea vitezelor în relativitatea restrânsă
Considerăm o particulă 𝑃 ce se deplasează cu viteza 𝑢 𝑢𝑥 , 𝑢𝑦 , 𝑢𝑧 în raport cu sistemul 𝑆 și cu viteza
𝑢′ 𝑢′𝑥 , 𝑢′𝑦 , 𝑢′𝑧 față de sistemul 𝑆′. În plus, considerăm că sistemul 𝑆 ′ se deplasează cu viteza 𝑣Ԧ 𝑣𝑥 , 0, 0 față de
sistemul 𝑆.

Componentele vitezelor 𝑢 și 𝑢′ se definesc astfel:

𝑑𝑥 𝑑𝑦 𝑑𝑧
𝑢𝑥 = ; 𝑢𝑦 = ; 𝑢𝑧 =
𝑑𝜏 𝑑𝜏 𝑑𝜏

𝑑𝑥′ 𝑑𝑦′ 𝑑𝑧′

𝑢′𝑥 = ; 𝑢′𝑦 = ; 𝑢′𝑧 =
𝑑𝜏′ 𝑑𝜏′ 𝑑𝜏′

Pentru a obține expresiile acestor componente, vom utiliza transformările Lorentz pe care le vom diferenția:

𝑑𝑥 ′ = 𝛾 𝑑𝑥 − 𝑣 ⋅ 𝑑𝜏
𝑑𝑦 ′ = 𝑑𝑦
𝑑𝑧 ′ = 𝑑𝑧
′
𝑣
𝑑𝜏 = 𝛾 𝑑𝜏 − 2 ⋅ 𝑑𝑥
𝑐
12
Cinematică relativistă – compunerea vitezelor în relativitatea restrânsă
Componentele vitezelor 𝑢 și 𝑢′ se definesc astfel:

𝑑𝑥′ 𝑑𝑦′ 𝑑𝑧′

𝑢′𝑥 = ; 𝑢′𝑦 = ; 𝑢′𝑧 =
𝑑𝜏′ 𝑑𝜏′ 𝑑𝜏′

Pentru a obține expresiile acestor componente, vom utiliza transformările Lorentz pe care le vom diferenția:

𝑑𝑥 ′ = 𝛾 𝑑𝑥 − 𝑣 ⋅ 𝑑𝜏
′
𝑣
𝑑𝜏 = 𝛾 𝑑𝜏 − 2 ⋅ 𝑑𝑥
𝑐

Rezultă:

𝑑𝑥
𝑑𝑥′ 𝛾 𝑑𝑥 − 𝑣 ⋅ 𝑑𝜏 𝑑𝑥 − 𝑣 ⋅ 𝑑𝜏 −𝑣 𝑢𝑥 − 𝑣
𝑢′𝑥 = = = = 𝑑𝜏 =
𝑑𝜏′ 𝛾 𝑑𝜏 − 𝑣 ⋅ 𝑑𝑥 𝑣 𝑣 𝑑𝑥 1 − 𝑣 𝑢
𝑑𝜏 − ⋅ 𝑑𝑥 1 − ⋅
𝑐2 𝑐 2
𝑐 2 𝑑𝜏 𝑐2 𝑥

13
Cinematică relativistă – compunerea vitezelor în relativitatea restrânsă
Procedăm la fel și pentru celelalte două componente:
𝑑𝑦′ 𝑑𝑧′
𝑢′𝑦 = ; 𝑢′𝑧 =
𝑑𝜏′ 𝑑𝜏′
Și
𝑑𝑦 ′ = 𝑑𝑦
𝑑𝑧 ′ = 𝑑𝑧
𝑣
𝑑𝜏 ′ = 𝛾 𝑑𝜏 − 2 ⋅ 𝑑𝑥
𝑐

Rezultă:
𝑑𝑦 𝑣2
𝑑𝑦′ 𝑑𝑦 𝑢𝑦 𝑢𝑦 1 − 2
𝑑𝜏 𝑐
𝑢′𝑦 = = = = = 𝑣
𝑑𝜏′ 𝛾 𝑑𝜏 − 𝑣 ⋅ 𝑑𝑥 𝑣 𝑑𝑥 𝑣
1 −
𝑐2 𝛾 1− 2⋅ 𝛾 1 −
𝑐 2 ⋅ 𝑢𝑥 𝑐 2 ⋅ 𝑢𝑥
𝑐 𝑑𝜏

𝑑𝑧 𝑣2
𝑑𝑧′ 𝑑𝑧 𝑢𝑧 𝑢𝑧 1 − 2
𝑑𝜏 𝑐
𝑢′𝑧 = = = = = 𝑣
𝑑𝜏′ 𝛾 𝑑𝜏 − 𝑣 ⋅ 𝑑𝑥 𝑣 𝑑𝑥
𝛾 1− 2⋅ 𝛾 1 −
𝑣
⋅ 𝑢 1 − ⋅𝑢
𝑐2 𝑐 𝑑𝜏 𝑐2 𝑥 𝑐2 𝑥
14
Cinematică relativistă – compunerea vitezelor în relativitatea restrânsă
𝑢𝑥 − 𝑣 𝑢′𝑥 + 𝑣
𝑢′𝑥 = 𝑣 𝑢𝑥 =
1 − 2 𝑢𝑥 Folosind transformările 𝑣
𝑐 1 + 2 𝑢′𝑥
Lorentz inverse: 𝑐

𝑣2 𝑣2
𝑢𝑦 1 − 2 𝑢′𝑦 1 − 2
𝑐 𝑐
𝑢′𝑦 = 𝑣 𝑢𝑦 =
1 − 2 ⋅ 𝑢𝑥 𝑣
𝑐 1 + 2 ⋅ 𝑢′𝑥
𝑐

𝑣2 𝑣2
𝑢𝑧 1 − 2 𝑢′𝑧 1 − 2
𝑐 𝑐
𝑢′𝑧 = 𝑣 𝑢𝑧 =
1 − 2 ⋅ 𝑢𝑥 𝑣
𝑐 1 + 2 ⋅ 𝑢′𝑥
𝑐

15
Cinematică relativistă – compunerea vitezelor în relativitatea restrânsă
Se poate vedea că:

𝑢′𝑥 + 𝑣 • Dacă 𝑢𝑥′ = 𝑐:

𝑢𝑥 = 𝑣
1 + 2 𝑢′𝑥
𝑐 𝑐+𝑣 𝑐+𝑣
𝑢𝑥 = 𝑣 = 𝑣 =𝑐
1+ 2𝑐 1+𝑐
𝑣2 𝑐
𝑢′𝑦 1 − 2
𝑐
𝑢𝑦 = 𝑣 • Dacă 𝑢𝑥′ ≠ 0 și 𝑣 = 𝑐:
1 + 2 ⋅ 𝑢′𝑥
𝑐
𝑢′𝑥 + c 𝑢′𝑥 + c
𝑣2 𝑢𝑥 = 𝑐 = =𝑐
𝑢′𝑧 1 − 2 1
1 + 2 𝑢′𝑥 1 + 𝑢′𝑥
𝑐 𝑐 𝑐
𝑢𝑧 = 𝑣
1 + 2 ⋅ 𝑢′𝑥
𝑐 • Dacă 𝑢𝑥′ ≪ 𝑐:

𝑢′𝑥 + 𝑣
𝑢𝑥 = 𝑣 ≈ 𝑢′𝑥 + 𝑣
1 + 2 𝑢′𝑥
𝑐
≈0

16