Curs Fizica 2

Acest document conține paragrafe din următoarele surse bibliografice: 1.
Traian Creţu, “Fizică- curs universitar”,

Ed. Tehnica, Bucuresti (1336); 2. Emil Petrescu, Fizică 1- cap7 (www .physics.pub.ro/Cursuri)
Notă: mărimile notate cu caractere aldine reprezintă vectori
Curs 7
Curs 7
Cap II-
Cap II- Unde
Unde electromagnetice
electromagnetice
2. Curentul
2. Curentul electric
electric
Mişcarea "ordonată" a electronilor în metale şi a ionilor în unele lichide sau gaze, sub
acţiunea câmpului electric, se numeşte curent electric de conducţie. Această mişcare este un
fenomen complex, deoarece purtătorii de sarcină electrică din conductor se află într-o continuă
mişcare termică şi suferă multiple accelerări, frânări, devieri etc.. datorită ciocnirilor. Din
aceste motive putem vorbi numai de o viteză medie a mişcării ordonate a purtătorilor de
sarcină electrică, liberi în conductor, sub acţiunea câmpului electric, care se numeşte viteză de
drift, sau de antrenare şi pe care o vom nota cu v,,,
9.2.1. Mărimi caracteristice ale curentului electric continuu
Intensitatea curentului electric 1 este o mărime fizică scalară, egală cu sarcina electrică
care trece prin secțiunea transversală a conductorului în unitatea de timp
=AR.
De (9.93)
În Sistemul Internaţional, intensitatea curentului electric este o mărime fizică fundamentală și

unitatea sa de măsură Amperul (A) este o unitate fundamentală. Rezultă că din (9.93) se
defineşte unitatea derivată pentru sarcina electrică 1 C= 1 As.
Densitatea curentului electric j este o mărime fizică vectorială, orientată în sensul

intensității curentului electric şi având modulul egal cu sarcina electrică câre trece în unitatea
de timp, prin unitatea de arie a secţiunii transversale a conductorului:
ja jj= ai dm
AQ
(9.94)
Considerăm n porţiune de conductor (fig 9 17), care conţine n purtători de sarcină electrică q.
în unitatea de volum. În intervalul de timp At prin secţiunea II a conductorului va trece sarcina
electrică
1
AQ = nqSu, Ar (9.95)
de unde
j = AQ/ SAI = nqvy (9.96)
sau
j >= n9 vu. (9.97)
Prin convenţie, sensul curentului electric se consideră sensul deplasării ordonate a

purtătorilor de sarcină electrică pozitivă (fig. 9.18).
a E
= O
aia
5 Les:
e 59
b) c)
Fig. 9.17 Fig. 9.18

În cazul conductorilor metalici, fiecare atom are un electron de valență care se poate
deplasa - sub acţiunea câmpului electric - în întregul conductor. Astlel, dacă A este masa
atomică a elementului din care este confecționat conductorul, iar p,, este densitatea masică a
conductorului, atunci volumul molar este
Vp = A! Pa
n= NAIV, = NAPuTĂ (9.98)
unde N, este numărul lui Avogadro.
Purtătorii de sarcină electrică în metale sunt electronii, care au sarcina electrică 4 = e =

1,6-10' C, iar densitatea curentului electric este
j = nevu 4 = NAPaeVyS
A (9.99)
sau
1 = js = N MPa s
(9.100)
de unde se obţine expresia vitezei de drift
IA
b. = e: 9.100
= N APra es
2
Pentru valorile / = 10 A, p, = 10 kg/mi, Na = 6-10” kmol”!, A = 60 kg/kmol şi
$ = 10 mm” se obţine vy = 6:10 ” m/s. Viteza termică a electronilor la temperatura 7 = 300 K
este aproximativ 10 m/s.
Din aceste date ne putem da seama de complexitatea mişcării ordonate a purtătorilor de
sarcină electrică în conductor. Curentul electric într-un circuit se stabileşte în timpul 1 = //e,
unde [ este lungimea circuitului, iar c este viteza luminii în vid. În timpul 7 se stabileşte câmpul
electric staționar şi apariţia mişcării ordonate a electronilor pe întregul circuit. Adică, curentul
electric apare practic concomitent cu conectarea circuitului la sursa de tensiune.
2.1 Legea
2.1 Legea lui
lui Ohm
Ohm
În cursul
În cursul 6
6 am
am arătat
arătat că
că viteza
viteza de
de drift
drift a
a purtătorilor
purtătorilor de
de sarcină
sarcină este
este direct
direct proporțională
proporțională cu
cu intensitatea
intensitatea
câmpului electric:
câmpului electric:
𝑒𝜏
er
= ——E
𝑣Va𝑑 = =uE
2m9 𝐸 = Hu𝜇𝐸
2𝑚0
unde 𝑚
unde my0 este
este masa
masa purtătorilor
purtătorilor de sarcină, 𝜏r este
de sarcină, este timpul
timpul mediu
mediu dintre
dintre două ciocniri și
două ciocniri și u𝜇 este
este mobilitatea
mobilitatea
purtătorilor.
purtătorilor.
limpul mediu dintre două ciocniri succesive este raportul dintre drumul liber mediu 2 ŞI Viteza
medic termică v :
t=A4/0 (9.126
Ținând
Ținând cont
cont de
de ecuația
ecuaţia (9.96),
(9.96), densitatea
densitatea curentului
curentului electric
electric se
se poate
poate scrie
scrie astfel:
astfel:
| me A 2 iei
] = nel, =I—Z = E (9.127)
e Ma ăi
une
| ae A |
g=7 (9,128)
4 7 4 p
este
este conductivitatea
conductivitatea electrică
electrică a
a conductorului,
conductorului, fiind
fiind o
o constantă
constantă de
de material. Mărimea 𝜌
material. Mărimea p se
se numește
numește
rezistivitate.
rezistivitate.
Relatia (9.127) poate fi scrisa vectorial:
j>oE=—E P
(9.139)
și reprezintă legcu lui Ohm sub formă locală sau diferenţială
3
2.2 Legea
2.2 Legea de
de conservare
conservare a
a sarcinii
sarcinii electrice
electrice
Considerăm o suprafaţă închisă S, care cuprinde volumul V dintr-un mediu conductor

(fig.9.19). Deoarece sarcinile electrice nu apar şi nu dispar, micşorarea sarcinii electrice din
volumul V, în unitatea de timp 0Q/0r este egală cu fluxul sarcinii electrice prin suprafaţa S:
20 —ÎÎ sas. (9.109)

$
Această relaţie reprezintă forma integrală a ecuaţiei de continuitatea a curentului electric. Dacă
în interiorul volumului V, sarcina electrică Q este distribuită cu densitatea volumică p, atunci
3 = difaa (9.110)
V
şi
-%- 3, le dv =, dv. 9.111)

Potrivit teoremei Gauss-Ostrogradski (18.13) avem
(as = aiviav. (9.112)

S. V
Asttel se obţine
422ao = fPaivice 0.113)

V V
sau
dp
FI e divj
ligi=a 0 Î. 114
(9.114)
Am obţinut forma diferenţială a ecuaţiei de continuitate.

În regim staționar, densitatea volumică de sarcină electrică nu depinde explicit de timp
şi ecuaţia de continuitate capătă forma particulară
div) = 0. (9.115)
Din această formulă rezultă că, în regim staționar, densitatea de curent j este un vector
solenoidal, adică curentul electric staționar se poate stabili numai în circuite închise.
Fig. 9.19
44
3. Legea
3. Legea Biot-Savart
Biot-Savart
Bibliografie: puteți
Bibliografie: puteți citi
citi și
și următorul
următorul referat
referat de
de laborator:
laborator:
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Studiul_cimpului_magnetic_in_exteriorul_unui_conductor
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Studiul_cimpului_magnetic_in_ exteriorul unui conductor
_liniar.Verificarea_Legii_BIOT_si_SAVART.pdf
liniar.Verificarea_ Legii BIOT_ si SAVART.pdf
Fizicienii francezi Jean-Baptiste Biot (1774-1862) şi Felix Savart (1791-1841) au

stabilit experimental că intensitatea câmpului magnetic H generat de un curent electric este
proporţional cu intensitatea I a curentului electric și invers proporţională cu distanța IS:
conductor şi punctul considerat Savantul francez Picrre Simon de Laplace (1749-1827) a
stabilit că intensitatea câmpului magnetic generat de clementul de lungime d dintr-un
conductor parcurs de curentul electric de intensitate J (fig. 9.30) este dată de relaua
A.
POE sr (9.174)
cunoscută sub denumirea de tormula Biot-Savari-L.aplace.
Pentru un conducto r 9.31) avem

liniar (fig.
] disna R R da
d = Da dă erai as (9.175)
de unde
E
dH = das nada. (9.176)
Astlel, conductorul liniar va genera în punctul P un câmp magnetic de intensitate
re Se pg nad esa a )
Side, SE” dag (0000 —c000a) 0.375
În cazul în care conductorul liniar poate fi considera de lungime infimtă, avem a, = 0 şi
3 = 8, dar intensitatea câmpului magn
în etic
punctul P este
i
Haz: (H)= Am. (9.178)
şi liniile de câmp ale vectorului H sunt cercuri concentriccue centrele pe conductor.
5
Fig. 9.30
Fig. 9.31 Fig. 9.32 Fig. 9.33
4. Legea
4. circulatiei și
Legea circulației si fluxului
fluxului câmpului
câmpului magnetic
magnetic
Circulaţia vectorului H pe un contur circular QG. de rază R fig.

| 9.32) este
Ţ / |
Cu =$Hai == fan = a 2 =! (9 179)
r EA =
Se demonstrează că acest rezultat este valabil pentru un contur [ de orice formă.
Dacă supralaţa S care se sprijină pe conturul arbitrar T (fig. 9.33) este străpunsă de mai
— — z pm mmmmprame
mom mm mmmmne
mulți curenţi electrici, atunci
fa Su, (9.180)
Putem considera că prin suprafaţa S trece un curent electric de densitate |. ceea ce ne conduce
la expresia
Y
d, = ÎÎ sas (9.131)
„| 3
sau
fun = | sas. (9.182)
6
Dacă utilizăm formula Stokes avem
$raar = | rom as= Î] sas. (9.183)

r Î $
Devarece suprafaţa S este arbitrară,
se obține
roti = j. (9.184)
Această lormulă stabileşte relația dintre densitatea j a curentului electric de conducție şi inten-
sitatea câmpului magnetic H generat de curentul electric respectiv.
Liniile câmpului magnetic sunt curbe în spaţiu, tangente în fiecare punct la direcţia
inducțici magnetice B. Sc defineşte Muxul magnetic printr-o suprafaţă S:
o- ]|nas. (9.217)
3
Unitatea de măsură a Nuxulu: magnetic Weber (Wh). Un Wh este Nuxul magnetic al unui
câmp magnetic uniform de inducție B = | T, printr-o suprafaţă de arie S = | m", perpendiculară
pe liniile câmpului magnetic
IWb=1T-m?. (9.21%)
Datele experimentale și reprezentările teoretice conduc la concluzia că liniile de câmp

magncuc suni curbe închise. Aceasta inseamnă că fluxul magnetic printr-o suprafață închisă de
orice formă este cgul cu zero:
nas = | divBdu = 0. (9.219)

s Y
Deoarece volumul V limitat de suprafaţa închisă S este arbitrar, se obține
divB =0 div =0. (9.220)
Reamintim că pentru câmpul clectrostatic s-au obținut relaţiile

divD=p; dhE=p/e (9.221)
ceca ce indică faptul că liniile de câmp electric pornesc şi se termină pe sarcini electrice.
Formulele (9.220) arată că în natură nu există sarcini magnetice, adică magneţi
microscopici cu un singur pol, numiţi monopoli magnetici, de la care să pornească sau pe care
să se termine, liniile de câmp magnetic.
7
Acest document conține paragrafe din următoarele surse bibliografice: 1. Traian Creţu, “Fizică- curs universitar”,
Ed. Tehnica, Bucuresti (1336); 2. Emil Petrescu, Fizică 1- cap 7 (www .physics.pub.ro/Cursuri)
Notă: mărimile notate cu caractere aldine reprezintă vectori
Curs 8
Curs 8
Cap II-
Cap II- Unde
electromagnetice
5. Energia
5. Energia potențială
potenţială electrică,
electrică, potențialul
potențialul electric
electric
Vom calcula lucrul mecanic efectuat pentru deplasarea sarcinii electrice 4, din poziția |
în poziţia 2, în câmpul electric gencrat de sarcina electrică q, aflată în repaus (fig.9.5):
dL = Fa = qEdI= qi Edicosa = E dr = qi ziar (9.16)
şi
sia. Sia A) ici

L-2 i apel ri V4neln n, Er!
nu
Aşadar, câmpul electrostatic este un câmp de torţe conservative, deoarece lucrul mecanic
de forma drumului între poziţiile 1 şi 2. Am arătat în paragralul 3.7, că lucrul mecanic
depinde
ctectuat de forțele conservative este diferenţa dintre energia potenţială a sistemului în starea
iniţială şi în starea finală
Lo = Ep, — Ep, (9.13)
cu
E +C:; Ep, =q be
4nen
(9.19)
pd! 4ner,
0 atunci C=0,
unde C este v constantă aditivă arbitrară. Dacă penuu 7 = * se consideră E, =
Fig. 9.5 Fig. 9.20
1
Potenţialul o al câmpului electric generat de sarcina electrică « într-un punct din spaţiu
este energia potenţială a sistemului format din sarcina electrică 4 şi sarcina electrică qy.
pozitivă şi de valoare unitate (4, = +| C), aflată în punctul respectiv.
4 9, 4ner, i (hi A4ner So
Din formulele (91.7) şi (9.20) se obţine
1 1-2 = que —2) (9.21)

ŞI
2
p, = = |e dl (9.22)
dacă pentru r2 = %, (p2 = 0, atunci potenţialul q în punctul r, = r este
3 Îi je SE ;
p= JEdI= pal, A amer: (303
Aşadar, potenţialul într-un punct din spaţiu reprezintă lucrul mecanic necesar deplasării
sarcinii electrice q, = +| C, din punctul respectiv la infinit. -
Unitatea de măsură pentru potenţialul electric este Voltul (V)
(9) =V: IV=19/C. (9.24)

Din formulele (9.6) şi (9.23) se obţine legătura dintre potenţialul e şi intensitatea E a câmpului
electric
E = —grad ș. (9.25)
Pe baza acestei relaţii rezultă că:
+ Intensitatea câmpului electric E este perpendiculară pe supraleţele echipotenţiale
O(x,y2) = const.
„ Vectorul E este orientat de la suprafaţa echipotenţială cu potenţial mai mare spre suprafaţa
echipotenţială cu potenţial mai mic.
Din teorema lui Gauss (9.15) se obţine
div E. = —div grad e= E (9.26)
2
unde
9 a a ,
a , Sie a
2ere, Je)
div srade=|e, SU Sri 2]
eOx? ş e,e = 219dz

-—— > += V2p=A
Sc
pu
cu
pp DI 03
Rezultă că potenţialul câmpului electric o satisface ecuaţia
bugete: e (9.29)
Aceasta este o ecuaţie diferenţială cu derivate parţiale, de tip Poisson,
Potenţialul electric q este o funcţie scalară de coordonatele x.y.7. Dacă potenţialul

electric, într-un punct din spaţiu, este generat de un ansamblu de sarcini electrice punctiforme,
atunci
] :
P= pro... +Pn a Papă REL: (9.31)
i=l ISI: 2
5.1. În
5.1. continuare, vom
În continuare, deduce legea
vom deduce legea lui
lui Ohm
Ohm sub
sub formă
formă integrală (vezi și
integrală (vezi și legea
legea lui
lui Ohm
Ohm locală,
locală, C7)
C7)
Pentru o porțiune de carcuut (tig.9.20), putem scrie

(p —tp> NL „E
E ns (9.140)
Sau
pi - 0 = Ipg=IR
| (9.141)
de unde
Pe _U
ce aa: ( 9.142) |
I i R R
Rezistenţa electrică a porțiunii de circuit este

l
Rao, P3 ( 9.143)
Formula (9.142) este legea lui Ohm sub formă integrală pentru o porţiune de circuit
german
electric. Această lege a fost stabilită experimental, în anul 1827, de către fizicianul
Georg Simon Ohm (1787-1854).
3
5.2. În
5.2. continuare, vom
În continuare, deduce expresia
vom deduce expresia energiei
energiei câmpului
câmpului electric
electric dintre
dintre armăturile
armăturile unui
unui condensator
condensator
(cu armături
(cu armături plan-paralele)
plan-paralele) de
de capacitate
capacitate C.
C.
Încărcarea cu sarcini electrice +g şi —g a armăturilor unui condensator, poate fi

interpretată ca un proces de transport de sarcini electrice de de pe o armătură pe cealaltă. Prin
aceasta se efectuează lucrul mecanic
dL' = (9, — gi dq = V'aq' = Lăq' = dw, (9.87)

unde [/ =; — pa este diferența de potențial între armăturile condensatorului. când acestea
sunt încărcate cu sarcinile electrice +g' şi —q'. Considerând că pentru un condensator neîncărcal
cu sarcină electrică, W, = 0, se obține
2
W, Aa >C=3 SU3 2 (9.88)
adică, aceeaşi relaţie ca în cazul unui singur conductor, numai că în loc de potenţialule
intervine diferenţade potenţial U.
Energia condensatorului poale fi exprimată în funcţie de intensitatea câmpului electric
dintre armături
U? 2
W, ==: = SU) sa= Ev (9.89)
unde V = Sd este volumul dielectricului dintre armăturile condensatorului.
Densitatea volumică de energie a câmpului electric este
We EgtrE . o D?
W, = (9.90)
V 2 2 2 E0£,
4
6. Legea
6. Legea inducției
inducției electromagnetice
electromagnetice a
a lui
lui Faraday
Faraday
Fizicianul şi chimistul englez Michael Faraday (1791-1867) a descoperii în anul I531

lenomenul inducției electromagnetice: "Variația fluxului magnetic prin suprafaţa limitată de un
circuit înclus conduce la apariția unui curent electric indus, respectiv la apariţia unei tensiuni
electromotoare de inducție”.
Potrivit legii lui Faraday, tensiunea electromotoare indusă este dată de relația
e, =
deSe:
_— 22
(9,227)
Această formulă a fost analizată de către fizicianul englez James Clark Maxwell (1831-1879),
care i-a dat o lormă matematică şi o interpretare fizică cu implicaţii profunde în dezvoltarea
leoriei câmpului electromagnetic.
Prezenţa tensiunii electromotoare e; implică existenţa în circuit a unui câmp electric de

intensitate E (fig. 9.43). astlel încât
de unde
fra =-Î[PRas. (9,229)
d94,>0
Fig. 9.43
Fig. 9.43
Dacă utilizăm formula lui Stokes, se obține
fea - Îroczas = [Ras (9.230)

r 3 $
Deoarece suprafața $ care se sprijină pe conturul | este arbitrară, se obține
OB
rot, dz —,
Zr (9.231)
„23
Câmpul electric din aceste formule este diferit de câmpul electrostatic, deoarece liniile
câmpului electric indus în circuitul | sunt curbe închise. Din acest mouv, câmpul electric indus
se numește câmp electrodinamic.
Aşadar, orice câmp magnetic variabil în timp generează un câmp electrodinamic.
5
7. Ecuațiile
7. Ecuațiile lui
lui Maxwell
Maxwell
Analizând rezultatele obţinute pe baza datelor experimentale, Maxwell a sesiza! faptul

că în cazul fenomenelor electromagnetice nestaționare
i
p=pir.r); . dp2 zu( ( 9.243 )
relația
ro H = j (9.244)
nu este compatibilă cu legea conservării sarcinii electrice
“e + div j= 0 (9.245)
Este clar că în regim nestaţionar se obține

div j 20 (9.246)
iar din formula (9.244) rezultă
div
j = div roH = V-(VxH=0. (9.247)
Pe baza acestei analize, Maxwell a ajuns la concluzia că expresia (9.244) este incompletă,
adică
VxH=j+) (9.248)
Din considerente de simetrie, Maxwell a emis ipoteza existenţei fenomenului de inducţie mag-
netoelectrică, analogul fenomenului de inducţie electromagnetică descoperit de către Faraday.
Cu alte cuvinte, variaţia în timp a câmpului electric trebuie să fie sursă de câmp magnetic
OD
VxH=—
xH 2 (9.249)
Asttel, el a ajuns la ipoteza existenței curentului de deplasare
săi OD ai DE 92
Prin introducerea curentului de deplasare s-a obţinut un sistem de ecuaţii coerente

pentru câmpul electromagnetic, cunoscute sub denumirea de ecuaţiile Maxwell:
VxHzroH = j+ » (legea Maxwell- Ampere a circuitului magnetic)
VxE = rotE =-— “ (legea lui Faruday a inducției electromagnetice)
VD a divD =p (legea lui Gauss pentru fluxul electric)
VB = divB=0 (legea lui Gauss pentru fluxul magnetic)
6
Acest sistem de ecuaţii se completează cu legile de material
D=eE; B=yuH: j=o0E. (9.252)
Din ecuaţiile lui Maxwell şi legile de material se obține
VxH=VE+e E
; (9.253)
VxE=- 28
ROTI A
adică un sistem de două ecuaţii cu derivate parțiale care permit obținerea mărimilor E şi H,
dacă se cunosc condiţile iniţiale şi la limită.
Ecuațiile Maxwell sub formă integrală suni
pna [ue+2 [jo Bu

pu 2a ste
ou hp ea
În electrodinamică, ecuaţiile Maxwell au o importanță analoagă cu principiile lui Newton

pentru mecanică.
7
1. Traian
Bibliografie: 1.
Bibliografie: Traian Crețu,
Creţu, ”Fizică-
”Fizică- curs
curs universitar”,
universitar”, Ed. Tehnică, București
Ed. Tehnică, București (1996)
(1996)
2. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil_Petrescu_-_Fizica_1/Cap_07.pdf
2. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil_Petrescu_- Fizica_1/Cap_07.pdf
3. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil_Petrescu_-_Fizica_2/Cap1.PDF
Notă: acest
Notă: acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursele bibliografice 1 1 și
sursele bibliografice și 3.
3. Mărimile
Mărimile fizice
fizice marcate
marcate cu
cu
„Bold”
„Bold” reprezintă
reprezintă vectori.
vectori.
Curs 9-
Curs 9- Cap
Cap II:
II: Unde
electromagnetice
8. Energia
8. Energia câmpului
câmpului electromagnetic.
electromagnetic. Teorema
Teorema lui
lui Poynting
Poynting
Vom considera un domeniu arbitrar din spaţiu, cu volumul V, limitat de supralața

închisă £. În acest domeniu există sarcini electrice şi curenţi electrici care generează un câmp
electric de intensitate E, respectiv un câmp magnetic de intensitate H. Densitatea volumică de
energie a câmpului electromagnetic este
| je Se i ca
WWW =Ț(ED+ HB) =ȚieE: +uH-) (9.258)
iar energia câmpului electromagnetic din domeniul de volum V este dată de expresia
a
(9.259)
? n
(eE- +uH-)dv.
|
e (Ștei
V ip
Scăderea energiei câmpului electromagnetic, în unitatea de timp, este:
Eee 2 lee sure ao) = - Ille E ut 2E ao. (9.260)

ot
Din ecuaţiile Maxwell se obţine

dE _| 0H |
pg Rndl; gi Ep VE (9.261)
de unde
= = teen -o- HV x E]du =

(9.262)
Il Ej du + Înv xE-EVxHl]du
Căldura degajată prin etect Joule în unitatea de volum şi în unitatea de timp este
d=Ej=pj” (9.263)
unde p este rezistivitatea mediului.
1
Analiza
Analiza vectorială
vectorială demonstrează următoarea relație
demonstrează următoarea relaţie referitoare
referitoare la
la acțiunea
acțiunea operatorului
operatorului
> =
∇
V asupra
asupra produsului
produsului vectorial (A⃗ ×
vectorial (𝐴 ⃗⃗ ):
x 𝐵
B):
∇
V: ∙ (𝐴
(Ax 𝐵⃗⃗ ) =
⃗ × B) div(4 ⃗ ×
= 𝑑𝑖𝑣(𝐴 ⃗⃗ ) =
x 𝐵
B) ⃗⃗ 𝑟𝑜𝑡𝐴⃗ −
𝐵
= BrotA — 𝐴
ArotB ⃗⃗
⃗ 𝑟𝑜𝑡𝐵
Astfel,
Astfel, dacă în cazul
dacă în cazul nostru
nostru facem identificările A𝐴⃗ =
facem identificările E⃗⃗ și
= 𝐸 B⃗⃗ =
și 𝐵 ⃗⃗, obtinem
= 𝐻
H, obtinem urmatoarea
urmatoarea identitate:
identitate:
HVxE-EVxH=V(ExH). (9.264)
Se introduce vectorul Poynting
S=ExH. (9.265)
Aşadar, scăderea energiei câmpului electromagnetic, în unitatea de timp, capătă forma
2 9% =. Î|psav+ Îl] sar. (9.266)

V V
Cu ajutorul teoremei Gauss-Ostrogradski putem scrie
| VEdu= f$saz. (9.267)

V -
Astfel, se ajunge la teorema conservării energiei câmpului electromagnetic dedusă în anul

1884 de către fizicianul englez John Henry Poynting (1852-1914)
a ÎÎ] pi: av saz=-p,-p (9.268)

unde
» =J]] idu= ]]] pidu= ace (9.269)

este puterea disipată în volumul V prin efect Joule, iar
, = fisaz (9.270)
Z
este puterea transportată prin suprafaţa închisă X ca urmare a propagării câmpului electromag-
netic.
Vectorul Poynting este perpendicular pe planul format de vectorii E şi H (fig. 9.47), şi

are dimensiunea
(s)= VA = a=
m m m”
a,
DIS
(9.271)
Adică, vectorul Poynting are dimensiunea unei puteri transportată de câmpul electromagnetic
prin unitatea de arie.
2
9. Ecuația
9. Ecuația undei
undei electromagnetice
electromagnetice
Pentru medii dielectrice ca, de exemplu, vid, aer, sticlă etc., densitatea curentului electric j şi
densitatea volumică de sarcină electrică p sunt egale cu zero. În astfel de medii neconducătoare
(0 = 0), ecuaţiile Maxwell capătă forma
0E OH
rotH =e—; rotE = —u-—; divE =0; divH =0. (12.3)
at at
Din aceste ecuaţii rezultă că un câmp electric variabil în timp generează un câmp magnetic,
care la rândul lui generează un câmp electric ş.a.md. (fig.12.1). Astfel, perturbațiile
electromagnetice se propagă în spaţiu, din aproape în aproape, cu viteză finită, sub formă de
unde electromagnetice. Pentru obţinerea ecuaţiei de propagare a undelor electromagnetice
aplicăm operatorul "ror” primei ecuaţii (12.3).
2
rotrotH =e-S.rorE = ep OA. (12.4)
Prin utilizarea relaţiei (18.79) se obţine

rotrotH = grad div — AH = AH. (12.5)
Astfel, se ajunge la ecuaţia cu derivate parţiale
OH 0H OH OH
ga - tt - în - eu = =0. (12.6)
.
Analog, dacă se aplică operatorul rot la a doua ecuaţie (12.3) rezultă
VE E JE VE
= =0. (12.7)
2” dy? oa hopa
îste clar ca s-a ajuns la o ecuatie diferentiala cu derivate partiale de ordinul 2 de tipul celor
ntalnite la unde elastice:
1 9
0.
o
Asadar, ecuatiile (12.7) si (12.6) descriu propagare a undelor electromagnetice in
nedii dielectrice. Viteza de faza a undelor electromagnetice este
si ] 2 ii
l ail a i-ai Ci (12.8)
ANEH A Eollo NEL VEL.
unde
el age a) AIE DE 09
ap 00 e i aaa (12.9)
couo V 41:10!
este viteza de propagare a undelor electromagnetice în vid.
Acest rezultat, care arată că viteza undelor electromagnetice în vid este agală cu
valoarea experimentală a vitezei luminii în vid, l-a condus pe Maxwell la concluzia că: Lumina
este undă electromagnetică.
3
Pentru mediile dielectrice u,= | şi se introduce indicele de refracție
ne, (12.10)
iar
vs===
== (12.11)
9
5
Dispersia undelor electromegnetice este dată de dependenţa indicelui de refracție de
lungimea de undă A sau pulsaţia o:
c c A dn
du= —3 dn; VU, =U-— As “| (12.12)
Vidul este un mediu nedispersiv pentru undele electromagnetice, deoarece n = 1,

dn/di = 0 şi v,= vw. Această concluzie este valabilă, cu o bună aproximaţie şi pentru atmosfera
obişnuită.
Fig. 12.1 Fig. 12.2
Soluţiile generale ale ecuaţiilor (12.6) şi (12.7) pentru undele electromagnetice plane,
progresive, sunt
H(r,)= Ho expi(or-kr)= Hy expi(00r—kx—ky—k2) (12.13)
E(r,t)= Epexpi(0r-kr)= Ep expi(0r—kx— Ry k22) (12.14)
unde
28
k = J-s=ks (12.15)
este vectorul de undă, iar s este vectorul unitate orientat în sensul propagării undei.
În cazul undelor electromagnetice sferice, progresive, se obţine
N
E(r,t)= Eo expi(0r- kr): Hr, D= Ho Pexpi(or- kr) (12.16)
cu rp 0 distanţă unitate măsurată de la sursa punctiformă de unde.
4
Dacă unda electromagnetică plană se propagă în lungul axei Oz, ecuaţiile (12.6) şi
(12.7) devin
D204 de
20 "0207
e au XE ae
1 9Eti
17
DZ vi 32 Bz pi ari 0 CAZAT
care, pentru undele progresive, au soluţiile
H(z,:)= Ho expi(or—kz); E(z,1)= Ep expi(wr— k2). (12.18)
Prin introducerea acestor soluţii în ecuaţiile (12.7) se obţine
E = —
>E; A?E = —k“E
:
12.19
d oz?
Şi
e2 9 MW ete =0:
Oc
zj=—==, (12.20)
Y k n
10. Proprietăți
10. Proprietăți ale
ale undei
undei electromagnetice
electromagnetice
Se demonstrează următoarele proprietăţi referitoare la propagarea undelor electro-

magnetice în medii dielectrice:
1” Undele electromagnetice sunt transversale, adică vectorii E şi H vibrează

perpendicular pe direcţia de propagare a undei:
ELs; H.s. (12.21)
Această proprietate rezultă simplu din soluţiile (12.13) şi (12.14) şi din ecuaţiile
Maxwell (12.3)
divH(r.0)=— ik H(r,0)=-—iksHi(r,1)=0 (12.22)
divE(r,1)=- ik E(r,D=-iksE(r,r)=0. (12.23)
Deoarece produsul scalar este egal cu zero, dacă vectorii sunt perpendiculari între ei, rezultă
proprietatea (12.21).
20. Vectorii E şi H sunt perpendiculari între ei. Din soluţiile (12.13) şi (12.14) rezultă
egalităţile
roi = —i(kxH)==ik(sxH)= i (x); SI ion (12.24)
rol =-i(kXE)=-ik(sxE)=-i0(sxE); SE - iat, (12.25)
5
Dacă introducem aceste relaţii în ecuaţiile Maxwell (12.3) se obţine
-iZ(sx HD) ice: B=-|2 exn) (12.26)
—i (x E)=- iu: H= [e exr. (12.27)
Din aceste expresii rezultă că în unda electromagnetică vectorii E şi H sunt perpendiculari

între ei, iar vectorii E, H şi s formează un triedru drept (fig.12.2)
teni= [E exoxe= [E Dais-ecesl = [E es. (12.28)
3. Vibraţiile vectorilor E şi H sunt în fază şi avem relaţiile
Je|E| = ut]. (12.29)

Adică, vectorii E şi H, concomitent şi în aceleaşi puncte din spaţiu, au valori maxime,
respectiv minime (fig.12.3).
Din relaţia (12.29) se obţine
e|= Je ez] ziar|= Zeal

€9 £, n
(12.30)
unde
z= JE = ho |n — Za (1231)
€ £o £, n
6
este impedanţa de undă a mediului dielectric considerat, pentru care s-a luat u, = |, iar
Z=J-2=377a (12.32)
0
este impedanţa de undă a vidului, fiind o constantă universală.
În vid, relația
În vid, relaţia (12.30)
(12.30) dintre
dintre modulele
modulele vectorilor B⃗⃗ =
vectorilor 𝐵 = ud ⃗⃗șiși 𝐸
𝜇0 𝐻 E⃗⃗ devine:
devine:
5]⃗⃗| == √/ecus|2|
|𝐵 = El|𝐸|
𝜀0 𝜇0 |𝐸⃗⃗ | =
𝑐Cc
⃗⃗
(12.30 b)b)
(12.30
Astfel,
Astfel, putem
putem calcula forţa electromagnetică
calcula forța electromagnetică Lorentz
Lorentz ce
ce acționează
acţionează asupra
asupra unei
unei sarcini
sarcini
punctiforme
punctiforme q q ce
ce se
se deplasează
deplasează cu viteza 𝑣
cu viteza 7⃗ în
în câmpul
câmpul undei
undei electromagnetice:
electromagnetice:
> >
𝐹⃗𝐿 = 𝑞𝐸⃗⃗ + 𝑞𝑣⃗ × 𝐵
⃗⃗
> i > =
Aici, 𝐹
Aici, F,⃗𝑒 =
= 𝑞𝐸gE⃗⃗ este
este forța
forţa electrică iar 𝐹
electrică iar ⃗𝑚 =
E, = 𝑞𝑣
qi⃗ × B⃗⃗ este
X 𝐵 este forța
forța magnetică
magnetică ce
ce acționează
acţionează
asupra sarcinii. În cazul nerelativist (v<<c), ținând
asupra sarcinii. În cazul nerelativist (v<<c), ţinând cont de relaţia (12.30b), valoarea maximă
cont de relația (12.30b), valoarea maximă a a
raportului
raportului celor
celor doua
doua forțe
forțe este:
este:
𝐹𝑒 𝑐
le = ≫1 1
Eu𝑚 v 𝑣
𝐹
4. Intensitatea undelor electromagnetice plane reprezintă valoarea medie a modulului
vectorului Poynting (paragraful 9.4.4)
1=(5))= (en) = JE. păleosttor- re) (12.33)

sau
i 05 mi 0 ia
I E =——E2 se) HE. (12.34)
"z 9, 229 21
Rezultă că intensitatea undelor electromagnetice, analog cu intensitatea undelor elastice, este

proporţională cu pătratul amplitudinii Eo, sau Fo.
Este simplu de stabilit că dacă unda electromagnetică plană cade sub unghiul de
incidenţă a pe suprafaţa $ (fig.12.4), intensitatea undei devine
N » 79 p) D e
E: cosa == —Hâ cos
1== ——
27 Ed COSU 2 Hg cosa. (12.35)
= -0 =
(Observaţie: revedeți
(Observație: revedeţi secțiunea
secțiunea 8-
8- Teorema lui Poynting)
Teorema lui
7
5%. Undele electromagnetice acoperă un domeniu extrem de larg de frecvenţe, respectiv
de lungimi de 'undă (fig.12.5). Domeniul vizibil conţine numai acele unde electromagne-
tice care impresionează ochiul şi care au lungimi de undă, în vid, cuprinse între
A (roşu) = 7600 A = 7,6-107 m şi A (violet) = 3800 A = 3,8-10 7 m.
Domeniul extrem de larg al lungimilor de undă implică multiple aplicaţii ale undelor
electromagnetice în ştiinţă şi tehnică.
Frecventa b (Hz) Lungimea de undă

10 - Am)
7 Li 10-15
1022 ]
J Rociatii Gamma 10-a
mr |
1020-.
_70-n
e ia i
108-
| Ragiati :
] Fe Aeneon - 10-39 Violet
106 Ea I Indigo
'
j + Ţ
Pie
_____Wttraviole
|
| Bet i trul vizibil

Spar Ţ L10-7 Albastru
„a
Verde
|
- 10-5 Galben
1 infrarosu
Portocalu
LR ma 0-3 Ros,
„010 d Microunde
pi
10”!
10% -
- ă
] Unde radio i
105 ] (hert2iene] _
102
Ț
10 - Unde de frevente L
L. 105 =
i acustice
102 Ă
E vren! |alternativ - 107
FR, di
Fig. 125
Mai jos puteți

Mai jos puteţi găsi
găsi câteva
câteva caracterisitici
caracterisitici ale
ale acestor
acestor diverse
diverse tipuri
tipuri de
de unde
unde
electromagnetice cu
electromagnetice cu diverse
diverse frecvențe/
frecvenţe/ lungimi
lungimi de
de undă:
8
1. Undele radio În 1887, la opt ani după moartea lui Maxwell, Hen-
rich Hertz, protesor de fizică la Technische Hochschule în Karlsruhe din
Germania a generat şi a detectat primele unde electromagnetice. Un-
dele obţinute de Hertz sunt astăzi clasificate ca fiind în domeniul de
radiofrecvenţă care se întinde de la câţiva herți la 109 Hz (lungimea de
undă variază de la câţiva km la 0,3 m). Aceste unde sunt emise de cir-
cuitele electro-oscilante. De exemplu un curent alternativ de 30 Hz ce
trece prin liniile de transmisie a energiei generează o undă electromag-
netică cu A = < = 6 x 10€ m=6
x 10% km.
u
Nu există limită superioară teoretică pentru asttel de unde. Frecvenţele
cele mai mici ale acestei benzi sunt utilizate în emisiile de radio şi tele-
viziune.
2. Microundele Regiunea microundelor are frecvențele cuprinse între

10% Hz până la 3 x 1U!! Hz. Lungimile de undă corespunzătoare sunt
cuprinse între 30 cm şi | mm. Radiațiile capabile să penetreze atmosfera
Pământului au lungimile de undă cuprinse între | cm şi 30 cm. Mi-
croundele sunt importante pentru comunicațiile cu vehiculele din spaţiul
cosmic şi deasemenea în radioastronomie. Microundele sunt utilizate în
teletonie, pentru ghidarea avioanelor, în cuptoarele cu microunde, pentru
determinarea vitezelor (radar). Ca exemplu atomii neutri de hidrogen,
distribuiţi în vaste regiuni din spaţiul cosmic emit microunde cu lungimea
de undă de 21 cm (v = 1420 MHz).
3. Radiațiile infraroşii Regiunea infraroşie se extinde de la 3 x 1U!!

Hz până la 4 x 1U!* Hz. Regiunea infraroşie este împărţită în 4 regiuni:
a) infraroşul apropiat (7850-3000 nm)
b) infraroşul intermediar (3000-6000 nm)
c) infrarogul îndepărtat (6000-15000 nm)
d) infraroşul extrem [15000 nm - 1,0 mm)
Aceasta este o împărţire arbitrară. Trebuie remarcat că orice material
radiază şi absoarbe unde infraroşii datorită agitaţiei termice a moleculelor
sale.
Moleculele unui obiect cu temperatura deasupra lui U K emit radiaţii
infraroşii chiar dacă acestea au o intensitate mică. Pe de altă parte
radiaţii infraroşii sunt emise într-un spectru continuu de corpurile calde.
Trebuie remarcat că jumătate din energia emisă de Soare corespunde
9
domeniului infraroşu, iar becurile emit mai multă radiaţie infraroşie decât
lumină.
Ca orice creatură cu sânge cald şi corpul omenesc emite radiaţii in-
traroşii de la 3000 nm având un maxim al emisiei în jur de 10000 nm.
Această emisie este datorată tranziţiilor ce au loc între nivelele de
vibraţie ale moleculelor.
Energia radiaţiilor intraroşii este măsurată cu dispozitive care răspund
la absorbţia de radiaţii infraroşii. Unele detectoare pot fi cuplate prin
intermediul unui sistem de scanare la un tub catodic fapt care duce la
producerea unei imagini în intraroşu. Un asttel de aparat este cunoscut
sub numele de termograt.
Ca exemplu de emiţător poate fi dat laserul cu CO». Folosit ca sursă
de putere continuă cu nivelul de 100W este utilizat mult în industrie, în
special în tăieri de precizie şi tratamente termice. Emisia sa din infraroşu
(13,3 — 23) um este uşor absorbită de corpul uman fapt ce îl face util în
medicină pentru diverse operaţii.
4. Lumina Lumina corespunde radiaţiilor electromagnetice din banda

de frecvenţe 3,84 x 1U!% Hz—7,69 x 10!* Hz sau lungimilor de undă
cuprinse în intervalul (390 nm - 730 nm). Ea este produsă prin rearan-
Jarea electronilor în atomi şi molecule adică prin tranziţiile electronilor
în interiorul acestora.
În materialele incandescente, în filamentele metalice încălzite puter-
nic, gradul de agitaţie termică este mare asttel că electronii care sunt
acceleraţi suferă trecvente ciocniri. Rezultă o emisie numită radiaţie ter-
mică şi aceasta este sursa principală de lumină.
Din contră în cazul în care se umple un tub cu un gaz şi se realizează
o descărcare electrică, atomii se excită şi emit o radiaţie caracteristică
diverselor nivele energetice, determinând o serie de linii sau benzi de
frecvenţe bine determinate.
Un astfel de dispozitiv este cunoscut sub numele de tub de descărcare.
Astfel Kryptonul 56 are liniile foarte înguste. Lima cu lungimea de undă
A = 605, 75U21U nm şi lărgimea la semiînălţime egală cu U, UDU1T70 nm
[ceea ce corespunde la o lărgime de 400 MHz), din 1983 este utilizată la
definirea unităţii de lungime (lm= 1650763, 73 lungimi de undă ale Kr
36).
Newton a fost primul care a observat că lumina albă este un amestec
10
de culori din spectrul vizibil.
Culoarea reprezintă răspunsul fenomenologic şi psihologic al omului
la diferitele frecvenţe ale spectrului care se extinde de 3,84 x 1U!* Hz
pentru roşu şi care trece prin galben, verde, albastru şi violet la aproxi-
mativ 7,69 x 10“Hz. Culoarea nu este o proprietate a luminii însăşi ci o
manitestare a sistemului nervos uman.
5. Radiațiile ultravioletele Lângă spectrul radiaţiilor luminoase se

găseşte spectrul radiaţiilor ultraviolete (între 8 x 10!“ Hz şi 3,4 x 10!€
Hz) descoperit de Johann Willhelm Ritter (1776-1810).
Ochiul uman nu poate percepe undele ultraviolete deoarece corneea
absoarbe în particular radiaţiile cu lungimile de undă cele mai mici iar
cristalinul absoarbe puternic radiaţiile cu lungimea de undă din jurul a
300 nm. Insectele, de exemplu albinele, pot percepe radiaţiile ultravio-
lete.
Atomii emit radiaţii ultraviolete când au loc dezexcitări ale electro-
nilor de pe nivelele energetice cele mai înalte pe nivele energetice mai
joase ale atomilor.
O altă situaţie este atunci când doi atomi cărora le lipseşte câte un
electron de valență se combină în molecule biatomice asttel că aceştia
se cuplează în perechi în procesul de creare a legăturii chimice. Ei sunt
puternic legaţi de ansamblul astfel creat şi în consecinţă stările excitate
ale acestor molecule sunt în ultraviolet. Moleculele din atmosferă N>, Oz,
CO. şi HO au asttel de rezonanţe în ultraviolet.
6. Razele X Au fost descoperite în 1895 de Wilhelm Conrad Rântgen

(1845-1923). Ele au domeniul cuprins, în mare, între frecvențele 2. 4x 10!€
Hz până la 5 x 10!” Hz, având lungimile de undă foarte mici (6 x LU
nm - 1,25 nm).
O metodă practică de obţinere a acestor radiaţii este aceea de a ac-
celera electroni şi a-i orienta către ţinte realizate din diverse materiale.
Aceasta determină o decelerare rapidă a electronilor care vor emite o
radiaţie de trânare. În plus atomii țintei pot deveni ionizaţi în cursul
acestui bombardament. Pot fi eliminaţi electronii din păturile interioare
foarte apropiate de nucleu. Atunci când o astfel de stare este ocupată
de un electron din păturile superioare se pot emite radiaţii X. Rezultatul
obţinut este o radiaţie specifică materialului țintei şi ea poartă numele
11
de radiaţie caracteristică.
Radiografiile cu raze X produc mai degrabă umbre decât o imagine
fotografică. Au fost realizate telescoape cu raze X care sunt plasate pe
orbite cosmice, microscoape cu raze X, reţele de difracție pentru raze X.
În 1984 un grup de la Lawrence Livermore National Laboratory a reuşit
să realizeze un laser cu lungimea de undă de 20,6 nm.
7. Razele sama Sunt radiaţiile electromagnetice cu frecvenţe mai

mari de 5 x 10!” Hz şi sunt radiaţiile electromagnetice cu lungimile de
undă cele mai mici. Ele sunt emise în tranziţiile între nivelele energe-
tice ale particulelor ce alcătuiesc nucleul atomic. Datorită lungimilor de
undă mici este practic imposibil să se observe comportarea ondulatorie
a acestora.
12
Bibliografie:
Bibliografie:
1.
1. Traian
Traian Crețu,
Crețu, ”Fizică-
”Fizică- curs
(1996)
Notă:
Notă: acest
acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursa bibliografică 1.
sursa bibliografică 1. Mărimile
Mărimile fizice
fizice marcate
marcate cu
cu „Bold”
„Bold”
reprezintă
vectori.
Curs 10-
Curs 10- Cap
Cap II:
II: Unde
electromagnetice
11. Polarizarea
11. Polarizarea undelor
undelor electromagnetice
electromagnetice
Recomandare: revedeți
Recomandare: revedeţi subiectul
subiectul „Compunerea
„Compunerea oscilațiilor
oscilaţiilor perpendiculare
perpendiculare de
de aceeași
aceeași
frecvență”
frecvenţă” (cursul
(cursul de
de Fizică
Fizică 1)
1)
Undele electromagnetice sunt transversale, adică vectorii E şi H vibrează pe direcţii

perpendiculare între ele şi perpendiculare pe direcţia de propagare a undei (fig.12.3).
Starea de polarizare a undelor electromagnetice este dată de modul de orientare a
vectorului E în timp şi spaţiu. În paragraful 12.5.2 s-a demonstrat că dipolul electric emite
pachete de unde electromagnetice în care vectorul E vibrează paralel cu axa dipolului. Din
acest punct de vedere, undele electromagnetice generate de dipolii electrici oscilanţi sunt liniar
polarizate. A rămas istoric, ca planul în care vibrează vectorul E să fie numit plan de vibraţie,
iar planul în care vibrează vectorul H se numeşte plan de polarizare.
0,
LA
.
Fig.12.25 Fig. 12.27
1
Dacă unda electromagnetică se propagă în lungul axei Oz (fig.12.25), din transversali-
tatea undei rezultă că numai componentele pe axele Ox şi Oy ale vectorilor E şi H sunt diferite
de zero
E=e,E, +e,E, =e,Eouexpi(ot — k2)+ e, Eo, expi(ot— kz +9) (12.207)
unde
E, = Eou cos — kz); E = Egycos(0r-kz+0). (12.208)
Prin etectuarea unor calcule similare cu cele din paragraful 10.1.7 se ajunge la ecuaţia
traiectoriei vârfului vectorului E, proiectată în planul xOy:
SE
ga E 2 Paty — COS in?
= Sin (12.209)
.
Ed: EȘ, EosEoy 4 +
adică la ecuaţia unei elipse.

În funcţie de diferenţa de fază q, elipsa cuprinsă în dreptunghiul de laturi 2£0, şi 2E
are diferite forme (fig.12.26) şi în funcţie de sensul ei de parcurgere poate fi dreaptă
[p e(x.2n)] sau stângă [| e (0,1))]. Dacă £y, =Ea, şi = 7/2, unda electromagnetică este
polarizată circular stânga, iar pentru e = 3x/2 unda este polarizată circular dreapta. Rezultă că
polarizarea liniară (p = mn, m = 0,1,2...) şi polarizarea circulară reprezintă cazuri particulare
ale polarizării eliptice.
e,
y
/ 1 AA pa] L,
p=0 LL van AU i SI, ps3n/ p=27
—— polarizare eliptică stânga —— pal] ——— polar
eliptică dreapta =——
izare
Fig. 12.26
Emisia undelor electromagnetice are loc prin acte elementare, de către dipolii electrici
oscilanţi. Unda electromagnetică generată de fiecare dipol electric oscilant este liniar polariza-
tă, deoarece vectorul E vibrează în planul care conţine axa dipolului. În cazul surselor naturale
de lumină, dipolii electrici oscilanţi sunt orientaţi haotic şi, ca urmare, lumina naturală este
nepolarizată.
2
Există diferite procedee de polarizare a luminii naturale. De exemplu, o placă de
turmalină este transparentă numai pentru undele electromagnetice în care vectorul E vibrează
paralel cu axa optică a cristalului. Astfel, se constată că dacă în drumul unui fascicul de lumină
naturală se interpune o placă de turmalină, intensitatea luminii care trece prin placă nu depinde
de orientarea axei optice a cristalului. Dacă, însă, se utilizează două plăci de turmalină
(fig.12.27) intensitatea luminii / este dată de legea lui Malus
1 = lg cos? a (12.210)
unde & este unghiul dintre axele optice O, O, şi O» O», ale celor două plăci de turmalină.
După trecerea prin placa de turmalină 7). lumina naturală devine polarizată liniar. Din
acest punct de vedere, cristalul de turmalină 7, se numeşte polarizor. Dacă lumina este sau nu
polarizată, se stabileşte cu ajutorul plăcii 7, numită analizor.
De regulă, se măsoară intensităţile 7, şi I- ale luminii, pentru două orientări, perpendicu-
lare între ele, |-l şi 2-2, ale axei optice a analizorului şi se defineşte gradul de polarizare
P= (12.211)
Pentru lumina naturală se obţine /, = h şi P = O, iar dacă lumina este liniar polarizată rezultă
P = 1. Dacă undele electromagnetice sunt parţial polarizate, gradul de polarizare poate avea
valori cuprinse între 0 şi |.
11.1 Propagarea
11.1 Propagarea undelor
electromagnetice prin
prin medii
medii anizotrope,
anizotrope, polarizarea
polarizarea
prin birefringență și
prin birefringență şi dicroism
dicroism
Recomandare: citiți
Recomandare: citiți și
și următoarele
următoarele referate
referate de
de laborator
laborator de
de Fizică
Fizică 1:
1:
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Verificarea_Legii_ lui _ MALUS.pdf

http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Verificarea_Legii_lui_MALUS.pdf
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Studiul POLARIZARII LUMINII cu _ un dispozitiv _p
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Studiul_POLARIZARII_LUMINII_cu_un_dispozitiv_p
revazut cu lama sfert de unda.pdf
revazut_cu_lama_sfert_de_unda.pdf
Caracteristica fundamentală a cristalelor anizotrope constă în producerea a două raze

refractate pentru o singură rază incidentă. Acest fenomen de birefringenţă, sau dublă refracție,
a fost descoperit, în anul 1669, de către profesorul danez Erasmus Bartholin (1625-1698)
pentru spatul de Islanda (CaCO). Această proprietate a fost studiată, ulterior, de către
fizicianul olandez Christian Huygens (1629-1695) şi expusă în cartea sa "Tratat despre lumină”
apărută în anul 1690.
Dacă pe un cristal de spat de Islanda cade un fascicul îngust de lumină (fig.12.30), în
cristal apar două fascicule care, din timpul lui Huygens, se numesc rază ordinară (0) şi
respectiv rază extraordinară (e). Pentru raza extraordinară, indicele de refracție n, depinde de
direcţia de propagare a razei în cristal, iar indicele de refracție al razei ordinare ng nu depinde
de unghiul de incidenţă. Pentru lungimea de undă A = 5893 Ă, în cazul spatului de Islanda,
ng = 1,658 şi 1,486 <n, < 1,658.
3
Astfel de cristale pentru care n, < n se numesc negative. Există şi cristale ca, de
exemplu, cuarțul pentru care n, 2 ng, care se numesc pozitive.
Toate cristalele posedă cel puţin o direcţie pentru care n, = ng şi nu se observă
fenomenul de birefrigenţă, dacă lumina incidentă este paralelă cu această direcţie. O astfel de
direcţie reprezintă axa optică a cristalului, iar un plan oarecare care conţine axa optică se
numeşte secțiune principală. Cristalele ca spatul de Islanda, cuarțul etc., care posedă o axă
optică se numesc cristale optice uniaxe, iar cirstalele care posedă două axe optice se numesc
biaxe,
Dacă rotim cristalul în jurul axei S, a undei incidente se constată că raza ordinară îşi
păstrează direcţia, iar raza extraordinară se roteşte odată cu cristalul, în cazul când direcţia S,
nu este paralelă sau perpendiculară pe axa optică 0O'. Raza extraordinară se află în planul
secţiunii principale cu care se roteşte concomitent.
Se constată că razele ordinară şi extraordinară sunt polarizate liniar în plane perpen-
diculare între ele. Planul de vibraţie al razei extraordinare coincide cu planul secţiunii princi-
pale, iar planul de vibrații al razei ordinare este perpendicular pe planul secţiunii principale.
Prin planul secţiunii principale se înţelege planul format de raza incidentă S, şi direcţia axei
optice 00.
Fig. 12.30
Dacă într-un mediu anizotrop se află o sursă de lumină S, pentru fiecare direcţie de
propagare a undei emisă de sursă, vectorul E se descompune în două componente: Ey
perpendicular pe planul principal şi E, care se află în planul principal. Deoarece cele două
componente se propagă cu viteze diferite prin mediul anizotrop, unda luminoasă se împarte în
două, una ordinară şi una extraordinară. Unda ordinară se propagă cu aceeaşi viteză ug în toate
direcţiile şi suprafaţa sa de undă reprezintă o sferă. Unda extraordinară se propagă cu viteze
diferite v, dependente de unghiul dintre direcţia de propagare şi axa optică $,, iar suprafeţele
de undă au forma unui elipsoid de revoluţie.
4
Metodele de obţinere a luminii liniar polarizate prin birefringență urmăresc fie să
mărească divergenţa celor două raze polarizate, fie să suprime una din aceste două raze.
La unele cristale se observa fenomenul de dicroism- absorbtia selectiva a unei raze polarizate
liniar. De exemplu, în domeniul vizibil, o lamă de turmalină cu grosimea d> 1 mm, absoarbe
total raza ordinară. Cristalul de turmalină are, însă, neajunsul că prezintă o absorbţie
apreciabilă şi pentru raza extraordinară. Absorbţia razei extraordinare este selectivă, de aceea
lumina albă transmisă prin turmalină este colorată în galben-verzui.
Pe baza fenomenului de dicroism se construiesc plăci polarizante de dimensiuni mari,
numite polaroizi. Polaroidul prezintă avantajul că permite folosirea unor fascicule largi, iar
lumina transmisă este foarte slab colorată. Pentru evitarea accidentelor provocate de lumina
prea puternică care îi "orbeşte” pe şoferi, se pot utiliza filtre de polaroid dispuse pe faruri şi pe
parbriz.
12. Unde
12. Unde electromagnetice
electromagnetice în medii dielectrice,
în medii dispersia și
dielectrice, dispersia şi absorbția
absorbția luminii
luminii
Recomandare:
revedeţi subiectul
subiectul „Oscilații
„Oscilaţii forțate”
forțate” (cursul
(cursul de
de Fizică
Fizică 1)
1)
In paragraful 9.1.6 am discutat despre polarizarea dielectricilor aflaţi în câmp electric

extern. Dacă moleculele nepolare se află într-un câmp electric extern de intensitate E, centrele
sarcinilor electrice negative şi pozitive se deplasează în sensuri opuse şi fiecare moleculă
capătă un moment electric de dipol
p=gr (12.51)
unde r este distanţa dintre centrele sarcinilor electrice negative şi pozitive, datorită acţiunii
câmpului electric exterior. În cazul deformărilor elastice ale moleculelor avem
r«E: p=ar=aE (12,52)
unde & este o constantă dependentă de natura dielectricului şi se numeşte polarizabilitate.
| Vectorul de polarizabilitate a dielectricului reprezintă suma momentelor de dipol din
unitatea de volum
p =Np=NoE (12.53)
unde N este numărul de molecule (sau atomi) din unitatea de volum.
Această relaţie se mai scrie sub forma
P =xX,EE (12.54)
unde X, este susceptibilitatea electrică a dielectricului.
5
Inducţia câmpului electric (9.73) este
D=£E+P =eg|1+ 49 e=ese, e (12.55)

de unde
N Di: = 70
€, =1+x,=1+—a=1+—a93. (12.56)
e te
Dispersia undelor electromagnetice constă în dependenţa indicelui de refracție n de
pulsaţia o, sau de lungimea de undă A. Această dependenţă nu rezultă din teoria lui Maxwell,
ci numai pe baza unor considerente referitoare la structura microscopică a substanţelor.
Pentru lumină, fenomenul de dispersie a fost stabilit experimental încă de către Newton,
care a obținut spectrul luminii albe cu ajutorul unei prisme (fig.12.6).
Ideea calculului dependenţei n() sau n(A), aparţine fizicianului olandez H.A. Lorentz
(1852-1928), laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1902.
Presupunem că în unitatea de volum avem N atomi identici distribuiţi haotic, iar în
fiecare atom există câte un electron optic, de sarcină electrică g = e, care poate efectua o
mişcare oxcilatorie în jurul restului atomic. Câmpul electric al undei electromagnetice
acţionează asupra electronului cu forța eE, iar electronul este menţinut în atom de către forţa
cvasielastică £, = — Ka. Masa electronului m şi constanta &, stabilesc pulsaţia proprie a
electronului
w =4,/m. (12.57)
Fig. 12.6
Mişcarea electronului este amortizată, datorită acţiunii forței de frânare F,= -pr. Astfel, ecuaţia
diferenţială a mişcării oscilatorii forțate a electronilor, la trecerea undei electromagnetice prin
dielectric este
mi = —k,r-pr+eE,. (12.58)
6
Dacă introducem notația 7 = p/m se obţine
T+ + war = (12.59)
Soluţia acestei ecuaţii se caută sub forma

pere: i=ior; i=—o?r (12.60)
de unde
(03-00 +iyo)r=eE/m (12.61)
sau
r el!m
Pi apa CR E ee, 12.
E -+iyo 30
Prin introducerea acestui factor de coliniaritate în expresia (12.56) rezultă
ă Ne? /mEg)
e,.n2=+———— (12.63)
wi = 07 +iyo
unde 6) este pulsaţia undei electromagnetice incidente.
Acest rezultat ne indică faptul că, în general, atât permitivitatea relativă £,, câ! şi
indicele de refracție n sunt mărimi complexe. Introducem expresia complexă pentru indicele de
refracție
îi = nik (12.64)
Şi respectiv
0.__0 wo
Î=—îi==—n=i=y. (12.65)
c c Cc
Astfel, vectorul E al undei electromagnetice care se propagă în lungul axei Oz este

i Sa o
E = Epexpi(or- kz)= Epe "e expi (0r— az). (12.66)
Adică, în principiu, unda electromagnetică este amortizată, amplitudinea scăzând după legea
exponențială
E(z)= Eg(z=0)exp (- Caz) (12.67)
iar intensitatea undei scade proporțional cu pătratul amplitudinii
= cxp(-2 2 ) (12.68)
unde Igeste intensitatea undei electromagnetice pentru z = 0.
7
Calculele mărimilor reale n şi x din formulele (12.63) şi (12.64) sunt relativ complicate.
Din acest motiv ne vom limita la cazul gazelor pentru care se poate face aproximaţia
i=n-i
= = 7 oa
meg aia +iye
(12.69)
de unde
N| e? aa —0
n=l+> a (2007 7 a (12.70)
2 (mea j(og —0P) +20 (370

Subliniem că aceste simplificări admisibile pentru gaze nu afectează concluziile
generale referitoare la dispersia şi absorbţia undelor electromagnetice.
Dependenţa mărimilor n şi x de pulsaţia w este indicată în figura 12.7. Se arată simplu
că diferenţa o» - w, corespunde lărgimii liniei de absorbţie şi este proporţională cu coeficien
tul
de amortizare Y,
Curba de dispersie abcd prezintă următoarele caracteristici:

- Pe porțiunile ab şi cd, indicele de refracție creşte odată cu creşterea pulsaţiei w
dn dn
sa>0: 17 <0. (12.72)
Domeniile spectrale pentru care sunt satisfăcute aceste inegalităţi corespund dispersiei
normale, când mediul este practic nedisipativ.
- Pe porţiunea bc indicele de refracție scade odată cu creşterea pulsaţiei o
dn dn
tt da. >0: (12.73)
Acest domeniu spectral corespunde dispersiei anomale, în care sunt prezente benzile de
absorbţie. Cu alte cuvinte, pentru domeniile spectrale ale undelor electromagnetice în care
apare dispersia anomală, mediul este disp. Unele medii transparente ca diferite gaze, apa,
sticla, cuarțul etc., nu prezintă benzi de absorbţie în spectrul vizibil. În schimb, pentru spectrele
ultraviolet şi infraroşu în care multe corpuri prezintă benzi de absorbţie este prezentă şi
dispersia anomală.
8
Fig. 12.7
Subliniem că pentu n < 1, viteza de fază a undelor electromagnetice în mediul

respectiv este mai mare decât viteza luminii în vid. Această situaţie nu afectează concluziile
teoriei relativiităţii, deoarece viteza de fază nu presupune transfer de masă sau energic.
În zabelul 12.1 sunt date valorile indicelui de refracție pentru limitele spectrului vizibil
în diferite materiale.
Tabelul 12.1
Var telul
Nasu (= 760 nm)
Vid
Aer
Apă
Suclă cron
Suclă flint
Diamant
13. Unde
13. Unde electromagnetice
electromagnetice în medii conductoare,
în medii conductoare, amortizarea
amortizarea undelor
undelor
Din ecuaţiile Maxwell (12.1) şi legile de material (12.2) se obţin ecuaţiile de propagare
a undelor electromagnetice în medii conductoare (6 2 0) pentru care densitatea volumică de
sarcină electrică p se consideră egală cu zero
E
i
E =0 (12.36)
sii ci ca
Şi
OH OH =
AH Aaa
pu 3 eu 3 0 (12.37)
9
iar pentru undele electromagnetice plane, care se propagă în lungul axei Oz, avem
E JE XE
70 ppm =0 (12.38
az? N a Sha
28
ph oilO ay TaE d E12.3
Căutăm soluţia ecuaţiei cu derivate parţiale (12.38) sub forma
E(z,1)= Ep expi((0t—
kz) (12.40)
pentru care se obţine
(—k2 = iopuo+eu?) E(2,1)=0. (12.41)

Din această relaţie rezultă că în cazul mediilor conductoare (0 — 0), mărimea k este complexă:
unde a este coeficientul liniar de absorbţie.
Asadar, solutia (12.40 ) devine

E
_ a _F 2:
E(2,1)= Egee 49 = Epe 2 ei 4) (12.44)
&
Se observa ca amplitudinea undei, Ey. = Ege ? “scade exponential cu distanta z de la

sursa. Dupa parcurgerea unei distante
z=6=2la
numite adancime de patrundere a undei in mediul conductor, amplitudinea undei scade de e

ori, iar intensitatea undei
[= E? =1peE = ge 18
scade de e? ori.
Aici, 1 reprezinta intensitatea undei la intrarea in materialul conductor (la z=0).

În general, pentru metale se poate considera o/eo > |
Astfel,
0 = a 2040
10
2 2
5=—z2,——. (12.47)
a Vouo
De exemplu, pentru cupru 0 = 5.10 9'm”, HU = Ho, € = €g şi pentru o lungime de undă
1. = 10 m se obţine
L0€
= = 24-10” m
3,14- 5:107.377
adică, 6 <A.
Cauza acestei puternice amortizări constă în faptul că sub acţiunea intensității câmpului
electric E(z,t) din unda electromagnetică se produc curenţi electrici de conducţie în conductor,
adică degajare de căldură prin efect Joule.
11
Bibliografie:
Bibliografie:
1. Traian
1. Traian Crețu,
Creţu, ”Fizică-
”Fizică- curs
(1996)
2. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil Petrescu - Fizica 1/Cap_02.pdf
3. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil Petrescu - Fizica 1/Cap_03.pdf
Notă:
Notă: acest
acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursa bibliografică 1.
sursa bibliografică 1. Mărimile
Mărimile fizice
fizice marcate
marcate cu
cu „Bold”
„Bold”
reprezintă
vectori.
Curs 11-
Curs 11- Cap
Cap II:
II: Unde
electromagnetice
14. Mișcarea
14. Miscarea oscilatorie
oscilatorie armonică
armonică de
de durată
durată finită
finită
Considerăm o mişcare oscilatorie armonică de durată Ar (fig.10.35) pentru care
0 pentru pSs—AÂr/2; 1>2At/2,

x(7) = (10.252)
4 it 5 A
tAe pentru —Ar7/2<r<Ar1/2.
Se arată că funcţia x(7) poate fi exprimată prin integrala Fourier
x(7) | x(o)ei“do (10.253)
unde
LI
x(0)=72] x(0)e "dr (10.254)
2 * —me
sau, în condiţiile date de relaţia (10.252), se obţine
pazit) |
A!/2
Fig. 10.35 Fig. 10.36
1
A |_auppă(tde
x(w) (ww) =7
|
X(£)eii-oid dr =
AAZoo sinl(op—0)41/2]
—00)Ar72
_= A9
sina
E :25s
(10.255)
unde am introdus notaţiile
A Ş: at,
On , isa:
P- 2 (Op O)Ar s (10.256
. )
Este simplu de observat că funcţia
ft)" (10.257)
devine zero pentru O = tnn, cu m = 1,2,3,.... iar condiţiile de maxime se obţin din relaţia
d Fi f(a ARE 0SsQ — sina,
si iii (10.258)
da a“
care are soluţiile: a, = 0, a» = 1,43%; Ola = 2,467...... Dependenţa aproximativă a funcţiei x(0)
de parametrul o este indicată în figura 10.36.
Se poate considera că x(4) este diferit de zero numai pentru
(Op —0)Ar = ADA = 28 (10.259)

sau, mai riguros, rezultă relaţia de nedeterminare
AwAt > 2n; AvAr 2.1. (10.260)
Aşadar, oscilatorul poate fi caracterizat de pulsaţia proprie O = (y, numai dacă durata
oscilaţiilor este suficient de mare (Ar > se, Ao = 0).
14.1 Grupul/
14.1 Grupul/ pachetul
pachetul de
de unde
unde
Am arătat în paragraful 1042 că un oscilator de durată finită Ar este caracterizat de un

ansamblu de pulsaţii o, cuprinse în intervalul
Oy = A0w/2 sos 0 +Aow/2 (11.108)

unde
AWÂĂr > 2; AvAr>1, (11.109)
Rezultă că o undă rezultată în urma propagării unei perturbații de durată finită nu este
monocromatică, ci reprezintă o suprapunere a tuturor undelor monocromatice cu pulsaţiile
cuprinse în intervalul (11.108). În aceste condiţii, modulul vectorului de undă
& = yu este
cuprins în intervalul de valori
ko —Ak/2 Sk S kg+ Ak/2. (10.110)
Pentru AO <0p, modulul vectorului de undă k(0) poate fi dezvoltată în serie Taylor,
în
jurul valorii o = cp
2
dk dk
wo)=uo,) te-a, [3 şt to-a E S (11.111)
UR UR
Pentru fiecare pulsaţie o. din domeniul (11.108), putem scrie expresia unei unde
armonice plane, care se propagă în lungul axei Oz
Aeilu-k), (11.112)
Funcţia de undă obţinută prin propagarea perturbaţiilor de durată finită, este o
suprapunere a undelor armonice plane (11.112)
Opt A 2
Wa doo.
Jato)eiler (11.113)
0 — Aa 2
În scopul simplificării calculelor vom considera A(00) = Ag. Aceasta este o aproximare accepta-
bilă dacă A < wy. Astfel, putem scrie
0+ A0/?
i dk
P(z1) = Ap | sila + Opt = Opt — Kg = (0— 0 SK) io -
Ar? 0,
(11.114)
tar A 2
= A9 eiloor-Ao2) | cai (o- ai (3%) a

w,—Am/2 ty
Dacă introducem notaţiile

dă A
yY= (0-09); "| (2) he (11.115)
d
se obţine
+A?
(2.0) = Ag eiloor-ho:) esrzmaoa y= Ag eiletor-toz) e (ein—e-in) (11.116)

—Acor2 in
sau, Cu A = ApAO, rezultă
(zu)= A Sleilaur-koc),
n
(11.117)
Aşadar, prin suprapunerea undelor armonice plane dintr-un domeniu îngust de pulsaţii
se obține o undă "armonică" plană modulată în amplitudine cu factorul sin 7y/m. Acest fapt
conduce la concluzia că, la un moment 7, amplitudinea undei este diferită de zero numai într-un
domeniu restrâns din spaţiu. Cu alte cuvinte, se obţin pachete de undă sau trenuri de undă
(fig.11.18).
Desigur că, în realitate, nu există unde monocromatice, deoarece este imposibil să se
realizeze semnale de durată infinită. În funcţie de durata Ar a semnalului, pachetele de undă
sunt caracterizate de o anume bandă de frecvenţe Av. De exemplu, imaginea unui televizor este
formată din 600 de linii, fiecare cu câte 600 de puncte imagine. Adică, imaginea pe ecranul
televizorului nu este continuă, ci reprezintă un ansamblu de 36-10 imagini punctiforme.
Pentru ca ochiul să perceapă o continuitate a imaginii este necesar ca în fiecare punct să se
succeadă cel puţin 25 de imagini pe secundă. Rezultă că pentru formarea imaginii pe ecranul
3
unui televizor este necesar un număr N = 3,6:10%25=107 impulsuri în fiecare secundă. În
aceste condiţii, durata unui semnal este Ar = 10” s, iar banda de frecvenţe corespunzătoare este
Av = I/Ar = 10” Hz = 10 MHz.
Frecvenţele undelor purtătoare utilizate în televiziune se întind în domeniul situat între
400 şi 800 MHz, adică un "spaţiu de fracvenţe” pentru 40 de canale diferite. Dacă ar exista mai
multe canale, nu am putea acorda televizorul pentru a prinde un singur post.
În cazul undelor purtătoare generate de un laser în domeniul vizibil, am avea la
dispoziţie un "spaţiu de frecvenţe” în banda Av = v (albastru) - v (roşu) = 2-10'* Hz. În acest
"spaţiu de frecvenţe” s-ar putea realiza 2: 10” canale separate de televiziune.
| yfz.2)
. F —— "9
N
N Pa
Fig. 11.18
Pentru pachetele de undă trebuie să distingem:
- viteza de fază , care reprezintă viteza cu care se propagă suprafeţele de fază şi
- viteza de grup v,, adică viteza de propagare a suprafeţelor de egală amplitudine.
Din condiţia ca faza undei (| 1.117) să fie constantă
(Opt — kgz = const.

rezultă viteza de fază
dz
a 77 T—=—z=— dak (11.118)
sau în general
vw, =o/Kk. (11.119)
Viteza de grup se obţine din condiția
SS= PAdo | 2|2 = ConsI, (11.120)

Cp
de unde
dz
ym do
(11.121)
4
Din formulele (11.119) şi (11.121) rezultă relaţia de legătură între viteza de grup ŞI
viteza de fază
= k; V, = ap Urtk IF (11.122)
unde
=: ax == 3pdă; (Ls =
şi
du,
VU A (11.123)
Această expresie este cunoscută sub numele de formula lui Rayleigh. Dacă viteza de
fază nu depinde de lungimea de undă (du/dA. = 0), mediul este nedispersiv ŞI U4=V.
Pachetul de unde se întinde pe o distanţă Az, care este dependentă de lărgimea benzii de
pulsaţii A. Astfel, la un moment / avem:
dk
ie (11.124)
NT
ş = 2n: SIR
2 ci m |.
do), 3285 Di
NEIE
do 0
Rezultă că pachetul de unde este cu atât mai îngust, cu cât A este mai mare. Dacă Ao—0,
avem o undă armonică plană care se întinde de la —c0 la +.
În intervalul de timp Ar, pachetul de undă se deplasează pe distanţa
Aw
AZ =U Ar = Ap At; Az AK = AOAr > 2n.
Pentru cazul general, proiecţiile vectorului de undă k satisfac relaţiile de nedeterminare

Ax Ak, > 2n; AyAk, 2 2n; Az AK, 2 2n . (11.125)
Relaţiile de nedeterminare (11.109) şi (11.125) capătă un caracter principial în mecanica

cuantică.
Subliniem că viteza de fază v, nu implică transfer de masă sau de energie, şi, ca urmare,
poate avea valori care depăşesc viteza luminii în vid, fără să fie afectată valabilitatea
principiului relativităţii. Viteza de grup implică transfer de energie, motiv pentru care nu poate
depăşii viteza luminii în vid.
Dependenţa pulsaţiei « de modulul vectorului de undă k
o= f(R) (11.126)
reprezintă relaţia de dispersie pentru pachetele de undă, într-un mediu dat. Astfel, dacă depen-
denţa (11.126) este liniară
w=ak; a=V, = const (11.127)
mediul este nedispersiv şi 1, = Up.

În general, relaţiile de dispersie sunt mult mai complicate.
5
Bibliografie:
Bibliografie:
1.
1. Traian
Traian Crețu,
Crețu, ”Fizică-
”Fizică- curs
(1996)
2. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil Petrescu _- Fizica _2/Cap1.PDF
Notă:
Notă: acest
acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursele bibliografice 11 și
sursele bibliografice și 2.
2. Mărimile
Mărimile fizice
fizice marcate
marcate cu
cu
„Bold”
vectori.
Curs 12-
Curs 12- Cap
Cap II:
II: Unde
electromagnetice
15. Reflexia și
15. Reflexia şi refracția
refracția undelor
electromagnetice
Pentru undele
Pentru undele electromagnetice,
electromagnetice, ca ca și
și pentru
pentru undele
undele elastice,
elastice, sunt
sunt valabile
valabile aceleași
aceleași trei
trei legi
legi ale
ale
reflexiei și
reflexiei și refracției
refracției (revedeți
(revedeţi acest
acest subiect
subiect din
din Cap.
Cap. I-
l- Unde
Unde mecanice).
mecanice).
Vom discuta
Vom discuta în continuare câteva
în continuare câteva caracteristici
caracteristici particulare
particulare ale
ale fenomenului
fenomenului de
de reflexie/
reflexie/
refracție aa undei
refracție undei electromagnetice.
electromagnetice.
15.1 Reflexia
15.1 Reflexia pe
pe medii
medii dielectrice,
dielectrice, formulele lui Fresnel
formulele lui Fresnel
Formulele lui Fresnel stabilesc amplitudinile undelor reflectate şi refractate în funcţie de

amplitudinea undei incidente. Vom considera că o undă electromagnetică plană ajunge pe
suprafaţa de separare a două medii omogene şi transparente cu indicii de refracție
m gen: PE II = ben - (12.167)

În cele ce urmează, mărimile fără indici se referă la unda incidentă, mărimile cu
indicele | caracterizează unda reflectată, iar mărimile cu indicele 2 se referă la unda refractată.
Vectorii E şi H sunt perpendiculari pe direcţiile de propagare ale celor trei unde Şi se pol
descompune în componentele paralele (||) cu planul de incidenţă, respectiv în componente
perpendiculare (_) la planul de incidenţă (fig.12.21):
ȘI
R2 = II +E2; E: = E; +Eî, : E: 22: 2 + E3, (12.169)
Componentele amplitudinilor intensităţilor câmpului electric din cele trei unde sunt:
E, = Eucosi; E. =E,; E, =-—E sini (12.170)

E, =-E, COS; Ey, =E); E). =-E, sini (12.171)
E», = E> |COSTr, E», =E>j E». =-E3| Sinr (12.172)
1
Direcţiile de propagare ale celor trei unde sunt caracterizate de vectorii unitate
s(sinLO,cosi); Sy(sini0—cosi); Ss» (sinr,D,cosr). (12.173)
SM
F. A L/- = poe
Fig. 12.21 Fig. 12.22
În paragraful 9.4.5 s-a arătat că pe suprafaţa de separare a două medii dielectrice nu se schimbă
componentele tangenţiale ale vectorilor E şi H, adică avem relaţiile
E+E, SE: E,+E = Ea
(12.178)
H,+Hyu=Hai H+H,=H,
de unde
(E — Exp)eosi = Exp cosr m(E. — Eu)cosi = maEzu cosr

(12.179)
E, + Eu = Ex m(Ey + Ex) = n2E2u
unde am ţinut seama că pentru mediile dielectrice u, = Ho.
S-a ajuns la un sistem de patru ecuaţii, din care se pot exprima amplitudinile undelor
reflectate şi refractate în funcţie de amplitudinea undei incidente. Este important de subliniat
faptul că se separă componentele paralele şi perpendiculare.
Cu ajutorul formulei (12.167) şi a legii refracției
sini Mn E,2
— == == (12.180)
sinr n, E,
se obține
E — Eu = Exycosr /cosi; Ey + Ey = Exysini/ sinr
FE (12.181)
sini cosr
A Eu =: Si Eu Ba sin ccaj -
2
Să luăm de exemplu primele două ecuaţii
E Ey = Eaycosr /cosi; Ej+ E = Exysini/sinr (12.182)
de unde
cosr sini sinrcosr+sinicosi

2E, = Fy( Sr sint Para De apa (12.183)
Cosi Sinr COS icosr
sau
2cosicosr
Ex = E, a a a Eee
Ş SIN rcosr+ sin icosi
Se verifică simplu identitatea trigonometrică
sin(i+ r)cos(i+ r) = sin icosi+ sin rcosr
şi
Eau E ceraa 2sinrcosi

oeat79: i
Dacă se efectuează astfel de calcule se ajunge la formulele lui Fresnel
Ex = Ey gi
gr),+7)! „aa, Ss
By = sin(i+.r) (12.184)
2 sin rcosi 2 sin rcosi i
Ea = Eu sin(i+ r) costi — r)” Su EL sin(i + r)
Aceste formule au fost obţinute, în anul 1823, de către fizicianul francez Augustin Jean
Fresnel (1788-1827) cu mult înaintea elaborării teoriei electromagnetice a luminii. Fresnel a
elaborat teoria mecanică ondulatorie a luminii, considerând că lumina reprezintă vibrații
elastice transversale ale unui mediu, denumit eter.
Pentru incidenţa normală i — 0, r — 0, formulele lui Fresnel sunt
nu —l hal
Bu La Ea gi
REA (12.185)
“as na +l Ss Bas nu + Ei
unde n = n/n, este ndicele de refracție relativ al celor două medii.
3
“Din formulele lui Fresnel rezultă următoarele concluzii:
1. Unda refractată este întotdeauna în fază cu unda incidentă la suprafaţa de separare a
celor două medii.
2. Dacă n < ny, faza undei nu se schimbă prin reflexie.
3. Dacă na > ny, faza undei se schimbă cu Ag = n, prin reflexie. Această variaţie a fazei
este echivalentă cu o diferenţă de drum
(12.186)
Aşadar, dacă unda electromagnetică se reflectă dintr-un mediu cu n, < n3, unda reflecta-
tă parcurge un drum suplimentar egal cu 1/2, pe lângă drumul geometric. De exemplu, dacă
lumina se reflectă din aer în sticlă, se adaugă la drumul geometric şi distanţa 1/2, iar la reflexia
din sticlă în aer nu are loc acest drum suplimentar.
15.2 Coeficienții
15.2 Coeficienţii de reflexie și
de reflexie şi de
de transmisie
transmisie
Pe baza formulei (12.35) se obţin expresiile:
- pentru intensitatea undei incidente
n
I=gz0E* cosi (12.187)
- pentru intensitatea undei reflectate
n PI SE
îi i GO (12.188)
- pentru intensitatea undei refractate
Ip 0BE (12.189)
Papa Tm
(Observaţie: revedeți
(Observație: revedeți Cursul
Cursul 9-
9- proprietăți
proprietăţi ale
ale undei
undei electromagnetice)
electromagnetice)
Coeficientul de reflexie este definit prin raportul
R =
IL _Eî (12.190)
1 E2
4
iar coeficientul de transmisie este
Il nacosr E?
T=T-= PREOTI (12.191)
Se poate arăta simplu că

R+T=l (12.192)
ceea ce reflectă legea conservării energiei în procesul de reflexie şi refracție

I=lh+h. (12.193)
Dacă unda incidentă este liniar polarizată, astfel încât vectorul £ vibrează într-un plan orientat
sub unghiul o faţă de planul de incidenţă, avem
E, = Ecosa:; E, = Esina; E2=Ef+E (12.194)

de unde
[= g- E? cosi = 3p-(Ef + Etheosi= Il (12.195)
cu
Iy = Icos?a: 1, = Isin?a, (12.196)
se obţine
Analog
pază Ejcosi; E
Iu = Ep cosi (12.197)
ŞI
=7â- Edy cosr: la

aaa:
— 2Za
3
E3, cosr. (12.198)
I2j =
Astfel, se ajunge la următoarele expresii pentru coeficienţii de reflexie și de transmisie:

_ În _tg?(i-r)
Ru > ag2i+r) (zii)
hy sin2(i—r)
R,=
h” sin2(i+r) (12200)
5
l2y __Sin2rsin2i (12.201)
Ti "1 o sin2(i+r)cos?(i—r)
_ dau_ sin2rsin2i (12.202)

T1= Io sim(i+r)
unde
Ry+Tu=l: R+T=l. (12.203)
Aceasta înseamnă că pe lângă (12.193), mai avem egalităţile

I = hu+lau: li =lu +a. (12.204)
Pentru incidenţa normală, i — 0, se obţine
isi
R=(222), II fila
TE: (12.205)
15.3 Reflexia
15.3 Reflexia totală
totală
Am arătat că pe suprafaţa de separare a două medii dielectrice este satisfăcută legea

refracției
sini ma
sinr 72:
Se obţine că pentru n, > n, unghiul de refracție r devine mai mare decât unghiul de incidenţă i.
Pentru o valoare i = i,, numit unghi de incidenţă limită, unghiul de refracție este r = 90”
(fig.12.22).
În acest caz avem
Sin
in _ Ha,
a: sin; a = m Na. (12.206)
Pentru sistemele sticlă - aer, n>/n, = 1/15 şi i, = 420.

Reflexia totală are aplicaţii într-o serie de dispozitive simple, utilizate pentru
schimbarea direcţiei fasciculelor de lumină (fig.12.23).
De asemenea, au fost realizate ghiduri de undă în domeniul vizibil, numite fibre optice,
a căror funcţionare se bazează pe fenomenul de reflexie totală. Fibrele optice sunt formate
dintr-un miez de sticlă cu indicele de refracție n, înconjurate de o cămaşă cu indicele de
refracție m < n, (fig.12.24). În ultimul timp au fost realizate fibre optice în care pierderile de
energie nu depăşesc amortizarea impulsurilor electrice care se propagă în conductori metalici.
6
Fig. 12.23 Fig. 12.24
15.4 Polarizarea
15.4 Polarizarea undelor
electromagnetice prin
prin reflexie
reflexie si
si refracție
refracție
Din formulele (12.199) şi (12.200) rezultă că pentru (i+r) = n/2, avem
R,=0; R, 20; E =0; Eu Z4), (12.212)
Adică, există un unghi de incidenţă, notat prin ip şi numit unghi de incidenţă Brewster, pentru
care undele electromagnetice reflectate sunt total polarizate.
T sini sini n
iptr= gi e Pa B = tg ip Fe aie (12.213)
Sinr COSig
Pentru incidenţa din aer pe sticlă avem n = 1,54 şi ip= 57*.

Aşadar, dacă lumina incidentă sub unghiul Brewster este naturală, atunci
E,=E.: 1 = =112; P=0 (12.214)
şi se reflectă numai acele pachete de undă pentru care vectorul E vibrează perpendicular pe
planul de incidenţă (fig.12.28). Este simplu de verificat că în acest caz avem:
Ry =0; Ty=l. (12.215)
Prin refracția undelor incidente sub unghiul Brewster se obţin unde electromagnetice parţial
polarizate. Astfel, din formulele (12.201) şi (12.202) rezultă:
In, T, De.
=== cos“ (i=r) (12.216)
lay Tu
Dacă i — 0, acest raport este egal cu | şi scade pe măsură ce creşte unghiul de incidenţă i.
Aceasta înseamnă că în lumina refractată predomină vibraţiile vectorului E» paralele cu planul
de incidenţă.
7
Fig. 12.28 Fig. 12.29
Considerăm o placă cu feţele plan paralele (fig. 12.29), pe care cade fasciculul de lumină
naturală SO. Radiația emergentă O'R este parţial polarizată, cu raportul intensităţilor
131) = costi — r). (12.217)

Dacă unghiul de incidenţă este egal cu unghiul Brewster, avem
, sec bare i 2igia j

COS(îg (îg —r)=
—r)= sin
sin 2ip 2ig == 2s 2sinip COSig SE,
PIPI ( 12.218 )
Astfel, se obţine
ji 2n
iba
Ia
te
Alkna
(12.219)
Pentru aer —> sticlă, n = 1,54 şi [4 711| =07.
Rezultă că după trecerea prin placa de sticlă cu feţele plan paralele, gradul de polarizare
a luminii este
PE
la - 10,7
3 = 17%. 12.220
Ip + Du 1+0,7 ( )
Dacă se utilizează un număr m de plăci, se obţine

d
IE |2 |” (12.221)
Este simplu de verificat că pentru m = 5, gradul de polarizare este P = 70%. Desigur că nu este
suficient să calculăm numai gradul de polarizare, ci se impune să ținem seama şi de scăderea
intensității, datorită reflexiei pe fiecare faţă a lamei.
8
15.5 Reflexia
15.5 Reflexia undelor
electromagnetice pe
pe metale
metale
O caracteristică a mediilor conductoare este prezenţa unui mare număr

de sarcini electrice libere (acestea pot circula în interiorul materialu-
lui). Pentru metale aceste sarcini sunt electronii. Curentul obţinut prin
aplicarea unui câmp electric este direct proporţional cu conductivitatea
mediului. Pentru un dielectric care nu posedă electroni de conducţie con-
ductivitatea este nulă, în timp ce pentru metale este finită. În cazul unei
conductor perfect, conductivitatea este infinită. Aceasta înseamnă că
dacă se aplică un câmp electric alternativ electronii vor urma oscilaţiile
câmpului şi electronii vor reemite energia electromagnetică. În metalele
reale electronii de conducţie suferă ciocniri cu ionii reţelei cristaline ast-
tel că o parte din energia electromagnetică se transformă ireversibil în
căldură. Absorbţia energiei undei electromagnetice este funcţie de con-
ductivitatea metalului.
Astfel, pentru a elabora o teorie a reflexiei undelor electromagnetice
pe suprateţele metalice trebuie ţinut cont de undele secundare generate de
oscilaţiile forţate ale electronilor liberi a căror densitate este foarte mare
în metale. O teorie riguroasă trebuie să fie cuantică deoarece mişcarea
electronilor în metale necesită aplicarea mecanicii cuantice.
Totuşi, proprietăţile optice caracteristice metalelor pot fi interpretate
şi în cadrul unei teorii fenomenologice.
În primul rând cele mai multe metale prezintă un factor mare de
reflexie iar o mare parte din radiaţie este absorbită într-un strat subţire.
Experienţa arată că unda electromagnetică reflectată este eliptic pola-
rizată, cu excepţia cazului în care incidenţa este normală.
Raportul dintre fluxul de energie reflectat şi absorbit trebuie să de-

pindă de conductivitatea metalului. Experienţa arată că cu cât conduc-
tivitatea este mai mare cu atât mai bine sunt reflectate undele luminoase.
Aşa cum
Așa cum am am văzut
văzut în cursul 10-
în cursul 10- amortizarea
amortizarea undelor
electromagnetice înîn
medii conductoare, numărul
medii conductoare, numărul de
de undă
undă este
este o
o mărime
mărime complexă.
complexă. Asta
Asta înseamnă că și
înseamnă că și
indicele de
indicele refracție 𝑛
de refracție n =
= 𝑐𝑘/𝜔
ck/w este
este o
o mărime
mărime complexă:
complexă:
9
Lu?
-an = —uepu + io pu (1.169)
adică:
c2
n? = cleu — î0u— (1.170)
Lu
Considerând e = eg£, iar 4 = Hg (nu, = 1) se obţine:
n = 6 — i E piu
(1171)
In acest caz indicele de refracție rezultă a fi o mărime complexă:
n = n — îX% (1.172)
în care n, este partea reală [indice de refracție propiuzis) iar x coeficientul
de extincţie.
Înlocuim (1.172) şi (1.171); rezultă:
n? —x2 =e, (1.173)

7
EgLu
Vom considera un caz simplu şi anume cel al incidenţei normale pe

suprafaţa metalului. În cazul general:
E10 n-—l
— = 1.151
Ego N — l (
Introducând n = n, — 2X:
Pio _ (nr 1) —îx (1.182)

Evo (n. +1)+2x |
coeficientul de reflexie este:
R = Ev E ID _— (nl) +x2 (1.183)

O EooEa (nr +
10
adică:
4n
Nr + + X
Din (173,
Din (173, 174)
174) rezultă
rezultă că, dacă 𝜎
că, dacă o →
— ∞
o (medii
(medii foarte
foarte bune
bune conductoare
conductoare electrice)
electrice)
𝜒/𝑛𝑟 → 11
atunci x/n„—
atunci
Din (1.184) rezultă R — 1, adică un
conductor perfect reflectă în totalitate unda electromagnetică ce cade pe
el. Măsurătorile asupra lui Ri arată că acesta nu este egal cu unitatea.
Factorul de reflexie este dependent de lungimea de undă şi tinde spre 1 în
regiunea infraroşie a spectrului. În Fig. 123 este arătată variaţia factorul
de reflexie al argintului cu lungimea de undă a radiaţiei incidente.
Curba arată că pentru lumina vizibilă şi pentru radiaţiile ultraviolete
argintul nu este un conductor pertect. O bună concordanţă cu teoria o
găsim în domeniul luminii roşii şi a regiunii intraroşii a spectrului.
R +
0,5
=
300 400 500 600 700 800 4 (nm)
Figura 1.23: Coeficientul de reflexie al argintului funcţie de lungimea de undă
11
Bibliografie:
Bibliografie:
1.
1. Traian
Traian Crețu,
Crețu, ”Fizică-
”Fizică- curs
(1996)
Notă:
Notă: acest
acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursele
sursele bibliografice 1 și
bibliografice 1 și 2.
2. Mărimile
Mărimile fizice
fizice marcate
marcate cu
cu
„Bold”
vectori.
Curs 13-
Curs 13- Cap
Cap II:
II: Unde
electromagnetice
16. Interferența
16. Interferenţa undelor
electromagnetice
Recomandare:
revedeţi subiectul
subiectul „Compunerea
„Compunerea oscilațiilor
oscilaţiilor paralele
paralele de
de aceeași
aceeași frecvență” din cursul
frecvență” din cursul de
de „Fizică
„Fizică 1”
1”
Ref.lab 1.
Ref.lab 1. http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Studiul_interferentei_luminii_cu_dispozitivului_YOUNG.pdf
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Studiul_interferentei luminii _cu_dispozitivului YOUNG.pdf
2. http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Interferometrul_MICHELSON.pdf
2. http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/interferometrul_MICHELSON.pdf
În general, prin interferență se înțelege fenomenul de compunere a undelor într-un

domeniu din spaţiu, astfel încât să se obţină maxime şi minime de intensitate. Undele care. prin
suprapunerea lor, produc fenomenul de interferență se numesc coerente. Dacă prin
suprapunerea undelor se adună intensităţile, fără să se obţină maxime şi minime de intensitate,
undele respective sunt necoerente.
16.1. interferența
16.1. interferența a
a două
două unde,
unde, condiții
condiţii de
de coerență
coerenţă
Dacă într-un punct oarecare din spaţiu se suprapun două unde monocromatice
caracterizate de vectorii E, şi E», intensitatea câmpului electric rezultant este
E=E,+E, (12.236)
şi
E? =E2+E3+2E,E,. (12.237)
Orice receptor percepe numai intensitatea medie a undei pe un interval de timp 7,
specific receptorului respectiv. Dacă mediem relaţia (12.237) pe intervalul de timp 7, avem
(£2)=(87)+(E2)+2(E,E) (12.238)
sau
I=1+13+la (12.239)
unde
n n n a
I ==(E2
Z (E ) I =Z-(E?
A (E?) Ia 2 = Z(E3
zi 2) ( 12.240 )
iar
Ia == 2ZA(EIE2)
2—-(E,E, 2.241
(12.241)
este termenul de interferenţă.
1
Rezultă că pentru Ip « 0, undele sunt coerente şi produc fenomenul de interferenţă.
Dacă Ip = 0, undele sunt necoerente.
În anul 1819, fizicienii Augustin Jean Fresnel (1788-1827) şi Dominique Francais Jean
Arago (1786-1853) au demonstrat experimental că două raze de lumină polarizate în plane
perpendiculare între ele nu produc interferenţă. Prin aceasta s-a dovedit că undele de lumină
sunt transversale, ceea ce rezultă clar din teoria electromagnetică. Vom considera că de la
sursele punctiforme $, şi S», într-un punct P (fig.12.39), ajung undele electromagnetice
monocromatice
E, = E cosţor- 2 ) E» = E» casa Sa =: Â) (12.242)
Pentru d <ry, ra, aceste oscilaţii în punctul P pot fi aproximate ca paralele, iar pătratul
amplitudinii rezultante este
Ea = Ea, + Ea, + 2EoEo cos 22, == +o] (12.243)
Dacă mediem această relaţie pe intervalul de timp a şi înmulţim fiecare termen cu n/2Zy.
rezultă
I=1+h+2 IT (cos| Er rre (12.244)
Putem avea două cazuri distincte:

a) Diferenţa de fază q este o funcţie aleatoare de timp, şi
27 1 f* [2
(co ZE —r 5) =1 | cosj 22. -n rela =0. (12.245)
În acest caz se obţine

Il =0; I=I+hB. (12.246)
Adică, dacă diferenţa de fază q a celor două unde variază aleator în timp, undele sunt
necoerente şi prin suprapunerea lor nu se produce interferenţă. Toate sursele obişnuite de unde
ca, de exemplu, becurile dintr-o încăpere, soliştii unui cor etc., sunt surse de unde necoerente.
b) Cele două surse sunt unde corelate în fază, adică diferenţa de fază q este constantă:
2n
1=14+13+2 Ia cod 2E(n-n +9] (12.147)
Desigur că în aceste condiţii undele sunt coerente şi prin suprapunerea lor are loc fenomenul
de interferenţă.
Dacă & = const, putem considera, pentru simplificare, că q = 0, Aceasta nu afectează
tabloul franjelor de interferență, ci numai deplasarea lor globală.
Aşadar, în cazul în care undele sunt emise în fază, de sursele $, şi S-, avem
2
Fig. 12.39
I=1+lp+2 Il cosE(r—ni). (12.248)
Pentru
2n A
cos (2 —n)=1; nn = mA= 2m3: m=0£14+2,... (12.249)
intensitatea undelor în punctul P este maximă
[na 2 + +2 =(I +A). (12.250)

Dacă
cos Er ri) ==; n-ni=0m+pă (12.251)
intensitatea undei rezultate, în punctul P, este minimă
lia = + 1 2la =(fi Ala) (12.252)

În condiţiile în care undele electromagnetice se propagă într-un mediu cu indicele de refracție
n > 1, diferenţa de drum r» - r,, trebuie înlocuită cu diferenţa de drum optic
AL =n(n—n); AL =] ndr. (12.253)

n
Locul geometric al punctelor din spaţiu în care intensitatea undei rezultante este
maximă, Său minimă, reprezintă franje de interferenţă, adică franje luminoase, respectiv franje
întunecoase.
In general, locul geometric al franjelor de interferenţă este dat de relaţia
ra —r, = const (12.254)
care reprezintă ecuaţia unor hiperboloizi cu două pânze şi focarele în sursele de unde
punctiforme $, şi S-.
Pentru /, = b = lg se obţine 7 sa = 4lo Şi Îmi = 0 (fig.12.40).
În general, /, 4 > şi figura de interferență este ceva mai complicată şi mai greu de
descifrat (fig.12.41).
3
A A
E a / PE ese aaa 0
7
ao
Fig. 12.41 Fig. 12.42 Fig. 12.43
Se introduce factorul de contrast al franjelor de interferenţă

Pe = Da
n (12.255)
lata
Dacă undele sunt coerente şi /, = Î» = lg se obţine V = 1, iar când undele nu sunt coerente
Lia = Îmin şi V=0,
Să ne oprim, pe scurt, asupra condiţiilor de coerenţă a celor două unde. Aşa cum am
mai amintit, emisia luminii este realizată de către atomii care trec din stările excitate în starea
fundamentală. Durata emisiei unei unde este aproximativ Ar = 10 “5 şi este mult mai mică
decât intervalul dintre două procese elementare de emisie.
Rezultă că emisia radiaţiilor luminoase are loc sub forma unor trenuri de undă, iar
fiecare fascicul de lumină reprezintă o succesiune de asemenea trenuri de undă. Deoarece
procesul de emisie a trenurilor de undă este aleatoriu, interferența poate avea loc numai prin
suprapunerea totală sau parţială a undelor ce se formează din acelaşi pachet de unde. Aceasta
conduce la concluzia că sursele $, şi S» trebuie să provină de la o singură sursă ca, de exemplu,
în figura 12.42. Aşadar, se poate obţine fenomenul de interferenţă numai dacă diferenţa de
drum optic este mai mică decât lungimea unui tren de undă, adică
AL =, = car = 2033-10 10% =03 m (12.256)

unde 7, este lungimea de interferenţă sau lungimea de coerenţă.
Pentru lumina albă Av = 10'% Hz şi 2, = 3-10 m. Aceasta înseamnă că lungimea de
coerenţă este practic egală cu zero şi, ca urmare, nu se poate obţine interferența luminii pe
întregul spectru vizibil. În cazul laserilor. atomii emit radiaţii corelate în fază şi de aceea
lungimea de coerenţă poate fi de ordinul kilometrilor.
O altă condiţie importantă pentru obţinerea fenomenului de interferenţă este legată de

dimensiunea sursei S$ (fig.12.43). Se demonstrează că sursa S$ poate fi considerată
"punctiformă” dacă este satisfăcută condiţia de coerenţă spaţială
AL = BC = sina s*. (12.257)
4
16.2 Aplicaţii
16.2 ale fenomenului
Aplicații ale fenomenului de
de interferență
interferență
16.2.1 Refractometria
16.2.1 Refractometria interferențială
interferențială
Cu ajutorul interferometrelor cu două fascicule se pot determina variaţii foarte mici ale
indicilor de refracție pentru corpurile transparente (gaze, lichide şi solide) în funcţie de diferiţi
factori externi ca temperatură, presiune, diferite impurități etc. În drumul celor două fascicule
de lumină, care urmează să producă interferența se introduc două cuve identice, de aceeaşi
lungime d. Una dintre cuve conţine o substanţă cu indicele de refracție ng cunoscut, iar în
cealaltă cuvă se află o substanţă cu indicele de refracție n, care trebuie determinat. Prezenţa
celor două cuve introduce o diferenţă suplimentară de drum optic
AL =(n—ng)d (12.301)
căruia îi corespunde o deplasare a franjelor de interferenţă
ps— Ab3 =tap

= (n l
no)> (12.302
„3U2)
de unde
A
n=notxa. (12.303)
Pentru d= 10cm,x=0,1 şi A = 5:10 “ cm se obţine
An = n= ng =0,1-5-1075/10= 5.107, (12.304)

Rezultă că metoda interferenţială permite sesizarea unei variaţii la a şaptea zecimală a indicelui
de refracție.
16.2.2 Straturi
16.2.2 antireflectante și
Straturi antireflectante şi puternic
puternic reflectante
reflectante
În paragraful 12.6.2 am arătat că, la incidenţa normală, coeficientul de reflexie pe

suprafaţa de separare a două medii dielectrice, cu indicii de refracție n, şi n- este
2
p=(220]
Na 7
(12.309)
Pentru suprafaţa de separare aer - sticlă (n, = |, n = 1,5+1,8), coeficientul de reflexie este
cuprins între 4 şi 8%. După un număr p de reflexii se obţine coeficientul de transmisie
T, =U-RYP. (12.310)
În cazul unui obiectiv fotografic de calitate, care conţine până la opt suprafeţe de separare aer -
sticlă, se obţine 7, = 60%.
Fenomenul de interferenţă permite o reducere substanţială a coeficientului de reflexie R
pe suprafaţa unor elemente ca lentile, prisme etc. În scopul micşorării coeficientului de reflexie
R, pe suprafaţa reflectătoare se depune o peliculă cu indicele de refracție mai mic decât al
sticlei (fig.12.57). Pentru realizarea unui minim de interferenţă a razelor !' şi 2, cu /=0,
trebuie satisfăcute condiţiile:
- diferenţa de fază între facicule să fie (2m +1)n;
- cele două fascicule să aibă amplitudini egale între ele.
5
Dacă n, < n < na, diferenţa de drum oplic între fasciculele I' şi 2' este:
A A
AL = 2nd = > A09= (2m+ 13 (12.311)
de unde
d= mt bg = me (12.312)
unde Ag este lungimea de undă în vid a radiaţiei respective.

Fasciculele |' şi 2' au aceeaşi amplitudine dacă pe suprafeţele de separare aer - peliculă
şi peliculă - sticlă se obţine acelaşi coeficient de reflexie
n3—n n=n
= i (12.313)
n+n n+n,
Considerând pentru aer n, = 1 se obţine
n=Nnp.. (12.314)
Această relaţie este satisfăcută de substanţe transparente ca criolitul şi clorura de magneziu,
pentru care n = 1,3,
Condiţia (12.312) se stabileşte pentru culoarea galben verzuie, cu A = 5500 Ă, pentru
care ochiul are sensibilitatea maximă. Din această cauză, lumina reflectată nu mai este albă.
Astfel, se obţine optica albastră, numită astfel datorită coloraţiei albastru-violet a luminii
reflectată de suprafeţele tratate. Pentru domeniile spectrale cu A = 5500 Ă, coeficientul de
reflexie este KR = 0, iar coeficientul de transmisie este 7 = 1.
În figura 12.58 se indică modul de obţinere a unor coeficienţi de reflexie foarte mari. Pe
sticlă se depun pelicule dielectrice cu indici de refracție n, şi n», dar de aceeaşi grosime optică
md, = nd sa (12.315)
Între straturi cu indice de refracție mare (de exemplu, sulfură de zinc ZnS, cu n, = 2,5) se află
pelicule cu indice de refracție mai mic (de exemplu. criolit NazAIFeg, cu n = 1,35).
Este simplu de văzut că dacă numărul straturilor alternative, cu indicii de refracție n şi

n», este impar, toate undele reflectate vor fi în fază şi se obţine maxim de interferenţă. Pentru
un număr de 11-13 straturi se poate ajunge la un coeficient de reflexie R = 0,999.
n
>
7 A //p
mem.
IONII
lo
//Sticlă
SAS
SPAS
44 A LL
12
M/ 47,
/ (/4 1
a
a
Fig. 12.58
6
17.
17. Difracția
Difracția undelor
undelor
Primele descrieri exacte referitoare la difracţia luminii au fost date în cartea "De
luminae” a fizicianului italian Francesco Maria Grimaldi (1616-1663), apărută în anul 1665.
Explicarea fenomenului de difracție a fost dată de către Fresnel, în anul 1818, pe baza
principiului lui Huygens. În anul 1883, fizicianul german Gustav Robert Kirchhoff (1824-
1887) a elaborat teoria matematică a difracției.
Fenomenul de difracție constă în apariţia de maxime şi minime de intensitate la limita
de separare dintre lumină şi umbra geometrică. Maximele şi minimele respective formează aşa
numitele franje de difracție.
17.1 Principiul
17.1 Principiul Huygens-
Huygens- Fresnel
Fresnel
După principiul lui Huygens: "Fiecare punct al unui front de undă poate fi considerat ca
un centru de perturbaţie care se materializează prin unde sferice secundare: frontul de undă în
fiecare moment ulterior poate fi privit ca înfăşurătoarea fronturilor acestor unde secundare”,
Principiul enunțat de către Huygens este, de fapt, un principiu de construcţie (fig.12.62) şi
poate explica unele fenomene ca difracţia, reflexia, refracția etc.
Fresnel a adăugat ideea că undele secundare sunt coerente şi, ca urmare, produc
fenomenul de interferenţă. Corelarea principiului de construcţie al lui Huygens cu principiul de
interferenţă al lui Fresnel este cunoscut sub denumirea de principiul Huygens-Fresnel. Pe baza
acestui principiu se poate descrie corect propagarea rectilinie a luminii în spaţiul liber.
Sita!)
Fig. 12.62
7
Bibliografie:
Bibliografie:
1.
1. Traian
Traian Crețu,
Crețu, ”Fizică-
”Fizică- curs
(1996)
2. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil Petrescu - Fizica 2/Cap1.PDF
3._http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil
3. Petrescu - Fizica 2/Cap3.PDF
http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil_Petrescu_-_Fizica_2/Cap3.PDF
Notă:
Notă: acest
acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursele
2. Mărimile
Mărimile fizice
fizice marcate
marcate cu
cu
„Bold”
vectori.
Curs 14-
Curs 14- Cap
Cap II:
II: Unde
electromagnetice
17.2 Difracția
17.2 Difracţia Fraunhofer
Fraunhofer pe
pe o fantă dreptunghiulară
o fantă dreptunghiulară
Recomandare:
Recomandare: http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Difractia_FRESNEL.pdf
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Difractia FRESNEL.pdf
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Difractia_luminii.Determinarea_lungimii_de%20unda_a_radiatiei_lu
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Difractia_luminii.Determinarea_ lungimii _de%20unda_a_ radiatiei lu
minoase_utilizind_RETEAUA_de_DIFRACTIE.pdf
minoase_utilizind RETEAUA _de_DIFRACTIE.pdf
Fizicianul german Joseph von Fraunhofer (1787-1826) a fost printre iniţiatorii analizei
spectrale. EI a cercetat spectrul solar şi a construit mai multe instrumente optice.
S-a încetățenit, din cauze istorice, ca difracţia undelor sferice să fie numită difracție
Fresnel, iar difracţia undelor plane să se numească difracție Fraunhofer.
Ne vom ocupa, la început, de difracţia undei plane monocromatice pe o fantă de

lărgime Pb şi de lungime 1 > Pb (fig.12.67). Intensitatea câmpului electric ce provine de la
fiecare fâşie de grosime dx, din planul fantei, este
dE = Cdxcosct (12.351)
unde C este o constantă. Dacă amplitudinea undei incidente, corespunzătoare întregii fante,
este
b Eo
E9 = Cdx= Cb; C=— (12.352)
şi
dE =
Eo"da COSOI . (12.353)
Distribuţia fazei undelor care ajung în punctul B,, de pe ecranul E aflat în planul focal
al lentilei L., este aceeaşi ca în planul AC. Din figura 12.67 rezultă
: AL ; 2n
sina ==: AL = xsinQ; Ap= AL = kx sina, (12.354)
Aşadar, intensitatea câmpului electric a undei care ajunge în punctul B, de la o fâşie de lărgime
dx este
E
dE, =-Păx cos(00 — kx sin) (12.355)
1
Ea =£| cos(or — kx sin) dx = Ep— a cosar Pina: (12.356)
4 1 na «
2
iar amplitudinea câmpului electric pentru unda care ajung în B, este
[kb [kb
sin > sina sin! 3-sina
2 sina 2 si
| la
sinok
£ 34 = d Vp O AA 2 3 Ap
Ba Bo
„12.67
Fig Fig. 12.68
Deoarece intensitatea luminii este proporţională cu pătratul amplitudinii intensității

câmpului electric, avem:
la = (na sin (e sin 3) (12.358)

unde Ig este intensitatea undei electromagnetice incidentă pe fantă. Pentru simplificare, se
introduce notația
sin25
Ie sina; A = loa: (12.359)
Intensitatea luminii este /a = 0, dacă unghiul de difracție a satisface condiţiile
2
d= sin = mn; sina, =mp: = LA 243 (12.360)
Dacă 5 = 0, respectiv a = 0, avem un maxim principal (fig.12.68). Practic, întreaga intensitate

a undei incidente se concentrează în maximul principal. În cazul luminii albe, în maximul
principal se obţine lumină albă, urmată de benzi de diferite culori: violet cel mai apropiat şi
roşu cel mai îndepărtat de centrul figurii de difracție.
Reţeaua de
Rețeaua de difracție
difracție
Rețelele de difracție plane, prin transmisie, se obţin prin trasarea unor zgârieturi fine,
drepte, paralele şi echidistante pe suprafaţa unei plăci confecţionată dintr-un dielectric
transparent (fig.12.70). Mărimea
d= b+c (12.362)
este constanta sau perioada rețelei de difracție plană.
pp
N_N_N N x
Fig. 12.70
Diferența de drum optic dintre două fascicule vecine (fig.12.72) este
AL = dsina (12.364)
căreia îi corespunde diferenţa de fază
2n 28
d =Pi
AL =
———
dsina
i
(12.365)
3 5
La incidența
La incidenţa unui
unui fascicul
fascicul de
de lumină
lumină pe
pe o
o rețea
reţea plană
plană de
de difracție
difracție se
se suprapun
suprapun două
două
fenomene:
fenomene:
-- difracția
difracţia luminii
luminii pe
pe fiecare
fiecare fantă
fantă dreptunghiulară
dreptunghiulară de
de lărgime
lărgime b;
b;
-- interferența
interferența fasciculelor
fasciculelor multiple
multiple difractate
difractate de
de fiecare fantă sub
fiecare fantă sub același
același unghi
unghi 𝛼.
a.
3
Exerciţiu: arătați
Exercițiu: arătaţi că,
că, prin
prin compunerea
compunerea aa N N oscilații
oscilaţii paralele
paralele de
de aceeași frecvenţă și
aceeași frecvență și aceeași
aceeași amplitudine
amplitudine A,
A,
defazate intre
defazate intre ele cu 𝛿′,
ele cu 6', se
se obține
obţine o
o oscilație
oscilație cu
cu aceeași frecvență și
aceeași frecvenţă și cu
cu o
o amplitudine
amplitudine cece depinde
depinde dede 𝛿′
5'
′ /2)
sin(N5'/2)
sin(𝑁𝛿
conform relației:
conform 𝐴𝑟𝑒𝑧
relației: Ape z =𝐴= A sin(5'/2)
sin(𝛿 ′ /2)
2
Astfel, se
Astfel, se arată
arată că
că intensitatea
intensitatea undei
undei (~𝐴 𝑟𝑒𝑧 ) difractate
(“A2,,) difractate sub unghiul 𝛼
sub unghiul a este:
este:
„2 [sn N5/2
sin(𝑁𝛿 ′
/2) ?
2
𝐼𝑟𝑒𝑧 = 𝐼𝛼 [ ] ,
rez «| sin(𝛿
sin(6'/2)
′ /2) |”
sin(8)]22
sin(𝛿) . . . . . . . _
unde 𝐼1,𝛼 =
unde = 𝐼Ip0 [| 3 ] este este intensitatea
intensitatea difractată
difractată de
de o
o singura
singura fantă
fantă sub unghiul 𝛼.
sub unghiul Aici, 𝛿
a. Aici, 6 este
este
𝛿
dat de
dat de ecuația
ecuaţia (12.360)
(12.360)
′
Maximele
Maximele principale datorate interferenței
principale datorate interferenţei se
se obțin
obțin din condiţia 𝛿
din condiția 6'/2/2 = 𝑚𝜋, ceea
= mrr, ceea ce
ce se
se
mai poate
mai scrie: 𝑑
poate scrie: d sin
sina𝛼 =
= 𝑚𝜆 unde 𝑚 =
mA ,,undem = 0, ±1, ±2 ….
0,+1,+2....
Așadar,
Așadar, unghiul
unghiul de
de difracție
difracție corespunzător
corespunzător maximului
maximului principal
principal de
de ordinul
ordinul m
m este
este dat
dat de
de
E _ _ sin(N5'/2)
sin(𝑁𝛿 ′ /2)1?2
relația
relația sin
sin 𝛼
4,𝑚 =
= 𝑚𝜆/𝑑.
m4/d. În caz, [PL′
acest caz,
În acest sin(𝛿 /2)
] → N?2 și
=> 𝑁 şi 𝐼Ioez
𝑟𝑒𝑧 = N?.2 . Între
= 𝐼la𝛼 𝑁 două maxime
Între două maxime
principale
principale există
există N-1 minime și
N-1 minime și N-2
N-2 maxime
maxime secundare.
secundare.
Concluzie: figura de
Concluzie: figura de difracție
difracție obținută
obţinută cucu o o rețea
reţea de
de difracție
difracție este
este oo figură
figură de
de interferență
interferență
(datorată celor
(datorată celor NN fascicule
fascicule coerente
coerente provenite
provenite de de lala cele
cele NN fante
fante ale
ale rețelei
rețelei de
de difracție)
difracție) modulată
modulată
de difracția
de difracția pe
pe fiecare
fiecare fantă
fantă dreptunghiulară.
dreptunghiulară. Fig. Fig. 12.73
12.73 prezintă
prezintă dependența
dependenţa intensității
intensității funcție
funcţie
de sinusul
de sinusul unghiului
unghiului de de difracție
difracție pentru
pentru cazul
cazul N=5 fante și
N=5 fante și lărgimea
lărgimea unei
unei fante
fante b=d/4
b=d/4 (comparați
(comparaţi
aceasta figura
aceasta cu distribuția
figura cu distribuția intensității
intensității din
din figura
figura 12.68).
12.68).
4
Cap III:
Cap III: Unde
Unde de materie- fizică
de materie- fizică cuantică
cuantică
III. 1.
III. 1. Originile
Originile fizicii
fizicii cuantice
cuantice
1. Radiația
1. Radiația termică
termică
Experiențele arată că toate corpurile încălzite la o anumită temperatură 7 emit radiaţii.
cunoscute sub denumirea de radiaţii termice. Structura spectrală a radiaţiei termice depinde de
temperatura 7 a corpurilor, Astfel, suprafața Pământului, aflată la temperaturi relativ joase,
emite radiaţii termice în domeniul intraroşu îndepărtat. Radiația termică emisă de suprataţa
Soarelui, 7 = 6000 K, acoperă domeniile ultraviolet, vizibil şi infraroşu.
S-a stabilit că indiferent de temperatura corpurilor, radiaţiile emise sunt unde
electromagnetice. De asemenea, radiaţia termică se poate afla în echilibru cu corpurile
radiante.
În scopul studierii radiaţiei termice introducem următoarele mărimi fizice:

1. Fluxul energetic O se defineşte prin raportul dintre energia radiată şi timpul
corespunzător
„E. (14.1)
“dr”
Deoarece fluxul energetic cuprinde radiaţii cu diferite lungimi de undă şi depinde de
temperatură, se defineşte fluxul spectral p (AT) şi
axr)= | era.raa. (14.2)
2. Radiunţu energetică R este raportul dintre fluxul energetic dP emis de o suprafaţă

elementară şi aria dS a acestei suprateţe.
aia
aie (14.3)
j ..
Dacă se introduce puterea spectrală de emisie [(1,7), avem:
R(Ț)= [ra.naa. (14.4)
Mărimea f(A.,T) este funcţia de repartiție a energiei radiate de o suprafaţă aflată la temperatura
T, în funcţie de lungimea de undă A.
3. Puterea de ubsorbţie a unui corp (fig.14.1) se defineşte prrin raportul dintre fluxul
radiaţiei absorbite şi fluxul radiaţiei incidente
A=%, 1/0. (14.5)
Analog cu puterea de emisie, puterea de absorbţie este o funcţie de lungimea de undă A şi de

temperatura 7 a corpului
a. T)= pa(Â.T)/ PAT). (14.6)
5
N 4%
Fig. 14.1 Fig. 14.2

4. O cavitate cu pereţii aflaţi la temperatura 7 (fig.14.2) este străbătulă de unde
clectromagnelice. Fiecare element de volum dV este caracterizat de energia dW a câmpului
electromagnetic, Densitatea volumică a energiei este
dW
w >=
AV Z
(14.7)
Se introduce densitatea volumico-spectrulă u energiei p (4.7), adică energia radiaţiei din

unitatea de volum cu lungimile de undă cuprinse între A şi A + dă şi
WT)= | pă. (14.8)

0
5.
5. Relația
Relaţia dintre
dintre radianță și densitatea
radianţă și densitatea volumică
volumică de
de energie.
energie.
Pornind de
Pornind de lala definiția
definiţia intensității
intensității undei electromagnetice și
undei electromagnetice și a
a fluxului
fluxului de
de energie
energie emis
emis de
de o
o
suprafață într-o anumită
suprafaţă într-o anumită direcție,
direcţie, se
se arată
arată că:
că:
RD) DT), (14.12)

Deoarece această relaţie este valabilă pentru toate componentele spectrale ale radiaţiei, se
obline formula
R Dr za
FA) = ZPIAL). (14.13)
Aici
Aici cc este
este viteza
viteza luminii în vid.
luminii în
6
1.1 Legile
1.1 Legile clasice
clasice ale
ale radiației
radiaţiei termice
termice
1. Legea lui Kirchhoff
Fizicianul german Gustav Roberm Kirchhoit (1824-1887) a arătat, în anul 1869. că

raportul dintre puterea spectrală de emisie (4,7) şi puterea spectrală de absorbţie a(A.7) este o
funcţie numai de lungimea de undă A şi de temperatura 7. independentă de natura corpului
FA) /a(i0D= FA. (14.14)

Această relaţie este cunoscută sub numele de legea lui Kirchhofi.
Se delineşte corpul absolut negru care absoarbe toate radiaţiile incidente, independeni
de lungimea de undă şi de temperatură, adică pentru care
a(4n=1. (14.15)
Rezultă că pentru corpul absolut negru mărimile (4,7) şi p(A.7) sunt funcţii universale de A și
T. care nu depind de materialul pereţilor cavităţii. O cavitate prevăzută cu o mică deschidere O
(lig.14.4) poate fi considerată corp absolut negru, deoarece toate radiaţiile incidente suni total
absorbite.
Dacă pereţii incintei se atlă la temperatura 7, radiaţia emisă prin deschiderea O va li
radiația termică a corpului absolut negru. Datele experimentale indică faptul că p(A.T) este o
funcţie continuă de lungimea de undă A şi depinde puternic de temperatura 7. Odată cu
creşterea tempraturii 7, maximul funcţiei p(4,7) se deplasează spre lungimi de undă mai mici
(fig.14.5). Densitatea volumico-spectrală de energie poate fi exprimată şi în funcţie de
frecvenţa V, sau de pulsaţia o.
p(v,T)dv= p(4,r)di= p(o,r)do. (14.16)
2. Legea Stefan - Boltzmann
Pe baza datelor experimentale existente, fizicianul austriac Josef Stefan (1825 - 1893) a
Stabilit, în anul 1879, următoarea dependenţă a radiaţiei energetice de temperatură.
R(T)=oT?. (14.17)
Fizicianul austriac Ludwig Boltzmann (1844 - 1906) a dedus această formulă, în anul
1884, în cadrul termodinamicii şi a stabilit că este valabilă numai pentru corpurile absolut
negre. Astfel. relația (14.17) este cunoscută sub denumirea de lepeu Stefan - Boltzmann.
Constanta de proporţionalitate o nu poate fi dedusă în cadrul fizicii clasice şi are

valoarea experimentală o = 5,672: 10% W/m2K“,
3. Legile lui Wien

Fizicianul german Wilhelm Wien (1864 - 1928) a avut contribuţii deosebite în studiul
termodinamicii radiaţiei termice. El a primit, în anul 1911, premiul Nobel pentru "Cercetări
asupra legilor radiaţiei termice”.
7
gră.7) 15 = 6000K
| Tg = 5000 K
A 73 =3500K
T, =1000K
Domeniu! vizibil
Fig. 14.4 Fig. 14.5
Wien a demonstrat, în anul 1893, că densitatea volumico-spectrală de energie este dată

de formula generală
p(v.T)=wFAIT) (14.18)
unde £(v/T) este o funcţie de argumentul indicat, dar forma explicită a acestei funcţii nu poale
fi dedusă în cadrul fizicii clasice.
Pe baza relațiilor (14.16) se obţine:
PAD= plv, nE-sTE— F(e AT) (14.19)
Din calculul derivatei
mi (14.20)
AZ ha
se ajunge la legea delasării a lui Wien
AT =b (14.21)
unde Pb este o constantă care poate fi determinată numai pe baza datelor experimentale. S-a
obținut valoarea Pb = 0,28978-10 2 mK. Mărimea A reprezintă lungimea de undă pentru care
p(Â. TD) este maximă.
În anul 1896, Wien a propus următoarea formulă empirică
p(v,T)= ev ee (14.22)
unde c; şi c> sunt constante care se determină pe baza comparaţiei cu datele experimentale.
8
Bibliografie:
Bibliografie:
1.
1. Traian
Traian Crețu,
Creţu, ”Fizică-
”Fizică- curs
(1996)
3._http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil
3. Petrescu - Fizica 2/Cap3.PDF
http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil_Petrescu_-_Fizica_2/Cap3.PDF
Notă:
Notă: acest
acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursele
2. Mărimile
Mărimile fizice
fizice marcate
marcate cu
cu
„Bold”
vectori.
Curs 15-
Curs 15- Cap
Cap III:
III: Unde
Unde de materie- fizică
de materie- fizică cuantică
cuantică
III. 1.
III. 1. Originile
Originile fizicii
fizicii cuantice
cuantice
1. Radiația
1. Radiația termică
termică
1.1 Legile
1.1 Legile clasice
clasice ale
ale radiației
radiaţiei termice
termice
4. Formula Rayleigh - Jeans

Fizicianul englez John William Struu (lordul Rayleigh) a dedus expresia densităţii
volumico-spectrale a radiaţiei termice în cadrul electrodinamicii. Menţionăm că lordul
Rayleigh (1842-1919) a primit în anul 1904 premiul Nobel pentru "Cercetări asupra densităţii
gazelor şi descoperirea argonului”
Considerăm o incintă de tormă cubică cu pereţii perfect reflectători şi aflaţi la o
temperatură 7 (fig.14.6). Radiația termică, adică radiaţia electromagnetică aflată în echilibru cu
pereţii incintei trebuie să formeze unde staționare. Pentru apariţia undelor staţionare în lungul
axelor Ox, Oy, Oz se impun condiţiile
2 . DL 2l
) ) ) 3 1,2, 3 (14.23)
N, =—— = ].2,4...: p == =123i n. ="
In cazul undelor staţionare pe o direcţie oarecare se impune, de asemenea, condiţia
di va sl Dak
2 ++? m | E (14.24)
Aceste relaţii indică existența nodurilor pe pereţii incintei.

Vom nota cu MA)dĂ, numărul undelor staţionare cu lungimile de undă cuprinse între A
ŞI 4 +d4. Numărul undelor staţionare cu lungimile de undă cuprinse între A şi A + dA este egal
cu numărul de puncte din spaţiul "n" aflate între distanţele n şi n +dn de originea sistemului de
coordonate (fig.14.7).
Volumul stratului sferic de rază n şi grosime dn este
dV = 4nn* dn. (14.25)
1
Ne interesează, însă, numai 1/8 din acest volum, deoarece numerele n, n, şi n. sunt pozitive
DRE. -
N(mdn = 247? dn =2-n2 dn (14.26)

unde
2 IV,
n -— i dn =—=9A.
= d ( 14.27)
Semnul minus este datorat faptului că odată cu creşterea numărului n scade lungimea de undă
A. Astfel, se obţine
Naaa = 3]n(2LY[24aL), = Ani

A dă, (14.28)
4
Numărul undelor staţionare din unitatea de volum, cu lungimile de undă cuprinse între
A şi A +dĂ este
N(A)dĂ 41
n(A)di = i = dă (14.29)
ŞI
4 2
n(v)dv= E dv. (14.30)
În aceste formule s-a omis faptul că fiecare undă electromagnetică staţionară poate fi conside-
rată ca o suprapunere de două unde polarizate liniar în plane perpendiculare între ele. Cu
această corecție se obţine
8
mDAA = 23-A (14.31)
respectiv
8 2
nvav= îi av. (14.32)
Din faptul că aceste unde staţionare sunt în echilibru cu pereţii incintei, rezultă că
fiecare undă are o energie medie egală cu energia medie a oscilatorului care le-a emis. Pe baza
acestor considerente, Rayleigh a obţinut, la începutul anului 1900, relaţiile
p(v,T)dv= n(vXE)dv= SEE) (14.33)

sau
87:
pv.7)= (E) (14.34)
unde (E) este energia medie a oscilatorilor din pereții incintei, aflaţi la temperatura 7.
Subliniem că formula lui Rayleigh poate fi obţinută din considerente electrodinamice
mult mai riguroase şi pentru incinte de orice formă.
Formula (14.34) a fost completată de către fizicianul englez Jeans, Sir James Hopwood
(1877 - 1946). EI a considerat că energia medie a oscilatorilor este
2
(p)=(£.)+(£,)=ar. (14.35)
Aşadar se ajunge la formula Rayleigh-Jeans
PV.) = 373(E) = mw3-A. (14.36)

S-a constatat că formula Rayleigh-Jeans aproximează datele experimentale pentru frecvente
relativ mici, iar formula empirică (14.22) dată de către Wien poate fi în concordanţă cu datele
experimentale numai pentru frecvenţe mari (14.8).
Pe baza formulei Rayleigh-Jeans, se obţine |,
2
dw= pu T)ăva EAT
E:
ăv (14.37)
ŞI
wT)= | ptvnav=o. (14.38)

Acest rezultat este cunoscut în literatură sub denumirea de catastrofa ultravioletă.
Rezultă că, în cadrul fizicii clasice, nu se poate obţine o formulă unitară pentru p(v.7) în
concordanță cu datele experimentale.
|
Fig. 14.6 Fig. 14.7 Fig. 14.8
3
1.2 Legea
1.2 Legea lui
lui Planck
Planck
Sugestie: citiți și
Sugestie: citiți și referatul
referatul de
de laborator:
laborator:
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Determinarea_ temperaturii corpurilor pe baza |

http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Determinarea_temperaturii_corpurilor_pe_baza_l
egii_lui_PLANCK.pdf
egii_lui_PLANCK.pdf
În decembrie 1900 a apărut o lucrare elaborată de către fizicianul german Max Karl
Ernst Ludwig Planck (1858-1947), care reprezintă începutul fizicii cuantice şi zdruncinarea
unor conceple clasice considerate ca definiţii stabilite.
Planck a considerat că formula (14.34) stabilită de către Rayleigh este corectă. dar
formula (14.35) pentru energia medie nu este corectă. Aceasta deoarece, în ipoteza lui Planck,
energia oscilatorilor din pereţii incintei, respectiv energia undelor staţionare din interiorul
incintei este cuantificată (fig.14.9). Adică
E, >ne; 1=01,23ee (14.39)
unde £ este cuanta de energie.

Mai departe, Planck a considerat că numărul oscilatorilor care au energia £, este dat de
legea de distribuţie Boltzmann
N Ne Eli = Ne ttiT = Noe Pie (14.40)

unde am introdus notația B = I/4T.
En
4£
E:
2€
——.
_————— d
Fig. 14.9
Cu aceste ipoteze, energia medie este dată de relația:
(E)= Sect Se mt — din Sete a:

na n=D n=0
(14.41)
»
== apinlie- Bee-2bea es lite ge
Ei ET»
O
sau
4
(E) =
€ E
i (14.42)
Şi
3? e |
PT) 3 ET (14.43)
Această expresie este în concordanţă cu legea lui Wien (14.18) numai dacă
€=v, e=hv (14.44)
unde h este o constantă de proporţionalitate, cunoscută astăzi sub denumirea de constanta lui
Planek (h = 6.63-10"* J-5). În acest fel, s-a ajuns la formulele lui Planck
ptv.) = SE femur a) (14.45)
She (14.46)
p(Â.,7)= 23 fererur a)
3
ploT)= 203 (ei? — 1) (14.47)
unde îi = h/2m = 1,054-10* J-s.

Formula Rayleigh-Jeans (14.36) şi formula empirică a lui Wien (14.22) sunt cazuri
particulare ale formulelor lui Planck:
hv 3
a) he KT = eVIAT = Iri p(v.7)= KT, (14.48)
c?
8rhv
b) > KT = gAMAT 3 [3 piv.T)= 3id ic (14.49)
Subliniem că formulele lui Planck sunt în totală concordanţă cu datele experimentale.

legea
Din formulele lui Planck se obţine în mod logic legea deplasării lui Wien, respectiv
Stetan-Boltzmann.
Legile radiaţiei corpului negru furnizează metode de măsurare a temperaturii corpurilor
se
incandescente. Procedeele de măsurare a temperaturii pe baza legilor radiaţiei termice
importanţă deosebită, din punct
numesc metode de pirometrie optică. Aceste metode prezintă o
de vedere practic, deoarece în cazul corpurilor încălzite la temperaturi peste 2000 K, metodele
a lui
clasice de măsurare a temperaturii sunt nesigure. De exemplu, pe baza legii deplasării
Soarelui. După electuarea corecţiilor la
Wien a fost determinată temperatura la suprafața
radiaţia electromag netică emisă
absorblia şi difuzia luminii în atmosfera terestră se găseşte că
nemijlocit de Soare are un maxim pentru lungimea de undă Â,„,= 4700 A, pentru care
temperatura medie pe suprafaţa Soarelui este 7 = 6150 K. După parcurgerea atmosferei
terestre, spectrul radiaţiei solare prezintă un maxim la lungimea de undă A, = 5550 Â, Aceasta
arată că sensibilitatea maximă a ochiului omenesc pentru lumina cu lungimea de undă 4, nu
este întâmplătoare. Fizicianul german Max Planck a obţinut, în 1918, premiul Nobel pentru
"Descoperirea cuantelor”, Această întârziere în acordarea premiului Nobel arată că teoria
cuantelor nu a fost acceptată uşor, mai ales în fazele ei iniţiale.
5
2. Efectul
2. Efectul fotoelectric
fotoelectric
Etectul fotoelectric extern reprezintă "emisia de electroni de către suprafața metalelor
sub acţiunea undelor electromagnetice”, Acest efect a fost descoperi! experimental, în anul
1887, de către Heinrich Rudolf Hertz.
Studiul experimental al efectului fotoelectric extern se face cu ajutorul unui dispozitiv,
de genul celui indicat în figura 14.13, care constituie o celulă fotoelectrică. Tubul de sticlă T.
în care se face vid, este prevăzut cu fereastra F realizată din cuarţ, pentru a nu îi absorbite
radiaţiile din domeniul ultraviolet. Catodul, sau fotocatodul C, emite electroni sub acţiunea
undelor electromagnetice. Electronii ajung la anodul A, iar intensitatea i a curentului electric
prin circuit se măsoară cu galvanometrul G. Tensiunea U dintre catod şi anod se reglează cu
ajutorul potenţiometrului P şi se măsoară cu voltmetrul V.
La o diferenţă de potenţial U suficient de mare, toți electronii emişi din catodul iradiat
cu lumină monocromatică ajung la catod, Astfel, se obține intensitatea i, a curentului
lotoelectric de saturație (fig.14.14). Pentru o anume valoare Up a diferenţei de potenţial.
denumită tensiune de blocare, curentul fotoelectric se anulează.
Cercetările etectuate au condus la următoarele legi experimentale ale efectului
fotoelectric:
1. Intensitatea i, a curentului fotoelectric de saturație este proporţională cu intensitatea /
a radiaţiei monocromatice incidente.
2. Pentru un fotocatod dat, efectul fotoelectric are loc numai dacă frecvenţa v a radiaţiei
incidente este mai mare decât o anumită valoare v,
c
v> Va; A< Ag; Vs (14.56)
0
unde v,, este frecvenţa de prag, respectiv 1, este lungimea de undă de prag.
3. Repartiția fotoelectronilor după valorile vitezei nu depinde de intensitatea / a radiației
incidente,
4. Pentru v > vy, energia cinetică maximă a fotoelecironilor este proporţională cu
Irecvenţa v a radiaţiei incidente
ma 1 2= A+ Bv (14,57)
unde A şi B sunt constante pentru un fotocatod dat.
5. Elcctul fotoelectric nu prezintă nici o inerție. Datele experimentale au condus la
concluzia că între momentul începerii iradierii fotocatodului şi momentul începerii emisiei
fotoelectronilor, intervalul de timp este Ar < 10 Ys.
Aceste legi experimentale ale efectului fotoelectric nu pot fi explicate în cadrul teoriilor
clasice, referitoare la interacţia radiaţiilor electromagnetice cu substanţa. |
În anul 1905, Albert Einstein a emis ipoteza că lumina, adică undele electromagnetice
în general, reprezintă un flux de fotoni. Fiecare foton are energia
£= hv=ho, (14.58)
6
Mai departe, Einstein a considerat că efectul fotoelectric constă în absorbţia unui foton de către
electronii din metal, Pe baza acestor ipoteze se obţine legea conservării energiei
mu? /2=h-E, AE (14.59)
unde AE este energia pierdută de electroni prin ciocniri până ajung la suprafaţa metalului, tar
E, este energia de extracţie (vezi parag raful 9.2.8).
Observaţie: energia
Observație: energia de de extracție
extracție (sau
(sau lucrul
lucrul mecanic
mecanic de de extracție)
extracție) reprezintă
reprezintă energia
energia minimă
minimă ce ce
trebuie comunicată
trebuie comunicată electronilor
electronilor liberi
liberi dintr-un
dintr-un metal
metal pentru
pentru a a fi
fi scoși
scoși dindin material.
material. Această
Această
energie poate
energie poate fi
fi comunicată
comunicată în diferite moduri:
în diferite moduri:
-- prin
prin acțiunea
acţiunea uneiunei radiații
radiaţii electromagnetice
electromagnetice (efectul
(efectul fotoelectric
fotoelectric extern). Sugestie: citiți
extern). Sugestie: citiţi și
și
referatul de
referatul de laborator
laborator
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN030/Determinarea constantei PLANCK din STUDIUL
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN030/Determinarea_constantei_PLANCK_din_STUDIUL_
EFECTULUI FOTOELECTRIC.pdf
EFECTULUI_FOTOELECTRIC.pdf
-- prin
prin bombardarea
bombardarea metalelor
metalelor cu cu electroni
electroni rapizi
rapizi (emisie
(emisie electronică
electronică secundară)
secundară) sausau cu
cu alte
alte
particule;
particule;
-- prin
prin încălzirea materialului- (emisia
încălzirea materialului- (emisia termoelectronică). Sugestie: citiți
termoelectronică). Sugestie: citiţi și
și referatul
referatul de
de laborator
laborator
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Studiul DISTRIBUTIEI DUPA VITEZE a _ electronilor_intr-
http://www.physics.pub.ro/Referate/BN121/Studiul_DISTRIBUTIEI_DUPA_VITEZE_a_electronilor_intr-
un_metal.pdf
un_metal.pdf
-- prin
prin acțiunea
acțiunea unui
unui câmp
câmp electric
electric extern
extern (emisia
(emisia autoelectronică)
autoelectronică)
A,
[ To 0 ——
îr
A
Ț
7]
L— hi | ——-
Fig. 14.13
7
Pentru electronii care nu pierd energie prin ciocnire, adică pentru care AE = 0, rezultă
muta 12 = hv- Ea. (14.60)

Relaţiile (14.59) şi (14,60) reprezintă formulele lui Einstein ale efectului fotoelectric. Din
figura 14.14 rezultă că pentru U = Uyavem
MU 123 eUy = hv= Ea (14.6)
de unde
Îi A
Me e E a (14.62)
Vof
Fig. 14.16
Fig. 14.14 Fig. 14.15
În anul 1915, fizicianul american Robert Andrews Millikan (1868-1953) a măsurat

tensiunea de stopare Ugy în funcţie de frecvenţa v a radiaţiei incidente şi a confirmat teoria lui
Einstein a efectului fotoclectric. Pe baza datelor experimentale obţinute (fig,14.15), Milikan a
stabilit valoarea constantei lui Planck.
În afără de efectul fotoelectric extern, prezintă importanţă efectul fotoelectric intern,
care se observă în cazul dielectricilor şi semiconductorilor, Dacă energia fotonului hv este mai
mare decât lărgimea benzii interzise AW, prin absorbţia fotonilor, electronii din banda de
valență trec în banda de conducţie (fig.14.16). Ca urmare, apar electroni în banda de conducţice
şi goluri în banda de valență, ceea ce facilitează creşterea conductivităţii electrice. Pe buza
acestui efect funcţionează aşa numitele fotorezistențe, Deoarece numărul purtătorilor de

sarcină electrică liberi este proporţional cu fluxul radiaţiei incidente, fotorezistenţele se
utilizează în scopuri fotometrice, adică pentru stabilirea intensității luminii.
Fizicianul german Albert Einstein (1879-1955) a primit, în anul 1921, premiul Nobel
pentru "Cercetări de lizică teoretică şi descoperirea legilor efectului fotoelectric”. În anul 1923.
Millikan a primit premiul Nobel pentru "Cercetări asupra sarcinii electrice elementare şi asupra
efectului fotoelectric”.
8
Bibliografie: 1.
Bibliografie: 1. Traian
Traian Crețu,
Creţu, ”Fizică-
”Fizică- curs
universitar”, Ed.
Ed. Tehnică,
Tehnică, București
București (1996)
(1996)
Notă:
Notă: acest
acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursele
2.
Curs 16-
Curs 16- Cap
Cap III:
III: Unde
Unde de
de materie/
materie/ III.
III. 1.
1. Originile
Originile fizicii
fizicii cuantice.
cuantice.
3.
3. Interacțiunea
Interacțiunea dintre
dintre fotoni
fotoni și
şi microparticule
microparticule
Potrivit teoriei lui Einstein, fotonii cu energia £ (14.58) sunt caracterizați şi de impulsul
p. care se obține din relaţia relativistă
E= cap + mgc? (14.63)
Deoarece lotonii nu au masă de repaus (my = 0), se obune

e Îv ho h
p>- = 3 aa (14.04)
( e C
Această formulă mai poate fi scrisă sub forma

h h 2R
= 3 = hk ( 14.65)
P A 2% A
sau vectorial
p=hk (14.00)
unde 4 este modulul vectorului de undă K.
Subliniem că introducerea noţiunii de foton nu infirmă existenţa undelor electromag-

netice. Caracteristicile corpusculare ale fotonului, energia € şi impulsul p, se exprimă prin
frecvenţa v şi vectorul de undă k. specifice fenomenelor ondulatorii.
Formulele (14.58) şi (14.66) sunt fundamentale în aplicarea legilor de conservare pentru
energie şi impuls, în cazul interacţiei dintre foton şi o microparticulă (atom, moleculă, cleciron
etc.), Astlel, dacă microparticula are energia E şi impulsul P înaintea interacţiei, respectiv
energia E" şi impulsul P' după interacţie, iar valorile corespunzătoare pentru foton sunt îi şi
hk. respectiv ho şi hk' se scriu legile de conservare
ho+ E = ho + E
(14.67)
hk + P=1k+P'.
Semnificaţia interacţiei particulă-foton constă în faptul că este absorbit un foton cu energia fi0,
sar apoi Se emite un alt foton cu energia îw,
Formulele (14.67) conţin cele trei procese fundamentale de interacție particulă- loton şi
anume:
a) absorbția. dacă o = O şi oz;
b) emisia, dacă v=0 şi o z0;
c) împrăştierea, pentru oz 0 şi o z0,
De exemplu, efectul fotoelectric constituie un fenomen de absorbție a lotonului de către
electron. Apariţia radiaţiei X de frânare este un fenomen invers efectului fotoelectric, adică
electronul în procesul de frânare emite lotoni.
1
4. Efectul
4. Efectul Compton
Compton
În anul 1922, fizicianul american Arthur Holly Compton (1892-1962) a descoperit

efectul care-i poartă numele. Dacă radiaţiile X caracteristice cu frecvența vy şi lungimea de
undă 7, sunt împrăștiate pe un corp C (fig.14.17), în fasciculul difuzat se înregistrează şi
radiaţii cu frecvenţe v < vy, respectiv cu lungimi de undă A > A Fasciculul incident şi
fasciculul difuzat sunt colimate cu un sistem de Iante F, iar fasiculul difuzat este analizat cu
ajutorul spectrometrului de raze X ($.X.).
Teoria acestui efect a fost elaborată de către Compton. Se consideră că are loc o interac-
ţie foton - electron, iar înainte de interacţie electronul se afă în repaus ( fig.14.18).
Deoarece masa de repaus a electronului mg este foarte mică, legile de conservare pentru
energie şi impuls trebuie scrise relativist
Ip + pc? = hV+ me? (14.08)
hky = hm (14.69)
di =a 2 . . .
unde my” este energia de repaus a electronului, iar mc” este energia de mişcare a electronului
2 .
după interacţia cu lotonul,

Relaţia (14.69) se poate scrie pe componente, sub forma
hVo hV :.
nrucosp= —— — cos; musing= —-sind (14.70)
c c
de unde se obţine
mic? = (0 — 2wva5cos6) (1470
Din formula (14.68) rezultă
m2c* = h2(3 + v2 — 2vv0)+ 2mpc?h(vg —v)+ mac? (14.72)
Dacă scădem (14.71) din (14.72). avem

pg 2
241
mel PV [>=92moc mp2 hivo —V)+ moc”
ZI 24 = 2
2h-vvg(1-cos0). (14.73)
Dependenţa relativistă a masei de viteză
m= maNl=v? Ic? (14.74)

ne conduce la identitatea
mc*(1=u2/c2)=mect (14.75)
2h2Wvo(1—cos0) = 2moc?h(vg —v) (14.76)

sau
Ho” (Vo =V) _ 23| eg -€ migc

?
|l=cos0= (4-A). (14.77)

NV hiv ww] h
2
i
|
|
|
Ț
|
!
)
I
|
1
—
No Age 4)
Fig. 14.17 Fig. 14.18 Fig. 14.19
Aşadar, variaţia lungimii de undă în procesul de interacţie a fotonului cu electronul liber

esle
h
AA
= A Ag
A = ——(1-
ai cos
c0s0) (14.78)
1.78
unde
Ace = = 0,0242 Â (14.79)

pc
este lungimea de undă Compton şi reprezintă variaţia lungimii de undă pentru 0 = n/2. Asttel,
putem scrie
Ah = Ap = e (l—cos0)= 2Ac sin2$. (14.80)
Se constată că variaţia lungimii de undă AA nu depinde de lungimea de undă Ag.

Dacă radiaţia monocromatică incidentă asupra corpului C are lungimea de undă 44,
(fig.14.19.a). alături de radiaţia difuzată cu lungimea de undă A = Ag+AA se observă şi radiația
cu lungimea de undă A. În figura 14.19 se indică intensităţile aproximative ale radiaţiilor
împrăștiate sub un unghi 0 dat, în cazul materialelor uşoare ca: Li, B. Be, (b), al unor materiale
ceva mai grele ca: Al, Si (c). respectiv în cazul materialelor grele ca: Fe, Ni, Co (d).
Împrăştierea fără variația lungimii de undă are loc dacă fotonii interacționează cu
electronii legaţi de atom. În acest caz, fotonii sunt împrăştiaţi de întregul atom care are masa
Mo >> şi
hi
AA, = l-cos8)—0. (14.81
* Mac ( )
Raportul intensităţilor celor două linii este

T(4 numărul electronilor lega:i în atom
E si (14.82)
I(âg + AA) numărul electronilor consideraji liberi
Se consideră “liberi” acei electroni, pentru care energia de legătură £, este neglijabilă faţă de
energia fotonului incident, E, <<hvg. Dacă E/> hvy, electronii se consideră legaţi în atom.
3
În urma efectului Compton, electronul de recul are energia
E, = me?
— mgc? = Ig
= hV = hAV= Îp Ș a (14.83)
0
sau
De mb
hYo Yo
mită p
c o A A
=
+ AA
(14.84)
de unde
21 _. sin2
E, 2 sin (0/2) (14.85)
Io pg +2 sin2(0/2)'
Rezultă că electronii de recul primesc o energie destul de mică faţă de energia fotonului
incident. Aceasta conduce la posibilitatea separării electronilor Compton de fotoelectroni
Radiațiile y şi X se înregistrează prin intermediul efectului Compton şi efectului
fotoelectric. ă
A.H. Compton a primit, în anul 1927, premiul Nobel pentru "Descoperirea efectului
care-i poartă numele (“"electul Compton”), dovadă a naturii corpusculare a energiei:
electromagnetice”
4
5. Modele
5. Modele atomice
atomice
5.1 Serii
5.1 Serii spectrale
spectrale
Prin spectru atomic se înţelege ansamblul lungimilor de undă A; (sau

frecvenţelor v,) ale radiaţiilor electromagnetice monocromatice emise sau
absorbite de un corp. Spectrele pot fi continue dacă radiaţia electromag-
netică conţine toate lungimile de undă dintr-un interval dat (spectru de
bandă) sau pot fi discrete dacă conţine numai anumite lungimi de undă.
În cazul corpurilor gazoase pe lângă spectrul de linii pot apare şi spectre
de bandă. Dacă se utilizează spectroscoape cu putere de rezoluţie foarte
mare se constată că benzile sunt tormate dintr-o mulţime de linii foarte
apropiate.
Primul care a descompus lumina albă cu ajutorul unei prisme a tost
Isaac Newton. În 1752 T. Melvill a arătat că lumina unui gaz incan-
descent este compusă dintr-un număr discret de lungimi de undă. S-a
descoperit totodată că există şi linii de absorbţie. Astfel, dacă lumina
albă trece printr-un strat absorbant se constată că din spectru lipsesc
anumite lungimi de undă. În 1859 Kirchhoff a arătat că pentru o a-
numită substanţă lungimile de undă emise coincid cu lungimile de undă
absorbite. Acest fapt constituie practic baza analizei chimice prin metoda
spectroscopică. La începutul secolului XX s-a stabilit că spectrele de linii
sunt emise de atomi sau ioni în timp ce spectrele de bandă sunt emise de
molecule. Din acest motiv unele sunt numite spectre atomice iar celelalte
spectre moleculare.
Existenţa unui mare număr de linii spectrale a reliefat structura îin-

ternă complexă a atomului. Pentru a caracteriza poziţia unei linii spec-
trale se poate utiliza lungimea de undă A sau frecvenţa v = c/A. Uti-
zarea frecvenţei este mai adecvată pentru a se pune în evidenţă regu-
lanităţile spectrale. Dar pentru calculul trecvenţelor trebuia cunoscută
viteza luminii c, a cărei valoare nu era cunoscută cu o precizie suficient
de bună. Lungimea de undă însă putea fi măsurată cu o precizie foarte
bună până la a şaptea zecimală. Din această cauză în spectroscopie în
locul frecvenţei se utilizează numărul de undă spectroscopic:
p=3
= =
d
(3.80)
3.80
5
Legea tundamentală a spectroscopiei a fost stabilită în 1908 şi poartă
numele de principiul de combinare Ritz. În concordanţă cu acest prin-
cipiu numărul de undă spectroscopice v asociat unei linii spectrale poate
fi determinat de diterenţa a două mărimi numite termeni spectrali:
î=T Ta (3.81)
Prin convenţie aceşti termeni spectral sunt pozitivi şi numerotaţi
în aşa tel încât dacă creşte indicele corespunzător termenului respectiv,
acesta scade. Dacă n < m, 1, > I„„. Dacă fixăm pe n iar lui m îi
atribuim valorile n + |, n+ 2, ... se obţine o serie spectrală. Ansamblul
seriilor spectrale constituie spectrul (atomic) corespunzător elementului
considerat.
Diterenţa a două numere de undă aparţinând aceleiaşi serii reprezintă
de asemenea un număr de undă a unei linii spectrale care poate fi emisă
de atom dar care aparţine altei serii spectrale:
pr => Ti — Ta
Rezultă:
ps NI = TI TI
S-a constatat că nu toate liniile spectrale care s-au obţinut pe baza

principiului Ritz se observă experimental. Pentru explicarea neapariţiei
unor linii spectrale au fost introduse în mod empiric aşa numitele reguli
de selecţie.
Există expresii analitice pentru majoritatea termenilor spectrali ai
majorităţii elementelor. Pentru atomul de hidrogen termenii spectral
sunt daţi cu o mare precizie de tormula:
T, = m2
n= 1,2,73 (3.82)
unde fi este constanta lui Hydberg pentru hidrogen şi are valoarea
determinată experimental:
Ra = 10967876 m! (3.83)
6
Pornind de la expresiile (3.81) şi (3.82) se pot obţine următoarele serii
spectrale:
Seria Lymann
— l l
Yim = —=Ra|l—-— n = 2,34... (3.84)
A m?
Această serie a fost descoperită în 1916 de Lymann în regiunea ultra-
violetă a spectrului.
Seria Balner
— l l l ,
Lam = 3 = Rin (3 — 3) TN = 3, 4, 5. (3.85)
Primele patru linii ale acestei serii se găsesc în vizibil şi sunt notate
cu Ha, Hg, H., Hs; toate celelalte se situează în ultraviolet. Balner a
reuşit să obţină formula (3.85).
Seria Paschen
a La
l'a = 3 = Ra (3 — 2) NI = 4, 5, 6... (3.836)
Această serie a fost prevăzută în 1908 de Ritz şi a fost observată anul

următor de Paschen în regiunea intraroşie a spectrului.
Seria Brackett
— l l l
Dan = X = Rr 2 — 2 MT = 5, 6, Ţ. (3.87)
Seria Pfund
— l l l
Wim => = Rr 52 — m2 m=—6,7,85,... (3.83)
Aceste două serii spectrale se situează în infraroşul îndepărtat.
7
Pentru metalele alcaline termenii spectral au forma
R
Ta = —— (3.89)
In-+a)
unde a este o constantă.

Existenţa seriilor spectrale nu poate fi explicată în nici un fel cu aju-
torul fizicii clasice.
8
Bibliografie:
Bibliografie:
1.
1. Traian
Traian Crețu,
Crețu, ”Fizică-
”Fizică- curs
(1996)
2.
http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Emil Petrescu _- Fizica _2/Cap3.PDF
Notă:
Notă: acest
acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursele
2.
Curs 17-
Curs 17- Cap
Cap III:
III: Unde
Unde de
de materie/
materie/ III.
III. 1.
1. Originile
Originile fizicii
fizicii cuantice.
cuantice.
5. Modele
5. Modele atomice
atomice
5.2. Modelul
5.2. Modelul lui
lui Rutherford
Rutherford
Un mare număr de tapte experimentale au arătat că materia este

alcătuită din sarcini pozitive şi negative. hepartiţia acestora în cadrul
atomului a constituit obiectul a numeroase modele. Primul model propus
a fost cel a lui Thomson din 139! care considera atomul de formă sfe-
rică, sarcina pozitivă fiind repartizată omogen, iar în interiorul acestuia
aflându-se sarcinile negative.
Ruthertord a efectuat o serie de experienţe cu privire la împrăștierea
particulelor a pe foiţe metalice. Experiențele au demonstrat că ma-
joritatea particulelor sunt deviate cu unghiuri foarte mici de la direcţia
iniţială; o mică parte sunt deviate cu unghiuri foarte mari. Ruthertord a
ajuns la concluzia că aproape toată masa atomului este concentrată într-
un nucleu, iar electronii se mişcă în jurul acestuia. Elaborând o teorie a
dituziei particulelor a şi confruntând această teorie cu rezultatele expe-
rimentale a ajuns la concluzia (valabilă şi astăzi) că nucleul concentrează
aproape întreaga masă atomică şi are dimensiuni de ordinul a 10” '“m.
Din punct de vedere al fizicii clasice un astfel de atom nu este stabil
deoarece sarcinile electrice aflate în mişcare accelerată emit unde electro-
magnetice. Atunci raza traiectoriei electronului s-ar micşora şi electronul
ar cădea pe nucleu într-un timp At < 10”! s.
Datele experimentale ulterioare au arătat că raza nucleului este

4
r, = INA; m =U4=+15)-10 m
unde A este numărul de masă atomică.
1
5.3. Modelul
5.3. Modelul lui
lui Bohr
Bohr
Bohr a prezentat modelul său în anul 1913. El a admis existenţa

modelului planetar considerând pentru simplificare că orbitele electro-
nilor sunt circulare.
La baza teoriei structurii atomului stau două postulate:
Postulatul |: Atomii şi sistemele atomice se pot găsi un timp îndelun-
gat numai în stări bine determinate - numite stări staţionare - în care
acestea nu emit şi nici nu absorb energie. În aceste stări sistemele atomice
posedă energii care formează un şir discret.
E, EEE,
Astfel Bohr a postulat că sistemele atomice nu se pot găsi în toate
stările prevăzute de mecanica clasică şi în plus în contradicţie cu electro-
dinamica clasică, nu pot emite radiaţii în aceste stări.
Postulatul ÎI: Energia unui atom nu poate varia decât discontinuu

prin trecerea dintr-o stare staţionară E, în altă stare staţionară E.
Acest lucru se realizează prin emisia sau absorţia unui foton. Frecvența
acestuia este dată de relația:
En — Ea
Pam =
h
dacă fotonul este absorbit | E, > E) sau:
En — Em
Pam =
h
dacă fotonul este emis | E, < E,).
Pentru a putea calcula efectiv valoarea nivelelor de energie a atomului
de hidrogen, Bohr a mai adoptat un postulat suplimentar:
Postulatul III: Dintre toate orbitele circulare posibile electronul se
află pe acelea pe care momentul său cinetic este un număr întreg de —
(condiţia de cuantificare a orbitelor circulare). Astfel:
h
L = mur = n— = nf n =1,2, 3.
27
Considerăm pentru început un electron care se mişcă în jurul unui
nucleu (pe care-l considerăm inițial infinit de greu) pe o orbită circulară
(Fig. 3.13).
2
Figura 3.13: Electron aflat pe o orbită circulară în jurul nucleului
Pentru ca electronul să rămână pe o orbită circulară este necesar ca

forţa de atracţie coulombiană ce acţionează asupra electronului datorită
interacţiei electrostatice cu nucleul de sarcină Ze să fie egală cu forţa
centrifugă:
Ze mw? (3.90)
Amegr? rr i
Din relația (3.90) se obţine viteza electronului pe traiectorie:
Ze?
=| (3.91)
Areorrmn
Perioada de mişcare pe orbită este:
T = 2 = = 204] 4meo re (3.92)

Energia totală a sistemului este suma dintre energia cinetică şi energia
potențială:
E== Bes
Bo Ep =
Ba MU2 Ze
ATEgr
(3.93)
i
Tinând cont de expresia vitezei (3.91) relația (3.93) devine:
p- l Ze? (3.94)
2 Amegr i
3
Ţinând cont de condiţia de cuantificare:
mur = nh (3.95)
şi de expresia vitezei (3.91) se obţine raza orbitei:
__ (4meo)mn?h?
Ta Za (3.96)
3.96
Atunci expresia energiei totale devine:
Zet 1
E = — — = 1,2, 3.97
” Smegh? n? n i (
Astfel energia totală a electronului în atomul de hidrogen poate avea
doar anumite valori discrete care sunt determinate de numărul n. Numărul
de nivele discrete este infinit. Numărul n poartă numele de număr cuantic
principal.
Unul din succesele teoriei lui Bohr constă în faptul că a reuşit să îinter-
preteze materialul empiric acumulat în domeniul spectroscopiei, refentor
la spectrul hidrogenului şi al metalelor alcaline. Astfel, dacă se aplică cel
de-al doilea postulat Bohr când atomul trece din starea energetică £, în
starea energetică E, rezultă că acesta emite un foton cu energia hm:
fe? l l
hmm > En — Em > orez ( - 23) (3.98)
În cazul hidrogenului Z = 1 şi:
e ] 1
nm > Scapa ( - 2) (3.99)
DE (= — =) (3.100)
Smegh?c |n2 m?
Il PITT =
Comparând relaţia (3.100) cu relaţiile (3.84-3 58) rezultă pentru con-

stanta Rydberg expresia:
R =Z”e* (3.101)
2 (5) Smesh?e
4
Valoarea teoretică este mai mare decât cea determinată în mod exper-
imental. Acest rezultat se datorează faptului că s-a considerat că nucleul
are o masă infinită. Dacă se consideră că masa nucleului este M atunci
în locul masei electronului m trebuie introdusă masa redusă:
Th
o 3.102
e IF M (3-102)
asttel că:
Z——————
R (o) 3.103
13 m/M (3.103)
Corecţia realizată este de ordinul a 10.
O altă predicţie a teoriei a tost punerea în evidenţă a deuteriului
datorită deplasării existente în liniile spectrale ale hidrogenului (1 proton)
şi deuteriului (1 proton + 1 neutron). Descoperirea s-a realizat în 1932 de
către Urey. Tot Urey a descoperit şi apa grea D-0O care are proprietăţi
sensibil diferite faţă de apa obişnuită. Ea se utilizează ca moderator
(încetineşte neutronii rapizi) în reactorii nucleari. Apa naturală conţine
o fracţie de 1/101% apă grea.
Enlev)
n
9 0
-0,28 7
-0,38 6
-0,54 | 5
Seria Pfund
-0,85
Dă
Seria Brackett
-1,5
Seria Paschen
-338 a 2
Seria Balmer
- 1353
Seria Lyman
5
5.4 Momentul
5.4 Momentul magnetic orbital și
magnetic orbital si de
de spin
spin al
al electronului
electronului atomic
atomic
În mişcarea sa pe o orbită circulară sau eliptică, electronul poate [i considerat ca o buclă

de curent electric (paragraful 9.3.3), care are momentul magnetic
Pm=IS=—7S (14.139)
unde $ este aria suprafeţei limitate de traiectoria electronului, iar 7 este perioada de rotaţie.
Impulsul generalizat py este de fapt momentul cinetic orbital al electronului, iar din paragraful
3.3 se obţine
1 Pe. 7. (14.140)
=
Aşadar, momentul magnetic al electronului în mişcarea sa pe orbită este:
mica PND =isa Pe

Pm SPT ati (14.141)
sau
eh ef
== Z— 4.14
Pm 4% mo "e 2mo Ps [A IAa)
Rezultă că momentul magnetic datorat mişcării orbitale a electronului este un multipluî întreg al
unui moment magnetic elementar, denumit magnetonul Bohr- Procopiu
” eh 04
Ha-p = a > 9,27: Nr E: (14.143)
mo
Formula (14.142) poate fi scrisă vectorial
Pa 5-32mp Py: (14.144)

Datorită momentului magnetic orbital, atomul aflat într-un câmp magnetic extern de inducţie B
(fig.14.29) va avea energia suplimentară
eh
Em = PmB= —PuBcos0 = 7 B ne Cosa. (14.145)
Calculele relativ complicate arată că unghiul & poate lua numai valori discrete, astfel
încât să fie satisfăcută condiţia de cuantificare spaţială
COSsO = myln
"e (14.146)
unde m este numărul cuantic magnetic azimutal şi poate lua (2n + 1) valori diferite
d i (14.147)
6
Din lormulele (14.145) şi (14.146) se obţine
E, = moliB-pB. (14.148)
Dacă valorile unghiului a sunt cuantificate, rezultă că şi proiecţiile momentului magnetic p,, pe
axa Oz, sunt cuantificate
Ps > Pm COSA = Hp-pMg- (14.149)
Adică, proiecţiile p,. pot lua (2n, + 1) valori discrete.

Fizicianul olandez Pieter Zeeman (1865-1943) a descoperit experimental, în anul 1896,
despicarea liniilor spectrale emise de atomii aflați în câmp magnetic exterior. Acest efect,
cunoscut sub denumirea de efectul Zeeman prezintă un rol deosebit în studiul structurii
atomilor şi în special al proprietăţilor magnetice ale acestora. Efectul Zeeman a fost prevăzut
teoretic, în anul 1895, de către fizicianul olandez Hendrik Antoon Lorentz (1853-1928) pe
baza teoriei electromagnetice a luminii.
Fizicienii germani Otto Stern şi Walther Gerlach au efectuat, în anul 1922. experienţe
care permit măsurarea atât a valorii momentului magnetic pp, cât şi a numărului de orientări
posibile ale momentului magnetic într-un câmp magnetic exterior. Instalaţia utilizată de Stern
şi Gerlach este indicată schematic în fig.14.32. Această instalaţie de măsurare se află într-un
balon de sticlă în care se face vid suficient de înalt. Din cuptorul C se evaporă atomi de argint.
Fasciculul atomic, colimat cu un sistem de fante F, trece printre polii unui magnet şi ajunge pe
ecranul E pe care se condensează.
Din formula (14.145) rezultă că dacă câmpul magnetic este neomogen, pe direcţia axei
Oz asupra atomilor va acţiona forţa
E
F; = Ft = pa SE-cosa. (14.157)
Starea fundamentală a atomilor de argint este 1S (n, =1), iar valorile posibile pentru
cosa sunt 1, 0 şi —1. Aceasta înseamnă că pe ecranul E ar trebui să apară trei fâşii înguste de
metal condensat.
Experiențele efectuate de către Stern şi Gerlach au arătat că fasciculul atomilor de argint
se despică numai în două componente. Efectuând experienţe cu alte fascicule de atomi allaţi în
Starea $ (hidrogen, litiu etc), Stern şi Gerlach au ajuns la aceeaşi concluzie şi anume că
fasciculele se despică, în câmp magnetic neomogen, nu în trei componente, ci numai în două.
S-a obţinut că atomii aflaţi în starea S posedă un moment magnetic egal cu magnetonul Bohr -
Procopiu, iar proiecția acestui moment magnetic pe axa Oz poate lua numai două valori
pi i pp (14.158)
Menţionăm că fizicianul Otto Stem (1888-1962) a continuat să efectueze experienţe de acest
gen şi a primit premiul Nobel, în anul 1943, pentru "Cercetări asupra razelor moleculare şi
descoperirea momentului magnetic al protonului”.
7
Fig. 14.32
Fia. 14.29
Observaţii:
Observații:
1.
1. revedeți
revedeți subiectul
subiectul „Legile
„Legile lui
lui Kepler”
Kepler” (Fizica
(Fizica 1)
1)
ng𝜑 se
2. 𝑛
2. se numește
numește număr număr cuantic
cuantic azimutal
azimutal și
și cuantifică
cuantifică modulul
modulul momentului
momentului cinetic orbital 𝑙Î⃗ (care
cinetic orbital (care
este notat
este notat cucu 𝑝p,𝜑 înîn cadrul
cadrul modelului
modelului generalizat
generalizat alal atomului
atomului Bohr-
Bohr- Sommerfeld).
Sommerfeld). Valorile
Valorile posibile
posibile
ale lui 𝑛
ale lui n 𝜑 sunt:
sunt: 1,1, 2,2, 3,
3, ...n
...n (unde
(unde nn este
este numărul
numărul cuantic
cuantic principal)
principal) iar
iar condiția
condiţia dede cuantificare
cuantificare a a
momentului
momentului cinetic
cinetic se se scrie:
scrie:
𝑝 ⃗
Pop𝜑 =
= |𝑙
i| =
= 𝑛𝜑ℏ
ngh
Se
Se observă
observă faptul
faptul că că sunt
sunt posibile
posibile n n valori
valori diferite
diferite aleale momentului cinetic. Știm
momentului cinetic. Știm din
din
capitolul
capitolul dede mecanică
mecanică clasică
clasică că că pentru
pentru traiectoriile
traiectoriile eliptice
eliptice ale
ale planetelor,
planetelor, axaaxa mică
mică depinde
depinde de de
momentul cinetic. Deci, cele n valori diferite ale momentului cinetic corespund la n traiectorii
momentul cinetic. Deci, cele n valori diferite ale momentului cinetic corespund la n traiectorii
eliptice
eliptice cu
cu diferite
diferite excentricități.
excentricități. În În figura
figura următoare
următoare sunt sunt reprezentate
reprezentate cele cele n n traiectorii
traiectorii (n-1
(n-1
eliptice și
eliptice și oo traiectorie
traiectorie circulară)
circulară) posibile
posibile ale
ale electronului
electronului pentru
pentru o o energie
energie datădată (în(în modelul
modelul
nerelativist Bohr-
nerelativist Bohr- Sommerfeld,
Sommerfeld, energiaenergia depinde
depinde doardoar de
de n ca și
n ca și în modelul Bohr).
în modelul Bohr). Deoarece
Deoarece toate
toate
aceste orbite
aceste orbite sunt
sunt caracterizate
caracterizate de de diverse
diverse valori
valori ale
ale momentului
momentului cinetic
cinetic dar
dar dede aceeași
aceeași energie,
energie,
vom
vom spune
spune că că nivelele
nivelele dede energie
energie suntsunt degenerate,
degenerate, gradul
gradul dede degenerare
degenerare fiindfiind egal
egal cucu nn (numărul
(numărul
de traiectorii/
de traiectorii/ stări
stări diferite
diferite caracterizate
caracterizate de de aceeași
aceeași energie).
energie).
Pai Di
/ Si — Ss
[pp
[Noj ICf(Pr a A pe
D=
| A e Îi
4 = DP
N >= ca AP
= =
8
5.5 Ipoteza
5.5 Ipoteza spinului
spinului electronului.
electronului. Modelul
Modelul atomic
atomic Goudsmit-
Goudsmit- Uhlenbeck
Uhlenbeck
Datele experimentale obţinute cu ajutorul unor aparate spectrale de mare rezoluţie au

condus la concluzia că liniile spectrale ale atomilor metalelor alcaline prezintă o structură hnă.
Astfel, prima linie din seria principală a sodiului, linia galbenă, care se numeşte linia D, constă
din două componente apropiate: linia D, (Au = 5896 Ă) şi linia D3(A2= 5890 Â). De
asemenea, liniile spectrale din seria Balmer pentru atomii hidrogenoizi sunt formate din grupe
din câte cinci componente cu lungimi de undă apropiate. Această structură fină a liniilor
spectrale nu poate fi explicată în cadrul modelului Bohr - Sommerteld.
Aşadar, rezultatele obţinute în experienţa Einstein - de Haas, în experienţa Stern-
Gerlach. în experienţele referiotare la efectul Zeeman, precum şi cele legate de structura fină a
liniilor spectrale nu pot fi explicate prin simpla perfecţionare a teoriei lui Bohr.
În acest context, fizicienii americani Samuel Abraham Goudsmit şi George Eugene
Ublenbeck au emis, în anul 1925, ipoteza că electronul posedă un moment mecanic şi respectiv
un moment magnetic propriu. Deoarece iniţial s-a crezut că aceste momente sunt legate de
rotirea electronului în jurul axei proprii, momentul mecanic propriu al electronului a primit
numele de spin, de la verbul englezesc "to spin” care înseamnă "a se roti”. Goudsmit şi
Uhlenbeck au considerat că:
1. Momentul mecanic propriu (de spin) al electronului este
sah = ash
[s|= Za (14.159)
4.15
unde s este numărul cuantic de spin, care pentru electron are valoarea s = 1/2
2. Momentul magnetic propriu al electronului este
eh e
Pm.: =Ha-p= Zimo |s| (14.160)
3. Într-un câmp magnetic extern, momentul magnetic propriu al electronului poate avea
proiecţiile
(14,161)
Ip... = mip-p 2.
unde m, este numărul cuantic magnetic de spin şi poale avea valorile

m, = 1/2; m, = —1/2. (14.162)
4. Momentul cinetic orbital pa şi momentul magnetic orbital p,, nu sunt proporţionale

cu numărul cuantic azimutal n,. cum rezultă din teoria Bohr - Sommerfeld, ci cu numărul
!= ng— |, care se numeşte număr cuantic orbital. Acest număr cuantic poate lua valorile
1=0,1,2,3..,n-l (14.163)
Astfel, potrivit ipotezelor lui Goudsmit şi Uhlenbeck, momentul cinetic orbital al electronului
în mişcarea sa pe orbită este
j
= pe = 137 = (14.164)
9
iar momentul magnetic orbital este dat de formula
eh
Ipua|= mg e Ha-pl: (14.165)
5. Cuantificarea spaţială a orientărilor momentului magnetic orbital, într-un câmp
magnetic exterior, nu este dată de formula (14.146), ci de expresia
cosa = m (14.166)
unde m, este numărul cuantic magnetic orbital care poate lua valorile
m =0,+1,+2,...,£1 (14.167)
adică, (21 + 1) valori.
Aceste ipoteze explică o gamă largă de date experimentale. De exemplu, experienţa
Finstein - de Haas arată faptul că magnetizarea barei feromagnetice nu este dată de mişcarea
orbitală a electronilor, ci de momentele magnetice de spin ale acestora. De asemenea,
experiențele efectuate de către Stem şi Gerlach pot constitui o dovadă experimentală a
existenţei spinului electronului.
În spectroscopie s-a introdus numărul cuantic total j. care determină momentul cinetic
total al atomului
j=lăszzif2. (14.168)
Atomii metalelor alcaline au un singur electron de valență şi toate stările caracterizate
de numărul cuantic orbital (7 0, adică stările P, D, F,... se despică în două subnivele
caracterizate de numărul cuantic intern j =(+ 1/2 şi j = [— 1/2, iar stările S(/= 0) nu se
despică, deoarece j poate lua o singură valoare j = s = 1/2. Astfel, linia D din spectrul atomilor
de sodiu (fig.14.33) are o structură de dublei.
Ipotezele lui Goudsmit şi Uhlemeck au căpătat o interpretare clară numai în mecanica
cuantică relativistă, elaborată de fizicianul englez Paul Adrian Maurice Dirac.
În teoria cuantică relativistă, energia stărilor staţionare ale atomilor hidrogenoizi
depinde de numerele cuantice n şi j
moZ?e* | mo | 1 | îi n ) |
Ex) sang Beza | zicala
Ma Ja 1+ 2 -—|.
171724 (14.169)
4.169
Pe baza acestei formule se poate înțelege uşor despicarea nivelelor energetice ale
atomilor hidrogenoizi, precum şi structura fină a liniilor spectrale. În figura 14.34 se indică
nivelele energetice corespunzătoare numerelor cuantice principale n = 2 şi n = 3 pentru atomii
hidrogenoizi şi despicarea primei linii din seria Balmer.
Această despicare, în totală concordanţă cu datele experimentale, se obţine pentru
regulile de selecţie
Al =! Aj =0£1 (cuexcepiia j;=0—jp=0). (14.170)
Subliniem că aceste reguli de selecţie rezultă în mod logic din teoria cuantică a atomului.
10
Aşadar, ipotezele lui Goudsmit şi Uhlembeck explică datele experimentale, dar nu pot fi
înțelese în cadrul fizicii clasice. Fiind posibile numere cuantice semiîntregi şi orbite electronice
cu momentul orbital | egal cu zero, această teorie este departe de a fi intuitivă.
Fig. 14.34
Observație:
Observaţie: Experimentul
Experimentul Einstein-
Einstein- dede Haas
Haas demonstrează
demonstrează faptul
faptul ca
ca raportul
raportul dintre
dintre momentul
momentul
magnetic și
magnetic și momentul
momentul cinetic
cinetic dede spin
spin este
este de
de două
două ori
ori mai
mai mare
mare decât
decât înîn cazul
cazul raportului
raportului
momentelor
momentelor (magnetic
(magnetic și
și cinetic)
cinetic) orbitale:
orbitale:
-- raportul
raportul momentelor
momentelor orbitale (conform teoriei
orbitale (conform teoriei Bohr,
Bohr, vezi
vezi ecuația
ecuaţia (14.144)):
(14.144)):
𝑝
Pmz
𝑚𝑧 _ 𝑒e
=−
𝑝
Poz
𝜑𝑧 2𝑚
2mo 0
-- raportul
raportul momentelor
momentelor proprii
proprii de
de spin
spin (conform
(conform experimentului
experimentului Einstein-
Einstein- de
de Haas):
Haas):
𝑝
Pmz
𝑚𝑧 _ 𝑒e
=−
𝑝
Poz
𝜑𝑧 𝑚
mo 0
11
Bibliografie:
Bibliografie:
1.
1. Traian
Traian Crețu,
Creţu, ”Fizică-
”Fizică- curs
(1996)
Notă:
Notă: acest
acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursele
2.
Curs 18-
Curs 18- Cap
Cap III:
III: Unde
Unde de
de materie/
materie/ III.
III. 1.
1. Originile
Originile fizicii
fizicii cuantice.
cuantice.
5. Modele
5. Modele atomice
atomice
5.6. Principiul
5.6. Principiul de
de excluziune
excluziune al
al lui
lui Pauli
Pauli
Din cele discutate rezultă că stările cuantice ale electronilor în atomi sunt caracterizate
de patru numere cuantice:
1. numărul cuantic principal, n = 1,2,3,4,5.....

2. numărul cuantic orbital. [= 0,1.2,...n-1
3. numărul cuantic magnetic orbital, m, = =, bl, pal cae |
4. numărul cuantic magnetic de spin m, = — 1/2, + 12

Pe baza analizei spectrelor diferiților atomi, fizicianul elveţian Wolfgang Pauli (1900-
1958) a enunțat, în anul 1925, următorul principiu:
Intr-un atom nu se pot aflu doi electroni în una şi uceeuşi stare cuantică
curucterizulă de setul complet format din numerele cuantice n, |, my şi m
Cu alte cuvinte, în orice stare cuantică caracterizată de ansamblul celor patru numere cuantice
nu se poate alla decât un singur electron.
În spectroscopia atomică, valorile numărului cuantic orbital / se indică prin următoarele

litere
j (14.171)
$, i £.:gi hi î.-
De asemenea, pentru valorile numărului cuantic principal n se utilizează literele:
PP =, DU Au ul
(14.172)
K, LL. M, NO. P
Elcctronii ocupă nivelele energetice ale atomilor în concordanţă cu principiul lui Pauli
ŞI cu principiul realizării stării de energie minimă. Aceasta rezultă din faptul că orice sistem
fizic este stabil numai în starea corespunzătoare energiei minime.
1
| Dacă un număr k de electroni echivalenți se allă în stări cu aceleaşi valori ale numerelor
cuantice n şi [, configuraţia se notează prin simbolul
(nf sau mi. (14.173)

De exemplu, Starea cuantică a doi electroni echivalenți, cu n = 2 şi [ = 1, se notează prin Op),
sau simplu 2p".
Intr-o subpătură atomică, cu aceleaşi valori ale numerelor cuantice n şi [, se poate afla
un număr de electroni
Nu = 221+0). (14.174)
Electronii caracterizați de aceeaşi valoare a numărului cuantic principal n, formează o
pătură electronică, notată prin literele K, L, M,... Numărul maxim de electroni care se pot alla
într-o pătură electronică este
N= $aor+=2. (14.175)
i=0
În tabelul 14.1 se indică numerele Na ŞI N penuu diferite pături şi subpături atomice.
Tabelul 14.1
n Ni N Pătura
s([=1) | p(i=0 | d((=2) | E(=3) | g(=4)
| 2 p - - ăi 2 K
2 2 6 5 - - 8 L
3 2 6 10 = 18 M
4 2 6 10) 14 - 32 N
5 2 6 10 14 18 50 O
Păturile sau subpăturile atomice care conţin numărul maxim de electroni se numesc
complete, sau închise. Pentru electronii ce formează o pătură, sau o subpătură completă mo-
mentele cinetice orbitale |; şi respectiv momentele de spin s; se orientează astfel încât momentul
cinetic total L şi, respectiv, momentul total de spin S sunt egale cu zero.
Configuraţia electronilor în atomi se indică prin notaţiile anterioare. De exemplu,
configuraţia celor 11 electroni în starea fundamentală a atomilor de Na se indică asticl
1s2 2s2 3p6 3s!. (14.176)
2
Aceasta înseamnă că în stările 1s şi 2s se află câte doi electroni, în starea 2p se află 6 electroni,
iar în starea 2s se află un singur electron.
Atomii care conţin numai pături sau subpături complete sunt foarte stabili şi chimic
pasive. De exemplu, atomii gazelor nobile He, Ne, Ar, Kr, Xe şi Rn au păturile electronice
complet ocupate, de unde rezultă proprietăţile lor chimice şi fizice care le deosebesc de
celelalte elemente.
Principiul lui Pauli a avut un rol deosebit în dezvoltarea fizicii atomice şi nucleare. Pe
baza principiului lui Pauli se fundamentează sistemul periodic al elementelor.
În anul 1945, Wolfgang Pauli a primit premiul Nobel pentru "Enunţarea principiului de
excluziune ("Principiul Pauli”)”.
6. Ipoteza
6. Ipoteza lui
lui de
de Broglie
Broglie
În anul 1924, fizicianul francez Louis de Broglie a extins ideea dualității undă-corpus-
cul de la cazul radiaţiei electromagnetice la particulele materiale. Astfel, Louis de Broglie a
emis ipoteza că formulele (14.64) şi (14.66) sunt universal valabile. Adică, mişcarea oricărei
particule ca electron, proton, moleculă etc., este caracterizată de o undă asociată, cu lungimea
de undă
Ep mu
(14.199)
sau cu vectorul de undă
k=p/î. (14.200)
După de Broglie, primul postulat al lui Bohr rezultă din faptul că pot exista numai acele
orbite electronice pentru care unda asociată electronului este o undă staţionară, adică
di cnc ni be iama ri ai (14.201)

p my 2n
Aşadar, regula de cuantificare postulată de către Bohr apare ca o consecinţă a proprietăţilor

ondulatorii ale electronilor.
În
In cazul
cazul unei
unei particule
particule oarecare, energia EE și
oarecare, energia și impulsul
impulsul p
p sunt
sunt sunt
sunt mărimi
mărimi corpusculare
corpusculare iar
iar
A𝜆 si
si 𝜈
v sunt
sunt mărimi
mărimi ondulatorii,
ondulatorii, lala fel
fel ca
ca înîn cazul
cazul fotonului.
fotonului. Relațiile
Relaţiile de
de legătură
legătură dintre
dintre aceste
aceste
mărimi
mărimi sunt, ca și
sunt, ca în cazul
și în cazul fotonului,
fotonului, următoarele:
următoarele:
p=îk; E = ho= hw. (14.204)
În anul 1929, Louis de Broglie a primit premiul Nobel pentru "Elaborarea teoriei dualismului
undă-corpuscul a materiei. care a pus bazele mecanicii ondulatorii”.
Fizicienii americani C.]. Davisson şi L.H. Germer au efectuat în anul 1927 experienţe
de difracție a electronilor, care confirmă valabilitatea ipotezei lui de Broglie. Fasciculul de
electroni, obţinut cu aşa-numitul tun electronic TE, este difractat pe monocristalul de Ni.
Intensitatea fasciculului de electroni reflectaţi de cristal se măsoară cu ajutorul detectorului D
care poate fi. de exemplu, o cameră de ionizare.
3
Măsurările efectuate au arătat că intensitatea fasciculului de electroni reflectaţi prezintă
maxime şi minime cu poziţiile unghiulare dependente de tensiunea de accelerare în tunul
electronic. Astfel, pentru tensiunea U = 54V s-a obţinut un maxim de intensitate pentru
unghiul q = 50”. Aceste rezultate nu au putut fi explicate decât pe baza ideii interferenţei
undelor de Broglie difractate de suprafeţele monocristalului de Ni. .
În anul 1928, fiziciânul american G.P. Thomson a efectuat experienţe de difracție a

electronilor cu energia între 10 şi 60 keV pe policristale şi a obținut rezultate în totală
concordanţă cu ipoteza lui de Broglie. De asemenea, cunoscutul fizician german Ouo Stern a
iniţiat, în anul 1929, experienţe de difracție a fasciculelor de atomi şi molecule.
Fizicianul american Clinton Joseph Davisson (1881-1958) şi fizicianul englez George
Paget Thomson (1892-1975) au obţinut în anul 1937 premiul Nobel pentru "Descoperirea
experimentală a difracției electronilor în cristale”.
Observații:
Observaţii: 1.
1. revedeți
revedeţi Secțiunea
Secțiunea 3
3 din
din cursul
cursul 16
16 referitoare
referitoare la energia și
la energia și impulsul
impulsul fotonului.
fotonului.
2. revedeți
2. referatul „Experimentul
revedeţi referatul „Experimentul Debye-Scherrer”
Debye-Scherrer” care
care prezintă,
prezintă, de
de fapt,
fapt, o
o versiune
versiune aa
experimentului
experimentului lui
lui Thomson: hitp://www.physics.pub.ro/Referate/BNO031A/Experienta DEBYE-
Thomson: http://www.physics.pub.ro/Referate/BN031A/Experienta_DEBYE-
SCHERRER_de_difractie a electronilor pe o_retea policristalina_(2020).pdf
SCHERRER_de_difractie_a_electronilor_pe_o_retea_policristalina_(2020).pdf
|11.2 Noțiuni
III.2 Noţiuni de
de mecanică
mecanică cuantică
cuantică nerelativistă
nerelativistă
1. Funcția
1. Funcţia de
de undă,
undă, relațiile
relaţiile de
de nedeterminare
nedeterminare ale
ale lui
lui Heisenberg
Heisenberg
Datele experimentale au condus la concluzia că electronii şi alte specii de particule nu

pot fi considerate puncte materiale, ci reprezintă "obiecte" complexe ce posedă proprietăţi
ondulatorii.
Să considerăm, pentru început, un punct material de masă m care se deplasează în
lungul axei (x. Dacă se cunoaşte forţa /, care actonează asupra punctului material, putem
calcula valorile succesive pentru x şi p,
dx du, d*x dp, șa dx |

w A
Poza
dt a z——: — z ;Fr — =
z— Pi i (l 4.2 9)
Ne Cap tuya ț : d: n
Aceste ecuaţii diferenţiale reprezintă formularea matematică a principiului cauzalităţii în

mecanica clasică.
Rezultă că punctul material este caracterizat de următoarele proprietăţi:
|. Are valori determinate pentru coordonata x şi impulsul p,;
2. Ansamblul poziţiilor succesive ale punctului material aflat în mişcare formează o
linie determinată în spaţiu, care determină traiectoria mişcării.
3. Dacă se cunoaşte poziţia xp şi impulsul pu, la un moment tp, putem determina poziţia x
şi impulsul p, la orice moment de timp ulterior,
4
Problema localizării “obiectelor” ondulatorii se deosebeşte principial de cea referitoare
la punctul material. Orice undă, indiferent de natura ei, este caracterizată de o funcție de undă,
Pentru unda cea mai simplă, adică pentru unda armonică plană, avem.
W(x,r) = A eil-i): W(x.t)=Aceha Ru ) (14.210)
Este clar că o astfel de undă umple întregul spaţiu, dar impulsul asociat
p, =hIA (14.210
este perfect determinat. Cu alte cuvinte, unda monocromatică plană este caracterizată de
relaţiile :
Ax >; Ap, =0. (14.212)

Aceasta înscamnă că un "obiect" ca unda plană are un impuls pertect determinat, dar
este total
nelocalizată în spaţiu.
„Ştim că un pachet de unde, care se obţine prin suprapunerea unor unde monocromatice
cu diferite lungimi de undă A, poate fi localizat în spaţiu. Dar prin localizarea în spaţiu
a
pachetului de unde. acesta nu mai poate fi caracterizat printr-o lungime de undă, sau
printr-un
impuls determinat
Ap, [2 -
Ap. (14.213)
Aşadar, o creştere a determinării referitoare la localizarea pachetului de unde este însoţită de
o
creştere a nedeterminării impulsului
A =0; Ap, —ee. (14.214)

Din natura ondulatorie a obiectelor cuantice ca fotonul, electronul etc., rezultă
că aceste
particule nu pot li caracterizate concomitent printr-o coordonată determinată x şi un impuls
determinat p..
Relaţiile dintre nedeterminările Ax şi Ap, au fost analizate, pentru prima dată, de către
fizicianul german Werner Karl Heisenberg, în anul 1927, pe baza unor experienţe mentale. De
exemplu, pentru stabilirea poziţiei unui electron este necesar ca acesta să fic iradiat cu un foton
şi Să se înregistreze fotonul difuzat. În acest experiment, precizia determinării poziţiei
electronului nu poate depăşi lungimea de undă a fotonului Ax = A. În procesul de difuzie a
totonului, electronul primeşte un recul şi impulsul său se schimbă cu mărimea Ap, de ordinul
de mărime al impulsului fotonului pp Astfel, se obţine
Ar Ap, >pp za (14.215)

Acelaşi raţionament poate fi făcut şi pentru celelalte coordonate şi se ajunge la relaţiile de
incertitudine sau de nedeterminare ale lui Heisenberg
AxAp, Zh: AyAp, 2h; AzAp, 2h. (14.216)
5
| „Aceste relaţii au un caracter fundamental în mecanica cuantică şi exprimă deosebirea
calitativă dintre particulele cuantice şi particulele clasice. Relaţiile (14.216) reprezintă o lege
generală a naturii şi au un caracter universal, în sensul că se referă la orice tip de particule şi de
interacţii. Subliniem că relaţiile de nedeterminare reflectă particularităţile particulelor cuantice
condiționate de natura lor dublă corpuscular-ondulatorie.
Din relaţiile de nedeterminare ale lui Heisemberg rezultă că traiectoria unei particule
este o noţiune aproximativă. Această afirmaţie trebuie înţeleasă în sensul că, chiar dacă poziţia
electronului este perfect determinată la momentul £, datorită nedeterminării impulsului pozitia
electronului la momentul /+dr nu este univoc determinată.
| Menţionăm că fizicianul german Werner Karl Heisemberg (1901-1976) a primit
premiul Nobel, în anul 1932, pentru "Fundamentarea mecanicii cuantice”.
Datorită acestor stări de lucruri, legile mecanicii, respectiv ale electrodinamicii calsice
nu sunt aplicabile pentru mişcarea electronilor în atom. Aceasta reflectă dificultăţile teoriei lui
Bohr şi, în general, a teoriei planetare a atomului.
Aşadar, existenţa în atomi a unor nivele energetice permise trebuie explicate prin
proprietăţile ondulatorii şi prin legităţile mişcării electronilor "reali" şi nu a celor consideraţi
puncte materiale.
Dacă o particulă se deplasează liber, pe axa Ox, i se asociează unda
E ac:
(ar)
= Aeciturii = Ae
n P) (14.217)
care este caracterizată de viteza de fază
%
=. (14.218)
Deoarece v < c, rezultă v, > c.

În cazul în care particula este caracterizată de un pachet de unde, acesta are viteza de
grup
„A 9E. E=cNp?+ mac? (14.219)

* dk dp
ŞI
i 2 2
ouale ceri e mi De rii (14.220)
Rezultă că viteza de grup a pachetului de unde este chiar viteza v a particulei. Din
această coincidenţă s-a tras concluzia cronată că particulele ar fi pachete de unde. S-a dovedit
că o asttel de interpretare contrazice datele experimentale.
6
2. Starea
2. Starea sistemelor
sistemelor cuantice.
cuantice. Principiul
Principiul superpoziției
superpaoziției
Starea unui microsistem se determină prin măsurări, adică prin interacţia microsis-
temului respectiv cu aparatul de măsură. Rezultatele experienţelor se exprimă în termeni
macroscopici ca energie, moment cinetic, impuls, coordonată ctc., care reprezintă variabile
dinamice. Dar în mecanica cuantică nu toate variabilele dinamice au, concomitent, valori
determinate. De exemplu, x şi p, nu pot avea valori determinate într-o stare cuantică dată,
Variabilele dinamice, care au valori determinate într-o stare cuantică considerată,
formează ansamblul complet.
Starea unui sistem cuantic este caracterizat de o funcţie de undă Y.
Principiul superpoziţiei stărilor afirmă că "Dacă un sistem cuantic se poate afla în
starea caracterizată de funcţia de undă Y,, în care variabila dinamică A are valoarea «|. sau în
Starea cuantică caracterizată de funcţia de undă Y, în care variabila dinamică A are valoarea un.
atunci există şi o stare cuantică caracterizată de funcţia de undă”
Y = CP +CP, (15.1)
unde C, şi C> sunt constante, în general complexe”.

În general, dacă există stările cuantice caracterizate de funcţiile de undă P,, ,.....YP,. în
care o variabilă dinamică A are valorile corespunzătoare 4, (3... 4, atunci există şi starea
cuantică caracterizată de funcţia de undă
= cm (15.2)
=]
Este valabilă şi afirmaţia că "Orice funcţie de undă Y care caracterizează starea unui
sistem cuantic poate fi reprezentată ca o combinaţie liniară a funcţiilor de undă ce
caracterizează stările în care variabila dinamică A are valori determinate aj, a2.....a,”.
Din principiul superpoziţiei stărilor rezultă că ecuaţia diferenţială pentru funcţia de undă
Y trebuie să fie liniară.
Formula (15.2) aminteşte de reprezentarea unui vector V, într-un sistem de coordonate
caracterizat de vectorii unitate e;
= Site. (15.3)
=]
Pe baza ucestei analogii. fizicianul englez Paul Dirac a considerat că funcţia de undă 'Y este un
vector în spaţiul Hilbert, dat de vectorii de bază 'P,, P2...... P,. | |
Starea cuantică este dată numai de "direcţia" vectorului Y, nu şi de modulul acesteia.
De exemplu, dacă în (15.1), 'Y> = P, se obţine
Starea cuantică descrisă de funcţia de undă Y este identică cu starea descrisă de funcţia
de undă 'Y,, deoarece prin măsurarea variabilei dinamice A se obține aceeaşi valoare a
Rezultă că stările cuantice descrise de funcţiile de undă Y şi CY (C z O)sunt identice.
7
Funcţia de undă Y poate depinde de coordonate şi timp sau de alte variabile dinamice
care tormează ansamblul complet. Dacă
Y=W(x;y;z,t) (15.5)
se spune că starea cuantică respectivă este dată în reprezentarea coordontelor, Semniticaţia

funcţiei de undă Y a fost stabilită. în anul 1926, de către fizicianul german Max Born (1882-
1970). Dacă o particulă este caracterizată de funcţia de undă (15.5), atunci
0
DP vaz 0" (ar v,z0) = Me vazi (15.6)
este densitatea de coordonate x, y, 2, iar
d =?
dP= pa ="wp" dp (15.7)
este probabilitatea ca particula să se afle în elementul de volum dV, centrat pe punctul de
coordonate x, y, Z.
Faptul că particula se află cu certitudine într-un punct oarecare din spaţiu conduce la
condiţia de normare
je av =] axayaz= (15.8)
Pe baza formulărilor mecanicii statistice se pot stabili valorile medii pentru raza
vecloare r, sau pentru coordonatele x, y, Z
(e) = ]]rae= ]]]enee av = ]erreav (15.9)
(3) = [ora (x) = [or pay: (2)= Jrzpaz. (15.10)

De asemenea, valoarea medie pentru orice funcţie fix.y,2) este
(a, gidza]l "f(x y,z) Pdxdydz. (15.11)

Subliniem că această interpretare statistică a funcţiei de undă nu a fost uşor acceptată.
Aceasta explică faptul că Max Born a primi! abia în anul 1954 premiul Nobel pentru "Cercetări
în domeniul mecanicii cuantice şi interpretarea statistică a funcţiei de undă”.
8
Bibliografie:
Bibliografie:
1.
1. Traian
Traian Crețu,
Crețu, ”Fizică-
”Fizică- curs
(1996)
Notă:
Notă: acest
acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursele
2.
Curs 19-
Curs 19- Cap
Cap III:
III: Unde
Unde de materie/ Fizică
de materie/ Fizică cuantică
cuantică
III.2 Noțiuni
III.2 Noţiuni de
de mecanică
mecanică cuantică
nerelativistă
3.
3. Ecuația
Ecuația lui
lui Schrodinger
Schrodinger pentru
pentru o
o particulă
particulă
În anul 1926, fizicanul austriac Erwin Schrădinger (1887-1961) a arătat că funcţia de

undă 'Y(x,y,z,t) pentru o particulă aflată într-un câmp de forţe caracterizat de energia potenţială
Ex, y.z0) se află prin rezolvarea ecuaţiei cu derivate parţiale
n (32 92w 9) o
— —ȚTI += FE, ih-— (15.12)
2mpl ax” 9y* dz“ p(% dt
său
OY
V- Ap 4 B, pt = ih
[d
n
2my
unde my este masa de repaus a particulei,

La această ecuaţie temporală, Schrădinger a ajuns pe baza unor raționamente. care nu
pot fi considerate ca deduceri riguroase. Din acest motiv, ecuaţia Schrădinger reprezintă un
postulat fundamental al mecanicii cuantice.
Să considerăm un câmp de forţe staţionare, adică energia potenţială E, nu depinde
explicit de timp. În aceste condiţii se pot separa variabilele
A PPE (x. y,2)- (17) (15.14)

şi
h- i | ai dp(£) _
-p(7)3 200% E pay, 2000) = in, y,2) (15.15)
) d!
Sau
[2 | i dale)
(ar
Zi
yazi)A E
pWX 2 » [=
2) i (15.16)
y
ea) 2mgY
| Sa
p(r) ar
Constanta de separare a variabilelor este energia totală E a particulei. Aceasta conduce la

ecuaţia Schridinger atemporală
2ma
V?w(x,) +24 )+ (E E, x,y,z)
= 0 (15.17)
în?
iar din ecuaţia diferenţială
1
ins
= EA) (15.18)
se obţine
]
p)=Cen!. (15.19)
Aşadar, pentru stările staţionare funcţia de undă este
-—E
P(x, y,z,0=Wy,z)e î ! | (15.20)
de unde
p= (x, vaz = lu. (15.21)
Adică, în stările staţionare, densitatea de probabilitate nu depinde de timp. Mişcarea relativistă

a electronului ese descrisă de ecuaţia Dirac, stabilită în anul 1928 de către fizicianul englez
Paul Dirac.
Fizicianul austriac Erwin Schrădinger împreună cu fizicianul englez Paul Dirac au
obţinut în anul 1933 premiul Nobel pentru "Cercetări de mecanică cuantică şi descoperirea de
noi forme ale teoriei atomice”,
4. Ecuația
4. Ecuația de
de continuitate
continuitate a
a probabilității,
probabilității, densitatea
densitatea fluxului
fluxului (curentului)
(curentului) de
de
probabilitate
probabilitate
Scriem ecuaţia Schridinger temporală sub forma
2 a iii — EV (15.22)
d! 2mpi î
iar pentru funcţia de undă complex conjugată 1" rezultă ecuaţia

dy— = ÎN
Vp sia ]
-—E, 15.23
miza 7 Te ii
Dacă înmulţim, din stânga, prima ecuaţie cu Y' şi a doua cu Y, iar apoi adunăm ecuaţiile
obunute, avem
„2V, dy A
Var 4*va, = (ww)(p ) = Zinei (pr V2y-wV?y').
2 (15.24)
52
Putem verifica identitatea i
V(v'Vv= vVy') = vw Vip vV2y (15.25)

Astiel, se obține
2(wy)=- zl Vy- Vw | (15.26)

dt 2mgi
2
Se introduce densitatea fluxului de probabilitate
Î s
iii E
Dat GRI Vw) 15.27
(15.27)
şi obţinem
fe
av W)+ Vi =0 (15.28)
sau
i ui
3 + divi = 0 (15.29)
adică, s-a ajuns la ecuaţia generală de continuitate.

Să considerăm, de exemplu, o particulă liberă de energie E şi impuls p care se
deplasează în lungul axei Ox. Funcţiile de undă asociate sunt
i i
W(xr)= Ace 0), "(xA eter), (15.30)
Densitatea de probabilitate este
p=Y(x,0P'(x,D= 44" = 42 (15.31)
iar pentru densitatea fluxului de probabilitate se obţine
„A
dă [usd
le 0 ap se|_p- =
upon pu.
ale AX x) mp PV poe)
5.3
Aşadar, densitatea fluxului de probabilitate pentru o particulă liberă este produsul dintre
intensitatea de probabilitate şi viteza particulei.
Din cele discutate rezultă că funcţia de undă Y trebuie să satisfacă următoarele condiţii
standard: 1. Să fie continuă; 2. Să fie univoc determinată; 3. Să fie finită; 4. Să aibă derivatele
de ordinul întâi în raport cu variabilele spaţiale continue şi finite.
Cu alte cuvinte, nu orice soluţie matematică a ecuaţiei Schrădinger poate fi funcţie de
undă, ci numai acelea care satisfac condiţiile standard. Tocmai acest aspect referitor la
proprietăţile funcţiei de undă conduce la cuantificarea valorilor diferitelor mărimi fizice ca
energia, momentul cinetic etc. 4
3
5. Aplicaţii
5. ale ecuației
Aplicații ale ecuaţiei lui
lui Schrodinger
Schrodinger
5.1 Particula
5.1 Particula liberă
liberă
Pentru o particulă liberă, energia potenţială E,(x,y,z) = 0 şi ecuaţia Schrâdinger

staţionară devine
2
Viy+ 230 Ey=0 (15.33)
unde E este energia particulei. Introducem notația
| PE Rat
unde p este impulsul particulei, iar k este modulul vectorului de undă k al undei asociate
particulei.
Soluţia generală a ecuaţiei (15.33) poate fi scrisă sub forma
E 3 i
(pg) = qetikr = qetipr/î (15.35)
unde A este o constantă.
Dependenţa funcţiei de undă de variabilele spaţio-temporale se obţine din relaţia

(15.20)
Ș:: Le
W(r,)= Aetipre tf = Ac PP") (15.36)
Aşadar, soluţia ecuaţiei Schrădinger pentru o particulă liberă reprezintă o undă plană cu
pulsaţia
o= Eh (15.37)
şi vectorul de undă
k=p/h. (15.38)
Acest rezultat reflectă natura particulelor cu impuls determinat, care conduce la
rezultatele obținute în experienţele de difracție.
Densitatea de probabilitate ca particula să se afle într-un punct din spaţiu este dală de
relaţia
p=Y(r.Db"(r.)= 44 = 47. (15.39)
Faptul că particula cu impuls determinat se află cu aceeaşi probabilitate în orice punc!

din spaţiu este în totală concordanţă cu relaţiile de determinare ale lui Heisenberg, .
Este clar că funcţia de undă (15.36) nu satisface condiţia de normare (15.8)
Îj]ece pr ce av =. (15.40)
Desigur că nu există cazuri când o particulă, chiar liberă, să se poată afla într-un spaţiu
şi
infinit. De exemplu, un electron liber în metal se allă în volumul finit al metalului respect”
funcţia de undă asociată devine normabilă.
4
5.2 Particula
5.2 Particula în groapa de
în groapa de potențial
potenţial cu
cu pereți
pereți infiniți
infiniți
Să considerăm că particula ze află într-o gropă de potenţial cu pereţi

infiniţi (Fig.4.5):
va)=] co pentru 2 <U şi a >U (4.214)

Dpentruz€ |D,a]
Aceasta înseamnă că particula se poate deplasa liber între 0 şi a dar nu
poate depăşi aceste mite oricât de mare ar fi energia sa. Cum particula
se află doar în interiorul gropii de potenţial, în exteriorul ei V(r,t) = 0.
Atunci şi u[z) =U în afara gropii de potenţial.
Deoarece funcţia u(z) trebuie să îndeplinească condiţia de continui-
tate, rezultă că u(U) = u(a) = 0. Ecuația Schrâdinger atemporală este
pentru z € [U,al:
d? 2
e) + Eu (2) =0 (4.215)
2mE
Notăm k? = 3 şi ecuația (4.215) devine:
d?
ta) + k?u(z) = 0 (4.216)
V
+] + *
/]
N
Pai ÎI
Pui
h
7] h
| ÎI
| II
7]
Pai II
| Ph
7]
_ A .
1] a x
Figura 4.5: Groapa de potenţial cu pereţi infiniţi
5
Soluţia generală a ecuaţiei de mai sus este:
ulz) = Asinkz + B cos ka (4.217)

Ea trebuie să îndeplinească condiţiile de continuitate:
lim u (2) = limu(z)

z—u e—0
z=0 z>0
limu (2) = limu(z)

za za
Rezultă:
Bcos0=0 (4.218)
Asin ka = 0 (4.219)
Din ecuaţia (4.218) rezultă B = 0 , iar din (4.219)
2mE
ka = pan i n 1,2,3... (4.220)
de unde:
n2r2h2
E, n = oma? :ph = 1.23.
73 ( 4.221 )
Se constată că valorile pe care le poate lua energia sunt cuantificate.

Pentru n = 1 se obţine cea mai mică valoare pentru energia pe care o
poate avea particula. Starea care are energie minimă poartă numele de
stare fundamentală.
Funcţiile proprii ale energiei:
u(z) = Asinkz = Asin PE (4.222)

a
pot fi normate:
] lu(z)P az =1 (4.223)
6
Rezultă:
| sin? NI da =]
a
0
De aici:
IA] = E (4.224)
Atunci, funcţiile proprii ale energiei până la un factor de fază sunt:
2 NT
Un (7) = Ve
4] —sin—
sin = x ( 4.325 )
Astfel, stările staţionare sunt caracterizate de funcţiile de undă:
VW, (z,t) = je e 03) sin — x (4.226)
Observatie: aici,
Observatie: aici, o
o stare
stare staționară
staționară este
este descrisă
descrisă de
de funcția
funcţia de
de undă
undă
DE) — um ep =>]
h
(4.168)
7
Bibliografie:
Bibliografie:
1.
1. Traian
Traian Crețu,
Creţu, ”Fizică-
”Fizică- curs
(1996)
Notă:
Notă: acest
acest document
document conține
conţine paragrafe
paragrafe din
din sursele
2.
Curs 20
Curs 20
Cap III:
Cap III: Unde
Unde de materie/ Fizică
de materie/ Fizică cuantică
cuantică
III.2 Noțiuni
III.2 Noţiuni de
de mecanică
mecanică cuantică
nerelativistă
5.3 Trecerea
5.3 Trecerea particulei
particulei prin
prin bariera
bariera de
de potențial.
potențial. Efectul
Efectul tunel
tunel
Vom considera o particulă care se deplasează de la stânga la dreapta şi cade pe o barieră
de potenţial de înălțime Ey şi de lăţime d (fig.15.1). Din punctul de vedere al fizicii clasice,
particula are următoarea comportare: dacă energia particulei £ > Eg, particula trece "peste"
barieră; pe porţiunea 0 < x < d viteza particulei se micşorează, iar după x > d, viteza particulei
devine egală cu cea iniţială. Dacă £ < Ey, particula nu poate trece prin baricra de potenţial.
Din punctul de vedere al mecanicii cuantice, particula se comportă total diferit. Chiar
pentru E > Ey există o probabilitate diferită de zero ca particula să fie reflectată. De asemenea,
pentru E < E, există o probabilitate diferită de zero ca particula să treacă prin bariera de
potenţial şi să ajungă în domeniul x > d. Această comportare, imposibilă din punctul de vedere
al fizicii clasice, rezultă nemijlocit din ecuaţia Schrâdinger şi este veriticată experimental.
+
DE
-
= a - “IE
a 0
ala
d
Fig. 15.1
Pentru domeniile 1 şi IN, ecuaţia Schrâdinger are forma

d2wy 2mp
——_ + = Ey=0 (15.61
dxi pe A
iar pentru domeniul Il. avem
dy 2mp
— + (E E0)v=0. (15.62
dz = A o) arest
1
Soluţiile ecuaţiei Schrâdinger pentru cele trei domenii sunt
W(x)= Aje'k+ Be O — domeniul ]

W,(x)= Apei + Berii — domeniul II (15.63)
W(x)= Azeik+ Bei — domeniul III
unde, pentru E < Ey, am introdus notaţiile
pa= 2m E;E pp 2 E-E

o, (15.64)
Soluţia de tipul e corespunde undei progresive, ce se propagă în sensul axei Ox, iar
soluţia ei reprezintă unda regresivă, care se propagă în sens opus axei Ox. În domeniul III
există numai unda progresivă şi, ca urmare, B+ = 0.
Funcţiile de undă (15.63) trebuie să satisfacă condiţiile standard:
Y(0)=%(0); W(d)=W(d)
dy] _dw200| Oda) data)

dă
(15.65)
op dă lao! dă ladă lg ăi
Din aceste condiţii de continuitate rezultă sistemul de ecuaţii
A+ Bi, = A9+B
Aa ehid+ Ba eh = Azeikd
(15.66)
Ik(A, —B)= ha (A —B3)
kA et B, eh) = i kAzeitd,
Prin calcule, relativ laborioase, se obţine coeficientul de trecere prin bariera de potenţial
sau țrunsparenţu barierei de potenţial
2
A
D= n = exp(—2k,d)= exp| -2 Jo (Eo —E) a) (15.67)
Se constată că probabilitatea de trecere prin bariera de potenţial depinde foarte puternic

de lărgimea « a barierei şi de diferența (Ey- E). De asemenea, transparenţa barierei de
potenţial scade puternic odată cu creşterea masei de repaus my a particulei.
Dacă bariera de potenţial are o formă mai complicată (fig. 15.2) se ajunge la expresia
D=expl-2]” TE, E) dal. (15.68)
Trecerea prin bariera de potenţial este asimilată cu trecerea printr-un tunel şi de aceea
fenomenul cuantic studiat se numeşte efect runel.
Efectul tunel este una dintre consecințele importante ale mecanicii cuantice şi are
multiple aplicaţii. Pe baza efectului tunel se explică o serie de fenomene ca dezintegrarea a a
nucleelor radioactive, cinetica reacţiilor chimice, emisia electronilor din metale, diode-tunel
semiconductoare etc.
2
În anul 1986, fizicianul german Ernest Ruska a primit premiul Nobel "pentru cercetările
sale fundamentale în domeniul opticii electronice şi pentru construirea primului microscop
electronic”. Tot în anul 1986, fizicianul germen Gerd Binning şi fizicianul elveţian Heinrich
Rohrer au primit premiul Nobel pentru realizarea microscopiei cu baleiaj prin efect tunel
(Scanning Tunneling Microscopy).
Un vârt metalic foarte ascuţit este adus la circa 5 A de suprafaţa studiată. Prin aplicarea
unei diferenţe de potenţial între vârt şi suprafaţa probei, electronii pot trece prin efect tunel,
prin vidul dintre vârt şi suprafaţă. Vârful este montat pe trei braţe piezoelectrice, reciproc
perpendiculare, care îl pot deplasa, cu mare precizie pe trei direcţii. Când vârtul baleiază
deasupra probei, orice detaliu superficial, inclusiv cele de dimensiuni atomice, vor produce o
variaţie a curentului de tunelare. Curba de variaţie a acestui curent reprezintă în esenţă curba
de nivel, la scară atomică, a suprateţei.
Microscopia cu baleiaj prin efect tunel, dezvoltată iniţial pentru studiile de
microelectronică a fost utilizată, de asemenea, pentru studiul stărilor de suprafaţă în metale şi
semiconductoare, al unor reacţii catalitice, al fenomenului de supraconductibilitate, al
morfologiei unor viruşi etc.
5.4 Oscilatorul
5.4 Oscilatorul armonic
armonic în mecanică cuantică
în mecanică cuantică
Din punctul de vedere clasic, oscilatorul armonic are energia potenţială

În pi A a
El)
= hr?
3 = PO = x? (15.69)
unde k este constanta de elasticitate, iar peste pulsaţia proprie

og kmp . (15.70)
Energia totală a oscilatorului armonic
KA? mp0?
Ez——= (15.71)
2 2
poate varia în mod continuu în funcţie de amplitudinea A.
Din punctul de vedere al mecanicii cuantice se impune rezolvarea ecuaţiei Schridinger
d 2 W 2m9 |
+—(E-— mpx? y=0. (15.72)
dx? pa 2
Dacă se introduce variabila adimensională
= eee ă (15.73)
se ajunge la ecuaţia diferenţială

2
IV (a-y2y=0 (15.74)
dy
3
unde a este mărimea adimensională
eat (15.75)
ÎOg
Deoarece soluţia ecuaţiei diferenţiale neliniare (15.74) se obţine printr-o tehnică mai
complicată, ne vom limita numai la unele rezultate mai importante.
Se obține că funcţia de undă Y satisface condiţia standard numai dacă
a=2n+[1; n =0,1,2,3,... (15.76)

Astfel, energia oscilatorului armonic este cuantificată şi poate lua numai valorile discrete
|
E, = hus: (15.77)
Acest rezultat cuantic se deosebeşte de ipoteza lui Planck (paragraful 14.1.3), după care
energia oscilatorului armonic este
E, = nhop
= nhvo. (15.78)
Din punctul de vedere al mecanicii cuantice este esenţială existenţa unei energii
minime, aşa numita energie de zero,
Eo = now (15.79)
a=2n+[; n =0,1,23,... (15.76)

Astfel, energia oscilatorului armonic este cuantificată şi poate lua numai valorile discrete
E, = po (15.17)
Acest rezultat cuantic se deosebeşte de ipoteza lui Planck (paragraful 14.1.3), după care
energia oscilatorului armonic este
E, = nhop
= nhvg. (15.78)
Din punctul de vedere al mecanicii cuantice este esenţială existenţa unei energii
minime, aşa numita energie de zero,
1
Eo = AO. (15.79)
Aceasta înseamnă că energia oscilatorului armonic nu poate fi niciodată egală cu zero.

Se poate arăta că existenţa energiei de zero este o consecinţă a relaţiilor de nedeterminare ale
lui Heisenberg,
Funcţiile de undă care caracterizează primele trei stări energetice ale oscilatorului
armonic sunt
4
l 2 i
Vo(9)= Coe? (15.80)

I 2
V,(0)=Ci2ye ? (15.81)
l.2
V>(9)= C(4y2 —2)e2 (15.82)
unde C,, C, şi C> sunt constante.
jE j
Ne N”
19P
£, = 2 hu
/gl?
Ep
1
7 hu
X
Ss
Fig. 15.3
În ligura 15.3 se indică nivelele energetice staționare ale oscilatorului armonic şi

densitatea de probabilitate a localizării acestuia pe axa Ox.
Oscilatorul aflat în stările staţionare de energie E£, efectuează vibrații fără să radieze.
Trecerea oscilatorului armonic de pe un nivel energetic staționar pe altul are loc numai cu
respectarea regulii de solecţie
An =. (15.83)
Prin astfel de tranziţie, frecvenţa fotonului emis, sau absorbit, este egală cu v,, adică cu
frecvenţa proprie a oscilatorului.
5
6. Postulatele
6. Postulatele mecanicii
mecanicii cuantice
cuantice
Din cele discutate se pot sintetiza următoarele postulate fundamentale ale mecanicii
cuantice:
1. Fiecare stare cuantică a unui microsistem este caracterizată de o funcţie de undă Y.
2. Funcţia de undă Y'este o soluţie a ecuaţiei Schrădinger.
a
3. Unei variabile dinamice A i se asociază un operator A. Din punct de vedere
matematic, unui operator A i se asociază o ecuaţie de forma
Âvw= ay. (15.84)

Dacă asupra funcţiei de undă Y se impun condiţiile standard, această ecuaţie nu arc
soluţii pentru orice valori ale parametrului «.
Ansablul valorilor parametrului a compatibile cu soluţiile Y care satisfac condiţiile
standard, reprezintă valorile proprii ale operatorului Â, iar funcţiile de undă corespunzătoare
se numesc funcţii proprii.
Starea cuantică este nedegenerată, dacă unei valori proprii îi corespunde o singură
funcţie proprie. În cazul în care unei valori proprii a; îi corespund r funcţii proprii
Wii VizeVi
starea cuantică este degenerată, iar gradul degenerare este egal cu r.
4. Prin efectuarea măsurărilor se poate obţine numai câte una dintre valorile proprii
a;ale operatorului A. Din acest postulat rezultă semniticaţia fundamentală a ecuaţiei (15.84)
pentru mecanica cuantică.
Ansamblul valorilor proprii a; formează spectrul mărimii fizice A, care poate fi discret,
sau continuu.
Pentru simpliticare, ne vom reteri numai la spectrul discret, corespunzător unor stări
cuantice nedegenerate, cu
valorile proprii Ge 03 ask: ap
(13.83)
func;iile proprii VW W2 WasWa:
Se consideră că ansamblul funcţiilor de undă proprii este complet, ceea ce asigură relaţia
im Dar (15.86)
i=l
unde C; sunt constante, în general complexe.

5. Probabilitatea ca în urma efectuării unei măsurări asupra valorii mărimii fizice A,
să se obțină valoarea proprie a; este
p=|C| =c;c,=1. (15.87)

Din această semnilicaţie a coeficienţilor C;, rezultă relaţia
Se, =Scic,=1. (15.88)

i=l i=l
6
Într-o stare cuantică descrisă de funcţia de undă Y (15.86), variabila dinamică A nu are
o valoare determinată şi se poate vorbi numai de valoarea medie
(a) =au|e eaacsP + ad, P.= Sale. (15.89)

il
6. Pentru un microsistem aflat într-o stare descrisă de funcţia de undă ', valoarea
medie a variabilei dinamice A este
(a) = | wav (15.90)

Integrala se extinde pe întregul domeniu al variabilelor de care depinde funcţia de undă Y,
7. Relaţiile dintre operatorii asociaţi mărimilor fizice sunt aceleaşi ca între mărimile
fizice respective.
7. Operatori
7. Operatori hermitici
hermitici (autoadjuncți)
(autoadiuncți)
Din cele discutate anterior rezultă că unei variabile dinamice A i se poate asocia numai
un operator Â, liniar şi cu valori proprii reale. Aceasta conduce la concluzia că mărimilor
fizice li se pot asocia operatori dintr-o singură clasă şi anume, operatorii autoadjuncţi. sau
hermitici, care satisfac relaţia
[vi îgav = fân dv (15.91)

unde Â" este complex conjugatul operatorului Â.
Din punctul de vedere formal, putem considera că operatorul Â are o valoare proprie 4;
iar operatorul A are o valoare proprie a; ; Potrivit postulatelor de bază ale mecanicii cuantice
vom avea
(a) = |v wav (15.92)

respectiv
= |v îpav (15.93)
Şi
(a) = [|v âvav] = vă av = |v îvav =. (13-94)

Aşadar, pentru orice operator hermitic liniar Â, valoarea medic este reală. Se mai pot
demonstra următoarele proprietăţi ale operatorilor hermitici:
7
1. Dacă operatorul Ă este hermitic. valorile proprii u; sunt reale:
V; Âv, = ay, ( 15.95)

Av, = a; :
Dacă integrăm ultima relaţie pe un volum V, rezultă
[ep îvav=a, ev. (15.96)
Adică, valorile proprii a; sunt reale deoarece se exprimă prin raportul a două numere reale, o
valoare medie şi o normă, sau un produs scalar.
2. Dacă operatorul Â este hermitic, funcţiile proprii sunt ortonormate. Putem scrie
ecuaţiile
Âvwy; = ai: vi = avi (15.97)

Sau
Vi Îi = ai; AVI = ani; (15.98)

de unde
vi ÎNV, —w, Îi = (a; — ai, (15.99)

şi
[pi îvav = e îi av = casa eu: av. (15.100)
Din proprietatea de hermiticitate a operatorului Â (15.91) se obţine
(a, au], dY =0. (15.101)
Deoarece valorile proprii 4; şi a, sunt diferite, se ajunge la condiţia de ortonormare

0, pentru îză
Jim = (| cit d (15.102)
4. Dacă funcţia de undă Y este dezvoltată după funcţiile de undă proprii, obținem
egalitatea
[e ydV = eu ÎS 7 = Sete, |v w;dV =

= ii
(15.105)
= YY ctcita - Sute = Se =].

= iz
Aşadar, dacă tuncţiile de undă proprii sunt ortonormate, atunci şi funcţia de undă 'Y care se
dezvoltă după aceste funcţii proprii, este normată.
8
8. Operatori
8. Operatori asociați
asociaţi unor
unor mărimi
mărimi fizice
fizice
Potrivit unui postulat de bază al mecanicii cuantice, media valorilor proprii ale unui
operator A este dată de formula (15.90). Pe de altă parte, din semnificaţia statistică a funcţiei
de undă, dată de către Max Bom, s-au obținut expresiile (15.9) şi (15.10). Din comparaţia
acestor formule, rezultă:
k=x, ș=y, =z, fer. (15.106)
rw
Acest rezultat se referă la orice funcţie de coordonate. De exemplu, operatorul asociat
energiei potențiale este
E(x3,2) = Ely, 2). (15.107)
Operatorii energiei şi impulsului pot fi obținuți din ecuaţia Schrâdinger
2
- Zi V2 re, h = Ey (| 5.108 )
care este de forma ecuaţiei fundamentale a mecanicii cuantice (15.84). În meanica analitică,
funcția Hamilton, sau hamiltonianul unui sistem fizic, se defineşte ca suma dintre energia
cinetică şi energia potenţială
H=E.+E,=A—+E,
Pda.
(15.109)
iar operatorul energiei totale, sau hamiltonianul sistemului cuantic este
a i?
H=E.+E,
c p = VIE: (15.110)
2mg
Ca urmare, ecuaţia Schrădinger staţionară capătă o formă analoagă cu (15.84):
Ay = Ev. (5.111)
Adică, energia particulei reprezintă valorile proprii ale operatorului H. Operatorul
energiei cineuce este
E, ===. (15.112)
Potrivit postulatelor mecanicii cuantice, relaţiile dintre operatorii asociaţi mărimilor

fizice sunt aceleaşi ca între mărimile fizice respective
2 2
Ai (15.113)
S 2mo 2m9
în reprezentarea coordonatelor
de unde rezultă operatorul impulsului,
p=-ihV (15.114)
cu componentele
a pd j i
BD. mi h==i BD,
P, ==id;
IN 27) p: = —1A3=.
id ( 15.115 )
p. > ihzi
9
9. Interpretarea
9. Interpretarea statistică
statistică a
a relațiilor
relațiilor de
de nedeterminare
nedeterminare
Am arătat că relaţiile de nedeterminare ale lui Heisenberg limitează numărul de

variabile dinamice care au valori determinate într-o stare cuantică dată.
Dacă variabilele dinamice A şi B au valori determinate într-o stare caracterizată de
funcţia de undă Yi această funcţie de undă trebuie să fie, concomitent, funcţie proprie atât
pentru operatorul Â, cât şi pentru operatorul B:
ÂvV, = ay; By, = by, (15.121)
sau
BAy, = a; By; =a;bv,;; ABy,; = b; Ay, = a;biy; (15.122
Din cele discutate rezultă că, pentru un sistem cuantic, maximul de informaţii pe care
le putem obţine se referă la valorile proprii ale operatorilor comutativi. Ansamblul operato-
rilor comutativi formează un sistem complet de observabile. De exemplu, pentru o particulă
liberă, acest ansamblu complet poate consta din y, Z, ps XX, pz Sau x, 2. Py
10

Curs Fizica 2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Fizica 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acest document conține paragrafe din următoarele surse bibliografice: 1.

Traian Creţu, “Fizică- curs universitar”,

9.2.1. Mărimi caracteristice ale curentului electric continuu

În Sistemul Internaţional, intensitatea curentului electric este o mărime fizică fundamentală și

Densitatea curentului electric j este o mărime fizică vectorială, orientată în sensul

j = AQ/ SAI = nqvy (9.96)

j >= n9 vu. (9.97)

Prin convenţie, sensul curentului electric se consideră sensul deplasării ordonate a

Fig. 9.17 Fig. 9.18

n= NAIV, = NAPuTĂ (9.98)

unde N, este numărul lui Avogadro.

Purtătorii de sarcină electrică în metale sunt electronii, care au sarcina electrică 4 = e =

Relatia (9.127) poate fi scrisa vectorial:

Considerăm o suprafaţă închisă S, care cuprinde volumul V dintr-un mediu conductor

20 —ÎÎ sas. (9.109)

-%- 3, le dv =, dv. 9.111)

(as = aiviav. (9.112)

422ao = fPaivice 0.113)

Am obţinut forma diferenţială a ecuaţiei de continuitate.

Fizicienii francezi Jean-Baptiste Biot (1774-1862) şi Felix Savart (1791-1841) au

Pentru un conducto r 9.31) avem

Astlel, conductorul liniar va genera în punctul P un câmp magnetic de intensitate

Circulaţia vectorului H pe un contur circular QG. de rază R fig.

mulți curenţi electrici, atunci

fun = | sas. (9.182)

$raar = | rom as= Î] sas. (9.183)

Datele experimentale și reprezentările teoretice conduc la concluzia că liniile de câmp

nas = | divBdu = 0. (9.219)

Reamintim că pentru câmpul clectrostatic s-au obținut relaţiile

dL = Fa = qEdI= qi Edicosa = E dr = qi ziar (9.16)

sia. Sia A) ici

Fig. 9.5 Fig. 9.20

4 9, 4ner, i (hi A4ner So

Din formulele (91.7) şi (9.20) se obţine

1 1-2 = que —2) (9.21)

dacă pentru r2 = %, (p2 = 0, atunci potenţialul q în punctul r, = r este

(9) =V: IV=19/C. (9.24)

div E. = —div grad e= E (9.26)

eOx? ş e,e = 219dz

Rezultă că potenţialul câmpului electric o satisface ecuaţia

Aceasta este o ecuaţie diferenţială cu derivate parţiale, de tip Poisson,

Potenţialul electric q este o funcţie scalară de coordonatele x.y.7. Dacă potenţialul

Pentru o porțiune de carcuut (tig.9.20), putem scrie

Rezistenţa electrică a porțiunii de circuit este

Încărcarea cu sarcini electrice +g şi —g a armăturilor unui condensator, poate fi

dL' = (9, — gi dq = V'aq' = Lăq' = dw, (9.87)

Fizicianul şi chimistul englez Michael Faraday (1791-1867) a descoperii în anul I531

Prezenţa tensiunii electromotoare e; implică existenţa în circuit a unui câmp electric de

fra =-Î[PRas. (9,229)

Dacă utilizăm formula lui Stokes, se obține

fea - Îroczas = [Ras (9.230)

Analizând rezultatele obţinute pe baza datelor experimentale, Maxwell a sesiza! faptul

Este clar că în regim nestaţionar se obține

Asttel, el a ajuns la ipoteza existenței curentului de deplasare

Prin introducerea curentului de deplasare s-a obţinut un sistem de ecuaţii coerente

VxHzroH = j+ » (legea Maxwell- Ampere a circuitului magnetic)

VxE = rotE =-— “ (legea lui Faruday a inducției electromagnetice)

VD a divD =p (legea lui Gauss pentru fluxul electric)

VB = divB=0 (legea lui Gauss pentru fluxul magnetic)

Din ecuaţiile lui Maxwell şi legile de material se obține

pna [ue+2 [jo Bu

În electrodinamică, ecuaţiile Maxwell au o importanță analoagă cu principiile lui Newton

Vom considera un domeniu arbitrar din spaţiu, cu volumul V, limitat de supralața

Scăderea energiei câmpului electromagnetic, în unitatea de timp, este: