Sunteți pe pagina 1din 17

5. MĂRIMI GEOMETRICE ALE SECŢIUNILOR

5.1. Noţiuni generale

În calculul de rezistenţă se utilizează mărimi ce depind de forma şi mărimea secţiunii transversale a barei. Acestea se numesc mărimi sau caracteristici geometrice ale secţiunilor şi sunt: aria, momentele statice, momentele de inerţie, modulele de rezistenţă şi razele de inerţie. Pentru studiul acestor mărimi se secţionează imaginar bara cu un plan normal pe axă (secţiune transversală) şi se utilizează un sistem de axe triortogonal drept, cu axa Ox în lungul barei, cu originea în centrul de greutate al secţiunii şi cu axele Oy şi Oz în planul secţiunii (fig.5.1). Întrucât originea sistemului este în centrul de greutate a secţiunii axele Oy şi Oz se numesc axe centrale. În anexa 4 se dau relaţiile de calcul pentru mărimile geometrice ale unor secţiuni frecvent utilizate în calculele de rezistenţă.

5.2. Aria secţiunii

În jurul unui punct din planul secţiunii se poate lua un element de arie dA = dy dz . Dar, în cele ce urmează se vor folosi pentru elementul de arie şi alte

formule: dA=bdy, respectiv dA=hdz pentru dreptunghi, sau dA = 2π⋅rdr pentru cerc, etc. Aria secţiunii se va obţine din relaţia:

A

=

A

dA

.

(5.1)

Ariile secţiunilor barelor (profilelor) standardizate sunt date în tabele din anexe. Formula (5.1) se va utiliza pentru determinarea ariilor secţiunilor oarecare.

5.3. Momente statice

În rezistenţa materialelor se folosesc momente statice ale suprafeţelor faţă de

axele z şi y, definite de expresiile:

S

Z

y

=⋅

A

1

dA

,

S

y

z

=⋅

A

2

dA

,

(5.2)

în care A 1 şi A 2 sunt părţi ale ariei A. Momentele statice, ale întregii secţiuni faţă de

axele y 1 şi z 1 , paralele cu axele centrale y şi z, sunt:

S

z

1

y

=⋅

1

A

dA

,

S

y

1

z

=⋅

1

A

dA

,

în care y 1 = y 0 + y, z 1 = z 0 + z (fig. 5.1,b).

Prin aplicarea teoremei momentului static (a lui Varignon),

A

y

1

dA

y

=⋅

0

A

dA

,

A

z

dA

10

=⋅

z

A

dA

,

(5.3,a)

se obţin formulele ce definesc poziţia centrului de greutate faţă de sistemul de axe

O 1 y 1 z 1 , ales iniţial:

y

0

=

A

y

1

dA

A

z

1

dA

y

i

A

i

z

i

A

i

A

dA

A

i

,

0

A

dA

A

i

=

z

=

=

(5.3)

Faţă de axele centrale momentele statice ale întregii secţiuni sunt nule:

S

Z

=⋅ y

A

dA

=

0,

S

y

=⋅ z

A

dA

=

0 .

(5.4)

Datorită faptului că axele de simetrie sunt şi axe centrale, momentele statice

ale întregii secţiuni faţă de aceste axe sunt nule. Evident că, momentul static pentru

o parte din secţiune, faţă de axele de simetrie, nu este nul.

Momentele statice se măsoară în mm 3 , cm 3 , m 3 .

Fig. 5.1 5.4. Momente de iner ţ ie 5.4.1. Rela ţ ii de defini ţ

Fig. 5.1

5.4. Momente de inerţie 5.4.1. Relaţii de definiţie

Se definesc următoarele momente de inerţie geometrice:

a)

axiale faţă de axa Oz, şi respectiv Oy (fig. 5.1,b):

I

Z

y

2

=⋅

A

dA

,

I

Y

z

2

=⋅

A

dA

,,

b)

I

zy

centrifugale (în planul Ozy ):

=

A

y z dA

⋅⋅

,

c) polare (faţă de centrul de greutate O):

I

o

=

I

P

=

A

r

2

dA

.

I

=+

z

I

y

.

Întrucât r 2 = y 2 + z 2 , din (5.7) rezultă:

I

P

=

A

(

y

22

+

z

)

dA

=

∫∫

y

2

dA

+

z

2

AA

dA

I

=+

z

I

y

(5.5)

(5.6)

(5.7)

Fig. 5.2 Deci, momentul de iner ţ ie polar este egal cu suma momentelor de

Fig. 5.2

Deci, momentul de inerţie polar este egal cu suma momentelor de inerţie

axiale, în raport cu axele ortogonale ce trec prin polul considerat.

Întrucât elementul de arie este o mărime pozitivă, iar z 2 , y 2 şi r 2 sunt mărimi

pozitive, rezultă că momentele de inerţie axiale şi polare sunt mărimi strict

pozitive.

Momentul de inerţie centrifugal, ce este produsul dintre elementul de arie dA

şi două coordonate (y, z) şi ca atare poate fi pozitiv, negativ sau egal cu zero. Pentru

secţiunile ce au cel puţin o axă de simetrie (axa Oy în figura 5.2) există totdeauna, la

ordonata y, două elemente de arie aflate simetric faţă de axa de simetrie (Oy): unul

de abscisă pozitivă (+z) şi altul negativă (-z) astfel că, pentru toată aria secţiunii, se

obţine:

I

zy

=

A

z

⋅⋅

y

dA

= 0 .

(5.8)

Deci, momentul de inerţie centrifugal faţă de un sistem de axe din care cel

puţin una este axa de simetrie este nul.

Momentele de inerţie se măsoară în mm 4 , cm 4 , m 4 .

5.4.2. Variaţia momentelor de inerţie faţă de axe paralele

Pentru secţiunea din figura (5.1,b) se consideră cunoscute momentele de

inerţie axiale I z , I y şi centrifugale I zy faţă de sistemul de axe central Ozy .

Elementul de arie dA, în

(fig.5.1,b), are coordonatele:

sistemul de axe O 1 z 1 y 1 , paralele faţă

de Ozy

y 1 = y 0 + y,

În raport cu sistemul de axe O 1 y 1 z 1 momentele de inerţie au expresiile:

z 1 = z 0 + z.

I

z

1

I

y

1

I z y

1

1

=

=

A

A

=

=

y

z

A

A

2

1

2

1

dA

dA

=

=

A

A

(

y z dA

⋅⋅

11

y z dA

⋅⋅

+

(

y

+

y

0

)

2

+

z

=

y

z

0

(

A

y

z

00

+

dA

dA

=

=

A

y

z

2

y

0

) (z

⋅+

∫∫ 0

dA

+

y

AA

)

2

A

2

dA

dA

z )dA

0

+

+

y

z

2

0

=

A

+

dA

+

dA

+

z

0

A

2

0

A

z dA

2

2

y

z

0

0

A

y

A

z

y dA .

dA

dA

,

,

Efectuând integralele şi ţinând seama de relaţiile (5.1), (5.4), (5.5) şi (5.6) se

obţine:

I

I

I

z

1

y

1

zy

1

=+⋅

I

z

0

2

I

yA ,

zA ,

2

=+⋅

y

0

1

=+⋅⋅

z

0

0

I

zyA .

(5.9)

Deci, momentul de inerţie în raport cu o axă paralelă este egal cu suma

dintre momentul faţă de axa centrală paralelă şi produsul dintre aria suprafeţei

cu pătratul distanţei dintre axe.

Momentul de inerţie centrifugal faţă de axele paralele este egal cu suma

dintre momentul de inerţie faţă de axele centrale proprii şi produsul dintre arie

cu coordonatele centrului de greutate al ariei în noul sistem. Deci, valoarea şi

semnul momentului de inerţie centrifugal este hotărâtă de semnul produsului

coordonatelor centrului de greutate a secţiunii în noul sistem.

Fig. 5.3 la determinarea momentelor de iner ţ ie centrifugale trebuie s ă acord ă

Fig. 5.3

la

determinarea momentelor de

inerţie centrifugale trebuie să

acordăm atenţia cuvenită

semnelor coordonatelor

centrelor de greutate a

secţiunilor componente.

Pentru a ilustra acest fapt s-a

considerat secţiunea compusă

din figura 5.3. Întrucât axele centrale ale celor două dreptunghiuri sunt axe de

simetrie, momentele de inerţie centrifugale faţă de axele proprii, ale fiecărui

dreptunghi, sunt nule. Faţă de sistemul de axe central, Ozy , se determină momentul

de inerţie prin însumarea prduselor z oi y oi A i corespunzătoare. Ţinând seama de

semnele coordonatelor centrelor de greutate ale fiecărei figuri, în sistemul de axe

Ozy rezultă:

De

aceea,

Ay

1

Ay

2

−+

01

,;

z

01

(

(

)

)

+−

02

,

z

02

;

I

y

1

z

1

I

y

2 z

2

< 0

,

< 0

Deci, în acest caz, momentul centrifugal al secţiunii (descompusă în două

dreptunghiuri (fig.5.3), are semnul minus.

Momentele de inerţie ale unei secţiuni compuse din n secţiuni simple de

arii A i (sau A descompusă în n secţiuni simple A i ), faţă de sistemul de axe Oyz (de

regulă sistem de axe centrale), se calculează cu relaţiile:

I

I

z

y

I zy

=

=

=

n

i = 1

n

i = 1

(

(

I

I

zi

yi

+⋅

i

Ay

Az

+⋅

i

2

0

2

0

i

i

)

)

,

,

n

(

i = 1

I

z y

i

i

Ay

+⋅⋅

i

0

i

z

0

i

)

.

(5.10)

unde

III

z

i

,

y

i

,

zy

ii

sunt momentele de inerţie axiale, respectiv centrifugale ale

fiecărei secţiuni de arie A i faţă de axele centrale proprii (O i1 z i1 y i1 ), paralele cu axele

Ozy iar z oi , y oi , sunt coordonatele centrelor de greutate O i în sistemul de Ozy.

5.4.3. Momentele de inerţie faţă de axele rotite

Se consideră o secţiune oarecare şi sistemul de axe centrale ortogonale Ozy.

Se ia un al doilea sistem de axe centrale ortogonale Ouv, rotit cu unghiul α, în sens

orar, faţă de primul sistem (fig. 5.4).

Coordonatele unei arii elementare dA, în al doilea sistem Ouv funcţie de

coordonatele x, y şi unghiul α, sunt:

u ==+=OD OC CD OC + AE = y cos α + z sin α ,

v ==−DM

EM

ED = EM AC = z cos α − y sin α.

Înlocuind coordonatele de mai sus în relaţiile de definiţie (5.5), (5.6) şi

dezvoltând se obţine:

Înlocuind coordonatele de mai sus în rela ţ iile de defini ţ ie (5.5), (5.6) ş

Fig. 5.4

I

v

I u

I

uv

=

=

u

2

dA

α ⋅

=

=

A

cos

v

2

dA

= ⋅⋅

u

A

cos

2

A

(

sin

α

)

2

=

A

y

=

2

A

y

dA

cos

(z

cos

α

+⋅

z

A

sin

dA

+

=

+

sin

22

α

z

α

y

−⋅

α

)

2

dA

dA

2

=

sin

sin

cos

αα ⋅

A

y

⋅⋅

z

dA

22

α

∫∫

z

dA

+

sin

2

α

y

2

dA

2

v

AA

dA

=

(

y


cos

+⋅

)(

z

 +

dA

αα

z

z

2

sin

∫∫ 2

y

dA

AA

(

cos

αα ⋅

A

y

sin

)

⋅⋅

z

dA

,

=

dA

cos

cos

αα

y

−⋅

22

α

sin

α

)

A

y

A

A

=−

sin

cos

αα

⋅⋅

z

,

dA

.

Înlocuind: cos

2

α =

1

+ cos

2 α

,
2

sin

2

α =

1

cos

2 α

2

din relaţiile de mai sus se deduce:

I

I

I

v

u

uv

=

II

+

zy

+

II

zy

=

2

II

+

zy

2

II

zy

2

2

I

z

=−

I

y

sin 2α

 

2

cos 2α

I

+⋅

zy

sin 2α ,

cos 2α −⋅ sin 2α ,

I

zy

+⋅ cos 2α

I

zy

şi 2sinα ⋅ cosα = sin 2α ,

(5.11)

Comparând relaţiile 1 şi 3 din (5.11) cu relaţiile (3.4) se observă structura lor

identică. Dacă se face înlocuirea:

σ

I

xz

,

σ

I

yy

şi τ xy

I

zy

(5.12)

se poate deduce o relaţie din alta. Acest fapt este normal dacă se are în vedere că atât

tensiunile cât şi momentele de inerţie sunt mărimi tensoriale. Deci, sunt

guvernate de aceleaşi reguli şi sunt exprimate prin formule similare (vezi § 3.4).

Ţinând seama de relaţia de similitudine (5.12) şi de relaţiile (3.6), (3.5), (3.5,a)

demonstrate în § 3.4, se pot transcrie următoarele relaţii şi observaţii pentru

momentele de inerţie:

a) momentele de inerţie principale 2 II +  II −  zy zy 2
a)
momentele de inerţie principale
2
II
+
II
zy
zy
2
I
=
±
+
I
,
1 2
,
zy
2
2
b)
direcţiile axelor principale (faţă de care I zy = 0, I 1 = I max şi I 2 = I min ):
2 I
zy
=
α 1 2
,
1 arctg
2
− I
I z
y

sau, din figura 5.5:

α 1

= arctg

I zy

I

z

I

2

.

(5.13)

(5.14,a)

(5.14,b)

1 = arctg I zy I z − I 2 . (5.13) (5.14,a) (5.14,b) Fig. 5.5

Fig. 5.5

c) tensorul momentelor de inerţie:

T

1

= 

I

z

I

zy

I

yz

I

y

= 

I

1

0

0

I

2

;

d) momentul de inerţie polar:

IIIII

=+=+ 1 2 ;

Pzy

e) metoda grafică, a cercului lui Mohr, se poate utiliza şi pentru determinarea

mărimilor: I u , I v , I uv (de parametru 2α), I 1 , I 2 , α 1 etc. dacă se procedează analog ca în

f) ţinând seama că momentul de inerţie centrifugal faţă de un sistem de axe ce

conţine o axă de simetrie este nul, rezultă că axa de simetrie este o axă principală

iar a doua axă principală este perpendiculară pe axa de simetrie în centrul de

greutate.

5.5 Aplicaţii

5.5.1 Momentele de inerţie centrale ale unui dreptunghi (fig.5.6)

Axele Ozy

sunt axe centrale principale de inerţie (axe de simetrie). Se alege

elementul de arie dA = bdy, la ordonata y. Înlocuind în prima relaţie (5.5) se obţine:

I

z

=

y

2

dA

=

h/ 2

y

2

A h / 2

⋅⋅ =

b

dy

b

h  

3

−    −

h

 

3

=

bh

3

3


  2

2

12

.

Procedând în mod similar faţă de axa Oy se obţin formulele:

I

z

=

bh

3

bh

3

I

12

,

y

12

=

,

I

zy

= 0.

(5.17)

Momentul de inerţie centrifugal este nul deoarece axele z şi y sunt axe de

simetrie (vezi § 5.4.1).

5.5.2. Momentele de inerţie centrale ale secţiunii circulare (fig. 5.7)

Se alege sistemul de axe centrale principale cu originea în centrul cercului şi

elementul de arie dA =2πrdr.

Aplicând relaţia (5.7), se obţine momentul de inerţie polar:

I

I

p

I

==

0

A

4

P = π⋅ d

32

r

.

2

dA

=

2

π

d/ 2

0

r

3

dr

⋅=

2

π

d  

2

4

4

deci,

(5.18)

Fig. 5.6 Fig. 5.7 Întrucât axele z ş i y sunt axe diametrale (ecuatoriale) ale

Fig. 5.6

Fig. 5.6 Fig. 5.7 Întrucât axele z ş i y sunt axe diametrale (ecuatoriale) ale cercului,

Fig. 5.7

Întrucât axele z şi y sunt axe diametrale (ecuatoriale) ale cercului, există

egalitatea I z = I y şi din (5.18) se obţine:

I

z

I

P

π

d

4

== =

y

2

I

64

,

I zy = 0 .

(5.19)

5.5.3. Secţiunea inelară sau coroană circulară (fig. 5.8)

Considerând că această secţiune este compusă dintr-un cerc de diametru D, din

care se scade alt cerc de diametru d, momentul de inerţie polar se obţine:

I P =

Dd −=

32

32

44

d

4

1

d

D

π ⋅

32

4

(5.20)

d    D  π ⋅ 32 4     (5.20) Fig.

Fig. 5.8

În mod similar pentru momentele de inerţie

axiale, se obţine:

I

z

=

I

y

=

π ⋅ D

4

1

d  

D

64

4

(5.21)

Raportul k

=

d

D

este un factor constructiv al

secţiunii inelare, astfel că momentele de inerţie

polare, respectiv axiale sunt funcţie numai de

diametrul exterior D şi se poate scrie:

I

z

=

I

y

=

π ⋅ D

4

64

(

1 k

4

)

şi

I

p =

π ⋅ D

4

32

(

1 k

4

)

.

(5.21,a)

5.5.4. Secţiunea compusă din două dreptunghiuri având axa Oy axă de simetrie (fig.5.9)

dreptunghiuri având axa Oy ax ă de simetrie (fig.5.9) Fig. 5.9 a) Pozi ţ ia centrului

Fig. 5.9

a) Poziţia centrului de greutate în

sistemul de axe O 1 z 1 y 1 rezultă:

y G =

z G = 0,

+

6

4

0

2

12

8

6

4

+

2

12

=

4 cm.

În figura 5.9 s-au trasat axele

principale Ozy şi s-au cotat poziţiile

centrelor de greutate ale secţiunilor

simple.

b) Momentele de inerţie faţă de axele centrale sunt:

I zy = 0 (există o axă de simetrie),

I

I

y

z

(

(

= +⋅

zi

i

= +⋅

yi

i

I

Ay

I

Az

2

oi

2

oi

)

)

=

=

6

3

4

2

2

3

12

 

640

+⋅⋅ +

 
   
 

12

 

12

6

4

3

2

2

12

3

 

+⋅+

24

4

 

12

+⋅ ⋅=

2

24

0

80 cm

+⋅=

4

3

1088 cm

12

12

4

4

,

.

5.5.5. Momentele de inerţie principale pentru o secţiune compusă oarecare

Se consideră secţiunea formată dintr-un dreptunghi şi un cornier cu aripi egale

(fig.5.10).

dreptunghi ş i un cornier cu aripi egale (fig.5.10). Fig. 5.10 a) din anexa 7, pentru

Fig. 5.10

a) din anexa 7, pentru cornierul L 120×120×10, se iau valorile: A 2 = 19,2 cm 2 ,

I

z

2

=

I

z

2

=

174

cm

4 , I u = 280 cm 4 , I v = 72,9 cm 4 , e = 2,82 cm.

b) Întrucât axele z 2 , y 2 nu sunt axe principale, faţă de aceste axe va exista un

moment de inerţie, centrifugal, ce se poate calcula cu a treia relaţie (5.11), în funcţie

de momentele de inerţie principale ale cornierului (I u şi I v ) şi de unghiul α 2 =45°

(unghiul dintre axa z 2 şi axa u2):

I

z

2

,

y

2

=−

I

280

72 9

u

v

sin 2 45

o

=−

,

2

2

I

=−

103 , 6 cm

4

.

c) Centrul de greutate, în sistemul de axe O 2 z 2 y 2 , are coordonatele:

y

0

=

A

i

y

i

25

,

1 2

(

⋅−

2 82

0 6

,,

)

 

25

,

+

19 2

,

 

=

A

i 1 2

=− 2 , 085

cm,

z

0

=

A

i

z

i

A

i

=

25

⋅⋅

,

1 2

2 82

  −

25

2

,

25

,

1 2

+

19 2

,

 

=

5 902

,

cm .

În figura 5.8 s-au cotat poziţiile centrelor de greutate: O 1 şi O 2 , faţă de sistemul

de axe central Ozy.

d) Momentele de inerţie faţă de axele centrale se obţin prin aplicarea

formulelor (5.10):

3 25 ⋅ 12 , 2 2 ∑ ( ) 3 4 I = I
3
25 ⋅ 12 ,
2
2
(
)
3
4
I
=
I
+⋅ =
Ay
+⋅⋅ ,
25 12
(
342
,
2 085
,
)
+
174
+
19 2
,
2 085
,
=
3145
,
cm
z
zi
i
oi
12
3
12 ⋅ 25
,
2
2
3
4
=
+⋅ =
Az
)
+⋅⋅ 25 12
(
9 68
,
5902
,
)
+
174
+
19 2 ⋅ 5902
,
,
=
2834
cm
I y
(I yi
i
oi
,
12
4
=
(I
+
A
z
y
)
= +
0
25 1,,2 3 778
⋅ −
(
1,335
)
+ −
(
103,6
)
=−
254,9 cm
I zy
zi yi
,
i
oi
oi
e)
Momentele
de
inerţie
principale
rezultă
prin
înlocuirea
valorilor
momentelor faţă de axele centrale în relaţiile (5.13):
2
II
+
zy
zy
2
I
,
I
=
±
 II
+
I
=
1
2
zy
2
 2
2
314 5
,
+
2834
314 5
,
2834
2
=
±
+
254 9
,
=± 1574
1285
2
2

deci,

I 1 = 2859 cm 4 , I 2 = 289 cm 4 .

f) Direcţia axei principale 1, se obţine din a doua relaţie (5.14,b):

α

1

=

I zy

254 9

,

arctg

I

z

I

2

314 5

,

289

= arctg

= − 84 29

.

o

.

În figura 5.10 s-au trasat cele două axe principale 1 şi 2. Se observă că

extremităţile secţiunii au distanţele cele mai mari faţă de axa 1.

Observaţie: Pentru obţinerea momentelor de inerţie trebuie parcurse etapele

de mai jos:

a) se completează valorile necesare calculului: din tabele sau prin calcul;

b) se calculează poziţia centrului de greutate, se trasează axele centrale şi se

cotează poziţia centrelor de greutate ale figurilor componente faţă de axele

centrale;

c) se determină momentele de inerţie faţă de axele centrale (Ozy);

d) se calculează momentele de inerţie principale;

e) se determină poziţia axelor principale şi se trasează axele pe figură;

e) se verifică dacă valorile determinate respectiv axele trasate nu sunt greşite

(I 1 = I max , I 2 =I min etc.).

5.6. Raze de inerţie

Prin definiţie, mărimile geometrice

i

z

=

I z A
I
z
A

şi

i

y

=

I y A
I
y
A

,

se numesc raze de inerţie (giraţie).

(5.22)

Relaţiile de definiţie (5.22) se pot aplica oricăror momente de inerţie axiale: I z ,

I y , I u , I v , I 1 , I 2 etc.

Momentul de inerţie faţă de axa rotită u, dacă I z = I 1 şi I y = I 2 , ţinând seama de

prima relaţie (5.11), are expresia:

I

u =

II

+

12

II

12

+

2

2

cos2αααcos

⋅=

I

1

+

I

2

2

sin

2

,

din care, înlocuind expresiile (5.22), se obţine:

ii

=⋅

u

1

2

2

cos

2

α

+

i

2

2

sin

2

α

(5.23,a)

Alegând pe raza u un punct Q (fig.5.4) de coordonate:

y

OQ

=⋅

i

i

i

i

12

cosααcos

i

+

12

sinαα⋅ sin

i

u

,

u

z

=⋅

OQ

=

,

şi înlocuind în relaţia (5.23,a) se obţine ecuaţia unei elipse

z

2

y

2

i

2

1

i

2

1

+

= 1,

(5.23)

numită elipsă de inerţie. Semiaxele acesteia sunt razele de inerţie principale.

Pentru trasarea elipsei de inerţie, se marchează valorile calculate cu formulele

(5.22) ale mărimilor i 1 şi i 2 astfel: i 1 pe axa 2 şi i 2 pe axa 1; astfel că după trasare

elipsa are o formă alungită, ca şi a secţiunii.

Pentru secţiunea dreptunghiulară, prin aplicarea relaţiei (5.22) rezultă relaţii

pentru razele de inerţie:

3 I b ⋅ h h z i = = = , z A 12
3
I
b
h
h
z
i
=
=
=
,
z
A
12
b ⋅ h
12
I
3
b
h
b
y
i
=
=
=
.
y
A
12
b ⋅ h
12
În cazul secţiunii circulare se obţine: 4 I π ⋅ d 4 d z i
În cazul secţiunii circulare se obţine:
4
I
π ⋅ d
4 d
z
i
==
i
=
⋅ =
z
y
A
64 π ⋅ d
2 4
iar pentru secţiunea inelară rezultă:
4
4
2
2
π D
− d
4
Dd
2
i
==
i
=
=⋅ D − k
1
z
y
2
2
64
D
− d
π
4
4

.

(5.24)

(5.25)

(5.26)

Razele de giraţie se exprimă în unităţi de lungime (m, cm, mm).

5.7. Module de rezistenţă

La calculul modulelor de rezistenţă se consideră că axele Oz şi Oy sunt axe

centrale principale.

Mărimile geometrice:

W

z

=

I z y max
I
z
y
max

şi W

y

=

I y z max
I
y
z
max

,

(5.27)

se numesc module de rezistenţă faţă de axa Oz, respectiv Oy. În relaţiile de mai sus

y max , respectiv z max este: distanţa celui mai îndepărtat punct al secţiunii faţă de axa

Oz, respectiv faţă de axa Oy.

Mărimea,

W

P

=

I

P

R

,

max

(5.28)

se numeşte modul de rezistenţă polar. R max este distanţa între centrul de greutate

(polul secţiunii) şi cel mai îndepărtat punct faţă de pol.

În cazul secţiunilor dreptunghiulare, modulele de rezistenţă axiale rezultă:

W

z

W

y

=

=

3 2 I b ⋅ h 2 b ⋅ h z = ⋅ = ,
3
2
I
b
⋅ h
2 b
⋅ h
z
=
=
,
12
h
6
y max
I
3
2
b
h
2
b
h
y
=
=
.
12
b
6
z max

(5.29)

Pentru secţiunea circulară, modulele de rezistenţă axiale sunt:

W

z

W

y

==

4 3 I π ⋅ d 2 π ⋅ d z = ⋅ = y
4
3
I
π
⋅ d
2
π ⋅ d
z
=
=
y
64
d
32
max

,

iar modulul de rezistenţă polar va fi:

W

P

=

I

P

=

π

d

4

2

=

π⋅ d

3

R

 

32

d

16

.

(5.30)

(5.31)

În cazul secţiunii inelare (fig. 5.8) se obţin formulele:

W

z

W

p

=

=

D

3

  

4

d

 

D

3

π ⋅

W

y

π ⋅

=