Seminar 1, Analiză matematică I, 5-11.X.

2020
Aurora Marica*

• Cercul trigonometric;
• Integrale trigonometrice;
• Serii geometrice;
• Variaţia funcţiilor.

1 Cercul trigonometric
Definiţia 1. Cercul trigonometric este un cerc de rază R = 1, centrat ı̂n originea O (=punctul
de intersecţie al celor două axe de coordonate, axa orizontală Ox a absciselor cu axa verticală
Oy a ordonatelor ). Se parcurge ı̂n sens invers acelor de ceasornic.
Cele două axe de coordonate Ox şi Oy ı̂mpart cercul trigonometric ı̂n patru cadrane: • CI =cadranul
ı̂ntâi; • CII =cadranul al doilea; • CIII =cadranul al treilea; • CIV =cadranul al patrulea (vezi
Fig. 1, stânga).

y y

B(0, y) M (x, y)
CII CI
α
O x O A(x, 0) x
CIII CIV

Figure 1: stânga: Cele patru cadrane ale cercului trigonometric; dreapta: Unghiul α.

Observăm că lungimea cercului trigonometric este 2π. Fiecărui număr real α i se asociază
un punct de pe cercul trigonometric. Dacă α ∈ [0, 2π], ı̂i asociem lui α punctul M de pe cercul
trigonometric astfel ı̂ncât lungimea arcului de cerc verde din Fig. 1 - dreapta, cuprins ı̂ntre axa
Ox şi M , să fie α.
Punctul M de pe cercul trigonometric este, ı̂n particular, un punct din plan, deci poate fi
reprezentat prin coordonatele sale carteziene x şi y ca M (x, y). Observăm că ı̂n CI , x, y ≥ 0, ı̂n
CII , x ≤ 0 şi y ≥ 0, ı̂n CIII , x, y ≤ 0, iar ı̂n CIV , x ≥ 0 şi y ≤ 0.
* mauramihaela@yahoo.com

1
 Se pot exprima coordonatele carteziene x, y ale lui M ı̂n funcţie de α?
Propoziţia 1. Are loc următoarea identitate: M (x, y) = M (cos α, sin α). Astfel, axa ori-
zontală Ox este axa cosinusului cos α, iar axa verticală Oy este axa sinusului sin α.
Demonstraţie. Construim perpendicularele AM şi BM din M pe cele două axe de coordo-
nate, rezultând triunghiul dreptunghic gri OAM cu lungimile catetelor |OA| = x, |AM | = y şi
lungimea ipotenuzei |OM | = R = 1, prin urmare,

lungimea catetei alăturate |OA| x lungimea catetei opuse |AM | y

cos α = = = , sin α = = = ,
lungimea ipotenuzei |OM | 1 lungimea ipotenuzei |OM | 1

deci x = cos α, y = sin α şi M (x, y) = M (cos α, sin α). ⋄

Aplicând Teorema lui Pitagora ı̂n triunghiul dreptunghic OAM , obţinem identitatea funda-
mentală a trigonometriei :
cos2 α + sin2 α = 1. (1)
Rezultă de aici mărginirea funcţiilor cosinus şi sinus: cos α, sin α ∈ [−1, 1].
Intersecţiile cercului trigonometric cu cele două axe Ox şi Oy constau ı̂n patru puncte aflate
la estul, nordul, vestul şi sudul cercului: E(1, 0), N (0, 1), V (−1, 0) şi S(0, −1):
• estul E(1, 0) corespunde lui α = 0, deci cos 0 = 1, sin 0 = 0;

• nordul N (0, 1) corespunde lui α = π/2, deci cos(π/2) = 0, sin(π/2) = 1;

• vestul V (−1, 0) corespunde lui α = π, deci cos π = −1, sin π = 0;
• sudul S(0, −1) corespunde lui α = 3π/2, deci cos(3π/2) = 0, sin(3π/2) = −1.

y
N (0, 1)

V (−1, 0) E(1, 0)
O x

S(0, −1)

Figure 2: Cele patru puncte cardinale de pe cercul trigonometric.

Valorile funcţiei cosinus şi sinus pentru α ∈ [0, π/2]

2
 α = 30◦ = π/6 α = 45◦ = π/4 α = 60◦ = π/3
y y y

M M
M

α = 30◦
O A
Într-un triunghi dreptunghic
cateta opusă unghiului de 30◦
este jumătate din ipotenuză.√
|OM | = 1, |AM √
| = 12 , |OA| = 23
3 1
   
cos π6 = 12 , sin π6 = 12
α = 45◦ α = 60◦
x O A x O A x
OAM este triunghi Unghiul OM A are măsura 30◦ .
dreptunghic isoscel.
√ √
|OA| = |AM | = 22 √ |OA| = 12 , |AM | = 23 √
2 1 3
       
cos π4 = sin π4 = 12 cos π3 = 12 , sin π3 = 12 .

Valorile funcţiilor sinus, cosinus, tangentă şi cotangentă pentru valorile importante ale lui α din
primul cadran sunt prezentate ı̂n tabelul de mai jos:

α √
0 π/6
√
= 30◦ π/4 √= 45◦ π/3 √= 60◦ π/2
√
= 90◦ Observaţii
0 1 1 2 3 4
sin α 2 =0 2 = 2 2 2 2 =1 Valorile funcţiei sinus pentru
cele cinci valori ale lui
α = 0, π/6, π/4, π/3, π/2
sunt ı̂n ordine
√ √
crescătoare
√ √
după
√

√ √
regula 2 , 2 , 2 , 2 , 24
0 1 2 3

3 2 1
cos α 1 2 2 2 0 Valorile lui cos α pentru cele
5 valori ale lui α sunt ı̂n
√ √
ordine inversă decât ale lui sin α
0 1/2 2/2 3/2 √
tgα 1 =0 √
3/2√
= √13 √
2/2
=1 1/2 = 3 +∞ tgα = sin α
cos α
ctgα +∞ 3 1 √1 0 ctgα = cos α 1
3 sin α = tgα
√ √
Observaţie: sin π6 = cos π3 = 12 , cos π6 = sin π3 = 23 , cos π4 = sin π 2







4 = 2 . În
general, dacă măsura lui AOM este α, măsura lui AM O este π/2 − α şi
π  |AM | π  |OA|
cos − α = sin α = , sin − α = cos α = , ∀α ∈ [0, π/2]. (2)
2 |OM | 2 |OM |

Valori importante ale funcţiilor sinus şi cosinus ı̂n cadranele II, III şi IV
Orice punct M (cos α, sin α) din cadranul CI este relaţionat cu alte trei puncte MII , MIII şi
MIV aflate ı̂n cadranele CII , CIII şi CIV ale cercului trigunometric. Geometric, aceste puncte
se obţin astfel: MII se obţine ducând paralelă la Ox din MI , MIII se obţine ducând paralelă la
Oy din MII , iar MIV se obţine ducând paralelă la Ox din MIII .
Dacă punctul MI din primul cadran are coordonatele MI (x, y) = MI (cos α, sin α), atunci MII
corespunde unghiului π −α, deci MII (cos(π −α), sin(π −α)) = MII (− cos α, sin α) = MII (−x, y).
Cele două puncte MI şi MII au aceeaşi a doua coordonată y deoarece ele se găsesc pe aceeaşi
orizontală şi au coordonatele de pe prima poziţie opuse deoarece sunt simetrice faţă de axa Oy.

3
 y

MII (−x, y) α α MI (x, y)

α α
α O α x

MIII (−x, −y) α α MIV (x, −y)

Figure 3: Cele patru puncte ”ı̂nrudite” de pe cercul trigonometric.

În mod similar, MII şi MIII se află pe aceeaşi verticală, deci ambele vor avea aceeaşi primă
coordonată −x şi sunt simetrice fată de axa Ox, deci au coordonatele de pe poziţia a doua opuse.
De asemenea, MIII corespunde unghiului π + α:

MIII (cos(π + α), sin(π + α)) = MIII (− cos α, − sin α) = MIII (−x, −y).

MIV corespunde unui unghi 2π − α, deci

MIV (cos(2π − α), sin(2π − α)) = MIV (cos α, − sin α) = MIV (x, −y).

Pornind de la aceste legături geometrice dintre punctele MI , MII , MIII şi MIV ,

• Dacă MII (cos α2 , sin α2 ) ∈ CII (deci α2 ∈ (π/2, π]), atunci unghiul α corespunzător punc-
tului ı̂nrudit MI ∈ CI se calculează din relaţia α + α2 = π (altfel spus, α = π − α2 ).
• Dacă MIII (cos α3 , sin α3 ) ∈ CIII (deci α3 ∈ (π, 3π/2]), atunci unghiul α corespunzător
punctului ı̂nrudit MI ∈ CI se calculează din relaţia α3 = π + α (altfel spus, α = α3 − π).
• Dacă MIV (cos α4 , sin α4 ) ∈ CIV (deci α4 ∈ (3π/2, 2π]), atunci unghiul α corespunzător
punctului ı̂nrudit MI ∈ CI se calculează din relaţia α4 + α = 2π (altfel spus, α = 2π − α4 ).
     √ 
Exemplul 1. Dacă α = π/6, puncte ı̂nrudite cu MI cos π6 , sin π6 = MI 23 , 12 sunt:
              
• MII cos 5π , sin 5π
= M II cos π− π
, sin π− π
= M II −cos π
, sin π
=
 √ 6  6 6 6 6 6

MII − 23 , 12 ;
              
• MIII cos 7π
6 , sin
7π
6 = MIII cos π+ π6 , sin π+ π6 = MIII −cos π6 , − sin π6 =
 √ 
MIII − 23 , − 12 ;
              
• MIV cos 11π 6 , sin 11π
6 = M IV cos 2π− π
6 , sin 2π− π
6 = M IV cos π
6 , − sin π
6 =
√ 
MIV 23 , − 12 .

4
 Observaţia 1. Pentru a calcula cos(π ± π/6) şi sin(π ± π/6), putem folosi fie paralelismul şi
simetria din Fig. 3, fie formulele binecunoscute pentru cosinusul sau sinusul sumei sau diferenţei:

cos(A ± B) = cos A cos B ∓ sin A sin B, sin(A ± B) = sin A cos B ± cos A sin B. (3)

Astfel, √
 π π   π 3
cos π ± = |cos π} cos ∓ sin π} sin π/6 = − cos =−
6 {z 6 | {z 6 2
=−1 =0

şi  π π   π 1

sin π ± = |sin π cos ± cos π sin π/6 = ∓ sin =∓ .
6 {z } 6 | {z } 6 2
=0 =−1

Exerciţiul 1. Folosind formulele (3) şi 2π-periodicitatea funcţiilor cos şi sin, calculaţi
cos(2π − π/6) şi sin(2π − π/6).
O altă modalitate de a calcula cos(2π − π/6) şi sin(2π − π/6) este folosind 2π-periodicitatea,
paritatea funcţiei cos şi impartiatea funcţiei sin (prescurtate per , par şi impar mai jos):
 π  π  π  √3  π  π π 1
cos 2π− = cos − = cos = , sin 2π− = sin − = − sin =− .
6 per 6 par 6 2 6 per 6 impar 6 2
Paritatea funcţiei cosinus şi imparitatea funcţiei sinus ı̂nseamnă că

cos(−α) = cos α, sin(−α) = − sin α, ∀α ∈ [0, 2π). (4)

Exemplul 2. Să calculăm cos(7π/4) şi sin(4π/3).

• Observăm că 7π/4 ∈ CIV (deoarece 7/4 ∈ (3/2, 2) = (6/4, 8/4)), prin urmare,
 7π   π  π  π  √2
cos = cos 2π − = cos − = cos = .
4 4 per 4 par 4 2

• Observăm că 4π/3 ∈ CIII (deoarece 4/3 ∈ (1, 3/2)), prin urmare,
 4π  √
 π π π π 3
sin
3
= sin π +
3
= |sin | {zπ} sin 3 = − sin 3 = − 2 .
{zπ} cos 3 + cos
=0 =−1

Exerciţiul 2. Completaţi tabelul următor pe baza Fig. 4:

π π π π 2π 3π 5π 7π 5π 4π 3π 5π 7π 11π
α 0 6 4 3 2 3 4 6 π 6 4 3 2 3 4 6 2π
sin α
cos α
tgα
ctgα

5
 y
π
2

2π π
3 3
3π π
4 4

5π π
6 6

π 0, 2π
O x

7π 11π
6 6

5π 7π
4 4
4π 5π
3 3

3π
2

Figure 4: Punctele de pe cercul trigonometric ı̂n care sin, cos se calculează exact.

Parcurgerea multiplă a cercului trigonometric

Dacă se parcurge complet cercul trigonometric de k ∈ N ori pornind din E, se ajunge din nou
ı̂n punctul E(1, 0) = E(cos 0, sin 0), prin urmare,
cos(2kπ) = cos 0 = 1 şi sin(2kπ) = sin 0 = 0. (5)
Dacă se parcurge complet cercul trigonometric de k ∈ N ori pornind din E şi ı̂ncă o jumătate
de cerc, se ajunge ı̂n punctul V (−1, 0) = E(cos π, sin π), prin urmare,
cos((2k + 1)π) = cos π = −1 şi sin((2k + 1)π) = sin π = 0. (6)
Regulă generală pentru a calcula cos(kπ) şi sin(kπ) pentru k ∈ N:
cos(kπ) = (−1)k şi sin(kπ) = 0. (7)
Are loc proprietatea de 2π-periodicitate a funcţiilor sinus şi cosinus, pentru care (7) este un
caz particular pentru α = 0, π:
sin(α + 2kπ) = sin α, cos(α + 2kπ) = cos α, ∀α ∈ [0, 2π), k ∈ N. (8)
Cum se pot calcula cos(kπ/2), cos(kπ/3), cos(kπ/4), cos(kπ/6) şi sinusurile corespunzătoare?
Vom ı̂nţelege algoritmul prin următorul exemplu:
Exemplul 3. Calculaţi cos(19π/3) şi sin(117π/4).
 
• Împărţim 19 la 3, obţinem câtul 6, restul 1, prin urmare, 19 = 6 · 3 + 1, deci cos 19π
3 =
   
6·3π+π π π

1
cos 3 = cos 6π + 3 = cos 3 = 2 .
per

6
  
• Împărţim 117 la 4, obţinem câtul 29, restul 1, prin urmare, 117 = 29·4+1, deci sin 117π
4 =
       π   √
29·4π+π π π π 2
sin 4 = sin 29π + 4 = sin 28π + π + 4 = sin π + = − sin 4 = − 2 .
| {z 4 }
per

∈CIII

Exerciţiul 3. Calculaţi sin(98π/3), sin(103π/4), cos(107π/6), cos(35π/2).

Propoziţia 2. Au loc simultan inegalităţile

sin α ≤ α ≤ tgα, ∀α ∈ [0, π/2]. (9)

Demonstraţie. Pornim de la următoarea figură:

M B

α
O x
A E

Figure 5: Construcţie geometrică pentru demonstrarea inegalităţilor (9)

|OA|
Din asemănarea triunghiurilor OAM şi OEB, rezultă |OE| = |AM |
|BE| . Dar |OA| = cos α,
|AM | = sin α, |OE| = 1, de unde cos1 α = |BE|
sin α sin α
şi |BE| = cos α = tgα. Tangenta dusă prin E la
cercul trigonometric poate fi numită axa tangentelor, originea ei fiind ı̂n E.
Folosind Fig. 5, observăm că

|AM| = sin α ≤ |EM| ≤ lungimea arcului EM=α.

Relaţia este interesantă doar pentru α ≤ 1. O generalizare a inegalităţii sin α ≤ α pentru

α ∈ [0, π/2] este | sin α| ≤ |α| pentru orice α ∈ R. Tot din Fig. 5, se observă că

α |OE| · |EB| tgα

aria sectorului de cerc OEM = ≤ aria △OEB = = ,
2 2 2
de unde α ≤ tgα. ⋄

2 Integrale trigonometrice
Sunt binecunoscute următoarele două identităţi trigonometrice:

cos(A − B) = cos A cos B + sin A sin B, cos(A + B) = cos A cos B − sin A sin B.

7
Adunând, respectiv scăzând aceste două ultime relaţii, obţinem:

cos(A − B) + cos(A + B) = 2 cos A cos B, cos(A − B) − cos(A + B) = 2 sin A sin B.

Altfel spus,
cos(A − B) + cos(A + B) cos(A − B) − cos(A + B)
cos A cos B = , sin A sin B = . (10)
2 2
Pentru B = A, ţinând cont că cos 0 = 1, relaţiile (10) devin:
1 + cos(2A) 1 − cos(2A)
cos2 A = , sin2 A = . (11)
2 2
Exemplul 4. Calculaţi următoarele integrale trigonometrice:
2π π
R R2
a) I1 = sin(5x) sin(9x) dx; c) I3 = cos2 (5x) dx;
0 0

Rπ Rπ
b) I2 = cos(12x) cos(6x) dx; d) I4 = sin2 (8x) dx.
0 0

Rezolvare. a) Mai ı̂ntâi, folosim formula (10) pentru a transforma produsul de sinusuri ce
apare ı̂n integrala I1 : sin(5x) sin(9x) = sin(9x) sin(5x) = cos(9x−5x)−cos(9x+5x)
2 = cos(4x)−cos(14x)
2 .
Astfel, integrala I1 se transformă ı̂n:
2π 2π 2π
R R cos(4x)−cos(14x) 1
R
I1 = sin(5x) sin(9x) dx = 2 dx = 2 [cos(4x) − cos(14x)] dx
0 0 0
2π 2π
1 sin(4x) 1 sin(14x) sin(8π) sin 0 sin(28π) sin 0
= 2 4 − 2 14 = 8 − 8 − 28 + =
28 sin(kπ)=0 0.
LN 0 0

LN ı̂nseamnă aplicarea Teoremei Leibniz-Newton: Dacă f : [a, b] → R este o funcţie continuă,

Rb b
iar F este o primitivă a lui f , atunci f (x) dx = F (x) a = F (b) − F (a). Prin urmare, dacă
a
ştim să calculăm o primitivă F a funcţiei de integrat, ştim să calculăm şi integrala Riemann
b
ca F (b) − F (a), diferenţă care se prescurtează F (x) a . Este uşor de verificat că o primitivă a
sin(αx)
funcţiei f (x) = cos(αx) este F (x) = α (trebuie verificat că F ′ (x) = f (x)).

Zπ
1
b) I2 = [cos(12x − 6x) + cos(12x + 6x)] dx
(10) 2 | {z } | {z }
0 =6x =18x
1 sin(6x) π 1 sin(18x) π sin(6π) sin 0 sin(18π) sin 0
= + = − + − = 0.
LN 2 6 0 2 18 0 12 12 36 36 sin(kπ)=0

π
Z2
1
c) I3 = [1 + cos(2 · 5x)] dx
(11) 2
0
π π
x 2 1 sin(10x) 2 π 0 sin(5π) sin 0 π
= + = − + − = .
LN 2 0 2 10 0 4 2 20 20 sin(kπ)=0 4

8
 Zπ
1
d) I4 = [1 − cos(2 · 8x)] dx
(11) 2
0
x π 1 sin(16x) π π 0 sin(16π) sin 0 π
= − = − − + = .
LN 2 0 2 16 0 2 2 32 32 sin(kπ)=0 2

Exerciţiul 4. Calculaţi următoarele integrale trigonometrice:

π
R2 Rπ
a) I1 = sin(8x) sin(5x) dx; c) I3 = cos2 (9x) dx;
0 0
π
2π R2
d) I4 = sin2 (3x) dx.
R
b) I2 = cos(13x) cos(4x) dx; π
0 4

3 Serii geometrice
Amintim identitatea

an − bn = (a − b) · (an−1 + an−2 b + · · · + abn−2 + bn−1 )

care se demonstrează uşor prin inducţie matematică (exerciţiu!). Pentru a = 1, b = q, obţinem

1 − q n = (1 − q) · (1 + q + q 2 + · · · + q n−2 + q n−1 ).

Pentru q ̸= 1, se obţine suma termenilor unei progresii geometrice cu n termeni, de raţie q,

ı̂n care primul termen este 1:
1 − qn
Sn = 1 + q + q 2 + · · · + q n−1 = . (12)
1−q
Dacă primul termen este a0 , suma primilor n termeni ai progresiei geometrice de raţie q este
1 − qn
Sn = a0 + a0 q + a0 q 2 + · · · + a0 q n−1 = a0 (1 + q + q 2 + · · · + q n−1 ) = a0 . (13)
(12) 1−q

Exemplul 5. Pentru scrierea restrânsă a sumelor, vom utiliza simbolul Σ (litera grecească
sigma mare). Astfel,
k=n k=n−1
n
1 1 1 1 X 1 1 X 1 1 1 1  1 1 − 13
Sn = + + 3 + ··· + n = = = 1 + + · · · + n−1 =1 1
3 32 3 3 3k 3 3k 3 3 3 q= 3 3 1 − 3
k=1 k=0
  n
1 1
= 1− .
2 3

Pentru |q| < 1 (raţia q putând fi inclusiv număr complex), se poate calcula lim q n = 0, deci
n→∞
1 1
şi S = lim Sn = 1−q pentru cazul lui Sn de la (12) şi S = lim Sn = a0 1−q pentru cazul lui Sn
n→∞ n→∞
de la (13).

9
 Pentru cazul lui Sn de la (12), limita S se mai notează
∞
X 1
S= qk =
1−q
k=0

1
şi se numeşte seria geometrică de raţie q şi prim termen 1, valoarea lui S = 1−q se numeşte suma
seriei geometrice, iar Sn se numeşte suma parţială a seriei S.
În mod similar, pentru cazul lui Sn de la (13), limita S se mai notează
∞
X 1
S= a0 q k = a0
1−q
k=0

1
şi se numeşte seria geometrică de raţie q şi prim termen a0 , valoarea lui S = a0 1−q se numeşte
suma seriei geometrice, iar Sn se numeşte suma parţială a seriei S.
Pentru Exemplul 5, seria geometrică corespunzătoare este
∞
1 1 1 1 1X 1 1 1 1 11 1
S= + 2 + 3 + 4 + ··· = = a0 = 1 = = .
3 3 3 3 3 3k teoretic 1−q a0 =q= 31 31− 3
3 23 2
k=0

Exemplul 6. Să se calculeze Sn şi S = lim Sn ı̂n fiecare caz ı̂n parte:
n→∞
k=n+1 k=n
1 1
P P
a) Sn = 5k
; c) Sn = 53k
;
k=2 k=0

k=n−3 k=n+1
P (−1)k P (−i)k
b) Sn = 10k+1
; d) Sn = 52k
.
k=1 k=1

Rezolvare:
1−( 15 )n
   
1 1 1 1 1 1 1 1 1
a) Sn = 52 + 53 + ··· + 5n+1 = 52 1+ 5 + ··· + 5n−1 = 52 · 1− 51
= 20 1− 5n .
1
a0 = 52 ,q= 15
∞
1 1
P
Prin urmare, S = lim Sn = 20 . Pentru S = 5k+2
puteam lucra şi direct cu formula
n→∞ k=0
1 1 1 1 1 1
pentru a calcula suma seriei S = a0 1−q = 52 1− 15 = 52 45 = 20 .
a0 = 512 ,q= 15

1−( −1 n−3
 
−1 1 (−1)n−3 −1 1 (−1)n−4 −1 10 )
b) Sn = 102 + 103 +···+ 10n−2 = 102 1− 10 +···+ 10n−4 =
−1 102 · −1
1− 10
,
10
a0 = 2 ,q= −1
10
  n−3  ∞
1 −1 1
P (−1)k
deci Sn = − 110 1 − 10 . Prin urmare, S = lim Sn = − 110 . Pentru S = 10k+1
n→∞ k=1
puteam lucra şi direct cu formula pentru a calcula suma seriei
1 −1 1 1 1 1
S = a0 = 2 −1 = − 2 11 = − .
1−q −1
a0 = 10 2 ,q= −1
10
10 1 − 10 10 10 110

1−( 513 )n+1

 
1 1 1 125 1
c) Sn = 1 + 53 + 56 + ··· + 53n = 1− 513
= 124 1− 53n+3 . Prin urmare, S =
a0 =1,q= 513
∞
125
P 1
lim Sn = 124 . Pentru S = 53k
puteam lucra şi direct cu formula pentru a calcula
n→∞ k=0
1 1 1
suma seriei S = a0 1−q = 1− 513
= 124 = 125
124 .
a0 =1,q= 1k 125
5

10
 1−( −i )n+1
 
−i (−i)2 (−i)n+1 −i −i (−i)n −i 52
d) Sn = 52 + 54 + ··· + 52(n+1)
= 52 1+ 52 + ··· + 52n = 52 · 1− −i
=
a0 = −i
52
,q= −i
52
52
  ∞
−i −i n+1

−i
P (−i)k
25+i 1− 25 . Prin urmare, S = lim Sn = 25+i . Pentru S = 52k
puteam lucra
n→∞ k=1
şi direct cu formula pentru a calcula suma seriei
1 −i 1 −i 1 −i
S = a0 = = = .
1−q a0 = −i
52
,q= −i
52
52 1 − −i
52
25 25+i
25
25 +i

Exerciţiul 5. Să se calculeze Sn şi S = lim Sn ı̂n fiecare caz ı̂n parte:
n→∞
k=n+1 k=n−2 k=n
P (−1)k P (−2)k P (−i)k+1
a) Sn = 3k 5k
; b) Sn = 11k+1
; c) Sn = 72k
.
k=3 k=2 k=1

4 Variaţia funcţiilor
Exemplul 7. Să se studieze variaţia funcţiei
(  i
sin x
h πi x ,x ∈ 0, π2
f : 0, → R, f (x) =
2 1, x = 0

şi să se deducă inegalităţile

2 sin x  π
≤ ≤ 1 ∀x ∈ 0, .
π x 2
Rezolvare. Variaţia unei funcţii ı̂nseamnă monotonia acelei funcţii care, ı̂n cazul unei funcţii
derivabile, ı̂nseamnă studiul semnului primei derivate a funcţiei. Funcţia cu care lucrăm are
definiţie separată ı̂n capătul din stânga al intervalului [0, π/2], deci vom calcula separat derivata
ı̂n puncte x ∈ (0, π/2] şi x = 0. Pentru x > 0,
<0, (9)
>0
z }| { z }| {
x cos x − sin x cos x (x − tgx)  π
f ′ (x) = = < 0 ∀x ∈ 0, .
x2 x2 2
De asemenea f ′ (π/2) = − π42 < 0. Pentru x = 0, se foloseşte definiţia cu limită a derivatei:
sin h
f (h) − f (0) −1 sin h − h cos h − 1 − sin h
f ′ (0) = lim = lim h
= lim = lim = lim = 0 ≤ 0,
h→0 h h→0 h h→0 h2 L′ H h→0 2h L′ H h→0 2
dar un singur punct nu influenţează monotonia funcţiei f . Mai  sus,
 L’H ı̂nseamnă aplicarea
regulii lui L’Hôpital. Aşadar, f este (strict) descrescătoare pe 0, π2 . Atunci valoarea cea mai
mare a funcţiei f se atinge la capătul iniţial x = 0 al intervalului, iar valoarea cea mai mică se
atinge la capătul final x = π/2 al intervalului:
sin x π
2  π
f (0) = 1 ≥ f (x) = ≥f = , ∀x ∈ 0, .
x 2 π 2
Tabelul de variaţie a funcţiei:
π
x 0 ··· 2
′
f (x) 0 −−− − π42
2
f (x) 1 ↘ π

11
 Exerciţiul 6. Să se studieze variaţia funcţiei
ln x
f : (0, ∞) → R, f (x) = .
x

Rezolvare. Pentru orice x ∈ (0, ∞), calculăm derivata f ′ (x):


 > 0, x ∈ (0, e),
1 − ln x
f ′ (x) = cu semnul = 0, x = e,
x2
< 0, x ∈ (e, ∞).


Observăm că
ln x 1
lim f (x) = lim = lim ln x = ∞ · (−∞) = −∞
x→0 x→0 x x→0 x

şi
1
ln x (ln x)′ x 1
lim f (x) = lim = lim = lim = = 0.
x→∞ x→∞ x L′ H x→∞ x′ x→∞ 1 ∞
Tabelul de variaţie a funcţiei:
x 0 ··· e ··· +∞
f ′ (x) +∞ +++ 0 −−− 0
1
f (x) −∞ ↗ e ↘ 0

Bibliografie
[1] R.Gologan, A. Halanay, I. Sebe, O. Drăgulete, Probleme de examen. Analiză matematică,
Matrix-Rom, Bucureşti, 2002.

[2] A. Halanay, R. Gologan, D. Timotin, Elemente de Analiză matematică, Volumul I, Matrix-

Rom, Bucureşti, 1998.

12