Capitolul 3

ÎNCOVOIEREA BARELOR DREPTE

- II -

3.2. Caracteristici geometrice ale secţiunilor transversale

3.2.1. Momente statice

Se consideră secţiunea unei bare (Fig. 3.8) raportată la două sisteme de referinţă
cu axe paralele: yGz – sistem central ( cu originea în centrul de greutate G al secţiunii) şi
y0Oz0 – sistem necentral.
Momentele statice în raport cu axele y0Oz0 sunt:

S y0 = ∫ z0 dA ; S z0 = ∫ y0 dA (3.9)
A A
Sunt cunoscute din Mecanica teoretică relaţiile pentru calculul coordonatelor
centrului de greutate G faţă de sistemul de axe y0Oz0 :

∫ y0 dA
S
∫ z0 dA S y0
yG = A = z0 , zG = A = , (3.10)
∫
dA A
∫ dA A
A A
în care A este aria secţiunii barei.
Rezultă că Sy0 şi Sz0 se pot calcula cu relaţiile:

S y 0 = A zG , S z 0 = A yG . (3.11)
În cazul în care sistemul de referinţă iniţial y0Oz0 este sistem central, atunci
yG = zG = 0 şi, având în vedere (3.11) deducem că momentele statice în raport cu axele
centrale sunt nule:
∫
S y = z dA = 0
, ∫
S z = y dA = 0 . (3.12)
A A

Fig. 3.8. Fig. 3.9.

Încovoierea barelor drepte. Caracteristici geometrice ale secţiunilor transversale

3.2.2. Momente de inerţie axiale, polare şi centrifugale

Relaţiile de definiţie pentru momentele de inerţie axiale sunt următoarele:

- faţă de axele centrale

∫z ∫y
2 2
Iy = dA , Iz = dA . (3.13)
A A
- faţă de axele necentrale

∫ z0 dA , ∫ y0 dA .
2 2
I y0 = I z0 = (3.14)
A A
Între coordonatele în cele două sisteme de axe există relaţiile (Fig.3.8):

y 0 = y + yG ; z 0 = z + zG . (3.15)

Ca urmare
∫ z0 dA = ∫ ( z + zG ) dA = ∫ z dA + 2 zG ∫ z dA + zG ∫ dA .
2 2 2 2
I y0 =
A A A A A
Ţinând seamă de (3.12), rezultă
2
I y 0 = I y + A zG . (3.16)
Analog
2
I z 0 = I z + A yG . (3.17)

Momentele de inerţie polar (Ip) şi centrifugal (Iyz) sunt definite prin relaţiile:

∫r ∫ (y )
+ z 2 dA = ∫ y 2 dA + ∫z
2 2 2
Ip = dA = dA = I y + I z . (3.18)
A A A A
I yz = ∫ y z dA . (3.19)
A
În raport cu axele necentrale momentul centrifugal are expresia

I y0 z0 = ∫ y0 z0 dA = ∫ ( y + yG )( z + zG ) dA =
A A
(3.20)
= ∫ ∫
yz dA + yG z dA + zG y dA + yG zG ∫ ∫ dA = I yz + A yG zG .
A A A A

Relaţiile (3.16), (3.17) şi (3.20) sunt cunoscute ca formulele lui Steiner.

Este de reţinut proprietatea conform căreia momentul centrifugal este nul dacă cel
puţin una dintre axele de referinţă este şi axă de simetrie a secţiunii.
Într-adevăr, în cazul considerat în figura 3.9, axa de simetrie Gz împarte secţiunea
în două părţi de arii egale A1 =A2. Punctului M1(y,z) îi corespunde unul simetric, M2(-y,z) .
Rezultă

I yz = ∫ yz dA = ∫ yz dA + ∫ (− y) z dA = ∫ ( yz − yz ) dA = 0
.
A A1 A2 A1

2
Încovoierea barelor drepte. Caracteristici geometrice ale secţiunilor transversale

3.2.3. Calculul momentelor de inerţie pentru suprafeţe simple

Dreptunghi
Se consideră că suprafaţa elementară dA = b dz este situată între două paralele
duse la Gy, la distanţele z, respectiv z+dz de aceasta (Fig. 3.10).
Din (3.4), deducem:
+ 0 ,5 h 3 b h3
∫z dA = b ∫
2
Iy = z dz = . (3.21)
− 0, 5 h 12
A

Fig. 3.10 Fig. 3.11

b3h
Analog se demonstrează că I z = . De asemenea, deoarece axele y şi z sunt
12
axe de simetrie, momentul de inerţie centrifugal este nul, I yz = 0.

Secţiunea circulară şi coroana circulară (Fig. 3.11)

Din motive de simetrie, cele două momente de inerţie axiale sunt egale. Având în
vedere proprietatea (3.18), I p = I y + I z deducem că în cazul secţiunii circulare şi a celei
în formă de coroană circulară

I y = I z = 0,5 ⋅ I p . (3.22)

Ţinând seamă de relaţiile pentru calculul momentelor de inerţie polare:

I p = π d 4 / 32 ,
I p = π ( d e4 − d i4 ) / 32
rezultă:
πd4
Iy = Iz = , pentru secţiunea circulară, (3.23)
64
şi
Iy = Iz =
π
64
( )
d e4 − d i4 , pentru secţiunea inelară. (3.24)
În cazul acestor secţiuni momentul centrifugal este nul.

3
Încovoierea barelor drepte. Caracteristici geometrice ale secţiunilor transversale

Triunghi oarecare
Se stabilesc coordonatele vârfurilor triunghiului P1 (y1 , z1) , P2 (y2 , z2) , P3 (y3 , z3)
în raport cu sistemul central yCz (Fig. 4.12) şi se aplică formulele:

Iy =
A 2
12
(
z1 + z 22 + z32 ) (3.25)

Iz =
A 2
12
(
y1 + y22 + y32 ) (3.26)

I yz =
A
12
(
y1 z1 + y 2 z 2 + y3 z3 ) (3.27)

unde A este aria triunghiului

y1 z1 1
1
A = ⋅ y2 z2 1 (3.28)
2
y3 z3 1

Fig. 3.12 Fig. 3.13

Suprafeţe compuse
În asemenea cazuri (Fig. 4.13) se aplică formulele lui Steiner, considerând că
suprafaţa secţiunii este suma algebrică a n suprafeţe simple

(I )
n
Iy = ∑ yi + Ai ⋅ zc2i (3.29)
i= 1

(I )
n
Iz = ∑ zi + Ai ⋅ yc2i (3.30)
i= 1

∑ ( I yi z i + )
n
I yz = Ai yci zci (3.31)
i= 1

4
Încovoierea barelor drepte. Caracteristici geometrice ale secţiunilor transversale

3.2.4. Variaţia momentelor de inerţie la rotirea axelor centrale

Se consideră cunoscute valorile mărimilor Iy , Iz , Iyz în sistemul Gyz şi sunt cerute

momentele de inerţie I y1 , I z1 , I y1 z1 faţă de axele Gy1 , Gz1 rotite cu un unghi α (Fig.
3.14).

Fig.3.14 Fig.3.15

Coordonatele unui punct curent în cele două sisteme sunt legate prin ecuaţia
matriceală
 y1   cos α sin α   y 
  =  ⋅  (3.32)
 z1   − sin α cos α   z 
echivalentă cu
y1 = y ⋅ cos α + z ⋅ sin α (3.33)
z1 = − y ⋅ sin α + z ⋅ cos α . (3.34)

Înlocuind (3.34) în relaţia de definiţie a momentului axial I y1 , obţinem

∫ z1 dA = ∫ ( − ) 2 dA = sin 2 α ∫ y 2 dA − sin 2α ∫ yz dA +
2
I y1 = y ⋅ sin α + z ⋅ cosα
A A A A
1 − cos 2α 1 + cos 2α
+ cos 2 α ∫ z 2 dA = Iz + I y − I yz sin 2α .
2 2
A
sau
I y + Iz I y − Iz
I y1 = + cos 2α − I yz sin 2α . (3.35)
2 2
Analog, rezultă:
2 I y + Iz I y − Iz
I z1 = ∫ y1 dA = 2
−
2
cos 2α + I yz sin 2α , (3.36)
A
I y − Iz
I y1 z1 = ∫ y1z1 dA = 2
sin 2α + I yz cos 2α . (3.37)
A

Însumând membru cu membru relaţiile (3.35) şi (3.36) rezultă

5
Încovoierea barelor drepte. Caracteristici geometrice ale secţiunilor transversale

I y1 + I z1 = I y + I z = I p . (3.38)

Din (3.38) rezultă că la rotirea axelor în jurul centrului de greutate al secţiunii,

suma momentelor de inerţie axiale rămâne constantă. De aceea, atunci când unul
dintre momentele de inerţie atinge valoarea maximă, celălalt este minim.
Vor fi determinate direcţiile principale ale secţiunii, definite ca axe faţă de care
momentele de inerţie axiale au valori extreme.
Cu notaţia λ = 2α , din (3.35) şi (3.37) rezultă
dI y1 Iy − Iz
= − sin λ − I yz cos λ = − I y1 z1 . (3.39)
dλ 2
dI y1
Din condiţia = 0 deducem
dλ
2 I yz
tg λ = . (3.40)
Iz − I y
Această ecuaţie trigonometrică are în intervalul [0 , 2π] două soluţii
2 I yz
λ 1 = 2α 1 = arctg şi λ 2 = λ 1 + 180o (sau 2α 2 = 2α 1 + 180o ).
Iz − I y
Ca urmare, orientarea celor două direcţii principale (ortogonale) Cyp şi Czp este
dată de următoarele valori ale unghiului α (Fig. 3.15)
1 2 I yz
α1= arctg , α 2 = α 1 + 90 o . (3.41)
2 Iz − I y

Având în vedere cele de mai sus, rezultă că axele principale au două proprietăţi:
1o) momentele de inerţie principale I y p şi I z p au valori extreme (unul este
maxim, celălalt, minim);
2o) momentul de inerţie centrifugal este nul I y p z p = 0 .
Ca urmare, în baza proprietăţii că momentul centrifugal este nul în cazul
secţiunilor simetrice ( I yz = 0 ), se pot formula următoarele concluzii:
 la o secţiune cu două axe de simetrie, acestea sunt chiar axele principale;
 la o secţiune cu o axă de simetrie, aceasta este una dintre axele principale, iar a
doua este perpendiculară pe ea în centrul de greutate al secţiunii.
tg λ 1
Înlocuind (3.40) în expresiile sin λ = ± , cos λ = ± , şi pe
1 + tg 2 λ 1 + tg 2 λ
acestea în (3.35), se deduc valorile extreme ale momentelor de inerţie:

Iy + Iz 1
I max =
2
+
2
( I y − I z ) 2 + 4 I yz2 , (3.42)

I y + Iz 1
I min =
2
−
2
( I y − I z ) 2 + 4 I yz2 , (3.43)

Pentru asocierea acestora cu direcţiile principale se calculează unghiul

I yz
α max = arctg . (3.44)
I z − I max

6
Încovoierea barelor drepte. Caracteristici geometrice ale secţiunilor transversale

Aplicaţii

1. Să de determine momentele de inerţie axiale şi momentul centrifugal pentru secţiunea în formă

de triunghi dreptunghic, în raport cu axele centrale paralele cu catetele (Fig. 3.16, a).

Fig. 3.16

Înlocuind coordonatele vârfurilor triunghiului

b h 2b h b 2h
y1 = − ; z1 = ; y 2 = ; z2 = ; y3 = − ; z3 = − ;
3 3 3 3 3 3
şi aria A = bh / 2 în relaţiile (4.29) – (4.31), obţinem
bh 3  1 1 4  bh 3
Iy =  + + = , (3.45)
24  9 9 9  36
b3h  1 4 1  b 3h
Iz =  + + = , (3.46)
24  9 9 9  36
b 2h 2  1 2 2  b 2h 2
I yz =
− + +  = . (3.47)
24  9 9 9  72
Este interesant de observat că momentul de inerţie centrifugal îşi schimbă semnul dacă
triunghiul este aşezat ca în figura 3.16, b.

2. Să de determine momentele de inerţie principale ale secţiunii cu forma şi dimensiunile din

figura 3.17, a.

Suprafaţa secţiunii este rezultatul scăderii unui triunghi dreptunghic 2 (cu catete de 30 mm
şi 45 mm) şi unui cerc 3 (cu diametrul de 20 mm) dintr-un dreptunghi 1 (cu laturile de 50 mm şi 60
mm). Coordonatele centrului de greutate al secţiunii au fost determinate în raport cu axele de
simetrie ale dreptunghiului (în sistemul y1C1 z1 )
3
∑ Ai y i
0 − 0,5 ⋅ 30 ⋅ 45 ⋅ ( − 15) − π ⋅ 10 2 ⋅ 9
yG = i = 1 = = 3,63 mm,
3
50 ⋅ 60 − 0 ,5 ⋅ 30 ⋅ 45 − π ⋅ 10 2
∑ Ai
i= 1
3
∑ Ai zi
0 − 0,5 ⋅ 30 ⋅ 45 ⋅ 15 − π ⋅ 10 2 ⋅ ( − 15)
i= 1
zG = = = − 2,69 mm .
3
50 ⋅ 60 − 0 ,5 ⋅ 30 ⋅ 45 − π ⋅ 10 2
∑ Ai
i= 1

7
Încovoierea barelor drepte. Caracteristici geometrice ale secţiunilor transversale

În calculul momentelor de inerţie axiale şi centrifugale în raport cu sistemul de axe centrale

yGz (fig. 3.17,a) au fost aplicate relaţiile lui Steiner şi formulele deduse pentru suprafeţele simple
în formă de drepunghi, triunghi dreptunghic şi cerc

Fig. 3.17

∑ (I )  30 ⋅ 453 30 ⋅ 45 
3
50 ⋅ 603
Iy = 2
y i + Ai z ci = + 50 ⋅ 60 ⋅ ( 2 ,69) 2 −
 + (17 ,69) 2  −
i= 1
12  36 2 
 π ⋅ 20 4 
−  + 100 ⋅ π ⋅ (12,31) 2  = 57 ,91 ⋅ 10 4 mm4
 64 

( )  303 ⋅ 45 30 ⋅ 45 
3
50 3 ⋅ 60
Iz = ∑ I z i + Ai yc2 =
12
+ 50 ⋅ 60 ⋅ ( 3,63) 2 −  + ( 18,63) 2  −
 36 2
i
i= 1 
 π ⋅ 20 4 
−  + 100 ⋅ π ⋅ ( 5,37 ) 2  = 37 ,96 ⋅ 10 4 mm4
 64 

(I )
3
I yz = ∑ yi z i + Ai yc zc = 0 + 50 ⋅ 60 ⋅ ( − 3,63) ⋅ 2,69 −
i i
i= 1
 30 2 ⋅ 45 2 30 ⋅ 45 
−  + ( − 18,36) ⋅ 17,69 − 100 ⋅ π ⋅ 5,37 ⋅ ( − 12,31) = 18,86 ⋅ 10 4 mm4
 72 2 
Înlocuind Iy , Iz , şi Iyz în (3.42) şi (3.43) se calculează valorile momentelor de inerţie
principale
Iy + Iz 1
I max =
2
+
2
(
I y − I z 2 + 4 I yz
2
)
= 69,27 ⋅ 10 4 mm,

I y + Iz 1
I min =
2
−
2
(
I y − I z 2 + 4 I yz
2
)
= 26,6 ⋅ 10 4 mm4 .
Orientarea axelor principale (Fig. 3.17,b) este dată de unghiul
1 2 I yz 1 37 ,72
α 1 = arctg = arctg = − 31,06 o .
2 Iz − I y 2 − 19 ,95
Din (3.44) se obţine aceeaşi valoare pentru unghiul αmax
I yz 18,86
α max = arctg = arctg = − 31,06 o .
I z − I max − 31,31
Ca urmare Iyp = Imax şi Izp = Imin .