Fisiunea nucleelor de uraniu

Ce reprezinta fenumenul de fisiune a

nucleului?
• Fisiunea nucleară, cunoscută și sub
denumirea de fisiune atomică, este un
proces în care nucleul unui atom se rupe în
două sau mai multe nuclee mai mici,
numite produși de fisiune și, în mod uzual,
un număr oarecare de particule individuale.
Așadar, fisiunea este o formă de
transmutație elementară.
 Mecanismul de fisiune a nucleului de uraniu
Un atom de uraniu-235 absoarbe un neutron și se sparge în doi atomi
noi (fragmente de fisiune), eliberând trei neutroni și o oarecare
cantitate de energie de legătură. Unul din acești neutroni este absorbit
de un atom de uraniu-238 și nu mai participă, în continuare, la reacție.
Al doilea neutron este pur și simplu pierdut în mediul/materialul
înconjurător, nu se mai ciocnește cu alți atomi de uraniu, fapt pentru
care nici el nu mai participă la continuarea reacției. Al treilea neutron
se ciocnește cu un atom de uraniu-235 care se sparge și eliberează doi
neutroni și, din nou, energie de legătură. Ultimii doi neutroni se
ciocnesc fiecare cu câte un atom de uraniu-235 care se sparg și
eliberează de la unu la trei neutroni ce pot continua reacția.
De ce reactiile de fisiune au trezit interesul
savantilor?
• Reactia de fisiune este importanta pentru
energia pe care o genereaza, dar
periculoasa prin radiatiile care o insotesc.
Interesul a fost justificat in mare parte
pentru aflarea structurii materiei, a
atomului in special.Devine mai
interesanta stapanirea reactiei de fuziune
care este mult mai "curata" si numai daca
ne gandim la radiatiile persistente si dupa
sute de ani ale fisiunii.
 REACTIA IN LANT
Instalația destinată pentru declanşarea și menținerea reacției în lant dirijată se
numește reactor nuclear. In construcția lui este prevăzută atit desfăşurarea
dirijată a reacției, cit și evacuarea energiei degajate, astfel ca aceasta să fie
utili- zată, de regulă, pentru a fi transformată în energie electrică. Energia
degajată la fisiunea uraniului provine din energia potențială de interacțiune a
particulelor constituente ale nucleului, care mai este numită energie nucleară
sau energie atomică. În sistemul centralei atomoelectrice ea este folositä
pentru incălzirea apei și obținerea vaporilor, care in continuare acționează
asupra turbinei cu abur antrenind-o in mişcare de rotație. Prin urmare, energia
nucleară se trans- formá in energie termică, care la rindul său se transformă in
energie mecanică de rotație a turbinei. lar la turbină este cuplat arborele
generatorului electric, care transformá energia mecanică în energie electrică.
Reactor nuclear
 Componentele rectorului neclear
Reactorii nucleare de fisiune, indiferent de destinația lor, au următoarele elemente comune:
Combustibilul nuclear Reacția de fisiune în lanț are loc în combustibilul nuclear. Aproape toți reactorii
nucleari utilizează uraniul drept combustibil. Reactorii comerciali, cu câteva excepții, utilizează uraniul
îmbogățit 2-5% în izotopul U235. Unii reactori utilizează un combustibil ce conține pe lângă uranium și
plutoniu MOX, un alt element fisionabil. Combustibilul și structura mecanică în care acesta este așezat
formează zona activă (inima) a reactorului.
Moderatorul Moderatorul de neutroni este necesar pentru încetinirea neutronilor rezultați din fisiune
(neutron termici) pentru a le crește eficiența de producere a unor noi reacții de fisiune. Moderatorul trebuie
să fie un element ușor care permite neutronilor să se ciocnească fără a fi capturați. Ca moderatori se
utilizează apa obișnuită, apa grea sau grafitul.
Agentul de răcire Pentru a menține temperatura combustibilului în limite tehnic acceptabile (sub punctul de
topire) căldura eliberată prin fisiune sau prin dezintegrarea radioactivă trebuie extrasă din reactor cu
ajutorul unui agent de răcire (apa obișnuită, apa grea, dioxid de carbon, heliu, metale topite, etc). Căldura
preluată și transferată de agentul de răcire poate alimenta o turbină pentru a genera electricitate.
Barele de control Barele de control sunt realizate din material ce absorb neutronii precum: borul, argintul,
indiul, cadmiul si hafniul. Ele sunt introduse în reactor pentru a reduce numărul de neutroni și a opri reacția
de fisiune când este necesar, sau pentru a regla nivelul și distribuția spațială a puterii din reactor.
 Centre atomo-electrice

Centrala nucleară (sau centrala atomo-electrică) este o instalație

modernă de producere a energiei electrice pe baza reacțiilor
nucleare. funcționarea unei centrale nucleare cu un reactor de
putere răcit cu apă dublu-circuit. Energia eliberată în miezul
reactorului este transferată la agentul de răcire primar. Apoi, lichidul
de răcire pătrunde în schimbătorul de căldură (generatorul de abur),
unde încălzește apele celui de-al doilea circuit la fierbere. Aburul
rezultat intră în turbină, prin rotirea generatoarelor electrice. La
ieșirea din turbine, aburul intră în condensator, unde este răcit de o
cantitate mare de apă care vine din rezervor.
 Avantajele centrelor atomoelectrice
Nu exista emisii de gaze poluante (în timpul unei operari
normale)
Nu polueaza aerul - productia de gaze periculoase cum ar fi
monoxidul de carbon, bioxid de sulf, aerosoli, mercur, oxizi de
azot, particule sau fum fotochimic fiind nula
Generarea de deseuri solide în cantitati mici (în timpul unei
functionari normale)
Costuri scazute ale combustibilului - deoarece cantitatea de
combustibil este totusi mica
Sfarsit