Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Data: 31.05.2021
Clasa: VII C
Profesor:
Şcoală: .........................
Disciplina: Chimie
a. Abilitǎţi cognitive:
Sǎ poatǎ definii atomul;
Sǎ poatǎ prezenta componentele unui atom;
Sǎ fie capabili sǎ stabileascǎ simbolul, numărul atomic şi pe cel de masă, precum şi
masa atomică pentru un element dat;
Să poată definii noţiunea de izotop şi să cunoască izotopii principalelor elemente
chimice;
Să aibă capacitatea de a face diferenţa dintre un atom şi izotopul acestuia;
Să să poată realiza repartiţia electronilor pe straturi pentru un element chimic dat.
b. Abilitǎţi afectiv-atitudinale:
Sǎ participe activ şi sǎ fie atenţi la desfǎşurarea lecţiei;
Sǎ punǎ întrebǎri atuni când existǎ neclaritǎţi.
1
Metode şi procedee: Conversaţia, explicaţia, expunerea, exemplificarea, problematizarea,
demonstrarea cu ajutorul modelelor – modelarea, algoritmizarea
- STRUCTURA ATOMULUI -
Conţinutul informativ:
Atomul = este cea mai mică particulă dintr-o substanţă care nu mai poate fi fragmentată prin procedee
chimice obişnuite.
Atomul este privit, conform modelului planetar al atomului propus de E. Rutherford, ca fiind o sferă
în care se deosebesc două zone principale:
Nucleul atomic
Învelişul de electroni al atomului
Atomul prezintă particule încărcate sau nu cu sarcină electrică care sunt dispuse, în funcţie de natura
lor, fie în nucleul atomului, fie în învelişul de electroni al acestuia.
Pentru a înţelege mai bine aceste particule componente, este necesar să definim şi termenul de sarcină
electrică şi să vedem cum are loc interacţiunea dintre două particule sau corpuri purtătoare de sarcină.
Prin urmare, sarcina electrică este mărimea fizică ce caracterizează starea de electrizare a corpurilor.
Sarcina electrică este simbolizată prin litera Q, iar unitatea sa de măsură în sistemul international este
coulombul notat cu C.
2
Se cunoaşte faptul că sarcinile de semn opus se atrag, iar cele de acelaşi semn se resping.
Sarcinile electrice ale protonilor şi electronilor sunt egale ca mărime, dar au semn opus.
Numărul şi aranjarea acestor particule diferă de la atomul unui element la cel al altui element,
propietăţile fiecărui element fiind consecinţa structurii specifice a atomilor săi.
Deoarece atomul este stabil şi neutru în ansamblul său din punct de vedere electric, este hotărât
faptul că numărul de proton p+¿¿ din nucleu este egal cu numărul de electroni e−¿¿ din înveliş. Deci
numărul de sarcini pozitive + este egal cu cel al sarcinilor negative - .
Nucleul atomic:
Particulele cuprinse în nuclu se numesc particule nucleare sau nucleoni, cele mai importante fiind:
protonii şi neutronii.
Există două numere caracteristice fiecărui atom, numere care dau informaţii despre compoziţia în
particule a atomului.
p=Z
De asemenea, indică numărul de ordine al elementului respectiv în sistemul periodic, este constant şi
determină sarcina nucleară a atomului (pozitivă +).
3
Numărul de masă A este suma numărului de protoni şi neutron din nucleul atomului.
n+p=A
n=A–Z
Izotopii reprezintă specii de atomi cu acelaşi număr de protoni ( aceaşi sarcină nucleară ), dar cu
număr de neutroni diferit.
Acelaşi simbol
Acelaşi număr de protoni
Număr de neutroni diferit
Majoritatea elementelor chimice sunt amestecuri de doi sau mai mulţi izotopi, mai exact 69 din cele
92 elemente chimice naturale existente.
Exemple de izotopi:
4
Învelişul de electroni al atomului:
+¿¿
Aşa cum am stabilit şi anterior, este hotărât faptul că numărul de proton p din nucleu este egal cu
−¿¿
numărul de electroni e din înveliş şi implicit cu numărul atomic.
e=p=Z
În înveliş, electronii se află aşezaţi pe nivele, iar în nivelele respective se afla orbitalii.
Există patru tipuri de orbitali a căror geometrie este cu atât mai complicată cu cât atomul are
dimensiune mai mare.
5
Astfel, avem orbitali de tipul:
s – cu geometrie sferică
p - cu geo metrie bilobară
d
cu geometrie complicată
f
În atom, electronii se diferenţiază prin energia pe are o au. Prin urmare structura învelişului de
electroni este stratificată. Electronii aflaţi pe acelaşi strat au aceeaşi energie, de aceea staturile
electronice se numesc şi niveluri de energie.
Numerotarea straturilor se face dinspre nucleu spre exterior, în ordinea creşterii energiei folosindu-se
cifrele de la 1 la 7 sauliterele K, L, M, N, O, P, Q.
Pentru a calcula numărul de electroni care formeză stratul n ( unde n= 1, 2, ….., 7) se va folosi
formula:
2
N max =2 ×n
Stratul al cărui număr de electroni este mai mic decât cel mxim poartă denumirea de strat în curs de
completare, iar în caz contrar se numeşte strat complet ocupat.
6
Elemntele ale căror atomi prezintă doi elecroni pe primul strat şi 8 electroni în alte straturi sunt
stabile, având structură stabilă de dublet respectiv structură stabilă de octet.
Exemplu:
Atomul de 42He are Z=2, deci cei doi electroni vor ocupa stratul 1, formând structură stabilă de dublet.
Atomul de 147 N are Z=7, deci cei şapte electroni vor ocupa primele 2 straturi astfel: stratul 1 va fi
ocupat de 2 electroni, iar stratul 2 de ceilalţi 5 electroni.
Atomul de 35
17 Cl are Z=17, învelişul său de electroni fiind format din 3 straturi.
- DESFᾸŞURAREA LECŢIEI -
7
3. Anunţarea Rǎspund la
subiectului şi scopul „Astǎzi vom studia „Atomul”, mai precis structura întrebǎrile puse de
lecţiei (5”) acestuia. Sǎ vedem dacǎ poate cineva poate definii mine.
<Atomul >.” Noteazǎ titlul lecţiei
4. Dirijarea şi apoi încearcǎ sǎ
învǎţǎrii (22”) dea o definiţie a
Atomul = este cea mai mică particulă dintr-o atomului.
substanţă care nu mai poate fi fragmentată prin
procedee chimice obişnuite. Noteazǎ definiţia
„Haideţi sǎ ne gândim cam cum ar arăta un atom şi în atomului.
ce ar putea consta structur sa.”
În cazul pomilor altoiţi, perioada optimǎ de Elevii argumenteazǎ
plantare este indicatǎ de cǎderea frunzelor şi intrarea rǎspunsurile date şi
pomilor în repausul vegetativ. Plantarea se poate face noteazǎ varianta
toamna-iarna-primǎvara, cu condiţia ca solul sǎ nu fie finalǎ.
îngheţat.
„Dupǎ ce am stabilit care este perioada optimǎ de
plantare şi ce condiţii trebuie respectate, vǎ rog sǎ Elevii noteazǎ.
notaţi etapele premergǎtoare plantǎrii.”
Prezint etapele premergǎtoare plantǎrii pomilor (le
dau anexa 1 cu distanţele între diverşi pomi
fructiferi), definesc termenii noi.
8
„Am terminat de plantat pomul, ce credeţi cǎ mai
trebuie sǎ facem acum?”
Le explic cum se face tasarea solului, udarea,
formarea muşuroiului şi tǎierea pomilor (anexa 3).
„La final, trebuie sǎ verificǎm dacǎ lucrarea fǎcutǎ
este de calitate. Interb elevii: Aveţi idee cum se face
acest lucru?”
Elevii rǎspund şi
Verificarea calitǎţii lucrǎri se face astfel:
noteazǎ atunic când
Dupǎ tasarea pǎmântului, se prinde pomul cu
cǎdem de acord
o mânǎ şi se trage în sus. Dacǎ pomul nu se
asupra rǎspunsului
smulge înseamnǎ cǎ lucrarea este de calitate;
corect.
Pentru verificarea introducerii pǎmântului
între rǎdǎcini, se smulge un pom la întâmplare
şi dacǎ sistemul radicular este curat de
mocirlǎ, înseamnǎ cǎ s-a introdus corect
pǎmânt la nivelul rǎdǎcinilor;
Elevii încearcǎ sǎ
În cazul în care pe unele rǎdǎcini existǎ
rǎspundǎ la întrebare
mocirlǎ înseamnǎ cǎ nu s-a realizat contactul
5. Fixarea şi noteazǎ.
corect cu pǎmânt al rǎdǎcinilor.
cunoştinţelor (5”)