ENERGIA DE LEGĂTURĂ A

NUCLEULUI
   ENERGIA DE LEGĂTURĂ A NUCLEULUI ()
 
Energia de legătură a unui nucleu () este numeric egală cu lucrul mecanic (L) efectuat pentru a desface
nucleul izolat în repaus în nucleonii săi componenți, izolați, în repaus.
La desfacerea unui sistem fizic (nucleu, de exemplu) în părțile componente, are loc o variație a energiei
acestuia, iar lucrul mecanic efectuat măsoară tocmai variația energiei:
(1)
Energia unui sistem fizic aflat în repaus se exprimă folosind formula lui Einstein:

unde este masa de repaus a sistemului.

neutroni

 
𝑊 𝑙𝑒𝑔
protoni
Nucleu izolat Nucleoni izolați
în repaus în repaus
Fig. 1
 Starea inițială (vezi Fig.1) corespunde nucleului izolat în repaus, iar energia acestei stări este:
(2)
unde este masa de repaus a nucleului.
În starea finală nucleul e descompus în Z protoni și (A-Z) neutroni, iar energia nucleonilor izolați în
repaus este:
(3)
unde este masa de repaus a protonului și este masa de repaus a neutronului.
Înlocuind relațiile (2) și (3) în (1), se obține:
(4)
Dacă se exprimă masele nucleonilor și nucleului în unități atomice de masă (u) și se determină produsul
, se obține:
(5)
 DEFECTUL DE MASĂ
 Am demonstrat că energia de legătură a nucleului se poate exprima prin relația (4):

Paranteza din această relație, egală cu diferența dintre masele de repaus ale nucleonilor și masa de
repaus a nucleului, se numește defect de masă ().
(6)
Existența defectului de masă al nucleului este o dovadă a faptului că, la nivel microscopic, masa unui
sistem nu este egală cu suma maselor componentelor sistemului. Adică masa unui nucleu nu este
egală cu suma maselor protonilor și neutronilor care intră în alcătuirea sa. Teoria relativității
restrânse explică această ”abatere” de la legea clasică a conservării masei, evidențiind că oricărei
variații de energie a unui sistem fizic îi corespunde o variație a masei acestuia. Deci, la desfacerea
nucleului în componentele sale, are loc o variație a energiei nucleului. Acestei variații îi corespunde o
variație a masei, adică defectul de masă.

OBS.!!!
 
Orice sistem fizic poate fi caracterizat prin defectul său de masă. Defectul de masă în
cazul sistemelor macroscopice are valori atât de mici încât poate fi neglijat. El nu mai
poate fi neglijat în cazul sistemelor microscopice.
Astfel, de exemplu, defectul de masă al unui atom având masa de repaus este egal cu:

unde este masa de repaus a electronului.

 ENERGIA DE LEGĂTURĂ A NUCLEULUI ȘI
STABILITATEA NUCLEARĂ
 
Descoperirea fenomenului de radioactivitate în 1896 de către fizicianul francez Henri Becquerel a dus, în anii care au
urmat, la concluzia că nucleele unor elemente din sistemul periodic sunt instabile și emit spontan particule (nuclee de ,
electroni, pozitroni, fotoni). S-a încercat explicarea cauzelor pentru care unele elemente sunt foarte stabile (de ex.
nucleele de , , ,...), iar altele se descompun.

Poate valoarea energiei de legătură a nucleului să dea indicații referitoare la stabilitatea unui nucleu?
 implică , sau, dacă avem în vedere relația (1), . Cum orice sistem fizic are tendința naturală de a ocupa stări de
echilibru, în care energia lor este minimă, rezultă că starea spre care tinde nucleul este cea în care energia sa este ,
adică nucleul este ”întreg”, izolat în repaus. Ar rezulta că pentru un nucleu stabil, masa nucleului este mai mică decât
suma maselor nucleonilor componenți. Dar situația aceasta se întâlnește și la nuclee instabile!
 implică , adică starea de echilibru a sistemului este cea în care energia sa este egală cu , deci starea în care
nucleul este desfăcut în protonii și neutronii componenți, izolați în repaus. În această situație, nucleul este instabil.

 Valoarea energiei de legătură crește odată cu creșterea numărului de nucleoni. O

energie de legătură mai mare înseamnă forțe care țin mai strâns nucleonii în cadrul
OBS.!!! nucleului, și, implicit o stabilitate mai mare. Dar valoarea mai mare a energiei de
legătură a nucleelor cu număr mare de nucleoni () nu poate explica instabilitatea
acestor nuclee!
 ENERGIA DE LEGĂTURĂ PE NUCLEON
 O mărime mai potrivită pentru analizarea stabilității nucleare este energia de legătură pe nucleon (). Ea este numeric
egală cu raportul dintre energia de legătură a nucleului și numărul de nucleoni al acestuia:

Energia de legătură pe nucleon ne indică fracțiunea din energia de legătură a nucleului care revine unui nucleon. Cu
cât această fracțiune are o valoare mai mare, cu atât nucleul este mai stabil.

𝐁  (𝐌𝐞𝐕 )
 În Fig.2 este prezentată dependența energiei de legătură pe
nucleon (), exprimată în MeV, de numărul de nucleoni ().
Se constată că:
 Pentru nucleele ușoare având numărul de masă cuprins în
intervalul , valorile energiei de legătură sunt mici și cresc
aproape liniar. Maxime ale energiei de legătură pe nucleon
prezintă așa numitele nuclee par-pare (cu număr par de
protoni și număr par de neutroni): , , , , . Nucleele ușoare
par-pare sunt stabile.
Creșterea energiei de legătură pe nucleon la nucleele ușoare
 𝐀
are loc în procesul de fuziune nucleară.

Fig. 2
Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee ușoare se
contopesc formând un nucleu mai greu și eliberând energie. Acest
proces nu poate avea loc decât în condiții de temperatură foarte
ridicată (milioane de grade): nucleele care se unesc trebuie sa aibă
energie cinetică suficient de mare astfel încât să învingă forțele de
respingere electrostatică dintre ele. Astfel de temperaturi se ating în
miezul stelelor (plasmă termonucleară).
În Fig.3 este reprezentată fuziunea dintre deuteriu și tritiu.
Fig. 3

  Pentru nucleele medii având numărul de masă cuprins în intervalul , energia de legătură pe nucleon este
aproape constantă, valoarea ei medie fiind (vezi Fig.2). Cea mai mare valoare a energiei de legătură pe
nucleon o are nucleul de , care este unul dintre nucleele cele mai stabile cunoscute.
 Nucleele grele au numărul de masă . La aceste nuclee, energia de legătură pe nucleon scade odată cu
creșterea numărului de nucleoni (vezi Fig.2). În categoria nucleelor grele întâlnim multe nuclee instabile.
Toate nucleele cu , numite elemente transuraniene, sunt instabile.
  
Procesele caracteristice nucleelor grele instabile, procese în urma cărora
scade numărul de nucleoni și crește energia de legătură pe nucleon sunt:
a. Fisiunea nucleară. Fisiune nucleară este procesul prin care un nucleu
greu instabil se desface în două nuclee medii eliberând neutroni și o
cantitate de energie. În fig.4 este reprezentată fisiunea stimulată a
izotopului , proces care are loc în reactoarele nucleare. Fig. 4
b. Dezintegrarea α. Prin dezintegrare α, un nucleu greu instabil, emite un
nucleu de , micșorându-și numărul de masă cu patru unități și
”deplasându-se” în sistemul periodic cu două căsuțe spre stânga. În
Fig.5 este reprezentată dezintegrarea alfa a unui izotop al radiului .

Fig . 5

  procesele nucleare de fuziune, fisiune, dezintegrare alfa și în reacțiile nucleare, se

În
conservă atât sarcina electrică a nucleelor (adică numărul de protoni ) cât și numărul total de
nucleoni ().
Astfel, la dezintegrarea α a izotopului , se observă că sarcina totală a nucleului inițial este
OBS.!!! egală cu suma sarcinilor nucleelor ce rezultă din dezintegrare, adică: . La fel numărul de
nucleoni existent inițial este egal cu suma numerelor de nucleoni ale produșilor de
dezintegrare: .
 PROBLEME REZOLVATE

 
Problema nr.2/111 din manual
Confirmați sau infirmați raționamentul următor: ”Energia de legătură a nucleului de este .
Energia de legătură a nucleului este . Nucleul de uraniu este mai stabil decât nucleul de fier.”
REZOLVARE:
Raționamentul este FALS, deoarece compară energiile de legătură pentru două nuclee și nu energiile de
legătură pe nucleon.
Dacă determinăm energiile de legătură pe nucleon, obținem:

Se constată că , deci izotopul este mai stabil decât izotopul .

Uraniul face parte din categoria nucleelor grele instabile, iar nucleul de fier din categoria nucleelor
medii, care sunt mai stabile. Nucleul izotopului are cea mai mare energie de legătură pe nucleon, fiind
un nucleu stabil.
 
Problema nr.9/111 din manual
Se dau masele nucleare ale izotopilor și și .
a. Calculați în MeV energiile de legătură pe nucleon ale celor doi izotopi.
b. Ce energie este necesară pentru a extrage un proton din ? Se cunoaște .
c. Ce energie este necesară pentru a extrage un neutron din ? Se cunosc: și .
REZOLVARE:
a. Determinăm energiile de legătură pe nucleon:

Se observă că , deci izotopul este mai stabil decât izotopul (care se dezintegrează emițând pozitroni)
b. Prin extragerea unui proton din , are loc următoarea transformare nucleară: și energia necesară acestui proces, se
determină la fel ca energia de legătură a unui sistem care, în loc de protoni și neutroni conține un proton și un nucleu
de :

c. Prin extragerea unui neutron din , are loc următoarea transformare nucleară: . Energia necesară pentru acest
proces este:

CONCLUZIE: Dacă un nucleu X se poate desface în două particule a și b: , energia necesară extragerii particulei a (b)
din nucleu, adică energia de legătură a particulei respective în nucleu este egală cu:
 SURSE DE INFORMAȚII

 R. Ionescu-Andrei, C. Onea, I. Toma, Fizică – Manual pentru clasa a XII-a,

Grup Editorial ART, 2006
 http://www.phys.ubbcluj.ro/~grigore.damian/cursuri/fn/curs5.pdf
 https://www.toppr.com/content/concept/nuclear-binding-energy-210535/