Pentru explicarea stabilităţii nucleelor,

trebuie admis că în interiorul lor, pe lângă

forţele de respingere electrostatică dintre
protoni mai există şi forţe de atracţie între
nucleoni, mai puternice ca primele. Acestea
sunt forţe de natură specială, sunt forţe de
schimb. Forţa de schimb este o forţă al
cărei rezultat este schimbarea identităţii
dintre particulele ce interacţionează
 În teoria cuantică forţele electrostatice sunt
interpretate ca fiind date de un schimb de fotoni între
particulele electrizate. O interpretare analoagă s-a dat
şi forţelor nucleare : după cum interacţiunea dintre
sarcinile electrice se realizează prin intermediul
câmpului electromagnetic, interacţiunea dintre
nucleoni este determinată de existenţa unui câmp
special, câmpul mezonic.

Yukawa a fost cel care în 1935

a introdus teoretic noua
particulă, mezonul şi , prin al
cărei schimb între nucleoni se
explică forţele nucleare.
 Mezonii au fost puşi în evidenţă pentru prima oară în
1947, în straturile superioare ale atmosferei, iar astăzi
sunt obţinuţi şi pe cale artificială prin bombardarea
nucleelor cu electroni sau cu protoni rapizi – 300-
400MeV.

Forţele nucleare au câteva propietăţi specifice,

găsite pecale
15
experimentată, - au raza de acţiune foarte
mică: 10 m; sunt forţe de saturaţie, fiecare nucleon
interacţionând numai cu un număr limitat de alţi
nucleoni. În caz contrar energia de legătură a nucleului
ar fi proporţională cu numărul de perechi ce
interacţionează, deci ar fi o funcţie pătratică de A şi nu
liniară, cum dovedeşte experienţa;-sunt independente de
sarcină, manifestându-se la fel între 2 protoni, 2
neutroni, sau un proton şi un neutron.
Modelul picăturii
 Tensiunea superficială împiedică ruperea
picăturii. Dacă ea intră în vibraţie şi se gâtuieşte
într-un loc, suprafaţa poate creşte aşa de mult,
încât se produce ruperea cu scădere de energie.
 Propietăţile nucleelor constatate experimental
au putut fi explicate cu ajutorul anumitor modele
structurale.

Modelul picăturii se bazează pe anumite

analogii între nucleu şi o picătură de lichid: forţele
de coeziune ale lichidului şi forţele nucleare sunt
forţe de saturaţie; energia nucleonilor de la
suprafaţa nucleului, proporţională cu pătratul
razei, este analoagă cu energia datorată tensiunii
superficiale proporţională cu suprafaţa picăturii.
Densitatea nucleului ca şi a picăturii este
independentă de dimensiunile sale.
 Prin acelaşi mecanism se
explică fisiunea nucleară:
nucleul îşi păstrează forma
sferică atâtă vreme cât forţele de
respingere electrostatică dintre
protoni nu depăşesc forţele de
tensiune produse de atracţia
unilaterală a nucleonilor de la
„suprafaţă” spre interiorul
nucleului.
Prin pătrunderea unei
particule de energie mai mare în
nucleu, echilibrul forţelor este
perturbat, nucleul începe să
oscileze, se deformează şi se
desface în final în două
fragmente.
 Modelul picătura explică şi emisia
radiaţiilor corpusculare de către nucleu. O
particlă din nucleu care primeşte o energie
mai mare ca energia ei de legăturăm,
poate părăsi nucleul, la fel cum moleculele
lichidului cu energie cinetică mai mare ies
din lichid prin evaporare.
Fenomenul de fisiune nucleară a
nucleului de uraniu 235 cu
modelul ,,picătură”
-AeL-
Modelul păturilor nucleare
 Neajunsul modelului este ca el descrie nucleul ca
fiind lipsit de structura, o simpla ingramadire de nucleoni
intre care se manifesta forte de interactiune. Dar in natura
ecista nuclee care, desi cu acelasi numar de protoni si
neutroni, au proprietati radioactive diferite, deci neaparat
aranjamentul nucleonilor in interior trebuie sa fie diferit.
S-a constatat ca cele mai raspandite si stabile nuclee din
natura sunt cele ale elementelor
4 16 29 40 88
2 He ( 2 n , 2 p ), 6 O (8n ,8 p ), 40 Ca ( 20n, 20 p ) 28 Ni (32n , 28 p ), 38 Sr (50n,38 p ),
adica se poate afirma ca abundenta si stabilitatea
elementelor prezinta un maxim local pentru numere
“magice”: 2, 8, 20, 50, 82, 126.
 Aceste constatari au fost explicate cu ajutorul unui
alt model, modelul in paturi, conform caruia nucleonii sunt
distribuiti pe diferite paturi energetice, analoage celor ale
atomului. Fiecare nucleon este caracterizat de numere
cuantice ca si electronul in atom. Numarul nucleonilor din
paturile successive, coincide cu numere magice. Modelul
in paturi a fost folosit cu success in explicarea izomeriei
radioactive, a dezintegrarii:β si ȋn studiul reactiilor
nucleare.
Ocuparea nivelurilor energetice
de către protoni şi neutroni
-AeL-