CATALIZA ETEROGEN

In cataliza eterogena reactantii sunt in alta faza decat catalizatorul, care este in
general solid. Reactia se petrece la interfata. Molecula de reactant adsorbita este legata
puternic de suprafata (chemosorbita) si are o comportare diferita de cea in stare libera.
Pentru ca reactia sa aiba loc trebuie ca cel putin unul din reactanti sa fie adsorbit. Din
aceasta conditie rezulta importanta existentei unei suprafete pe care sa fie depus
catalizator, care trebuie sa fie cat mai mare (rugoasa).
Exemple de reactii catalizate eterogen:
-obtinerea H2SO4 prin procedeul cu contact cu cataliztor de fier depus pe diferiti oxizi
-hidrogenarea si dehidrogenarea catalitica a compusilor organici (Sabatier 1896)
-sinteza NH3 (Haber-Bosch 1908; premiul NOBEL in 1914)
-reformarea catalitica
-sinteza polietilenei de joasa presiune Ziegler-Natta: premiul NOBEL in 1953
Teoria catalizei eterogene nu este incheiata! Exista multe relatii empirice. De
exemplu in procedeul Haber-Bosh au fost testati peste 20000 catalizatori, procesul de
cataliza are loc pe anumiti centri activi; nu toata suprafata catalizatorului are rol in
cataliza numai o fractiunea sa acoperirea completa cu unele gaze prin adsorbtie sa nu
influenteze actiunea catalitica, in timp ce urme din alte substante pot otravi catalizatorul.
Selectivitatea catalizatorilor se explica tot pe baze chimice. De exemplu, pornind
de la acelasi reactant (etanol) se poate produce o reactie (1) sau alta (2) in functie de
catalizatorul folosit (cupru sau aluminiu)
Exemplu

C2 H5 OH

C2 H4 + H2O

(2)

C2 H5 OH

C H3 CHO + H2

(3)

Selectivitatea este o indicatie asupra interactiunilor specifice dintre reactant si catalizator,

cu formarea unui complex activat care se poate descompune usor. Pe aceasta cale energia
de activare a reactiei se micsoreaza ceea ce determina cresterea vitezei de reactie.

Fig. 1. Profilul energetic al reactiei AP desfasurate fara

catalizator (curba superioara) si in prezenta unui catalizator eterogen C.
Profilul energetic al reactiei catalizate A+CP+C contine atatea unde (3) cate procese
sunt implicate (adorbtie, reactie, desorbtie):
1. Reactantul A se adsoarbe pe catalizator. Procesul de adsorbtie fiind exoterm,
efectul termic alimenteaza reactia si micsoreaza energia de activare;
2. Se formeaza apoi complexul activat (AC) dintre A si catalizatorul C pe care A
este adsorbit. Acesta se dezactiveaza sub forma de produsi de reactie adsorbiti
(PC)ads;
3. Are loc desorbtia produsilor.
Activitatea catalitica ar trebui definita ca raportul dintre constanta de viteza a reactiei
in prezenta catalizatorului (kc) si cea in absenta acestuia (k0).

(3)
mod de calcul nu este practic deoarece constantele de viteza in cele doua cazuri sunt greu
de determinat. De aceea activitatea catalitica se defineste tehnic ca fiind raportul (4)
dintre numarul de moli de produs si cantitatea de catalizator folosit:

(4)
catalizatorii trebuie sa aiba o suprafata specifica cat mai mare, ceea ce impune prepararea
lor sub forma fin divizata. In aceasta forma ei nu au insa rezistenta mecanica suficienta
pentru a rezista presiunii straturilor superioare (greutatii proprii). De aceea, majoritatea
catalizatorilor se depun pe un suport poros (silicagelul, alumogelul, silicoaluminatii,
carbunele activ, etc.), care isi pastreaza forma la presiuni si temperaturi inalte.
Viteza reactiilor catalizate eterogen

Marirea vitezei de reactie in procesele catalizate se datoreaza scaderii energiei de activare

a reactiei. Mecanismul unei reactii catalizate eterogen cuprinde urmatoarele etape:
1. difuzia reactantilor catre suprafata catalizatorului;
2. adsorbtia reactantilor, concomitenta cu activarea acestora pe baza caldurii
degajate la adsorbtie ;
3. reactia chimica la suprafata catalizatorului ;
4. desorbtia produsilor formati in reactie;
5. difuzia produsilor de pe suprafata catalizatorului in masa de reactie.
1 si 5 sunt transferuri de masa; 2,3,4 sunt fenomene de suprafata redate in Fig. 1. Etapa
lenta dintre 1 5 va fi determinanta de viteza pentru intregul proces. In general se
considera ca etapele 3 si 4 determina viteza procesului global.
a) Pentru reactii monomoleculare:
Aprodusi
viteza de reactie este proportionala cu concentratia substantei adsorbite, deci cu gradul de
acoperire , conform relatiei (5). Inlocuind pe din izoterma Langmuir se obtine
dependenta vitezei de reactie catalizata eterogen de presiune si de constanta de adsorbtie
b.

(5)

(6)
Se disting doua cazuri:
La presiune mica sau adsorbtie slaba (bP), ecuatia (6) se simplifica sub forma (7)
indicand o cinetica de ordinul I, ca in figura 2a.
(7)
Exemple: disocierea unor gaze sub actiunea catalizatorilor solizi de sticla sau
portelan:
PH5PH3+H2;

AsH3As+3H2/2;

La presiune mare si adsorbtie puternica (bP), ecuatia (7) devine (8) indicand o
cinetica de ordin zero, ca in figura 2b.
(8)

Exemplu: disocierea HI pe catalizator de aur.

a)

b)

Fig. 2. Curbe cinetice pentru o reactie de ordin 1 catalizata eterogen cu adsorbtie

Langmuir la presiuni reduse (a) si ridicate (b).
a) Reactiile bimoleculare catalizate pot fi reprezentate prin schema:

Daca ambele gaze se adsorb pe catalizator si reactioneaza la suprafata acestuia, viteza de

reactie va fi proportionala cu concentratiile de suprafata a celor doua gaze adsorbite (A
B):
(9)
Inlocuind gradul de acoperire al fiecarui gaz dupa relatia Langmuir (10, 10) rezulta
expresia vitezei de reactie (11).

(10)

(10)

(11)
In practica se pot intalni multe situatii particulare ale relatiei (11):

Daca gazele se adsorb slab (

) rezulta (12) indicand o cinetica de
ordinul 2 (ca de exemplu la oxidarea NO pe sticla):
(12)

Daca unul din reactanti (A) este slab adsorbit (

) rezulta (13) care
arata ca viteza este proportionala cu presiunea gazului A, dar la varierea presiunii
gazului B viteza trece printr-un maxim ca in figura 3. Un exemplu este reactia
(14).

(13)
(14)

Fig. 3. Dependenta vitezei de reactie de presiune (PB) in conditiile ecuatiei (13).

Daca gazul A se adsoarbe puternic (

) viteza de reactie este invers
proportionala cu presiunea gazului puternic adsorbit si direct proportionala cu
presiunea gazului slab adsorbit (15). De exemplu in reactia (16), CO este puternic
adsorbit si incetineste viteza de reactie.

(15)

(16)

Daca reactia are loc intre moleculele gazului A adsorbit, catalizator si moleculele de B
din faza gazoasa, viteza de reactie va fi proportionala cu A si PB, viteza variind dupa o
izoterma Langmuir atat in raport cu PA cat si cu PB.

(17)

Daca reactia are loc intre molecule adsorbite pe pozitii superficiale diferite
(necompetitiv), la echilibru gradul de acoperire individual nu depinde de prezenta
celuilalt gaz si se obtine o expresie (18) diferita de cea pentru adsorbtia competitiva (10).
Un exemplu este reactia gazului de apa pe wolfram.

(18)
Energia de activare si rolul difuziei in cataliza eterogena
Considerand dependenta Arrhenius constantei de viteza de temperatura, se obtin
urmatoarele relatii:

La presiuni scazute sau la absorbtie slaba, s-a aratat ca viteza procesului este data de
relatia (6) b are semnificatia constantei de echilibru pentru procesul de
adsorbtie/desorbtie (b = ka/kb), variatia lui cu temperetura este data de relatia (19), unde
reprezinta efectul termic exoterm al adsorbtiei.

(6)
(6)

(19)
Exprimand variatia cu temperatura a constantei de viteza a reactiei globale (dlnk/dT)
(20) se pot separa contributiile pentru reactie (dlnk/dT) si adsorbtie (dlnb/dT). Rezulta
urmatoarea legatura intre constanta de viteze a reactiei catalizate heterogen (k) si
constanta de adsorbtie () precum si relatia care da energia de activare catalitic ().

(20)

(21)

Viteza procesului catalizat este determinata de energia de activare aparenta E care este
egala cu energia de activare reala a reactiei chimice E diminuate cu caldura de adsorbtie a
reactantilor, asa dupa cum rezulta si din profilul energetic al reactiilor catalizate la
presiuni mari se aplica relatia v=k (8) si energia de activare aparenta este egala cu
energia de activare reala unei reactii inhibate ,energia de activare este modificata de
energia de adsorbtie a inhibitorului considera cazul unui reactant care se adsoarbe slab
,iar inhibitorul se adsoarbe puternic (otraveste catalizatorul). Constanta de echilibru in
procesul de adsorbtie al inhibitorului variaza cu temperatura dupa relatia (22), -i fiind
caldura de adsorbtie a otravii.

(22)
Rezulta in mod similar relatia (23) din care reiese ca energia de activare a procesului
global E creste (E = E - ), intrucat este necesara desorbtia inhibitorului pentru a fi
posibila reactia moleculelor de reactant.

(23)
Variatia cu temperatura a vitezei de reactie are o deosebita importanta practica deoarece
permite sa se stabileasca din date experimentale daca o reactie eterogena este controlat
cinetic sau difuzional ca energia de activare a reactiei este mare (de ordinul zecilor de
kcal/mol), viteza de reactie creste foarte mult cu temperatura. Difuzia avand energie de
activare mica (cateva kcal/mol) depinde mai putin de temperatura. Un exemplu este
dependenta log k(1/T) in cazul oxidarii acetilenei cu peroxid de mangan pe catalizator de
Ag schematizata in Fig. 4. Pe portiunea AB, k (lg k) variaza putin cu T. La aceaste
temperaturi (ridicate) reactia este foarte rapida, in timp ce difuzia este mai lenta (mai
putin influentata de T), procesul in ansamblu este controlat difuziv (panta mica). La
temperaturi foarte mici, pe portiunea CD (1/T ), reactia devine mai lenta decat difuzia
proces controlat cinetic. Domeniul BC este un domeniu intermediar.

Cataliza eterogene are aplicatii ca schimbatori de ioni: anioniti si cationiti (purificarea

apei) si cromatografia pe hartie (compusii se dispun pe coloana in ordinea tariei
desorbtiei lor).

FACULTATEA DE CHIMIE INDUSTRIALA SI INGINERIA MEDIULUI

PROIECT DE DIPLOMA
TEHNOLOGIA ACIDULUI GLUTAMIC
SA SE PROIECTEZE O INSTALATIE DE FABRICARE, IN FLUX CONTINUU PRIN
PROCEDEU FERMENTATIV, A ACIDULUI GLUTAMIC DE PURITATE 95%, CU O
CAPACITATE DE 54KG/SARJA

SCURT ISTORIC

In structura substantelor proteice au fost identificati frecvent 20 de aminoacizi denumiti

din acest motiv aminoacizi naturali. Alaturi de ei pot sa apara si asa numitii 'aminoacizi
ocazionali', care fie ca apar in cantitati mai mici, fie ca fac parte numai din compozitia unor
anumite proteine, fie ca se gasesc sub forma libera in tesuturile animale si vegetale.
Aminoacizii naturali sunt compusi organici cu functiuni mixte care contin gruparea
functionala carboxil (-COOH) si gruparea functionala amino (-NH2). Dintre acesti
aminoacizi, noua nu pot fi sintetizati de catre organismele animale, ei trebuie introdusi in
organism o data cu hrana.[ 3 ]
Cele patru gusturi fundamentale sunt: acru, amar, dulce si sarat. Pe langa acestea
gastronomia japoneza a adaugat 'umami', gustul de carne. Acesta este dat de
monoglutamatul de sodiu, aroma artificiala comercializata uzual. Acidul L-glutamic a fost
obtinut in anul 1866 de catre Ritthansen prin hidroliza glutenului, iar in 1890 Wolff
realizeaza sinteza acidului D si L-glutamic din acid levulinic. Mai tarziu(1908), Ikeda
obtine acid L-glutamic prin hidroliza la cald a unor alge(laminaria) si constata ca acestui
acid i se datoreaza gustul placut al algei.[ 6 ]
Acidul glutamic, ca toti aminoacizii este o substanta amfotera, care dizolvata in
apa, poate forma anioni si cationi alaturi de ioni de H+ si HO- eliberati simultan. Avand
grupari aminice si carboxilice formeaza ioni bipolari prin neutralizare interna. Solubilitatea
sa creste o data cu deplasarea pH-ului in mediu acid sau bazic. In mediu acid acidul
glutamic este solubil in apa sub forma de clorhidrat, iar in mediu bazic sub forma de sare.
[ 1 ] Denumirea sa provine de la glutenul cerealelor(graului), din care a fost extras prima
data. Se gaseste in cantitati mai mari sau mai mici in diverse alte subproduse proteice :

9.5% in -globulina serica umana ;

12.2% in albumina serica bovina ;

20% in miozina ;

18.2% in -cazeina ;

22% in zeina porumbului ;

peste 25% in glutenul graului

mari cantitati in proteinele de soia.[ 4 ]

PARTEA I : CONSIDERATII TEORETICE

I.1. Fisa tehnica a produsului

Denumire chimica :
- IUPAC: acid 2-aminopentadioic ;
- acid -aminoglutaric ;

Denumire comerciala : acid glutamic

Formula moleculara : C5H9NO4

- forma desfasurata : COOH-CH2-CH2-CH-COOH
NH2

Masa moleculara : M= 147,13g/mol;

Densitate: = 1,4601g/cm3;

Punct de topire: pt= 225-227C;

Constante de disociere : pKa : 2,16

4,15
9,58

PH-ul izoelectric: 3,22

Solubilitatea in apa: - in mediu acid este solubil in apa sub forma de clorhidrat ;
- in mediu bazic este solubil sub forma de sare ;

Solubilitatea in alcool etilic: - insolubil in alcool etilic absolut si in eter[ 2 ]

Aspect : produs solid, sub forma unei pulberi albe, cristaline cu gust acru si fara
miros.[ 1 ]
I.2. Metode de obtinere

Exista patru procese pentru producerea aminoacizilor: extractia, sinteza

chimica, fermentatia si cataliza enzimatica. Fermentatia si cataliza enzimatica
folosesc toate celulele: bacterii, drojdii si celule active componente(enzime).
Cu toate ca acum este posibila sinteza tuturor aminoacizilor naturali prin
metode microbiologice, procesele fermentative care utilizeaza specii modificate
genetic de inalta performanta isi gasesc un larg domeniu de aplicatie industriala
numai pentru sinteza acidului L-glutamic si L-lisinei.
Pentru obtinerea acidului L -glutamic se folosesc trei grupe de
metode[ 6 ]:
1. extractia din surse naturale ;
2. sinteze chimice ;
3. biosinteza.
1. Extractia din surse naturale
Se folosesc lesiile de la fabricile de zahar, deseurile de la fabricile de amidon din
grau sau porumb si deseurile de origine animala( caseina ), care se supun hidrolizei in
vederea eliberarii acidului glutamic si apoi separarea lui.
Hidroloza acida a proteinelor( caseina, gluten) se realizeaza prin fierbere
indelungata cu acid sulfuric( H2SO4) sau clorhidric(HCl) urmata de neutralizare cu hidroxid
de calciu Ca(OH)2 pentru indepartarea acidului sulfuric sub forma de sulfat, iar dupa
filtrarea sulfatului se indeparteaza ionii de calciu cu acid oxalic. Solutia apoasa se
concentreaza la vid, iar dupa racire cristalizeaza cristalizeaza acidul L-glutamic care se
purifica prin recristalizari repetate.
Un alt procedeu de fabricare care foloseste ca materie prima deseurile de la fabricile
de zahar prin hidroliza alcalina duce la obtinerea acestui aminoacid. Prin acest procedeu se
fabrica in Franta, anual, peste 3000 tone.[ 1 ]
2.Sinteza chimica :

Pentru obtinerea prin sinteza a acidului L-glutamic se foloseste metoda care utilizeaza
ca materie prima acrilonitrilul. Prin sinteza, plecand de la acrilonitril s-au obtinut in anul
1963, 4800tone/an, iar in 1970 12000tone/an.[ 1 ]

Schema de principiu a acestui procedeu este Figura 1.

Figura 1: Sinteza chimica a acidului glutamic

In metodele de sinteza rezulta intotdeauna un racemic.

2.

Biosinteza

Procedeul de biosinteza foloseste ca surse de carbon: - glucoza

- zahar
- amidon
- hidrolizate de amidon
- surse de azot( uree sau saruri de amoniu)
- microelemente
Pe aceste medii se cultiva microorganismul Micrococcus glutamicus, principalul
producator al acidului L-glutamic. Deasemenea s-au studiat si alte surse de carbon: acidul
acetic, esteri organici si hidrocarburi alifatice, la care se adauga surse de azot si saruri
minerale. Cele mai bune rezultate s-au obtinut la utilizarea n-parafinelor cu 12-17 atomi de
carbon. S-a plecat de la acidul -ceto-glutaric, intermediar an ciclul Krebs, produs prin
conversia zaharului si s-a supus procesului de transaminare. Enzima care catalizeaza aceasta
reactie este mult raspandita in tesuturile animale, vegetale si microorganisme.[ 5 ]
COOH
NH3 + C=O

COOH
+

NADPH + H+

CH-NH2

NADP+ + H2O
CH2
CH2
COOH
acid -cetoglutaric

CH2
CH2
COOH
acid glutamic

Plecand de la mecanismul de biosinteza au fost propuse doua procedee:

1. intr-un singur stadiu, in care acidul glutamic este produs direct in biomasa de
catre un singur tip de microorganisme;

2. in doua stadii, se obtine mai intai acidul -cetoglutaric care este transformat in
acid glutamic, fie cu ajutorul unui alt microorganism, fie prin metode enzimatice.[ 1 ]
I.3. Proprietati fizice
-aminoacizii sunt substante de culoare alba, cristaline, sunt relativi stabili la
caldura, in general descompunandu-se la 250-300C. Aminoacizii sunt insolubili in solventi
nepolari si de obicei nu sunt foarte solubili in cei polari; singurii aminoacizi care sunt solubili
in alcool sunt hidroxiprolinele si prolinele. Solubilitatea in apa depinde de pH, ea fiind
minima in punctul izoelectric. Solubilitatea minima in punctul izoelectric ajuta la purificarea
si recristalizarea aminoacizilor. Desi unii aminoacizi au gust dulceag, nici unul din ei nu are
'glutame taste' (gustul glutamic) sau proprietatea specifica aromei asociata cu acidul
glutamic.[ 17 ]
Stereochimie:
Cu exceptia glicerinei, toti aminoacizii naturali au o compozitie chirilica si ocupa 2
forme enantiomerice. Prefixele L si D redau configuratia absoluta, legata de -carbon cu
referire la forma stereochimica si relatia lor cu L si D glicerinaldehida. Determinarea
polarimetrica a rotatiei specifice [ ]tD poate fi folosita pentru a diferentia cei 2 enantiomeri
si puritatea optica.
COOH

COOH
H2N

R
L aminoacid

NH2

R
D aminoacid

Acidul glutamic se prezinta sub forma unei pulberi albe, cristaline, un aminoacid
care in conditii normale are gust acru. Conform datelor din literatura, principalele
proprietati ale acidului glutamic sunt: - rotatia specifica in apa : [ ]tD = 11.5;

- solubilitatea in apa( g/100ml apa): 0.864

Doua benzi IR sunt caracteristice aminoacizilor la 1560-1600 cm-1 (-COO) si
3070 cm-1(-NH3). Aceste benzi sunt 'probe' pentru a determina natura bipolara a unui
aminoacid.
I.4. Proprietati chimice
Aparitia in microorganisme a acidului glutamic este o consecinta a degradarii
oxidative a zaharurilor conform ciclului Krebs. Acidul -cetoglutamic sub actiunea glutamatdehidrogenazei si a ionilor NH4+ da acidul L(+)-amino-glutaric, acidul glutamic natural :
+ NH3
HOOC-CH2-CH2-CO-COOH

HOOC-CH2-CH2-

CH(NH2)-COOH
- NH3
Acidul glutamic si glutamina sunt implicati in numeroase reactii catabolice,
conducand la biosinteza unui numar mare de substante celulare. Acidul participa la reactii
de transaminare a cetoacizilor, facand legatura cu metabolismul glucidelor prin acidul cetoglutaric, un intermediar al ciclului Krebs. Biosinteza acidului glutamic se petrece la
majoritatea organismelor prin aminarea acidului -cetoglutaric, sub actiunea L-glutamat
dehidrogenazei localizata in citoplasma.
NH3 + Acid -cetoglutaric+NADPH+H Acid glutamic +NADP+ + H20

Acidul glutamic dehidrogenat, prezent in drojdie si bacterii, in colaborare cu coenzima I

(plante) sau coenzima II (drojdie), transforma L(+) acidul glutamic in -cetoacid glutamic:

HOOC-(CH2)2 -CH(NH2)COOH HOOC(CH2)2COOH NH4

Glutamina este sintetizata din acidul glutamic, sub actiunea glutamin sintetazei. [5]
NH3 + Acid glutamic + ATP

Glutamina + ADP + H3PO4

Intermediar se formeaza acid - glutamic fosforic:

In afara reactiei de transaminare, acidul glutamic si glutamina mai poate suferi si alte transformari. De exemplu biosinteza
prolinei si hidroxipolinei pornesc de la acidul glutamic :

Transformarea acidului glutamic in prolina implica reducerea gruparii carboxil

din pozitia la o aldehida, urmata de formarea unei baze Schiff interne prin a carei
reducere se obtin moleculele de prolina. In fond prolina se sintetizeaza din acid glutamic
prin parcurgerea in sens invers a reactiei din calea metabolica degradativa, dar evident cu
anumite diferente[ 3 ]. Sinteza microbiologica a aminoacizilor este o biosinteza ce
utilizeaza intregul complex enzimatic al microorganismelor.
Cataliza enzimatica, dimpotriva utilizeaza enzime specifice sau sisteme
enzimatice. Cataliza enzimatica este avantajoasa in cazurile in care L-aminoacizii pot fi
produsi din precursori necostisitori cu specificitate mare intr-un proces cu operare
continua. Hidroliza stereospecifica cu cataliza in prezenta acilazei a N-acetil -D, Laminoacid este utilizata pentru a sintetiza alanina, valina, metionina, fenilalanina si
triptofanul.
Enzima este reciclata fie prin legarea ei de catre un purtator si desfasurarea
reactiei intr-o coloana [ 12 ] sau intr-un reducator inelar, implicand un filtru cu membrana
pentru a retine enzima dizolvata in sistem [ 7 ].
Rezolutia enzimatica poate fi competitiva numai atunci cand este cuplata cu o
racemizare eficienta, fie catalitica, fie enzimatica.

Conversia enzimatica a -oxo-aminoacizilor la -aminoacizi, de exemplu,

folosind dehidrogenaze L-aminoacizi specifici, cofactori de regenerare sau folosind
transaminaze, este destul de promitatoare, avand in vedere ca aceste sisteme enzimatice
s-au dovedit a fi stabile in procese continue.
Acidul glutamic se poate obtine si din derivati ai acidului malonic; esterii acidului
malonic pot fi alchilati. [ 14 ]

I.5. Utilizari
Folosit initial numai in industria alimentara drept aromatizant(in supele
concentrate), acidul glutamic este astazi si un valoros medicament utilizat in tratamentul
unor afectiuni ale sistemului nervos central. Acidul glutamic este necesar pentru
dezvoltarea lactobacililor, amestecul acestui acid si 'asparagin' inlocuiesc amida nicotinei
in dezvoltarea Bacteriei dysenteriae si celelalte organisme. Acidul glutamic are 10 celule
diferentiale, acestea activeaza metoda de 'invatare' pentru sobolani, face parte din reactiile
de transaminare. Este benefica in tratamentul 'petit mal' si atacuri nervoase. Sarea din
acidul glutamic este unica, aroma din carne este perceptibila in 3000 parti higroscopice.
[ 14 ]. Acidul glutamic este prezent intr-o mare varietate de alimente ca: peste, oua, carne
si este responsabil pentru unul din cele 5 gusturi principale ale omului.
Productia acidului glutamic pentru comercializarea gluten monosodiului
utilizeaza mai multe proteine hidrolizate, care sunt necesare pentru producerea altor
aminoacizi individuali. Asadar este folosit in industria alimentara si farmaceutica sub

forma de saruri de sodiu, pentru aromatizarea supelor concentrate, stimularea secretiei

gastrice, ameliorarea activitatii sistemului nervos central si a ficatului cirotic.
PARTEA II : PROIECTAREA TEHNOLOGICA
II.1. Justificarea procesului tehnologic
Din cele trei metode de obtinere a acidului glutamic : extractia din surse
naturale, sinteze chimice si biosinteza, prima se obtine la un randament scazut( se
consuma 12 tone gluten din grau sau 18 tone gluten din soia pentru o tona acid, iar
instalatiile mari utilizate fac ca acest procedeu sa fie scump, deci putin utilizat. In urma
sintezelor chimice intotdeauna rezulta un racemic, iar separarea izomerilor ridica multe
probleme tehnologice care au ca efect scumpirea produsului sintetizat, deci nici metoda
ce utilizeaza ca materie prima acrilonitrilul nu este cea mai indicata.
Procedeul de biosinteza este cel mai utilizat, el permite obtinerea produsului la
un pret de cost mult mai mic, comparativ cu celelalte metode. Asadar, el este cel mai
rentabil. Productia acidului L-glutamic prin procedeul de biosinteza a crescut mereu,
ajungand in anul 1966 sa reprezinte 84% din productia totala, iar in anul 1970 peste 88%.
Odata cu cresterea acestei productii au scazut costurile acidului L-glutamic cu peste 60%.
Randamentele obtinute in prodesele de fermentatie directa variaza intre 24-54%
fata de continutul de zahar, iar concentratia finala a acidului L- glutamic in biomasa e
cuprinsa intre 5-80g/l, functie de compozitia mediului de cultura.[ 1 ]

II.2. Mecanismul biochimic al procesului

Procedeul cu cea mai mare pondere industriala de obtinere a acidului glutamic
este biosinteza. Aparitia in microorganisme a acidului glutamic este o consecinta a
degradarii oxidative a zaharurilor conform ciclului Krebs. Acidul -cetoglutamic sub

actiunea glutamat dehidrogenazei si a ionilor de amoniu da acidul L(+) -amino-glutaric,

adica acidul glutamic natural:

Acidul glutamic este un factor de transaminare. Sub actiunea glutamat

transaminazelor actioneaza asupra cetoacizilor corespunzatori cu formarea cisteinei,
glicinei, leucinei, tirozinei transformandu-se in acid cetoglutaric. Se acumuleaza in unele
microorganisme prin legarea la acidul folic a 3 resturi glutamil( Corynebacterium) sau 7
resturi( drojdia de bere), probabil forma de depozitare a reactivului de transaminare.
Procedeul de transaminare este reprezentat astfel :

Acidul glutamic este unul din cei mai importanti donori de grupe aminice in
procesul de transaminare la nivel celular, favorizand aparitia altor aminoacizi.

II.3. Caracterizarea materiilor prime

Melasa [17]

Compozitia chimica a melasei variaza in functie de o serie de factori, printre care

se mentioneaza calitatea sfeclei, procesul tehnologic aplicat in fabricile de zahar, etc.
Compozitia melaselor este urmatoarea (in %)
-polarizatie directa

43,2-54,00

-brix refractometric 1:1

75,5-86,40

-puritate aparenta

56,4-66,85

-umiditate

14,6-29,15

-zahar invertit

0,11-1,80

-CaO (cu sol sapun)

0,14-1,37

-cenusa sulfitica

7,60-12,33

-azot total

1,34-2,41

-S02

0,01-0,08

-pH

6,0-8,56

Caracteristicile termofizice sunt date in functie de temperatura astfel la: t=20,

=1430

Extractul de porumb (siropul de porumb)

Se obtine din apele de inmuiere a cerealelor (mai ales porumb) din procesul de

obtinere a amidonului industrial si a fungilor de porumb, prin concentrare la cald, filtrare

si sterilizare cu bioxid de sulf. Este o sursa foarte echilibrata de C,N,S, saruri minerale.

Utilizarea sa a produs o spectaculoasa marire de randament in biosinteza

penicilinei (1943) si s-a impus apoi in intreaga industrie de biosinteza, ca ingredient
principal al mediilor de cultura. Este un lichid vascos, brun, cu un continut de cca 4%
azot aminic, corespunde unei cantitati de 4042% proteine, formata din 25% alanina, arginina si acid glutamic, fiecare cu cate 8%,
leucina 6%, fenil-alanina 2%, prolina 5%, izoleucina, valina si treonina cate 3,5%
metionina si cistina cate 1%.
Mai contine 15-30% acid lactic, 3% fosfor, 1% calciu si 15% potasiu, vitaminele
B2, B6, PP, biotina, pantotenat, gume polizaharidice. [ 6 ]
Micrococcus glutamicus
Practic toate microorganismele produc acid glutamic, dar putine in cantitati
suficient de mari si in conditii selective. Mai productive sunt Brevibacterium
amynophylum, diverse varietati de Micrococcus glutamicus si Carynebacteryum
glutamicum, dar si Esteria Coli, Bacillus subtilis, etc.
Cultivarea Micrococcus glutamicus pe un mediu de glucoza 10% necesita o
concentratie optima de biotina de 2,53%
Marirea si reducerea acestei concentratii face ca raportul intre cantitatea de
aminoacizi continuti intra si extra celular sa varieze de la 12 la 0,3.
Pe medii naturale sarace in biotina cantitatea de aminoacizi trecuti in mediu
este si de 200 de ori mai mare decat cele bogate in aceasta vitamina.
Componentele naturale si vegetale ale mediilor de cultura contin mari
cantitati de biotina. Se impune folosirea unui mediu de cultura sintetic si folosirea
inhibatorului natural al biotinei-alcoolul palmitic. [4]
Ureea [17]
Formula moleculara

: CH4 N2 O;

Formula structurala

Masa moleculara relativa:

Aspect :

60,05

cristale fine

Culoare : alba
Umiditate, %max: 0,2

Acid sulfuric[***17]
Formula moleculara: H2SO4
Masa moleculara:

98,08

Puritate: 96%
Aspect: lichid uleios, limpede sau opalescent
Culoare : conform STAS 9482-74
Densitate : 1,835 g/cm3

Acid clorhidric[***17]
Formula moleculara : HCl
Masa moleculara relativa : 36,5

Puritate : 32%
Aspect : lichid transparent
Culoare : incolor, galben-verzui
Saruri minerale [17]
Experinetele privitoare la utilizarea ionilor anorganici in multiplicarea
bacteriilor s-au facut prin cantarirea cantitatii de biomasa rezultata in mediu, din care
un ion este absent.
Denumire

Nr.
crt.

Conc
%

M g/mol

d g/cm

Punct

Punct
de fierbere

Caracteristici genera

solubil in apa, insolu

in alcool
se prezinta sub form
cristale de culoare al
galbuie pana la porto
u=0,6%

de
topire
1.

K2 HP04

99

173

2.

KH2 P04

99

136,09

3.

(NH4)2 S04

99

132,1

4.

ZnCl

98

136,29

2,338

252,6

Carbune activ[17]

Carbunele activ este folosit ca material de umplutura pentru a retine mai usor
catalizatorul de filtrare.
Se obtine din mangal sau turba prin tratarea la cald cu vapori de apa sau
rumegus de lemn prin impregnare cu ZnCl2 sau H2 P04 si calcinare ulterioara.

II.4. Schema fluxului tehnologic

II.5. Descrierea procesului tehnologic

Procesul tehnologic de obtinere a acidului glutamic concentrat cuprinde urmatoarele etape:
pregatirea si sterilizarea mediului de cultura, fermentatie, acidulare-coagulare, purificare-filtrare,
concetrare, acidulare-cristalizare, centrifugare si uscare.
Pregatirea si sterilizarea mediului de cultura
In reactorul din pozitia 1 se introduc cu ajutorul unei palnii 615 kg melasa diluata 10%o si
100 de kg extract de porumb, se sterilizeaza, dupa care sunt trimise cu ajutorul unei pompe in
fermentatorul din pozitia 7 unde de altfel sunt aduse si celelalte materii prime (fosfat mono si
dipotasic de puritate 99%, sulfat de amoniu 99%, clorura de zinc 98%) si uree 89%) aflate in vasele
de masura din pozitiile 2, 3, 4 si 5.
Mediul de cultura trebuie sa asigure sursa de carbon (glucoza) atat in faza de crestere a masei
celulare cat si in faza de elaborare a acidului 1-glutamic. Deasemenea folosind ureea ca sursa de
azot si ca agent de corectare pH-ului se obtin randamente mari in acid glutamic.
Fermentatia
Fermentatia in inoculator dureaza 18-24 de ore, iar in intermediar 12-16 ore.
Fermentatia in fermentatorul de regim se realizeaza la un pH=7,5-8,5; t=29-31 C cu o intensa
aerare si agitare; la sfarsitul procesului continutul de zahar este de 0,8-0,9%.
Acidulare-coagulare
Dupa terminarea fermentatiei, biomasa se aciduleaza cu acid sulfuric 96%, la pH 6,5, dupa
care se incalzeste la 70-75 C timp de o ora.
In tot timpul incalzirii este absolut necesar ca pH-ul sa fie mai mic decat 7 pentru a evita
degradarea acidului 1-glutamic.
Purificare-filtrare

Dupa terminarea coagularii biomasei i se adauga 3 kg de carbune activ, apoi se raceste la 5055 C si este trimisa cu ajutorul unei pompe centrifuge (8) la un filtru presa (9).
Are loc apoi concentrarea la vid urmata de cristalizare.
Concentrare
Filtratul de biomasa purificat este colectat in rezervorul din pozitia 10. De aici este trimis cu
ajutorul unei pompe in rezervorul (11), unde se corecteaza pH-ul la 6,5 si se concentreaza sub vid la
50-55 C, pana ce densitatea ajunge la 1.20 g/cm3 .
Acidulare-cristalizare
Solutia obtinuta la concentrare este trimisa in cristalizorul (12), unde se aciduleaza cu HCl
32% pana la punctul izoelectric al acidului glutamic, dupa care se raceste lent pana la 10-12 C
pentru cristalizare.
Centrifugare
Masa cristalina obtinuta se filtreaza pe centrifuga din pozitia (13), dupa care este trimisa in
vasul de purificare din pozitia 14 (se dizolva in apa, se adauga o solutie de NaOH pana la pH 6,5 si
carbune activ), dupa care se incalzeste la 70 C si se filtreaza pe filtrul presa (9).
Solutia purificata rezultata la filtrare se trimite in cristalizatorul din pozitia (20), se aciduleaza
pana la pH 3,2 (punctul izoelectric al acidului 1-glutamic) si se raceste la 10-12 C timp de 24 de
ore.
Cristalele de acid glutamic pur se separa prin centrifugare (pozitia 21) si se spala cu apa rece
pentru indepartarea totala a ionilor de clor.
Uscare
Dupa ce cristalele de acid glutamic au fost spalate cu apa rece, se usuca in uscatorul din
pozitia 22. Uscarea se face cu aer a carui temperatura la intrare in uscator este cuprinsa intre 100105 C.

II.6. Bilant de materiale tabelar

1.Pregatirea si sterilizarea mediului de cultura (randament 100%)
MATERIALE INTRATE
Nr.
crt.
I.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Denumire material
Melasa diluata
Extract de porumb
Fosfat dipotasic
Fosfat monopotasic
Sulfat de amoniu
Clorura de zinc
Uree
TOTAL

Conc
%
10%
99
99
99
98
89

Cantitatea(kg)
tehnic pur
615
615
100
100
1,5
1,49
1,5
1,49
3,5
3,46
7
6,86
5,6
4,98
734,1

Nr. kmoli

Nr. kmoli

0,1
0,0086
0,0109
0,026
0,0504
0,083

Volum
(l)
600
161,89
-

Observatii
M(kg/kmol);d(kg/m3)
d=l,025
d=0,6176
M=173
M=136
M=132
M=136
M=60

Volum
(l)

Observatii
M(kg/kmol);d(kg/m3)

MATERIALE IESITE
Nr.
crt.

Denumire material

Conc
%

Cantitatea(kg)
tehnic
pur

1.

Masa sterilizata
TOTAL

734,1
734,1

800

2.Fermentatia (randament 60%)

MATERIALE INTRATE
Nr.
crt.
1.
2.

Denumire material

Conc
%
Masa sterilizata
Suspensie de spori (MG.) -

Cantitatea(kg)
tehnic pur
734,1
1,5
1,5

Nr. kmoli

Uree
TOTAL

140
875,6

89

124,6

Volum
(l)
1,39

Observatii
M(kg/kmol);d(kg/m3)
d=l,08

2,076

2,076

M=60

MATERIALE IESITE
Nr.
crt.
1.

Denumire material
Biomasa
a)acid glutamic

Conc %

Cantitatea(kg) tehnic

pur
875,6
-

55

Nr. kmoli

Volum

Observatii

0,37

(l)
-

M(kg/kmol);d(kg/m
M=147

b)zaharuri

40

nereactionate
c)apa

553,5

30,75

553,5

M=18

d)biomasa epuizata
e)impuritati

210,88
16,22

chimice
TOTAL

875,6

3.Acidulare-coagulare (randament 100%)

MATERIALE INTRATE
Nr.

Denumire material

crt.

Conc

Cantitatea(kg)

Nr.

Volum

Observatii

tehnic

pur

kmoli

(l)

M(kg/kmol);d(kg/m3)

1.

Biomasa

875,6

2.

Acid sulfuric

96%

1,8

1,72

0,01

0,98

d=l,835 M=98

Total

877,4

MATERIALE IESITE
Nr.

Denumire material

crt.
1.

Conc

Cantitatea(kg)

Nr.

Volum

Observatii

tehnic

kmoli

(l)

M(kg/kmol);d(kg/m3)

Volum

Observatii M(kg/kmol);

(l)

d(kg/m3)

Biomasa acidulata

877,4

Total

877,4

pur

4.Purlficare-filtrare (randament 99%)

MATERIALE INTRATE
Nr.
crt.
1.
2.

Denumire material
Biomasa acidulata
Carbune
Total

Conc

Cantitatea(kg)

%
-

tehnic
877,4
3
880,4

pur

Nr. kmoli

MATERIALE IESITE
Nr.
crt.
1.

2.

Denumire material

Conc

Cantitatea(kg) tehnic

pur
495,14

Filtrat biomasa purificata

a)acid glutamic

53,9

b)zaharuri nereactionate

39,2

c)apa

398,84

d)impuritati

3,2

Reziduu

Nr. kmoli

Volum

Observatii

(l)

M(kg/kmol);d(kg/m3)

M=147

M=18

386,66

a)rest de acid glutamic

1,1

b)rest de zahar

0,8

nereactionat
c)carbune si biomasa

232,0

epuizata
TOTAL

881,80

5..Concentrare (randamente 100%)

MATERIALE INTRATE
Nr.

Denumire material

crt.
1.

Filtrare biomasa

Conc

Cantitatea(kg) tehnic

pur

495,14

Nr. kmoli
-

Volum

Observatii

(l)

M(kg/kmol);d(kg/m3)

420

a)acid glutamic

53,9

0,366

M=147

b)zaharuri nereactionate

39,2

0,217

MGLU=180

c)apa

398,84

22,15

M=18

d)impuritati

3,2

TOTAL
MATERIALE IESITE

495,14

Nr.
crt.
1.

2.

Denumire material

Conc
%

Acid glutamic conc.

Cantitatea(kg) tehnic
pur
215,6

Nr. kmoli

a)acid glutamic
b)zaharuri nereactionate

25
18,18

53,9
39,2

0,36
0,217

c)apa
d)impuritati
Vapori de apa
TOTAL

55,3
1,48

119,3
3,2
279,54

22,15

279,54
495,14

Volum
(l)

Observatii
M(kg/kmol);d(kg/m3)
M=147

M=18

6.Acidulare-cristalizare (randament 100%)

MATERIALE INTRATE
Nr.
crt.

Denumire material

1.
2.

Conc
%

Cantitatea(kg) tehnic
pur

Nr. kmoli

Concentratie acid glutamic 25

215,6

53,9

0,41

Acid clorhidric conc.

1,66

0,53

0,014

1,4

d=l,19 M=36,45

Nr. kmoli

Volum
(l)

Observatii
M(kg/kmol);d(kg/m3)

32

TOTAL

Volum
(l)

Observatii
M(kg/kmol);d(kg/m3)
M=131

217,26

MATERIALE IESITE
Nr.
crt.

Denumire material

1.

Suspensie de acid
glutamic
a)acid glutamic
b)impuritati
c)alte componente
d)apa
TOTAL

Conc
%

Cantitatea(kg) tehnic
pur
217,26

80

67,4

53,9
3,2
39,73
120,43

0,41

M=131 u=20

217,26

7.Centrifugare (randament 95%)

MATERIALE INTRATE
Nr.
crt.
1.

Denumire material
Suspensie de acid
glutamic

Conc

Cantitatea(kg) tehnic Nr. kmoli

Volum

Observatii

pur
217,26

(l)

M(kg/kmol);d(kg/m3)

a)acid glutamic
b)impuritati

80

67,4

53,9
3,2

c)alte componente

39,73

d)apa

120,43

TOTAL

0,41

217,26

MATERIALE IESITE
Nr.

Denumire material

crt.

Conc

Cantitatea(kg)

tehnic

80

67,4

1.

Acid glutamic

2.

Lichid de centrifugare

149,86

TOTAL

217,26

Nr. kmoli

pur
51,2

Volum

Observatii

(l)

M(kg/kmol);d(kg/m3)

0,41

u=20

8.Uscare (randament 100%)

MATERIALE INTRATE
Nr.

Denumire material

crt.
1.

Acid glutamic

Conc

Cantitatea(kg) tehnic Nr. kmoli

Volum

Observatii

pur

(l)

M(kg/kmol);d(kg/m3)

80

67,4

TOTAL

51,2

0,41

M147

67,4

MATERIALE IESITE
Nr.
crt.
1.
2.

Denumire material
Acid glutamic
Vapori de apa
TOTAL

Conc

Cantitatea(kg) tehnic Nr. kmoli

Volum

Observatii

%
95
-

pur
53,9
13,5
67,4

(l)

M(kg/kmol); d(kg/m3)
M147

51,2

II.6.1.Randamentul total al procesului

Nr.crt.
1.

Faza procesului
Pregatirea si sterilizarea mediului de cultura

Randament pe faze
1 =100%

2.
3.

Fermentatie
Acidulare-coagulare

2 = 60%
3 = 100%

4.
5.
6.
7.
8.

Purificare-filtrare
Concentrare
Acidulare-cristalizare
Centrifugare
Uscare

4 = 99%
5 = 100%
6 = 100%
7 = 95%
8 = 100%

Randamentul total al procesului este:

= 1* 2* 3* 4*5* 6* 7 * 8 =100 x 60 x 100 x 99 x 100 x 100 x 95 x 100=5,6

= 56%
II.6.2.Capacitatea totala a instalatiei
Se determina numarul de zile lucratoare dintr-un an, cu ajutorul relatiei:
z=zc -(znl+zsl, +zr), unde:
z - numarul de zile lucratoare
zc - numarul de zile calendaristice, zc =365 zile
znl - numarul de zile nelucratoare, znl =104 zile
zsl - numarul de sarbatori legale, zsl = 7 zile
zr- numarul de zile programate reparatiilor, zr=15 zile
z=365-( 104+7+15)=239 zile
Se considera ca se lucreaza in trei schimburi, a 8 ore fiecare. Se calculeaza numarul de sarje
produse intr-un an.

Nan = 24z/tsarja unde :

Nan - numar sarje/an
Tsarja - timpul de realizare a unei sarje
24(h) - durata unei zile lucratoare (h)
Nan = 24239/25=229,44 sarje/an
Capacitatea instalatiei: C=Nan Msarja, unde:
C = capacitatea instalatiei ; MSarja =masa unei sarje
C=229,44 53,9=12366,8kg/an

II.6.3. Graficul timpului de lucru

II.7. Dimensionarea tehnologica a utilajului principal

Utilajul principal este un reactor cu amestecator IMPELER-Rlp
Caracteristici:
Tipul
volum
util
1

Nr
desen

Presiune

Volum
1

Suprafata Cleme
de shimb
caloric m2 de

nominala,

Reductor

Robinet Greutate
de
kg

kw;
golire

Kgf/cm

Rlp
800

Electromotor

vas
4

1177OM

strangere

mantaa vas
6
1000

manta
100
h1

Dn
Dn

3,60
h2

rot/min

h3

52xM24
h4

h5

4: 1500
h6

h7

h8

RSV2;
4,5kw;
l:25
c m n1

80/50

Tip/volum util, d1
1
Rlp800
1000

d2

1100

3670 1700

Tip/volum
util, 1
Rlp 800

R1

R2

R3

R4

R5

R6

R7

R8

R9

250/80

150

2x80

80

3x50

80

2x40

40

40

1150 525 260 1080 450 590 -

n2

II.8. Bilantul termic

Relatia de calcul care sta la baza calculului bilantului termic este:
Qintrat= Qiesit
1. Bilantul termic al reactorului chimic, expresie a conservarii energiei poate fi enuntat
astfel:
Q1 + Q2 +Q3 = Q4 + Q5 + Q6, unde :
Q1 =cantitatea de caldura adusa in spatiul de reactie cu materiile prime sau reactantii
Se calculeaza dupa relatia: Q1 = mi-cpiti = nicpiti
Q2 =efectul termic al proceselor fizice si chimice.

n3

L1

75 656 400 350 290 1568 8

Temperatura maxima in vas este de 150 C, iar in manta 165 C

respectivi.

2040

Se calculeaza dupa relatia: Q2 = niHri+Qprocese fizice

Q3 =cantitatea de caldura care trebuie schimbata cu agentul termic
Q3 =Qag
Q4 = cantitatea de caldura scoasa din spatiul de reactie cu produsii de reactie
Se calculeaza dupa relatia: Q4 = mfcpftf= mfHf
Q5 = cantitatea de caldura necesara modificarii temperaturii aparatului
Se calculeaza conform relatiei: Q5 =mapcpaptap unde :
map =greutatea aparatului (kg)
cpap =caldura specifica otelului (kj/kg C)
tap =diferenta de temperatura ( C)
Q6 = suma pierderilor de caldura catre mediul ambiant prin suprafata laterala a aparatului si
procesele fizice pentru care schimbul termic se manifesta in exterior.
Se calculeaza dupa relatia: Q6 = Qp +Qpf
Q6=(510)Qag
2. Bilantul termic pentru etapa de concentrare :

Bilantul termic se calculeaza pentru doua faze: pentru incalzire( 55C) si pentru evaporarea
apei( t=cst)
I. Bilantul termic pentru etapa I (incalzire) la 55 C este :
QI1+ QI2 + QI3= QI4+ QI5+ QI6
Caldurile specifice se dau in tabele, pentru un numar mare de produse chimice. Sunt insa
compusi organici la care nu se cunosc caldurile specifice. Calculul caldurilor specifice la substantele
cu structura mai complexa se face in functie de caldurile atomice.
Se pot determina capacitatile calorice ale solidelor si lichidelor cu relatia Kopp :
Cp= nici (J/mol sau cal/molgrd) unde:
ci =caldura atomica a elementului i, in J/atom-ggrd sau cal/atom-ggrd
ni=numarul atomilor de acelasi fel din molecula
QI1 = mi-cpiti
QI1= mAG cAG ti + mGLU cGLU t 1 + mapacapat1
Notatii : AG-acid glutamic

GLU- glucoza
mAG=53,9 kg
cAG=51,8+92,3+44,0+12,7=48,4 J/molgrd=48,4/0,147=329,25 J/kggrd

mGLU=39,2 kg
cGLU=61.8+122,3+64,0=62,4/0,18=346,66 J/kggrd
mapa=398,84 kg
capa=4190 J/kggrd
QI1=53,9329,2520+39,2346,6620+398419020=34049,504 KJ
QI2=0
QI3=QIag
QI4=magcagt2+mGLUcGLUt2+mapacapat2
QI4=53,9329,2555+39,2346,6655+119,3 419055=29216,144 KJ
QI5=mapacpapat=20400,5035=35700 KJ
QI6=0,1QI3
QI3=(QI4+QI5-QI1-QI2)/0,9=34296,26 KJ
QI6=3429,62 KJ

qI=(QI3/t)=9,52 KJ/s
II. Bilantul termic pentru etapa II (evaporare a apei) este :
QII1+ QII2 + QII3= QII4+ QII5+ QII6
QII1=QI4=29216,144 KJ
QII2=279,541086,2=303636,34 KJ
QII4= magcagt2+mvap aparvap
QII4=215,6329,2555+279,542368,2103=665910,87 KJ
QII5=0
QII3=( QII4+ QII5- QII1- QII2)/0,9=370064,87 KJ
QII6=0,1 QII3=37006,487 KJ
qII=(QII3/t)= 37006,487/(33600)=34,26 KJ/s
Comparand valorile fluxurilor pentru cele doua etape, se observa ca fluxul termic pentru
etapa II este mai mare => dimensionarea reactorului se face pentru etapa de evaporare (la t = cst)
II.9.Dimensionarea termica a utilajului principal
Potrivit datelor de dimensionare tehnologica[ 15 ], reactorul (de concentrare) dispune de o suprafata
de schimb termic de 3,60 m2. Suprafata care se calculeaza din dimensionarea termica trebuie sa fie
cel mult egala cu cea prevazuta tehnologic.
Suprafata de schimb termic se va calcula cu formula:
q= KAtmed, unde:
q=flux termic [W]
K=coeficient total de transmitere al caldurii [W/m2 K]

A-aria suprafetei de transfer de caldura [m2 ]

tmed =diferenta medie de temperatura intre agentul cald si agentul rece [K] q=34,26
KJ/s=34260 W
Calculul diferentei medii de temperatura:
abur 100 C-------------------- 100 C (condens)
solutie 50 C--------------------50C
(masa de reactie)
tmed=(100+55)/2=77,5C

Coeficientul total de transmitere al caldurii[ 15 ], K, se calculeaza cu formula:

abur coeficient de transfer termic partial al aburului [W/m2 K]

sol - coeficient de transfer termic partial al solutiei [W/mK]
r - rezistenta termica a peretului, inclusiv a depunerilor [m2K/W]
~ Se admite abur =11600 W/m2 K
Calculul coeficientului partial de transfer termic in manta: sol . In absenta datelor experimentale,
amestecul de reactie se asimileaza cu apa.
Se calculeaza criteriul Grassoff si criteriul Prandtl si apoi, produsul lor.

Gr=(gl3)/2t, unde: g-acceleratia gravitationala [m/s2]; g=9,81m/s2

-vascozitatea cinematica [m2/s]; =/; apa=1000 Pas

apa=998 kg/m2[n1]
Pr(55C)=2,9; Prp(50C)=3,7

GrPr=2,92,573=7,46109. Deci se aplica urmatoarea formula:

Nu=255,53
(55sC)=32,410-2 W/mK
sol=Nu/Hm=255,5332,410-2/0,525=157,69 W/m2K
Nu-criteriul Nusselt

-coeficient de conductivitate termica a lichidului [W/mK]

Calculul rezistentelor termice ale tuturor straturilor din care este constituit peretele, inclusiv

straturile de depunere:

OL =grosimea peretelui; OL=4 mm; e= grosimea peretelui; e = 1 mm

OL =conductivitatea termica a otelului; OL =46,5 [W/mK]
e= conductivitatea termica a emailului; e = 1,018 [W/mK] r1=depuneri de
lichid organic; r1=l/5800 [m2K/W]
r2=depuneri din apa de racire; r2=l/5815 [m2K/W]
r=0,04/46,5+0,001/1,018+1/5800+1/5815=1,41210-3 [m2K/W]

Coeficientul total de transfer termic va fi :

K= 1/(1/11600)+1,41210-3+)1/157,69)=127,5

Calculul suprafetei de schimb termic :

A=q/(Ktmed)=34260/(127,5577,5)=3,46m2 < 23,60m2 (IUG Fagaras)
Aceasta conditie fiind verificata, dimensionarea reactorului corespunde cu cea prezentata

conform IUC Fagaras.[ 20 ]

II.10.Automatizarea instalatiei
1.Aparate de masura si control
Introducerea elementelor de automatizare asigura :
-obiectivatea controlului si comenzii proceselor tehnologice ;
-centralizarea comenzii grupelor de agregate sau a unor linii tehnologice intregi, practic fara
limitarea distantei ;
-realizarea cu precizie a procesului tehnologic cu indici calitativi si cantitativi optimi ;
-comanda proceselor de orice viteza de desfasurare a acestora si pentru orice valoare a
parametrilor procesului;
-siguranta si securitatea functionarii agregatelor, maxima a conditiilor de munca; schimbarea
formei acestora si, ca atare, ridicarea productivitatii muncii si micsorarea pretului de cost al
productiei; [11]
Instalatiile de automatizare se impart in urmatoarele grupe:
-instalatiile de semnalizare automata, a caror sarcina consta in a avertiza personalul asupra
starii de functionare. Dupa destinatie, semnalizarea poate fi: de avertizare, de control, de avarie, si
de comanda;
-instalatii de blocare si protectie automata sunt sisteme cu selectare sau elemente de
comunicatie statica;
-instalatii de control automat care au drept scop principal sa emita, de obicei la un centru
unic, date asupra procesului controlat si sa pregateasca aceste date fie pentru perceperea directa catre
om, fie pentru a fi introdusa in dispozitie de calcul; [9]
-instalatii de comanda automada destinate conectarii, deconectarii si modificarii regimului
de functionare a diferitelor mecanisme sau elemente de executie ale masinilor si aparatelor;
-instalatii de dispecerat a caror sarcina ese de a mentine o anumita stare a procesului sau de a
imprima acestei stari o anumita lege de variatie;
-automatizarea complexa cuprinde instalatii de reglare automata in care conducerea se face
dupa un parametru tehnico-economic, folosind in acest scop calculatoare electronice si dispozitive
de calcul.

In majoritatea cazurilor, fiecare instalatie automata reprezinta o combinare de elemente

separate, unite functional.
Cele mai importante elemente specifice ale sistemelor automate sunt:
-traductoarele - elemente primare care formeaza organele de sesizare ce reactioneaza la
modificarea starii obiectului controlat sau comandat (acestea sunt traductoarele de temperatura,
presiune, nivel, debit, cantitate, densitate, compozitie, etc.)
-elemente de prelucrare a informatiilor, in care se inglobeaza indicatoarele,
inregistratoarele, regulatoarele, amplificatoarele, stabilizatoarele, regulatoarele de calcul, etc.
-elemente de executie, care sunt elemente finale ale sistemelor automate, ventile de reglare,
etc.
Aparatele de masura si control (AMC) sunt in principiu instalatii de automatizare care se
impart in funtie de utilizarea lor :
AMC-urile existente in cadrul unei linii de prelucrare a acidului glutamic, cat si in laborator
vor fi descrise mai jos. Astfel in cadrul instalatiei se folosesc urmatoarele aparate si dispozitive:
-dispozitiv de reglare a densitatii sau a concentratiei, care se va masura continuu;
-dispozitiv de control al nivelului - regleaza debitul de iesire la pompa de concentrat;
-statie centrala de reducere a aerului destinata alimentarii cu aer a instrumentelor de control;
-sistem de inregistrare de date: pentru inregistrarea celor mai importante date ale instalatiei,
ca de exemplu presiunea aerului, densitatea vacuumului;
-ftinguri necesare: supape de reglaj fin pentru alimentare, supape pentru inchidere, supape de
siguranta, robinete de aerisire, instrumente necesare de masura (debitmetre, manometru,
termometru);
-tablouri de comanda (confectionate din otel Cr-Ni);
Procesul de automatizare se realizeaza printr-un complex de dispozitive care au diferite
scopuri:
-instalatii de control automat al procesului de productie pentru masurarea diferitilor
parametri fizici cum ar fi: temperatura, presiunea, tensiunea electrica, nivelul si debitul lichidelor,
etc. [1]

-instalatie de protectie automata care functioneaza prin scoaterea partiala sau totala din
functie a obiectivului proiectat, cand parametrul controlat depaseste o anumita limita. Aceste
instalatii sunt prevazute in unele cazuri si cu semnal sonor (sirena);
-instalatii de comanda automata care asigura mentinerea regimului de lucru si functionare
a masinilor, utilajelor intr-un interval de timp determinat.
Aparatura lucreaza in sistem unificat 2-10 mA in locurile in care se folosesc ca traductoare
aparate din sistemul unificat. Conducerea procesului tehnologic se realizeaza de la tabloul de
comanda situat in camera de comanda. [13]

Masurarea si reglarea automata a temperaturii

Schema reglarii automate a temperaturii este urmatoarea:

Reglarea temperaturii se face cu un regulator proportional (de tip P).

Blocul operator este alcatuit din elementul de comparatie si amplificatorul operational.
Elementul de masurare (EH) este un termomentru pentru masurarea temperaturii solutiei la intrarea

in evaporator, aceasta este in legatura cu blocul de reglare automata. Tot legat de regulator este si
elementul de executie, in acest caz un ventil (V), de pe conducta de alimentare cu abur a unui
schimbator. Parametrul care trebuie mentinut constant este temperatura de fierbere. Atata timp cat
temperatura se mentine constanta, regulatorul nu va actiona si V va ramane in aceeasi pozitie. Daca
temperatura este mai mica, acest semnal ajunge in elementul de comparatie al regulatorului, unde se
compara temperatura masurata cu referinta.
Cu cat diferenta intre temperatura masurata si cea prescrisa este mai mare, cu atat regulatorul
va actiona mai mult asupra ventilului de pe conducta de alimentare cu abur, pe care il va deschide.
Ca urmare a acestui fapt, debitul de alimentare cu abur creste, creste viteza aburului,
coeficientul de transfer de caldura este imbunatatit si in final, temperatura solutiei va urca la
valoarea prescrisa. Daca, insa, temperatura devine mai mare decat cea prescrisa, regulatorul va
actiona asupra ventilului in sensul inchiderii lui. Rezulta ca temperatura va cobori.

II.11. Dimensionarea utilajelor secundare

Nr.
crt.

Pozitia

Denumire utilaj

in

Materialul

Nr. bucati Caracteristici

de

1.

schema
7

Fermentator

constructie
Otel Cr Ni

Capacitate 1000 kg Agitator

paleta

2.

Filtru-presa

Otel Cr Ni

Dimensiunea placi 40x40 cm

Tensionare filtru-av filetat Capacitate
lOOOkg/h

3.

12 ; 20

Cristalizor

Otel Cr Ni

Volum vas: 600 1

4.

1 ;10 ;11

Rezervor

Otel Cr Ni

Rezervor
prevazut
cu robinet d
dozare si stuturi de alimentare,
Capacitate: 700 1

5.

6 ;23 ;24 ;
25 ;26

Pompa centrifuga

Otel Cr Ni

P=l,5 kW, capacitate de

descarcare; 25 ml coloana
apa
Capacitate: 1000 kg

6.

13 ;21

Centrifuga

Otel Cr Ni

Capacitate: 300 kg

7.

22

Uscator

Otel

Capacitate: 100 kg

8.

2 ;3 ;4 ;5

Vase de
masura

Otel Cr Ni

Vas prevazut cu robinet de

dozare

9.

16

Evaporator

Otel CrNi

Capacitate: 100 1
Capacitate: 800 1

10.

17; 19

Raci tor

Otel CrNi

Capacitate: 300 kg

11.

15

Preincalzitor

Otel CrNi

Capacitate: 900 kg

12.

18

Separator faze

Otel CrNi

Capacitate: 500 kg

II.12.Aspecte tehnico-economice
Elemente de management si marketing
-Elemente de managementPretul productiei industriale este indicatorul care reflecta toate cheltuielile efectuate cu
ocazia realizarii productiei, la care se adauga cheltuielile de desfacere si profitul brut. Se calculeaza
cu relatia:
Pp=Mp+(-Mr)+S+CAS+CIFU+CGS+CGI+CD+Pr, unde:
Pp-pretul de productie
Mp-costul materiei prime si a materialelor
Mr-costul materialelor recuperate
S-salarii
CAS-contributii asupra salariului
CIFU-cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor

CGS-cheltuieli generale pe sectie

CGI-cheltuieli generale pe intreprindere
CD-cheltuieli de desfacere
Pr-profit brut
CAS-somaj, pensii, sanatate
CIFU-cheltuielile fixe(reparatii curente, capitale, intretinere, obiecte de inventar, combustibil si
energie, cota parte din amortizari)
CGS-cheltuielile fixe, care nu se modifica cu volumul productiei pentru un interval de timp dat:
salariile personalului indirect productiv, din birourile sectiilor, ale personalului de intretinere,
iluminat, incalzit, cota parte din amortismentele, etc.
-CGI-din acelasi gen ca si cele ale sectiilor, dar la nivel de unitate
-CD-cheltuieli ocazionale de pregatirea livrarii produselor
-Pr-profilul reprezinta surplusul obtinut de o societate comerciala atunci cand venitul total obtinut
depaseste cheltuielile necesare fabricarii produsului. Profitul este cota parte din pretul de
productie ce asigura fondurile necesare pentru dezvoltarea productiei, pentru stimularea
activitatii salariatilor.
Cresterea profitului se poate realiza prin cresterea volumului productiei industriale, reducerea
costurilor sau modificarea preturilor de livrare. In pretul de productie intra profitul brut. Profitul
impozabil se obtine scazand din profitul brut cheltuielile de protocol, reclama si publicitate.
Pr Imp = Pr brut - (C prp-Csu)

Impozitul pe profit (IP) se calculeaza ca fiind 38% din profitul impozabil

IP=0,38 Pr Imp

Profitul net se calculeaza ca diferenta intre profitul impozabil si impozitul pe profit.

Impozitul pe dividende este de 10% din profitul net: ID=0,1PN

Dividendele firmei se calculeaza ca diferenta dintre profitul net si impozitul pe dividende:

D=PN-ID

Pretul de livrare (PI)

Se obtine adaugand TVA-ul la pretul de productie: Pl=Pp+TVA1 ; TVA =

22%Pp-TVA1 ; TVA=22%Mp

Cifra de afaceri (CA)

Se obtine inmultind profitul de livrare cu cantitatea de productie obtinuta pe an (Q).

CA=PlQ

Rentabilitatea (R)
R=Profit/cost complet 100

Cost complet (pret de cost) = Mp+(-Mr)+S+CAS+CIFU+CGS+CGI+CD

Productivitatea muncii (W)

Exista un indicator identic care exprima volumul de munca cu care se realizeaza bunurile materiale,
deci un indicator de eficienta a muncii. Serveste la compararea in diferite perioade a efortului uman
investit in realizarea bunurilor materiale in general.
Se exprima in 2 forme:
a)Productivitatea fizica
Wf =Pt/Nmp,

Pf - productia fizica
Nmp - numarul mediu de personal

b)Productivitatea valorica
WVPI=VPI/ Nmp

VPI -valoarea productiei industriale (sau cifra de

afaceri CA)

Indicatori de eficienta a investitiei

Investitia specifica(i) se exprima sub forma unui raport intre efortul si efectul economic rezultat de
pe urma acestui efort:
i=I/VPI, in care:

I-valoarea totala a investitiei

VPI-valoarea productiei industriale

Durata de recuperare a investitiei (t)

Durata de recuperare (t) se calculeaza raportand valoarea totala a investitiei (I) la dividendele firmei (D):

t=I/D;

Eficienta fondurilor fixe (EFf)

a)Eficienta folosirii fondurilor fixe fata de VPI

EFf =VPI /Ff; Ff - fonduri fixe
b)Eficienta folosirii fondurilor fixe raportata la profitul brut EFf =Profit brut/Ff

Analiza rentabilitatii pe baza punctului critic

Legatura dintre suma cheltuielilor de productie si cantitatea de produse ce trebuie realizata pentru ca
prin vanzarea sa sa se acopere toate cheltuielile, se evidentieaza cu ajutorul punctului critic, numit
prag de rentabilitate.
-Elemente de marketing1.Prezentarea generala a firmei
-Volumul afacerilor si structura productiei (obiect de activitate)
-Puncte tari ale firmei (seriozitate si profesionalismul angajatilor, produse de calitate
superioara, materii prime de buna calitate, pret corespunzator, etc.)

-Puncte slabe ale firmei (capacitate de productie mica, care nu satisface integral cererea
pietei).
2.Piata de desfacere
Definirea si delimitarea segmentelor de piata presupune cunoasterea dimensiunilor pietei,
acestea facandu-se cu ajutorul unor indicatori globali cum sunt: capacitatea, potetialul ei si consumul
aparut :

Capacitatea pietei (Cp) reprezinta probabilitatea pietei de a absorbi un

produs, lucrare sau serviciu, fara a tine cont de pretul acestuia.

Cp=Nci, unde:

Nc - numarul de consumatori

i - intensitatea medie de consum

Potentialul pietei (Ppt)
Reprezinta volumul maxim al vanzarilor ce poate fi obtinut de toate firmele dintr-o
industrie, de-a lungul unei perioade de timp, la un anumit nivel al efortului de marketing si in
anumite conditii de mediu.
Ppt=Nci Pcp

unde: Pcp - putere medie de cumparare la un pret anume

Potentialul pietei este intotdeauna mai scazut decat capacitatea pietei, intrucat cuprinde consumatori care doresc sa posede produsul
comercializat, insa nu sunt dispusi sa-1 achizitioneze la pretul dorit de producator.

Volumul pietei - include la un moment dat pe o anumita piata, respectiv a ofertelor acceptate
la un pret determinat.
Vp=qp

q=totalitatea marfurilor de un anumit tip vandute pe o piata

P=pretul marfurilor vandute

II.13. Controlul procesului tehnologic

Grafic de analize

Nr.
crt.
1.

2.

Denumire proces

Parametrul

Frecventa

Valoarea

Metode de

controlat

controlului

prescrisa

control

Executant

Pregatirea si sterilizarea

operator

mediului de cultura

laborator

Fermentatie

pH-ul, temp

6h

29-31C

termometric

operator
laborator

Se face analiza

3.

Acidulare-coagulare

biomasei
temp; pH

4.

coagulare
Puri ficare- fi ltrare

temp

5.

Concentrare

6.

Acidulare cristalizare

7.

Centrifugare

8.

Uscare

pH; temp
temp pH

30 min.

6,5

cf STAS

operator

30 min.

termometru

operator

30 min.

6,5

hartie indic.
cf STAS

operator

30 min

50-55C
10-12C 3,2

termometrie

operator

cf. STAS

operator

cf. STAS

laborator
operator

30 min.
temp.usc. umidit.

30 min.

100 C

finala
II.14. Probleme de protectia mediului
Ape reziduale, deseuri, materiale refolosibile
Din procesul de obtinere a acidului glutamic prin biosinteza rezulta la faza de filtrare un
reziduu ce contine: restul de acid glutamic, restul de zaharuri nereactionate(carbune, biomasa
epuizata, apa). Deasemenea, in urma proceselor de centrifugare si concentrare, se elimina vapori de
apa, ca si la uscare.
II.15. Norme de tehnica securitatii muncii[***18]
Protectia muncii personalului care deserveste o instalatie se asigura prin stabilirea cauzelor
potentiale de pericol si luarea de masuri care sa le evite. Factorii cu rol in accidentare sunt de natura
mecanica, electrica, termica si chimica. Sursele electrice de accidentare sunt: reteaua electrica,

laborator

aparatele nelegate la pamant, contacte imperfecte in transmiterea curentului electric, conductori

neizolati, etc. Sursele termice sunt: scapari de abur supraincalzit, apa fierbinte, suprafata fierbinte a
evaporatoarelor, etc.
Sursele chimice sunt: acidul sulfuric si acidul clorhidric.
Pentru asigurarea unei exploatari in conditii de securitate a muncii, se iau urmatoarele
masuri:
1. In toate incaperile sectiei locurile de munca, trecerile scarilor, grupurile sociale, spatiile de
depozitare, produse, semifabricate si materiale, laboratorul sectiei vor fi mentinute intr-o stare
perfecta de curatenie si ordine. Acestea trebuie corespunzator iluminate si dotate cu material pentru
efectuarea si mentinerea curateniei.
2. Este oprita depozitarea in sectie a materialelor si a obiectelor care depasesc necesarul
fabricii, a materialelor inflamabile si a materialelor care nu sunt folosite in procesul tehnologic.
3. Orice instalatie electrica defecta se va scoate din functiune si se va pune la dispozitia
electricianului sef pentru reparatie.
4. Echipa de intretinere electrica este obligata sa verifice zilnic instalatiile electrice eliminand
conductorii cu izolatii defecte, controland conectarea la pamant a aparaturii electrice si continuitatea
conductorului de nul.
5. Manipulantii de motoare electrice trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:
-sa nu fie cu imbracamintea, mainile si incaltamintea uda
-sa manevreze motoarele de pe covorul izolant.
6. Utilizarea lampilor portabile cu tensiune peste 12V este interzisa
7. Indepartarea dispozitivelor de protectie in timpul functionarii utilajelor este strict interzisa.
8. In timpul repararii utilajelor: fermentatoare, evaporatoare, etc. se vor lua urmatoarele
masuri de securitate:
-scoaterea sigurantelor electrice;

-blindarea tuturor ventilelor si flanselor pentru a impiedica ajungerea in contact cu lichide

fierbinti, corozive, abur, gaze toxice.
9. Este interzisa repararea utilajelor si anexelor in conditiile prezentei lichidelor corozive:
acid, abur, soda, lichide fierbinti, solventi care prezinta pericolul de ardere prin stropire, incendiere
sau explozie. Toate acestea se vor face dupa golirea utilajelor care trebuie supuse reparatiei, spalarea
lor cu apa si suflarea cu abur pentru a antrena substantele daunatoare.
10. Este interzisa strangerea suruburilor la flansele de legatura ale conductelor aflate sub
presiune, precum si strangerea presetupelor in timpul functionarii pompelor.
Norme de prevenirea si stingerea incendiilor (P.S.I.) [***19]
Art.22 - Activitatea de prevenire si stingere a incendiilor, fiind o componenta a functiunii de
productie, face parte integranta din activitatea economica sau social-culturala desfasurata de unitati.
La activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este obligat sa participe intreg personalul incadrat
in munca, aceasta constituind o sarcina de serviciu.
Art.23 - In toate unitatile este obligatorie organizarea si desfasurarea unei activitati
permanente de P.S.I. care se realizeaza pe baza prevederilor actelor normative ce reglementeaza
aceasta activitate.
Art.24 - Raspunderea pentru organizarea si desfasurarea activitatii de P.S.I. in unitati revine
potrivit competentei ce o au, conducatorilor de unitati, conducatorilor sectoarelor de activitate si
conducatorilor locurilor de munca.
Art.25 - Organizarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor intr-o unitate
presupune :
a)constituirea comisiei tehnice de P.S.I., stabilirea obligatiilor ce revin membrilor acesteia si
a modului de lucru, intocmirea planului de aparare impotriva incendiilor.
b)constituirea, incadrarea cu personal si dotare cu material si mijloace a formatiei civile, de
pompieri; intocmirea programului de instruire a formatiei si stabilirea atributiilor ce revin membrilor
acesteia.
c)stabilirea atributiilor si raspunderilor privind P.S.I., ce revin personalului incadrat in munca
serviciilor si compartimentelor functionale precum si altor organisme constituite in unitati.

d)organizarea si prevenirea stingerii incendiilor la locurile de munca si a evacuarii

personalului si bunurilor in caz de incendiu.
Pentru prevenirea incendiilor se vor evita focurile deschise; fumatul este permis doar in
locurile special amenajate; se vor verifica prizele, instalatia electrica, intrerupatoarele, pentru a nu
exista contacte imperfecte care, in caz de sarcina, duc la incalziri locale si pericol de aprindere;
utilajele vor fi legate la pamant; se va asigura functionarea corecta a dispozitivelor de semnalizare a
avariilor si de blocare a instalatiei in caz de avarii; se va dota sectia cu scule pentru stingerea
incendiilor cu (nisip, exctinctoare cu spuma, guri de hidrant).
Bibliografie
1. Dr. Ing. Corneliu Oniscu, 'Tehnologia Produselor de biosinteza',Ed. Tehnica, Bucuresti,1978
2. D. Nenitescu, Viorica Ioan,'Manualul Inginerului Chimist',Vol.I, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1951
3. Alfa Xenia Lupea, Prof. Dr. Aurel Ardelean, 'Elemente de Biochimie', Ed. Politehnica, Timisoara,
2002
4. C. Daescu, 'Produse de Bio si Semi-sinteza', editia a II-a adaugita, Editura Politehnica, Timisoara,
2006
5. Camelia Soldea, Alexandru Chichirau, 'Elemente de Biochimie', Universitatea Tehnica 'Gheorghe
Asachi', Iasi-1999
6. C. Daescu, 'Industria medicamentelor', Ed Uni-Press, Bucuresti 1999
7. Wandrey C., 'Advances in Biochemical Engineering', vol 12, Springer Verlag, New York,1979
8. Valeriu Rugina,'Din secretele proceselor fermentative', Ed. Tehnica, Bucuresti, 1992
9. Urban, Scwartzenberg, 'Ullmann's Enciclopedia of Chemical Technology', 6th Ed. Electronic
realease,1998
10. Gh. Lupusor, E. Merica, C. Gorea, V. Bucea-Gorduza,'Ingineria sintezei intermediarilor
aromatici.Baze teoretice',vol. I, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1977

11. Marinoiu V., Paraschiv N., 'Automatizarea proceselor chimice', Ed. Tehnica, Bucuresti,1992
12. J. Chibata, 'Imobilized Enzymes', Kodanska-Halsted Press, Tokyo-New York, 1978
13. Delia Perju, M. Suta, M. Geanta, C. Rusnac, 'Automatizari si optimizari in industria chimica',
Lucrari de laborator, Ed. Mirton, Timisoara 1995
14. Kirk, Othmer, D. F. , 'Enciclopedia of chemical technology, the Intersciens encyclopedia', Inc.,
New York, 1947
15. Holman, T. Ralph, 'Progress in the Chemistry of Fatts and other Lipids', vol II, Ed. Pergamon
Press LTD., London, 1954
16. Pavlov K. F., Romankov P., 'Procese si aparate in tehnologia chimica', Ed. Tehnica,
Bucuresti,1981
17.

C. Daescu, I. Macarie, I. Boc,' Indrumar de proiect',Timisoara, 1983

18. ***Colectia standardelor de stat,1997-1998, Catalog de produse

19. ***Norme de protectia muncii, Ministerul Industriei Alimentare, Bucuresti, 1989
20. ***Norme de prevenire si stingere a incendiilor,Ministerul Agriculturii, Bucuresti, 1987
21. ***Catalog IUC Fagaras, Ministerul Industriei Chimice, IPAC, 1973

Reactor cu manta si agitator

Bilantul termic pentru etapa de concentrare

PROIECT DE DIPLOMA

METODA SPECTROFOTOMETRICA DE DETERMINARE A CONTINUTULUI DE

CREATINA /CREATININA DIN DIFERITE PRODUSE CONCENTRATE SOLIDE
III.1. PREZENTAREA PROBLEMEI
III.1.1. INTRODUCERE
Creatina e un acid carboxilic ce contine in molecula un rest de guanidina. Se gaseste in mod natural
in tesutul muscular al vertebratelor unde serveste ca supliment energetic celulei musculare( formula
(I) [ 1, 6, 10 ]

(I)
1. Formula moleculara:

C4H9N3O2

2. Masa moleculara:

131,13 g/mol

3. Punct de topire:

303C

4. Denumire chimica:

Acid 2-(carbamimidoil-metil-amino) acetic

5. Sinonime:

- acid -metilguanidinoacetic
- creatina

- N- amidinosarcozina
Creatina a fost identificata in 1832 cand Michael Eugne Chevreul a descoperit-o ca si
componenta a muschilor scheletici denumind-o ulterior creatina, dupa denumirea din limba greaca
pentru carne kreas. [ 2, 10, 12 ]
Ulterior, in 1847 germanul Justus von Liebig a incercat sa promoveze pentru comercializare un
extract de carne ce ar putea ajuta organismul uman sa desfasoare eforturi fizice suplimentare.
INGREDIENTUL SECRET al extractului de carne al lui Liebig era creatina.
III.1.2. ROLUL CREATINEI

Aproape 95% din creatina totala a corpului nostru se gaseste in tesutul muscular. Aici creatina
alimenteaza masina moleculara generatoare de forta. Cea mai mare parte din necesarul zilnic de
creatina este obtinut din carne si peste, iar suplimentarea dozei zilnice cu saruri sintetice de creatina
creste performanta fizica. Astfel in cazul vegeta-rienilor care in mod normal poseda nivele mult mai
scazute de creatina in organism, imbogatirea dietei cu creatina duce la un raspuns fiziologic mult mai
prompt in conditii de efort. Creatina joaca un rol important si la nivelul sistemului nervos unde
furnizeaza energia necesara atat functionarii corespunzatoare a acestuia cat si recuperarii dupa
afectiuni si traume. Orice situatie care duce la scaderea severa a nivelurilor celulare de creatina duce
inevitabil la tulburari musculare si neurodegenerative. Datorita importantei sale fiziologice in multe
afectiuni ce implica sistemul muscular si nervos este testat clinic efectul suplimentarii cu creatina a
dietei.
Practic, creatina a revolutionat industria suplimentelor nutritive. Niciodata, inainte, un
supliment nutritional nu a fost receptat atat de bine de lumea stiintifica si sportiva.
Ultimele doua decenii au produs nenumarate studii care au demonstrat efectul net ergogen al
suplimentelor cu creatina.[ 10,12 ]
III.1.2.1. PROCESAREA DE ENERGIE ADITIONALA IN TESUTUL MUSCULAR
Creatina imbunatateste performanta fizica actionand la diferite nivele fiziologice incepand de la
celula si extinzandu-se apoi la diferite reactii anabolice. Desi atributele

sistemice ale creatinei au ramas ultimele de clarificat pentru efectele sale, sunt probabil cele mai
importante pentru sanatate si performanta atletica.
Oricum datorita cercetarilor stiintifice continue, mecanismele de actiune si raspunsurile
hormonale vor fi in curand clarificate. In prezent cel mai bine lamurit mecanism de actiune al
creatinei este cel al cresterii nivelelor energetice la nivel celular in momentele de mare consum
energetic. [ 7, 8, 9 ]
O explicatie biologica foarte simpla e urmatoarea: organismul nostru contine un compus foarte
bogat in energie, adenozintrifosfatul (ATP), din care organismul poate obtine energia necesara foarte
rapid. Organismele vii poseda si alte surse energetice: carbohidratii si grasimile, dar transformarea
lor in energie utilizabila ia mai mult timp.
Cand organismul e implicat intr-o activitate foarte intensa, tesutul muscular necesita o sursa
rapida de energie pe care si-o procura din acest ATP. Reactia chimica prin care ATP este descompus
cu generare de energie produce adenozindifosfatul (ADP) si fosfatul anorganic:
ATP ADP + Pi + 7.5 kcal

(1)

Din pacate nu dispunem de o rezerva nelimitata de ATP. Practic, muschii contin doar atat ATP
cat sa reziste la o excitatie maxima timp de 10 15 secunde, intrucat ADP-ul rezultat nu mai poate
servi la producerea de energie.
In acest moment intervine creatina, mai exact creatinfosfatul. Majoritatea creatinei stocata in
muschiul viu este legata de numeroasele resturi fosforice existente sub forma de creatinfosfat.(II)

Acesta este capabil sa reactioneze cu ADP-ul existent transformand acest compus inutil in
supersursa de energie ATP. Un nivel ridicat de ATP inseamna mai mult combustibil muscular.[ 7,
10 ]
III.1.2.2. CRESTEREA VOLUMULUI MUSCHILOR

Este o consecinta a cresterii nivelului lichidului in celulele musculare. S-a dovedit abilitatea
creatinei de a atrage apa in celulele musculare crescand dimensiunea muschilor. Nu este clar insa
in ce masura acesta este un efect poztiv.[ 10 ]
III.1.2.3. ROL DE TAMPON PENTRU AGLOMERAREA ACIDULUI LACTIC

Cercetari recente au aratat cum creatina poate ajuta la tamponarea acidului lactic format in
cantitati mari in tesutul muscular in perioade de efort.
Stiintific procesul este foarte complicat. Simplificat creatina se leaga de un ion de hidrogen
contribuind astfel la intarzierea aglomerarii acidului lactic, dar lucrurile nu sunt pe deplin lamurite.
[ 10 ]
III.1.2.4. INFLUENTA ASUPRA SINTEZEI DE PROTEINE
Exista date care arata cum creatina influenteaza trecerea organismului intr-o stare anabolica
propice sintezei de proteine. Datorita acesteia tesutul muscular castiga in dimensiune.[ 10 ]
III.1.3. NECESITATEA SUPLIMENTARII DIETEI CU CREATINA
In mod normal cantitatea medie de creatina stocata in organismul unui adult este de 120 g. In
absenta perioadelor de efort intens aceasta cantitate ar trebui sa fie suficienta. Folosirea
suplimentelor cu creatina ofera un plus de energie intrucat permit desfasurarea ciclului energetic al
ATP pe o perioada mai mare de timp. Studiile au aratat ca tesutul muscular uman poate stoca maxim
5 g de creatina /kg, in conditiile in care continutul normal mediu ar fi intre 3,5 - 4 g/kg. Deci,
suplimentarea cu creatina in sensul obtinerii unui rezultat optim trebuie sa asigure cresterea de la 3,5

la 5 g creatina/kg. Excesul de creatina este transformat in compusul rezidual creatinina, care este
excretat.[ 2, 10 ]
III.1.4. METABOLISMUL CREATINEI
III.1.4.1. BIOSINTEZA
In corpul uman creatina e sintetizata preponderent in ficat utilizand fragmente provenind de la
3 aminoacizi diferiti: arginina, glicina, metionina. 95% din creatina astfel sintetizata este stocata in
muschii scheletici, restul in creier, inima si tesuturi. Biosinteza creatinei este prezentata pe scurt in
Schema 1 si detaliat in Schema 2.[ 1, 2, 11 ]

Schema.
1.: Biosinteza creatinei

Schema .2.: Etapele detaliate ale biosintezei creatinei

Metilarea guanidoacetatului se produce folosind ca donor de grupare metil-S-adenozilmetionina. La randul sau guanidoacetatul se formeaza in rinichi din aminoacizii: arginina si glicina.
Reactiile sunt catalizate enzimatic.
Creatina nu este excretata ca atare. In schimb defosforilarea spontana neenzimatica a
fosfocreatinei produce printr-o reactie ireversibila creatina.

In vitro echilibrul reactiei reversibile neenzimatice de ciclizare a creatinei la creatinina e

dependenta de pH si de temperatura. El este deplasat spre creatina la valori mari de pH si temperaturi
scazute si spre creatinina la temperaturi ridicate in solutii acide. In ambele sensuri reactia este
monomoleculara. Astfel plecand de la o solutie de creatina pura la pH = 7.2 si 38 C intre 1 si 1.3 %
din creatina este transformata zilnic in creatinina. Studiile in vitro asupra stabilitatii fosfocreatinei au
aratat ca acest compus fosforic bogat in energie este sensibil in conditii acide si produce prin
hidroliza fosfat anorganic si creatinina sau creatina in functie de temperatura si pH.
Situatia in vivo este totalmente alta, conversia creatina-creatinina fiind un proces ireversibil.[ 8,
10 ]

Fiecare individ
sanatos clinic excreta o cantitate importanta de creatina considerata normala( Schema 3):
ADP

(2)

(3)
Schema 3: Echilibrul creatina-creatinfosfat-creatinina

Valoarea acesteia in urina reflecta deasemenea proportia de masa musculara activa.

Organismul feminin excreta intre 15-22 mg/kg, cel masculin intre 20-26 mg/kg. Deoarece in mod
normal creatinina este excretata foarte rapid, orice crestere a nivelului sau in

sange indica o proasta functionare a rinichilor. Desi creatina nu este excretata in urina, copiii si
femeile o fac in anumite situatii. In cazul femeilor proportia de creatina excretata creste mai ales
dupa sarcina.
Nivelul creatinei urinare este mare la pacientii suferinzi de diabet, hipertiroidism, febra, cei
malnutriti, sau pur si simplu s-au infometat, toate acestea reflectand degradari ale tesutului muscular.
[ 7, 9 ]
III.1.5. INTREBUINTARI
Exceptand clasicele suplimente nutritive ce contin creatina utilizate in alimentatia persoanelor
care trec prin perioade de efort intens, suplimentarea dietei cu creatina este cercetata ca o posibila
terapie a unor afectiuni musculare, neuromusculare si neurologice. Astfel studii stiintifice au indicat
cum creatina poate fi benefica in tratamentul afectiunilor neuromusculare intr-o masura mai mare
decat tratamentul clasic. In industria alimentara creatina, compus solubil in apa se regaseste in carne
si produse derivate de carne cum ar fi diferitele extracte, supe si sosuri concentrate. De aceea
determinarea ei cantitativa este folosita pentru identificarea prezentei extractelor de carne in aceste
produse. Pe de alta parte alimentele nu contin fosfocreatina deoarece aceasta este degradata pe
parcursul transformarilor metalice care au loc in tesutul muscular viu post-sacrificare.[ 10 ]
III.2. DETERMINARI EXPERIMENTALE
III.2.1. CONSIDERATII GENERALE
In principal in partea experimentala s-a urmarit identificarea prezentei extractelor de carne in
diferite produse concentrate solide prin determinarea cantitativa a creatininei despre care se stie ca
este dovada adaosului extractelor de carne in aceste produse.
Obtinerea si utilizarea extractelor de carne are o istorie de peste 150 de ani. In acceptiunea
moderna extractul de carne (de uz industrial) este definit ca un concentrat solubil in apa de
constituenti ai carnii lipsit de grasime si proteine.[ 2, 3, 4 ]
Prima obtinere a extractului de carne i se atribuie lui Liebig in 1847. In prezent la scara
industriala extractele de carne sunt obtinute prin extractia carnii maruntite cu apa fierbinte ( 90C )
in contracurent, urmata de indepartarea grasimilor si filtrari succesive.

Solutia initiala are un continut mediu de substanta solida de 1.5 5% si este concentrata la vid
pana la un continut de 45 65% materie solida.
Extractul final trebuie sa atinga un continut de 80 83% materie solida realizat printr-o
evaporare la presiunea atmosferica la o temperatura de aproximativ 65C. In prezent cea mai mare
importanta economica o au extractele de carne obtinute prin procesarea apei folosita la prepararea
conservelor. Randamentul raportat la carnea proaspata este de doar 4%.[ 2 ]
Compozitia medie a unui extract de carne uzual este prezentata in Tabelul 1.

Constituentul

Continut

Materie organica:

( % greut. )
56 64

1. aminoacizi, peptide

15 20

Tabelul 1:
Compozitia
extractului de carne

2. alti compusi cu azot

10 15

creatinina totala

5.4 8.2

amoniac

0.2 0.4

uree

3. compusi liberi de azot

lipide totale

0.1 0.3

unei solutii apoase

10% a unui astfel de
extract este

10 15
> 1.5

industria alimentara
in scopul adaugarii la
pulberi pentru supe
sau alte tipuri de
pudre sau

18 24

Minerale

PH-ul mediu al

aproximativ 5.5. In

10 20

4. pigmenti

uzual

clorura de sodiu

2.5 5
15 - 23

Continut de apa

concentrate
solide( sosuri, cuburi
cu diferite arome,
etc), extractul de
carne sub forma unei

paste foarte groase este omogenizat impreuna cu ceilalti constituenti ai produsului respectiv si apoi
uscat prin vid sau prin pulverizare.
In vederea determinarilor experimentale si pentru aprecierea cantitativa a extractului de carne
adaugat se ia in considerare o valoare medie a continutului de creatina/ creatinina de 7.2%.
III.2.2. DETERMINAREA SPECTROFOTOMETRICA A CONTINUTULUI DE
CREATININA
III.2.2.1. PRINCIPIUL METODEI
Metoda spectrofotometrica de determinare a continutului de creatina/creatinina este in prezent
general acceptata si utilizata in laboratoarele de profil.[ 5 ]. Metoda se bazeaza pe obtinerea
extractului apos din proba de analizat. Prin precipitare cu acid tricloracetic, urmata de centrifugare,
extractul astfel obtinut este eliberat de constituentii nedoriti ce pot deranja ulterior. Prin tratarea
extractului purificat si concentrat cu acid clorhidric (HCl) creatina ciclizeaza la creatinina.[ 3, 4 ]

Simultan
insa se mai pot forma si alti produsi din descompunerea glucidelor (acid levulinic,
hidroximetilfurfurol etc) ce pot deranja ulterior determinarea spectrofoto-metrica. Ei sunt indepartati
in doua etape: absorbtie pe o coloana de alumina activata (daca este cazul urmata de o purificare
suplimentara pe o rasina schimbatoare de ioni), extractie cu eter. In filtratul final, creatinina astfel
izolata formeaza cu acidul picric in mediu alcalin un complex colorat in galben (reactia Jaffe), cu un
maxim caracteristic de absorbtie in VIZ la lungimea de unda =510 nm.[ 3, 4, 5 ]
Reactia Jaffe:

(4)

In final continutul de creatinina al probei si respectiv al extractului de carne se determina

folosind o curba de etalonare obtinuta cu creatina etalon.
III.2.2.2. REACTIVI

Reactivii utilizati sunt:

creatinina, minim 99.2%;

acid tricloracetic, solutie 20%;

acid clorhidric, solutie 18%;

alumina activata, calcinata la 700C timp de 4 ore;

eter etilic; p.a.;

acid picric, solutie 1.2%;

hidroxid de sodiu, solutie 10%;

solutie etalon de creatinina (100 mg/l) care se obtine astfel: 0.1 g creatinina cantarita
la balanta analitica se introduce intr-un balon cotat de 100 ml si se aduce la semn cu
apa distilata. Din aceasta solutie se pipeteaza 10 ml intr-un balon cotat de 100 ml si se
aduce la semn cu apa distilata obtinandu-se solutia etalon de creatinina.

III.2.2.3. MOD DE LUCRU [ 5 ]

III.2.2.3.1. TRASAREA CURBEI DE ETALONARE

In mai multe baloane cotate de 100 ml se pipeteaza cate 0, 1, 2, 3, 4,, 10 ml solutie etalon
de creatinina. In fiecare balon se pipeteaza cate 10 ml solutie acid picric si 1 ml solutie hidroxid
de sodiu (NaOH). Se agita baloanele energic, se lasa in repaus 20 de minute la temperatura
mediului. Se aduc baloanele la semn cu apa distilata, se mai lasa in repaus 20 minute si se
determina extinctia probelor la 510 nm fata de
martor (balonul ce nu contine solutie de creatinina). Rezultatele obtinute sunt prezentate in tabelul .
2:

Nr. proba

0.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.

Solutie etalon

Acid picric

Hidroxid de

Concentratia

Extinctia

(ml)

sol. 1.2%(ml)

sodiu

probei

E510 (nm)

10
10
10
10
10
10
10
10
10
10
10

sol. 10%(ml)
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1

(mg/proba)
0.0000
0.0990
0.1980
0.2970
0.3960
0.4950
0.5940
0.6930
0.7920
0.8910
0.9900

0.0000
0.0537
0.1151
0.2020
0.2621
0.3283
0.4224
0.4852
0.5880
0.6668
0.7352

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Tabelul 2. Valorile pentru trasarea curbei de etalonare a creatininei:

Se reprezinta grafic extinctia functie de continutul de creatina a probelor E= f(conc) si se obtine
curba de etalonare si caracteristicile acesteia: ecuatia dreptei si coeficientul de corelare.( Graficul 1 )

Graficul 1: Curba de etalonare pentru creatinina:

III.2.2.3.2. DETERMINAREA CONTINUTULUI DE CREATININA AL PROBELOR

ANALIZATE

MOD DE LUCRU:
Se cantaresc la balanta analitica intre 0.25 10g proba bine omogenizata. Se solubilizeaza cu
50ml apa distilata, calda si se lasa la extras timp de 4 ore la temperatura de 60C in baie de apa cu
agitare ocazionala. Solutia apoasa calda se trateaza cu 10ml solutie acid tricloracetic. Se agita
energic si dupa racire se centrifugheaza timp de 10 minute la 3000 rotatii/minut, dupa care se
filtreaza printr-un filtru cutat intr-un balon cotat de 100ml. Rezidul de la centrifugare se spala de
cateva ori cu volume mici de apa distilata, care se trec si ele pe filtru. In final, solutia din balon se
aduce la semn cu apa distilata. Se pipeteaza 20ml filtrat intr-o capsula de portelan impreuna cu 5ml
solutie acid clorhidric si se evapora lent pana la sec pe baia de apa. Reziduul format este reluat dupa
racire cu 20ml apa distilata. Solutia obtinuta este trecuta pe o coloana cromatografica (dimensiuni
20*10mm) ce contine 8g alumina, apoi este filtrata si captata intr-un balon cotat de 50ml.
Daca dupa trecerea pe alumina filtratul ramane galbui, este necesara purificarea sa
suplimentara pe rasina schimbatoare de ioni Amberlit IR 120 astfel: 25ml filtrat obtinut pe coloana
cu alumina se trece pe rasina schimbatoare de ioni, care apoi este eluata cu 150ml apa distilata.
Creatinina se va capta in 150ml amoniac (NH3) solutie 10% in aproximativ 40 minute de eluare, iar
eluatul incolor se introduce intr-o capsula de portelan si se aduce la sec pe baia de apa (in acest caz
nu se mai parcurge faza de extractie cu eter). In continuare coloana cu alumina este eluata cu apa
distilata, iar eluatele sunt adaugate in balonul cotat pana la semn. Se pipeteaza 25ml din acesta
solutie intr-o capsula de portelan, se adauga 4 picaturi solutie HCl si se concentreaza pe o baie
de apa la un volum cat mai mic. Solutia acida se spala de pe pereti cu cateva picaturi apa distilata si
se trece intr-o micropalnie de separare unde se spala de 4 ori cu cate 5ml eter
etilic. Faza apoasa separata este trecuta intr-o capsula de portelan si se aduce la sec. Rezidul rezultat
se trece cantitativ cu 5 ml apa distilata intr-un balon cotat de 50 ml si se adauga 5ml solutie acid
picric si 0.5ml solutie hidroxid de sodiu(NaOH). Se agita bine si se lasa in repaus 20 minute la 20C,
dupa care se aduce la semn cu apa distilata. Se mai lasa in repaus timp de 20 minute dupa care se
determina extinctia probei la 510nm fata de martor (preparat identic dar fara proba).

Continutul de creatinina K in mg/100g proba se calculeaza astfel:

K (mg/100g proba) = a 250/E
unde:
a cantitatea de creatinina aflata din dreapta de etalonare (g/ml);
E masa probei catarite (g);
250 factor de corectie rezultat din cumularea dilutiilor, transformarea g in g si raportarea la 100g
proba.
Experimental am efectuat un set de 10 determinari pe diferite probe: concentrate sub forma
de cuburi cu diferite arome si de provenienta diferita si supe concentrate. Modul de preparare al
probelor si de exprimare al rezultatelor a fost de fiecare data acelasi. In continuare este exemplificat
cazul cubului concentrat de gaina de la firma Maggi:
III.2.2.3.2.1. MOD DE LUCRU

Am cantarit la balanta analitica o cantitate de mp= 5.4378g cub concentrat de gaina, am

omogenizat-o cu 50ml apa distilata incalzita. Am solubilizat proba si am pus-o la extras pe baia de
apa la o temperatura constanta de 60C. Solutia are o coloratie in galben deschis, cu aspect tulbure.
Am agitat ocazional. Dupa patru ore am adaugat 10ml acid tricloracetic si am racit solutia.
La adaugarea acestuia solutia isi pastreaza coloratia, dar se formeaza un precipitat galben. Se
centrifugheaza (in 6 eprubete echilibrate una fata de cealalta) la 3000 de rotatii pe minut timp de 10
minute. In urma acestui proces precipitatul de un galben intens s-a depus la baza eprubetelor, iar
solutia a ramas aproape limpede. Am filtrat solutia intr-un balon cotat adaugand si apele de spalare
ale rezidului de centrifugare. Am adus balonul cotat de 100ml la semn cu apa distilata. Solutia este
limpede de culoare slab galbui. Din aceasta am pipetat 20ml filtrat si impreuna cu 5ml solutie HCl
18% l-am introdus intr-o capsula de portelan. Se evapora lent la sec pe baia de apa si se obtine un
reziduu maroniu ce contine cristale ce se lasa la racit. Reziduul este reluat cu 20ml apa distilata, iar

solutia este trecuta pe o coloana cromatografica ce contine 8g alumina activata si este captusita cu
vata de sticla. Deasupra instalatiei se monteaza o palnie de separare pentru picurarea probei si apoi a
apei distillate. Solutia se capteaza intr-un balon cotat de 50ml si este limpede.
Din solutia de mai sus se pipeteaza 25ml intr-o capsula de portelan, se adauga 4 picaturi solutie
HCl 18% si se concentreaza pe baia de apa la un volum cat mai mic. Solutia se spala de pe pereti cu
cateva picaturi apa distilata si se trece intr-o micropalnie de separare unde se spala in portiuni de 4
ori cu cate 5 ml eter etilic sub agitare energica. Aceasta etapa se face pentru a elimina eventualele
parti grase (lecitina etc). Faza apoasa separata este trecuta intr-o capsula de portelan si se aduce la
sec. Reziduul rezultat se trece cantitativ cu 5ml apa distilata intr-un balon cotat de 50ml si se adauga
5 ml solutie acid picric si 0.5ml solutie NaOH. Se obtine o solutie limpede de o coloratie portocalie.
Se agita bine si se lasa in repaus 20 minute la 20C, dupa care aducem la semn cu apa distilata. Se
mai lasa in repaus timp de 20 minute, dupa care se determina extinctia probei la 510nm fata de
martor, obtinut astfel: intr-un balon cotat de 50ml am pipetat 20ml apa distilata, 5ml acid picric si
0.5ml solutie NaOH. Se agita si se lasa in repaus 20 minute, dupa care se aduce la semn cu apa
distilata.
III.2.2.3.2.2. REZULTATE EXPERIMENTALE
S-au obtinut urmatoarele date experimentale:

Emartor = 0.0197
Eproba =
Epf

0.0676

= 0.0873

III.2.2.3.2.3. CALCULUL CONTINUTULUI DE CREATININA AL PROBEI

Epf = 0.0873
Y= 0.02528+0.75976X

Din curba de etalonare obtinem continutul de creatinina ca fiind: X=0.1482 mg/proba, iar valoarea
exprimata in g/ml proba: a=1.482 g creatinina/ml. Din formula de calcul obtinem continutul
procentual in proba analizata: K=68.134 mg creatinina/100g proba.
Tinand seama de continutul mediu de creatinina al unui extract uzual de carne de 7.2%
acceptat la inceputul prezentarii determinarilor experimentale se poate determina un continut mediu
procentual (c) al extractelor de carne in probele analizate. Astfel am obtinut o valoare de c=0.95%
extract in cubul concentrat.
Valorile extinctiilor obtinute la 510nm pentru cele 10 determinari sunt prezentate in Tabelul.3,
iar continutul de creatinina in Tabelul 4.
Nr.
proba
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.

Tipul probei

Cantitate cantarita

E510

Maggi, cub gaina

Knorr, cub vita
Korr, cub costita afumata
Maggi, cub pui
Maggi, cub legume
Knorr, ciorba de burta
Gallina Blanca, cub pui
Knorr, cub gaina
Knorr, cub legume
Maggi, Apetit, granule

(g)
5.4378
5.8174
6.6117
6.3251
5.5002
7.4298
5.4183
5.4251
5.7682
6.1275

(nm)
0.0873
0.0512
0.0098
0.1196
0.1775
0.1250
0.0624
0.0892
0.0125
0.0275

Tabelul 3: Prelucrarea probelor si valorile obtinute din curba de etalonare

(Eproba la =510nm)
Nr.
proba

Tipul probei

Continut de creatinina
Val. cf. dreptei de
Val. exprimata

Cont. procentual in proba

etalonare

analizata

(X, mg/proba)

in

Cont.de e
carne al
(c,%)

(K, mg/100g proba)

1.
2.
3.

Maggi, cub gaina

Knorr, cub vita
Knorr, cub costita

0.1482
0.1007
0.0462

(a, g/ml proba)

1.482
1.007
0.462

68.134
43.275
17.469

0.9463
0.6010
0.2426

4.
5.

afumata
Maggi, cub pui
Maggi, cub legume

0.1907
0.2669

1.907
2.669

75.374
121.310

1.0468
1.6849

6.

Knorr, ciorba de

0.1978

1.978

66.560

0.9244

7.

burta
Gallina Blanca, cub

0.1154

1.154

53.245

0.7395

8.
9.
10.

pui
Knorr, cub gaina
Knorr, cub legume
Maggi, Apetit,

0.1482
0.0497
0.0695

1.482
0.497
0.695

68.294
21.541
8.358

0.9485
0.2992
0.3938

granule
Tabelul 4: Determinarea continutului de creatinina si extract de carne din probele analizate
III.3. CONCLUZII
Scopul lucrarilor experimentale a fost identificarea prezentei extractelor de carne in diferite
produse concentrate solide comercializate pe piata. Metoda folosita a presupus izolarea si
determinarea cantitativa a creatininei ca dovada a prezentei adaosului de extract de carne in astfel de
produse. In vederea, determinarii cantitative a creatininei s-a apelat la metoda spectrofotometrica
general acceptata in prezent, utilizata in laboratoarele de analiza, mentionata si descrisa in
standardele de specialitate.
Metoda presupune obtinerea unui extract apos al probei de analizat care este eliberat de
constituentii nedoriti prin tratare cu acid tricloracetic si centrifugare. In extractul purificat in mediul
de HCl creatina prezenta ciclizeaza la creatinina.
Celelalte substante insotitoare ce ar putea deranja determinarea au fost indepartate prin
purificarea extractului prin trecerea sa pe o coloana cu alumina activata, urmata de extractii repetate
cu eter etilic. Creatinina existenta in extractul final purificat formeaza cu acidul picric in mediu
alcalin complexul stabil de culoare galbena cu un maxim caracteristic de absorbtie la lungimea de
unda 510nm pe a carui determinare se bazeaza dozarea finala a continutului de creatinina a probelor.
Lucrarile experimentale au presupus doua etape:
trasarea curbei de etalonare folosind creatinina-substanta etalon;
prelucrarea probelor in vederea determinarii continutului de creatinina, respectiv a
continutului procentual de extract de carne in probe. In acest scop s-a luat in considerare o valoare
medie a continutului de creatina/creatinina in extractele uzuale de carne de 7.2%.

In partea experimentala a fost prezentat in detaliu modul de trasare a curbei de etalonare cu

prezentarea ecuatiei algebrice si caracteristicilor acesteia, precum si etapele parcurse impreuna cu
calculul final pentru una din probele analizate. Rezultatele obtinute pentru toate cele 10 probe au fost
apoi prezentate in tabelele 3 si 4.
Din examinarea lor se pot desprinde urmatoarele concluzii:
1. Pentru concentratele tip cuburi cu aroma de pui, respectiv gaina, continutul procentual in extract
de carne are valori apropiate pentru toate formele din care s-au efectuat probe:

Maggi, cub gaina ~ 0.95%

Maggi, cub pui ~ 1.05%

Gallina Blanca, cub pui ~ 0.74%

Knorr, cub gaina ~ 0.95%

2. In cazul concentratelor tip cub de alta provenienta, continutul procentual in extract de carne, este
mult mai scazut. Astfel pentru cuburile cu aroma de vita de la Knorr el este de ~ 0.6%, iar pentru
cuburile cu aroma de costita afumata de la Knorr este de ~ 0.24% (probabil ca in acest caz gustul
final se datoreaza in cea mai mare masura adaosurilor de compusi cu aroma de fum).
3. Pentru cuburile concentrate de legume, in cazul celui provenit de la firma Maggi s-a inregistrat un
continut procentual ridicat al extractului de carne( ~ 1.68%), dar care este posibil sa se datoreze si
altor constituenti pe care purificarile pe coloane nu i-au putut indeparta. A fost singura proba care,
chiar si dupa trecerile pe coloane si-a mentinut nuanta galbuie.
4. Prezenta extractului de carne a fost determinata si in concentratul tip granule Apetit de la firma
Maggi, in concordanta de fapt cu mentiunile de pe ambalaj in ceeea ce priveste ingredientii.
Desi, majoritatea firmelor nu dau in cifre continutul procentual in extract de carne al acestui tip
de produse, cifra datelor generale in ceea ce priveste tehnologia lor de obtinere, valoarea medie este
in jur de 1%, ceea ce confirma datele obtinute experimental.
BIBLIOGRAFIE

1.

Alfa Xenia Lupea, Biochimie, Ed. Politehnica Timisoara, 2003, ISBN 973-625-101-2

2.

H.D.Belitz, W. Crroscle, Food Chemistry, Ed. 2, Springer Verlag New York, Berlin,
Heidelberg, London, Paris, 1987

3.

Alfa Xenia Lupea, M.Padure, D. Ardelean, Chimia si Controlul alimentar de origine animala,
Ed. Politehnica Timisoara, 2000, ISBN 973-9389-90-2

4.

R. Matissek, F. M. Schnepel, G. Steiner, Lebeusmittelanalitik, Ed. 2, Springer Verlag New

York, Berlin, Heidelberg, London, Paris, 1992

5.

*** Official Methods of Analysis of AOAC International, 16th ed., edited by Patricia Cunniff,
Virginia, USA, 1995

6.

*** Willey Encyclopedia of Food Science and Technology, 2nd ed., edited by F. J. Francis, John
Willey & Sons, 1999

7.

M. Wyss, R. Kaddurah-Daouk, Creatine and Creatinine Metabolism, Physiological Reviews,

80, p.1107-1213, 2000

8.

V. C. Myers, M. S. Fiue, The Metabolism of Creatine and Creatinine, J. of Biological

Chemistry, 4, 1915, p. 377-381

9.

E. Bozler, The Role of Phosphocreatine and Adenosine-Triphosphate in Muscular Contractin,

The Journal of General Phisiology, febr. 1953, p. 63-70

10. http://www.absolute-creatine.com
11. http://www.chem.qmul.ac.uk/iubmb/enzyme/reaction/AminoAcid/creatine.html
12. http://en.wikipedia.org/wiki/Creatine
13. http://en.wikipedia.org/wiki/Creatinine