Experimentul Franck-Hertz

de Teodor Constantin, Ștefania Ghiță, Andreea Ionescu,

Vlad Ionescu, Robert Rotariu 
Importanța în fizică
• În 1914, James Franck și Gustav Hertz
au efectuat un experiment care a
demonstrat existența stărilor excitate
în atomii de mercur, contribuind la
confirmarea teoriei cuantice care
prezicea că electronii ocupau doar
stări de energie discrete, cuantificate.
•  Acesta a fost prezentat într-un articol
Societății Fizice Germane la 24 aprilie
1914.
• Astfel, experimentul Franck-Hertz
a fost prima măsurătoare electrică care
a demonstrat în mod clar natura cuanti
că a atomilor și, astfel,
„a transformat felul cum înțelegem noi
 lumea”. 
 • Franck și Hertz proiectaseră un tub
Importanța în fizică vidat pentru studierea electronilor
excitați care se deplasau prin vapori
rarefiați de atomi de mercur.
•  Ei au descoperit că, atunci când un
electron se ciocnește cu un atom de
mercur, el poate pierde doar o anume
cantitate (4,9 electron-volți) din energia
sa cinetică înainte de se îndepărta.
• Această pierdere de energie corespunde
decelerării electronului de la o viteză de
aproximativ 1,3 milioane de metri pe
secundă până la zero. Un electron mai
rapid nu decelerează complet după o
coliziune, ci doar pierde exact aceeași
cantitate de energie cinetică. Electronii
mai lenți doar ricoșează din atomii de
mercur fără a pierde semnificativ din
viteza sau din energia lor cinetică.
Legătura cu modelul Bohr
• Aceste rezultate experimentale s-au dovedit a fi
în concordanță cu modelul Bohr al atomului propus
de Niels Bohr în anul precedent.
• Modelul Bohr a fost un precursor al mecanicii cuantice
și al modelului cu învelișuri electronice al atomului.
• Trăsătura sa cheie a fost aceea că un electron din
interiorul unui atom ocupă unul dintre „nivelele
cuantice de energie” ale atomului. 
Legătura cu modelul
Bohr
• Înainte de coliziune, un electron din interiorul atomului
de mercur ocupă cel mai scăzut nivel de energie
disponibil. 
• După coliziune, electronul din interior ocupă un nivel de
energie mai ridicat cu 4,9 electron-volți (eV). Aceasta
înseamnă că electronul este legat mai slab de atomul de
mercur. 
• Nu există niveluri sau posibilități intermediare în modelul
cuantic al lui Bohr. 
• Această caracteristică era „revoluționară”, deoarece era
incompatibilă cu așteptarea ca un electron să poată fi
legat de nucleul unui atom cu orice cantitate de energie. 
Mod de
realizare
• În această experienţă, atomii
unui gaz (vapori de mercur)
sunt ciocniţi de electroni a
căror energie cinetică poate fi
variată în mod cunoscut.
•  Electronii sunt obţinuţi prin
emisie termoelectronică de la
un filament încălzit din catodul
K, şi sunt acceleraţi în câmpul
electric dintre catodul K şi
grila G. 
• Între grila G şi anodul A se
aplică o tensiune de frânare.
 Mod de realizare

• Între catodul K şi grila G electronii suferă

ciocniri cu atomii gazului (vaporii de
mercur) din tub şi apoi trec prin grilă
către anodul A.
• Electronii care şi-au pierdut aproape
complet energia în urma ciocnirilor
plastice suferite sunt captaţi de grila G,
iar cei care au energia suficientă ca să 
învingă câmpul de frânare dintre grila G şi
anodul A ajung la placa anodică dând
naştere unui curent I în circuitul exterior. 
Observații
• Experienţa a arătat că, dacă diferenţa de potenţial de
accelerare U1 dintre catod şi grilă creşte treptat
începând de la zero, în circuitul de placă anodică ia
naştere un curent I a cărui variaţie în funcţie de U1
este dată de o curbă precum cea din figură.
• Această curbă arată creşterea lui I când U1 creşte,
întreruptă de scăderi bruşte ale intensităţii curentului. 
• Scăderile bruşte şi periodice ale intensităţii curentului
se explică prin faptul că electronii cedează energia lor
atomilor ciocniţi numai atunci când energia lor are o
anumită valoare şi anume, cea corespunzătoare
tensiunii de accelerare pentru care se observă
scăderile bruşte. 
 Premiul Nobel
• Într-o a doua lucrare prezentată în mai
1914, Franck și Hertz au scris despre emisia
de lumină a atomilor de mercur care
absorbeau energia din coliziuni. Ei au arătat
că lungimea de undă a acestei lumini
ultraviolete corespundea exact energiei de
4,9 eV pe care electronul excitat l-a
pierdut. 
• Relația dintre energie și lungimea de undă a
fost prezisă și de Bohr. 
• După o prezentare a acestor rezultate de
către Franck câțiva ani mai târziu, se spune
că Albert Einstein ar fi remarcat: „Este atât
de minunat că îți vine să plângi”. 
• La 10 decembrie 1926, Franck și Hertz au
primit Premiul Nobel pentru Fizică pe anul
1925 „pentru descoperirea legilor care
guvernează impactul unui electron cu un
atom”. 
Bibliografie

• http://www.physics.pub.ro/Refera
te/BN030/Experimentul_FRANCK-
HERTZ_cu_tub_de_NEON_(2017).
pdf
• http://magnum.engineering.upm.
ro/~mtero/CURSURI/Fizica%20pt
%20specialitati%20ingineresti-apli
catii/File/Module/lucrarea3.pdf
• https://www.telework.ro/ro/
experimentul-franck-hertz-
pentru-natura-cuantica-a-
atomilor/