DECONECTAREA SARCINILOR CAPACITIVE

Circuitul echivalent :

RT LT
A B
UL UB=uc
C
Us CT

La trecerea curentului capacitiv ic prin inductanţa LT , la bornele acesteia apare o

cădere de tensiune U L în opoziţie de fază cu u c .

UA=UB
us
UL

UA
uL
reamorsare
uc= U+UL
UL

UB

La întreruperea curentului capacitiv ic potenţialul bornei A variază printr-un

proces oscilant cu pulsaţia:
 1
o 
LT CT
   
de la u s  U L la U . Iar potenţialul lui B rămâne uc  uc  U  U L
Supratensiunea la bornele AB ale întreruptorului:
  
u r =2 U  U L

du r  6
şi viteza de creştere = 4  f 0  U L  10 V / s
dt
Să presupunem că are loc o străpungere exact la o semiperioadă de la întreruperea
curentului, când tensiunea sursei trece prin maxim.
Potenţialul lui B tinde către potenţialul lui A printr-un proces oscilant , astfel încăt
 
U B  3U ; pot apărea şi 4 sau 5 U .

Pentru a nu apărea reamorsări curba U T trebuie să fie cât mai rapid crescătoare

U A= U S
U A= U B

=U S

U B
(abruptă).

În realitate supratensiunile nu depăşesc (3 – 3,5) U deoarece:
 străpungerile nu apar întotdeauna când tensiunea este maximă;
 întreruperea curentului de descărcare nu are loc la prima sa trecere
prin zero;
 procesul de încărcare repetată a condensatorului C se amortizează
rapid.
 u uT

t
1 2 3
t1 t3
t2

Valoarea supratensiunii depinde şi de momentul separării contactelor

întreruptorului.
Dacă separarea contactelor are loc în momentul 1, până la anularea curentului i c ,
contactele se depărtează suficient şi U T este mai mare decât u r .
Întreruptorul trebuie să suporte tensiunea de restabilire fără reamorsări.
În cazul deconectării cu supratensiuni mari, acestea pot provoca conturnarea
izolatoarelor sau funcţionarea descărcătoarelor. Aceasta înseamnă apariţia unui
scurtcircuit şi a unui arc electric puternic ce se suprapune peste un arc electric de putere
mică, la distanţă mare între contacte.
Acest fenomen se numeşte defect evolutiv.
La înteruptoarele cu ulei avem şocuri mari de presiune ce pot provoca distrugerea
camerelor de stingere.
Măsuri pentru limitarea supratensiunilor la deconectarea curenţilor capacitivi
  creşterea vitezei de restabilire a rigidităţii dielectrice a spaţiului izolant
dintre contactele întreruptorului ;
 mărirea vitezei de separare a contactelor ;
 creşterea presiunii în camera de stingere şi intensificarea suflajului;
 aplicarea de măsuri pentru reducerea vitezei de creştere a tensiunii ;
 şuntarea contactelor întreruptorului;
 instalarea unor transformatoare de tensiune în paralel cu linia

A B

C
V

TT

deconectată;

În ambele cazuri se asigură scurgerea sarcinilor de pe C şi reducerea tensiunii dintre

A şi B.
La supratensiuni, transformatorul de tensiune TT se saturează şi poate fi echivalat
cu o rezistenţă.
U T  f (t ) - OPTIM – pentru deconectarea şi a sarcinilor inductive.

A B

r
Concluzii:
 pentru a deconecta sarcini mici inductive un întreruptor trebuie să aibă o
curbă lent crescătoare a tensiunii de ţinere, care să favorizeze reamorsările,
care au ca efect reducerea supratensiunilor;
 pentru a deconecta sarcini mici capacitive un întreruptor trebuie să aibă o
curbă abruptă a tensiunii de ţinere care să evite reamorsările, care au ca
efect creşterea supratensiunilor;
 pentru ca un întreruptor să fie capabil să deconecteze cele două tipuri de
sarcini este necesară o curbă optimă a tensiunii de ţinere.
 pentru reducerea supratensiunilor se pot lua măsuri potrivite.