Alimentarea cu energie electrică

A elaborat : Iulian ROTARI

Chișinău, 2023
2.1. Clasificarea receptoarelor electrice
conform parametrilor
de bază
Receptorul electric este un dispozitiv, agregat sau
mecanism care transformă energia electrică în altă formă de
energie pentru utilizare (strung, sobă electrică, macara,
instalaţie de sudare etc).
Consumator de energie electrică se consideră un receptor
electric (RE) sau un grup de RE, încadrate într-un proces
tehnologic unic şi amplasate pe un teritoriu limitat.
Conform parametrilor de bază RE se clasifică în modul
următor [5,22]:
a) conform tensiunii:
- RE de joasă tensiune (mai mică de 1000 V);
- RE de înaltă tensiune (mai mare de 1000 V).
b) conform numărului de faze:
- RE trifazate (simetrice) ;
- RE monofazate sau bifazate (nesimetrice).
c) conform frecvenţei:
- RE de frecvenţă industrială;
- RE de frecvenţă joasă (mai mică de 50 Hz);
- RE de frecvenţă ridicată (mai mică sau egala cu 10 kHz);
- RE de frecvenţă înaltă (mai mare de 10 kHz).
d) conform caracterului curentului:
- RE de curent alternativ;
- RE de curent continuu.
Considerând această clasificare RE pot fi divizate în
următoarele grupe:
1) RE trifazate cu tensiunea mai mică de 1000 V, frecvenţa 50
Hz.
2) RE trifazate cu tensiunea mai mare de 1000 V, frecvenţa 50
Hz.
3) RE monofazate cu tensiunea mai mică de 1000 V, frecvenţa
50 Hz.
4) RE care funcţionează la frecvenţă diferită de 50 Hz şi sunt
alimentate de la staţii şi instalaţii de convertizare.
5) RE de curent continuu alimentate de la instalaţii de redresare.
RE de curent continuu, dar care au în componenţa lor
convertoare cu alimentare de la trei faze, se consideră ca RE
trifazate.
2.2. Clasificarea receptoarelor electrice
conform regimului de
funcţionare
La trecerea curentului electric prin conductor, pierderile de energie electrică în
acesta se transformă în energie termică. O parte din căldura degajată se
consumă pentru încălzirea conductorului, iar cealaltă parte se transmite
mediului înconjurător. Bilanţul energetic al unui conductor omogen prin care
trece curent electric poate fi descris de ecuaţia [12]
În cazul când R, c şi α nu depind de temperatură şi curentul I, după stabilizarea
regimului, nu variază, ecuaţia de mai sus prezintă o ecuaţie diferenţială liniară de
gradul întâi
În fig.2.1 sunt prezentate curbele de variaţie a temperaturii
conductorului Θ în timp în procesele de încălzire (fig. 2.1,a)
şi de răcire
(fig. 2.1,b) a acestuia. De menţionat că constanta termică
de timp θ este
aceeaşi pentru ambele procese.
Conform regimului de funcţionare RE se clasifică în [5,9]:
- RE cu regim de funcţionare de lungă durată;
- RE cu regim de funcţionare de scurtă durată;
- RE cu regim de funcţionare intermitent.
Temperatura părţilor componente ale RE cu regim de
funcţionare de lungă durată creşte pe durata conectării
până la o valoare determinată θ∞ şi apoi rămâne constantă
(fig.2.2).
În acest regim funcţionează motoarele electrice ale compresoarelor, pompelor,
ventilatoarelor etc. Temperatura părţilor componente ale RE cu regim de scurtă durată
pe durata conectării nu atinge valoarea de regim permanent, iar pe durata pauzei
reuşeşte să se micşoreze până la temperatura mediului înconjurător (fig. 2.3). În acest
regim funcţionează motoarele electrice ale mecanismelor auxiliare a diferitor strunguri,
a vanelor și închizătoarelor hidraulice etc.
Temperatura părţilor componente ale RE cu regim intermitent de funcţionare pe
durata conectării nu reuşeşte să se stabilizeze, iar pe durata pauzei nu reuşeşte să se
micşoreze până la temperatura mediului înconjurător (fig.2.4). În acest regim
funcţionează motoarele electrice ale podurilor
rulante, palanelor electrice, ascensoarelor, aparatele de sudare etc.
Regimul de funcţionare intermitent se caracterizează prin durata de acţionare DA
care poate fi calculată cu relaţia [10]:
2.3. Categorii de receptoare electrice şi
cerinţe privind
siguranţa în alimentarea cu energie
electrică
În funcţie de natura efectelor produse de întreruperea în
alimentarea cu energie electrică, receptoarele electrice pot fi
clasificate în următoarele categorii [15]:
Categoria I include RE întreruperea alimentării cu energie
electrică a cărora are ca consecinţe:
- pericol pentru vieţi omeneşti;
- daune considerabile;
- defectarea utilajului costisitor;
- rebuturi importante;
- dereglarea proceselor tehnologice în flux continuu.
La acestea se referă: motoarele electrice ale pompelor pentru
apa de răcire la cuptoarele cu arc electric, a podurilor rulante de
turnare în oţelării, cuptoarele de topit sticlă, incubatoarele,
motoarele electrice din staţiile de pompare pentru evacuarea
apelor din mine etc.
 Din ansamblul de RE de categoria I este evidenţiat un grup deosebit
de RE, alimentarea neîntreruptă a cărora este necesară pentru
stoparea fără avarii a procesului de producere şi evitarea pericolului
pentru vieţi omeneşti, a exploziilor, incendiilor, distrugerilor de utilaje.
La acestea se referă: motoarele electrice ale suflantelor furnalelor, a
instalaţiilor de răcire la cuptoarele cu inducţie etc.
RE de categoria I trebuie să fie asigurate cu energie electrică de la cel
puţin două surse de alimentare independente iar pentru grupul special
trei surse.
Sursă independentă se consideră acea sursă, la care tensiunea se
menţine şi în cazul dispariţiei ei la celelalte surse de alimentare cu
energie electrică ale aceluiaşi grup de RE. Două secţii ale barelor-
colectoare ale unui PD sau a instalaţiei de distribuţie a uneia sau a
două centrale sau staţii pot fi calificate ca surse independente la
îndeplinirea concomitentă a două condiţii:
- fiecare din secţiile barelor-colectoare este la rândul său alimentată de
la o sursă independentă;
- secţiile nu sunt interconectate între ele sau au o legătură, care se
întrerupe în mod automat la dispariţia tensiunii pe una din ele.
Fiecare din aceste surse independente trebuie să asigure întreaga
putere necesară receptoarelor electrice de categoria I. Durata
întreruperii alimentării cu energie electrică nu poate depăşi durata de
timp, necesară pentru restabilirea automată a alimentării. Adică, în
acest caz, trebuie să fie asigurată anclanşarea automată a rezervei
(AAR).
Pentru RE de categoria I, care fac parte din grupul deosebit, trebuie
prevăzută şi a treia sursă independentă de alimentare cu energie
electrică.
Categoria II include RE întreruperea alimentării cu energie electrică a
cărora poate avea următoarele consecinţe:
- stoparea procesului de producere;
- staţionarea în masă a lucrătorilor, staţionarea utilajului şi unităţilor de
transport.

La acestea se referă: instalaţiile de încărcare la furnale, cuptoarele

pentru tratamente termice, compresoarele de aer, instalaţiile de
extracţie etc.
De menţionat că dauna provocată de întreruperi în alimentarea cu
energie electrică a RE de categoria II poate fi, de regulă, recuperată.
RE de categoria II trebuie să fie alimentate cu energie electrică de la
două surse independente. Pentru ele se permite o întrerupere în
alimentare cu durata, necesară pentru realimentarea de la sursa de
rezervă cu forţele personalului operativ care deserveşte instalaţia.
Categoria III include RE care nu se încadrează în categoriile
I şi II: receptoare electrice din ateliere, depozite, secţii
auxiliare etc.
Pentru RE de categoria III se admite ca acestea să fie
alimentate de la o singură sursă cu condiţia, ca întreruperea
în alimentare, necesară
pentru reparaţia sau înlocuirea elementului defectat al
sistemului, să nu depăşească 24 ore.
2.4. Caracteristica receptoarelor de energie
electrică
Instalaţii industriale de uz general
Această grupă de receptoare electrice include:
compresoare, ventilatoare, pompe, suflante, instalaţii de
transport etc. În calitate de acţionare electrică pentru
aceste receptoare se utilizează motoare electrice sincrone
şi asincrone de curent alternativ trifazat cu frecvenţa 50 Hz
şi tensiunea de la 220 V până la 10 kV. În cazul necesităţii
reglării vitezei se utilizează motoare electrice de curent
alternativ, echipate cu convertoare de frecvenţă, sau
motoare de curent continuu. Puterea motoarelor variază
de la câţiva waţi până la mii de kilowaţi. Curba de sarcină,
de regulă, este uniformă, şocuri de sarcină se
înregistrează numai la pornire. Regimul de funcţionare
este de lungă durată.
 Unele din aceste instalaţii de uz general sunt consumatori de
categoria I. Spre exemplu, întreruperea alimentării cu energie
electrică a staţiei de pompare a apei la uzina metalurgică poate
provoca defectarea furnalului sau a cuptoarelor cu arc electric
şi poate condiţiona pagube considerabile.
Întreruperea alimentării cu energie electrică a ventilatoarelor
unei întreprinderi chimice prezintă pericol de otrăvire în masă a
oamenilor.
Factorul de putere a acestei grupe de RE este destul de stabil
şi variază în limitele 0,8-0,85. Motoarele electrice sincrone
funcţionează în regim de supraexcitare cu factor de putere
capacitiv. Motoarele electrice ale vanelor şi închizătoarelor
funcţionează în regim de scurtă durată sau intermitent.
Instalaţiile de transport şi ridicare de asemenea
funcţionează în regim intermitent. Pentru ele sunt
caracteristice şocuri de sarcină. Valorile factorului de
putere variază în limitele 0,3-0,8, sarcina este
simetrică. Sunt consumatori de categoriile I şi II.
Instalaţii de iluminat electric
Instalaţiile de iluminat electric sunt monofazate şi au
puterea de la câteva zeci de waţi până la câţiva
kilowaţi şi tensiunea de la 6 până la 220 V. Factorul
de putere pentru lămpile cu incandescenţă este egal
cu unu, iar pentru lămpile cu luminescenţă – cu 0,6.
Ultimele prezintă o sursă de armonici superioare de
curent.
Instalaţiile de iluminat electric sunt consumatori de
categoria II, însă pentru unele ramuri de producere
întreruperile de durată în alimentare sunt inadmisibile.
Dacă întreruperea iluminării prezintă pericol pentru
vieţi omeneşti, atunci se prevăd sisteme speciale de
iluminat de avarie.
Încărcarea uniformă a fazelor în sistemul trifazat se
asigură prin gruparea corpurilor de iluminat pe faze
(cu o nesimetrie maximă de 5-10 %).
Acţionări electrice ale mecanismelor de producere
În dependenţă de particularităţile tehnologice ale mecanismelor
se utilizează toate tipurile de motoare electrice de curent
alternativ şi continuu cu puterea de la zeci de waţi până la
câţiva megawaţi şi tensiunea de până la 10 kV.
Atunci când se cer viteze mari de rotaţie şi un diapazon larg de
reglare se folosesc motoare electrice de curent alternativ,
echipate cu convertoare de frecvenţă, sau motoare de curent
continuu, care se alimentează de la redresoare. Factorul de
putere are valori în limitele 0,5-0,85.
Acţionările electrice sunt, de regulă, consumatori de categoriile
I şi II.
Convertoare electrice
Convertoarele electrice se utilizează pentru transformarea
curentului trifazat în curent continuu, în curent trifazat sau
monofazat de frecvenţă joasă, ridicată şi înaltă.
Există convertoare cu semiconductoare, cu ventile cu mercur,
cu motor-generator şi cu redresoare mecanice.
Convertoarele se utilizează:
- pentru alimentarea motoarelor diferitor maşini-unelte;
- pentru alimentarea băilor de electroliză, cuptoarelor cu
inducție;
- pentru transportul electric din incinta uzinelor;
- pentru instalaţii de sudare cu curent continuu şi a.
Factorul de putere are valori de la 0,85 până la 0,9.
Convertoarele sunt consumatori de categoriile I sau II.
Instalaţii electrotehnologice
La acestea se referă:
- instalaţiile de încălzire şi de electroliză;
- instalaţiile electrochimice, de prelucrare cu scântei electrice şi
cu ultrasunet;
- instalaţiile electromagnetice (separatoare);
- instalaţiile de sudare şi tăiere electrică
şi a.
Dintre instalaţiile de încălzire o răspândire mai largă o au
cuptoarele electrice. După principiul de transformare a energiei
electrice în cea termică acestea se divizează în felul următor:
- cuptoare cu rezistenţe;
- cuptoare cu arc electric;
- cuptoare cu inducţie;
- cuptoare cu încălzire combinată.
Cuptoarele cu rezistenţe pot fi cu încălzire directă şi indirectă.
Încălzirea materialului în cuptoarele cu acţiune indirectă are loc
prin intermediul elementelor încălzitoare. Tensiunea de
alimentare a acestor cuptoare nu depăşeşte 1000 V, factorul
de putere este egal cu unu.
În cuptorul cu acţiune directă încălzirea are loc cu căldura
degajată în materialul prin care trece curentul electric. Acestea
pot fi monofazate şi trifazate cu puterea până la 3000 kW,
tensiunea 380/220 V, factorul de putere în limitele 0,7-0,9.
Cuptoarele cu arc electric sunt:
- cu acţiune directă, când arcul electric arde între metalul
supus topirii şi un electrod (tensiunea 6-110 kV, puterea până
la 45 000 kVA, factorul de putere în limitele 0,85-0,9);
- cu acţiune indirectă, când arcul electric arde între electrozi
(puterea până la 500 kVA, frecvenţa 50 Hz).
Cuptoarele cu inducţie se clasifică în cuptoare de topire şi
cuptoare pentru călire şi încălzirea dielectricilor.
Cuptoarele de topire, la rândul lor, sunt cu miez de fier şi fără el.
Cuptoarele cu miez de fier se utilizează pentru topirea metalelor
colorate şi a aliajelor acestora. Ele se alimentează în curent
alternativ de frecvenţă industrială 50 Hz la tensiunea 380 V şi mai
mare, au puterea până la 2000 kVA şi factorul de putere în limitele
0,2-0,4 (pentru Al), 0,6-0,8 (pentru Cu).
Cuptoarele fără miez se folosesc pentru topirea oţelului de calitate
înaltă. Ele se alimentează în curent alternativ de frecvenţă
industrială 50 Hz la tensiunea 380 V şi mai mare şi în curent de
frecvenţa 500-10 000 Hz, au puterea până la 4500 kVA şi factorul
de putere în limitele 0,05-0,25.
Instalaţiile de călire au frecvenţa până la 100 000 Hz.
Instalaţiile de sudare electrică sunt în curent continuu şi în curent
alternativ.
Aparatele de sudare în curent alternativ au următoarele aspecte
specifice:
- sunt monofazate;
- au regim de funcţionare intermitent;
- determină o încărcare neuniformă a fazelor;
- au factorul de putere în limitele 0,3-0,35;
- au tensiunea 380/220 V;
- sunt consumatori de categoria II.
Facultatea Energetică şi Inginerie Electrică,
Departamentul ENERGETICĂ

VĂ MULŢUMESC
PENTRU ATENŢIA
ACORDATĂ!