Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Energia este mărimea care arată capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic,
când trece printr-o transformare din starea sa într-o altă stare de referință. În Sistemul Inter-
național, energia se măsoară în Jouli (J).
Prin surse de energie se înțeleg materialele și tehnologiile folosite pentru obținerea
diferitelor forme de energie necesare dezvoltării societății.
Surse de energie:
-surse primare (naturale) – sunt acele surse din mediul natural, care conțin energie
primară, netransformată și care pot fi folosite direct, fiind disponibile în cantități limitate sau
care se regenerează prin procese naturale;
– surse secundare – sunt cele asupra cărora a intervenit omul, cu ajutorul mașinilor,
transformând o formă de energie în altă formă (de exemplu: motoarele).
Sursele de energie primară folosite pe o perioadă îndelungată se numesc surse de energie
convențională. Dintre acestea, amintim: petrolul, gazele, cărbunii, uraniul.
Sursele de energie neconvențională (folosite mai ales în ultima pe rioadă) sunt: soarele,
mareea, vântul, biomasa, apa geotermală, lemnul. În funcţie de posibilităţile de refacere,
sursele de energie primară pot fi epuizabile sau inepuizabile. Sursele epuizabile, care se pot
reface într-un timp mai scurt, se numesc regenerabile, iar cele care nu se mai pot reface decât
în milioane de ani sunt denumite neregenerabile.
În prezent, cele mai importante resurse folosite pentru obținerea energiei convenționale
sunt uraniul și combustibilii fosili: petrolul, gazele naturale, cărbunii.
Sursele de energie neconvenţională au căpătat o pondere din ce în ce mai mare în cadrul
sistemelor energetice din întreaga lume. Energiile neconvenționale folosesc puterea unor surse
naturale: vântul, soarele, mareele, biomasa, denumite și energii ecologice.
Una dintre principalele forme de energie regenerabilă este bioma-sa, un material organic,
derivat din plante şi folosit drept combustibil pentru a crea energie.
Viața pe Pământ este posibilă datorită energiei provenite de la Soare.
1.2. Tehnologii de producere, transport și distribuție a energiei electrice. Domenii de
utilizare a energiei electrice
Transformarea energiei
1.Fotosinteza. Energia solară este indispensabilă plantelor, dându-le posibilitatea de a
transforma dioxidul de carbon și apa în glucoză. Prin această reacție chimică, energia solară se
transformă în energie chimică. Apoi, plantele stochează sau folosesc energia chimică din
glucoză
2 Filamentul becului. Un bec tradițional cu filament incandescent transformă mai puțin de
10% din energie în lumină, restul de 90% pierzându-se sub formă de căldură.
3.Digestia. Stomacul procesează mâncarea ca să extragă energia chimică depozitată în
zaharuri, grăsimi și carbohidrați. Muşchii transformă apoi această energie în mișcare, generând
și căldură în același timp.
Energia electrică îşi găseşte aplicaţii în absolut toate ramurile economice, sociale, culturale,
precum şi în activităţile casnice.
În trecut, maşinile şi utilajele industriale foloseau sursele primare de energie. După
descoperirea electricităţii, ele au fost perfecţionate, astfel încât să funcţioneze acţionate de
aceasta. De exemplu: presele manuale au fost înlocuite de prese electrice, războiul de ţesut
tradiţi-onal, cu cel electric etc.
Dintre măsurile pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă, amintim:
-utilizarea mijloacelor de protecţie;
-scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau a echipamentului electric la care urmează a se
efectua lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
-izolarea părților active ale instalațiilor;
-legarea la pământ și în scurtcircuit;
-executarea intervențiilor la instalațiile electrice trebuie să se facă nu-mai de către personal
calificat în meseria de electrician, autorizat și instruit pentru lucrul respectiv.
Exemplu: În Delta Dunării, profesia de bază este pescuitul, în zonele de dealuri, profesia de
bază a oamenilor este cea de viticultor.
Ocupaţia este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă, activitatea
utilă, aducătoare de venit (în bani sau în natură), pe care o desfăşoară o persoană în mod
obişnuit, într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru aceasta o sursă de existenţă.
Meseria este complexul de cunoștinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, necesare
pentru executarea anumitor operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii sau
pentru prestarea anumitor servicii.
Profesia este specialitatea (calificarea) obţinută prin studii.