Există mai multe tipuri de oase, fiecare fiind proiectat să funcționeze în diverse moduri.

 
             După raporturile și dimensiunile lor (lungime, lățime, grosime), oasele se
clasifică în: oase lungi, oase plane și oase scurte. Datorită faptului că forma unor oase
este foarte neregulata, se utilizează și alte criterii de clasificare, adăugându-se celor trei
categorii de oase amintite alte patru tipuri: oase pneumatice, oase sesamoide, oase
suturale şi oase neregulate. La aceste tipuri de oase nu se ține seama de forma lor, ci de
caractere arhitecturale (oasele pneumatice), respectiv de situarea lor în organism (oasele
sesamoide și oasele suturale).

1. Oasele lungi
 La aceste oase, lungimea depășește lățimea și grosimea. 
 Un os lung este format din:
                       - un corp sau diafiza
                       - două extremități sau epifize

 În perioada de creștere, între diafiza și epifize se găsește cartilajul de creștere, care

poartă numele de metafiză.
 Oasele lungi se găsesc în principal la nivelul membrelor, ele îndeplinind rolul de
pârghii de viteză în diferitele mișcări. 
 Exemple de oase lungi: (humerus, ulna, radius, femur, tibie, peroneu);

2. Oasele plane
 La aceste oase, lungimea și lățimea sunt aproape egale între ele, dar depășesc
grosimea; Oasele plane sunt turtite și prezintă două fețe și un număr variabil de
margini și unghiuri; 
 Oasele plane îndeplinesc două funcții:
                                a) servesc la edificarea cavităților de protecţie (de exemplu craniul); 
                                b) dau inserție unui mare număr de mușchi (de exemplu scapula).

 Exemple de oase plane: întâlnite în cadrul centurilor (coxal, scapula), la cap

(frontal, parietale, temporale, occipital etc.), sau cele care formează cutia
toracică: coastele, sternul.
 

3. Oasele scurte
 Aceste oase au cele trei dimensiuni aproape egale, forma lor apropiindu-se de cea
cubică. Oasele scurte se găsesc în acele regiuni unde este necesară o mare
 soliditate și unde există mișcări foarte variate însă cu amplitudine mica (coloana
vertebrala, carp, tars).
 Exemple de oase scurte: cele care intră în construcția palmei, tălpii, ca de
exemplu: carpiene, metacarpiene, tarsiene, metatarsiene, falange, sau oasele
coloanei vertebrale: vertebrele.

4. Oasele pneumatice
 Sunt oase neregulate ce au spații cavitare pline cu aer, tapetate cu membrane
mucoase.
 Exemple de oase pneumatice: cele din jurul foselor
nazale frontal, etmoid, sfenoid, maxilar, etc.

5. Oasele sesamoide
 Aceste oase sunt de obicei lentiforme, mici, și se se dezvoltă în vecinătatea unor
articulații (sesamoide periarticulare) sau chiar în tendoanele unor mușchi
(sesamoide intratendinoase).
 Aceste oase glisează de obicei pe o altă suprafața osoasă. Unele se află în grosul
capsulei articulare și mărind suprafața fosei articulare, se unesc cu capul articular.
(Ex: oasele din articulația degetului mare al labei piciorului), altele sunt adâncite
în tendoanele mușchilor ce trec pe deasupra articulației. 
 Exemple de oase sesamoide: rotula (patella) și unele oase de la nivelul mâinii și
piciorului.
       
6. Oasele suturale
Aceste oase se mai numesc și oase wormiene. Sunt oase mici, plane şi inconstante. Se
dezvolta din puncte de osificare speciale independente de oasele învecinate, fie la nivelul
suturilor craniului, în special în sutura lambdoidă, fie la nivelul fontanelelor. Mai exista
un grup de oase wormiene, numite insulare, care se dezvolta în centrul oaselor
boltii craniene (în special în parietal și frontal).
 
7. Oasele neregulate
• Datorită formei și arhitecturii lor complicate nu pot fi încadrate în nici unul din
grupurile precedente (ex: palatinul, sfenoidul).