Nr………./…………………………….

UNITATEA ȘCOLARĂ: LICEUL TEHNOLOGIC ”CONSTANTIN LUCACI”

EXAMENUL
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE A ABSOLVENŢILOR
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI LICEAL

Nivelul 4 de calificare
Candidat: Petraru Cristian
Clasa: a-XII-a
Forma de învăţământ: Zi
Profil : Tehnic
Domeniul de calificare: Tehnic
Calificarea profesională: Tehnician electromecanic
Anul absolvirii: 2019
Îndrumător de proiect: Prof. Hrincescu Toader

2019

1
 UNITATEA ȘCOLARĂ: LICEUL TEHNOLOGIC
”CONSTANTIN LUCACI”

TEMA proiectului:
APARATE ELECTRICE PENTRU
COMANDA MANUALĂ

Candidat: Petraru Cristian

Clasa: a-XII-a
Forma de învăţământ: Zi

Profil : Tehnic
Domeniul de calificare: Tehnic

Calificarea profesională: Tehnician electromecanic

Anul absolvirii: 2019

Îndrumător de proiect: Prof. Hrincescu Toader

2019
2
 Cuprins

ARGUMENT……………………………………………………………………………1
CAPITOLUL I
Noțiuni generale despre aparate electrice de joasă tensiune
1.1. Definiție, rol…………………………………………………………………….2
1.2. Clasificări ale aparatelor electrice………………………………………………3
1.3. Solicitări ale aparatelor electrice în timpul exploatării………………………....4
1.3.1. Solicitări electrice………………………………………………………..4
1.3.2. Solicitări termice………………………………………………………...5
1.3.3. Solicitări electrodinamice……………………………………………….6
1.3.4. Influența mediului în care lucrează aparatele…………………………...7
1.4. Mărimi caracteristice ale aparatelor electrice…………………………………..9
1.4.1. Tensiunile nominale……………………………………………………..9
1.4.2. Curenții nominali……………………………………………………….10
1.4.3. Capacitatea de comutație……………………………………………….10
1.4.4. Serviciile de utilizare…………………………………………………...11
CAPITOLUL II
Aparatele electrice pentru comandă manuală
2.1. Generalități……………………………………………………………………….12
2.2. Întreruptoare și comutatoare cu pârghie………………………………………….12
2.3. Întreruptoare și comutatoare – pachet……………………………………………15
2.4. Întreruptoare și comutatoare cu came……………………………………………17
2.5. Comutatoare stea – triunghi……………………………………………………...18
2.6. Reostate de pornire și reglare…………………………………………………….19
2.7. Reostate de excitație……………………………………………………………...21
NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATEA MUNCII SPECIFICE
ÎN EXPLOATAREA APARATELOR ELECTRICE…………………………………....23
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………....25

3
 ARGUMENT

Ştiinţa este un ansamblu de cunoştinţe abstracte şi generale fixate într-un sistem coerent obţinut cu ajutorul unor metode adecvate şi
având menirea de explica, prevedea şi controla un domeniu determinant al realităţii obiective.
Descoperirea şi studierea legilor şi teoremelor electromagnetismului în urmă cu un secol şi jumătate în urmă au deschis o eră noua a
civilizaţiei omeneşti
Mecanizarea proceselor de producţie a constituit o etapă esenţială în dezvoltarea tehnică a proceselor de respective şi a condus la uriaşe
creşteri ale productivităţii muncii. Datorită mecanizării s-a redus considerabil efortul fizic depus de om în cazul proceselor de producţie, întrucât
maşinile motoare asigură transformarea diferitelor forme de energie din natură în alte forme de energie direct utilizabile pentru acţionarea
maşinilor unelte care execută operaţiile de prelucrare a materialelor prime şi a semifabricatelor.
Una dintre marile invenţii ale omenirii a fost producerea şi transportul electricităţii. După inventarea şi a motoarelor electrice explozia
industrială a omenirii a dus pe culmi nebănuite până la momentul respectiv. Aplicaţii ca trenul electric, metroul, tramvaiul au revoluţionat
transporturile au scurtat distanţele şi au permis oamenilor să ajungă la mari distanţe. Toate acestea n-ar fi fost posibile fără inventarea maşinilor
electrice, din care cele mai importante sunt: motorul, generatorul, transformatorul. Pentru a putera utiliza diversitatea de mașini și aparate
electrice avem nevoie de aparte de comandă manuală și automată care să realizeze diferite funcții în cadrul acestora, pentru pornirea, oprirea sau
schimbarea regimului de funcționare. Aparatele electrice îndeplinesc în instalatie una din functiunile urmatoare:
●închiderea circuitelor electrice, pentru a asigura alimentarea cu energie electrică a unor consumatori sau deschiderea lor pentrtu a
întrerupe, cand este necesar această alimentare;
●comutarea (modificarea legăturilor electrice) în anumite circuite, cum este necesar, de exemplu la pornirea motoarelor electrice cu
inele, la care în timpul pornirii trebuie modificataă treptat valoarea rezistenței introduse în circuitul rotoric;
●supravegherea transporului energiei și protejarea instalațiilor sau a consumatorilor de energie electrică împotriva avariilor (întreruperea
unui scurt circuit prin arderea unei siguranțe, eliminarea unei supratensiuni, deconectarea prin relee de suprasarcină a unui motor supraîncărcat
etc.);
●măsurarea valorii curentului, a tensiunii sau a altor parametrii electrici ai instalației;
●supravegherea anumitor procese de producție și mentinerea automată (fara intervantia unui operator) a regimului de funcționare dorit
(exemplu:pornirea și oprirea unei pompe acționate electric, în funcție de nivelul lichidului din rezervor, reglarea automată a tensiunii în instalație
etc.).
Lucrarea de faţă realizată la sfârşitul perioadei de perfecţionare profesională în cadrul liceului, consider că se încadrează în contextul
celor exprimate mai sus. În acest fel am corelat cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în timpul şcolii cu cele întâlnite în documentaţia
tehnică de specialitate parcursă în perioada de elaborare a lucrării de diplomă. Lucrarea prezintă aparatele electrice uzuale cu comandă manuală
întâlnite în instalaţiile electrice. Capitolul I se referă la aparatele electrice de conectare manuală ca întreruptoare cu pârghie, întreruptoare pachet.
întreruptoare de sarcină și cu siguranțe.
4
 În capitolul II am descris câteva aparate utilizate la comanda mașinilor electrice precum comutatoare stea-triunghi, inversoare de sens,
autotransformatoare de pornire, reostate. Ultimul capitol se referă la aparatele utilizate pentru instalațiile interioare și pentru racordarea
receptoarelor ca întreruptoare și comutatoare și prize și fișe.Am încheiat lucrarea cu principalele norme de sănătate și protecție a muncii.
Am ales această temă deoarece mi s-a părut interesant să realizez o descriere a acestor aparate. Prezentarea acestor aparate se poate
aprofunda şi se poate realiza o lucrare mult mai vastă referitor la aceste aparate şi utilizarea lor în instalaţiile electrice, numărul şi varietatea
acestor aparate fiind foarte mere, iar noutăţile referitoare la acest tip de aparate apărând an de an. Cu toate că tendinţa actuală în industrie şi în
viaţa cotidiană este spre automatizare, aparatele cu comandă manuală nu şi-au spus ultimul cuvânt, iar prezenţa lor în viaţa şi munca omului este
încă semnificativă.
Consider că tema aleasă în vederea obţinerii diplomei de atestare în specialitate de ,,Tehnician electromecanic’’ dovedeşte capacitatea
mea de a sistematiza şi sintetiza cunoştinţele, de a rezolva problemele teoretice, dar şi practice folosind pregătirea obţinută în specializarea
tehnică în care m-am pregătit în timpul liceului.

5
 CAPITOLUL I
Noțiuni generale despre aparate electrice de joasă tensiune

1. 1. Definiție, rol
Aparatele electrice sunt mecanisme (sisteme electromagnetice) parcurse de curent care au rolul de a măsura, regla, modifica și semnaliza
parametrii acestuia.
Aparatele electrice se găsesc în numeroase variante constructive și funcționale în toate instalațiile electrice îndeplinind, în circuitele dintre
sursele de energie și receptoare, funcții de deosebită importanță:
• Închiderea, deschiderea sau comutarea circuitelor electrice
• Supravegherea și protecția instalațiilor și receptoarelor (împotriva suprasarcinilor, scurtcircuitelor, supratensiunilor etc.).
Datorită funcțiilor principale menționate este evident că funcționarea aparatelor electrice este legată de procesele tranzitorii care apar în
circuitul electric în care ele sunt montate.
În timpul acestora pot să apară efecte importante datorită variației curenților tensiunilor, așa cum sunt, de exemplu, eforturi
electrodinamice între căile de curent și supratensiuni care solicită puternic izolația.
După rolul pe care îl îndeplinesc în instalația electrică se deosebesc:
• Aparate de măsurat mărimi electrice fie pin citire directă, fie prin înregistrare (ampermetre, voltmetre, wattmetre, contoare de energie
activă, contoare de energie reactivă, etc.) ;
• Aparate de protecție, care sesizează modificările parametrilor electrici și în cazul în care acestea depășesc valorile periculoase pentru
instalație acționează pentru a evita avaria, de regulă scoțând-o de sub tensiune (siguranțe fuzibile, relee electromagnetice, relee termice etc.) ;
• Aparate de semnalizare, care pun în evidență prin semnale optice și acustice starea de repaus, de funcționare normală și mai ales anormală
a unor instalații electrice (lămpi de semnalizare, sonerii etc.) ;
• Aparate de conectare, care au rolul de a închide și deschide circuitele electrice, fie manual, fie automat (întreruptoare, comutatoare,
separatoare, contactoare etc.).
1. 2. Clasificarea aparatelor electrice
După funcția pe care o îndeplinesc și după principiul de construcție, aparatele electrice pot fi clasificate în următoarele categorii
principale:
• Aparate de conectare (de comutație), care întrerup și restabilesc circuitele electrice:
• Separatoare;
• Separatoare de sarcină;
• Întreruptoare;
• Întreruptoare automate;
• Contactoare și ruptoare;
6
• Contactoare cu relee.
• Aparate pentru instalații interioare, utilizate în special pentru distribuția energiei electrice în clădire:
• Întreruptoare și comutatoare;
• Prize, fișe și cuple;
• Aparate de protecție;
• Siguranțe ;
• Relee;
• Eclatoare și descărcătoare.
• Aparate pentru pornirea și reglarea mașinilor electrice:
• Reostate de pornire și excitație;
• Comutatoare stea-triunghi;
• Inversoare de sens;
• Controlere.
• Aparate pentru acționări (elemente de automatizare):
• Butoane de comandă;
• Microîntreruptoare;
• Limitatoare.
1.3. Solicitări ale aparatelor electrice în timpul exploatării
În funcționarea aparatelor, atât în condiții normale de serviciu cât și în caz de avarii, fiecare dintre elementele componente este supus unor
anumite solicitări la care trebuie să reziste în bune condiții timp de circa 10 ani fără a fi necesare alte intervenții ale personalului de exploatare
decât cele prevăzute a se face cu ocazia reviziilor periodice.
Aceste solicitări sunt:
• Solicitarea electrica a izolațiilor provocată de existența tensiunii pe căile de curent
• Solicitarea termică a căilor de curent și a pieselor învecinate acestora, ca urmare a trecerii curentului electric
• Solicitarea mecanică a căilor de curent și a pieselor de susținere a acestora, sub acțiunea forțelor electrodinamice provocate de curenții de
scurtcircuit
• Solicitările termice și mecanice, provocate de arcul electric
• Uzura mecanică a pieselor în mișcare
• Solicitările provocate de acțiunea mediului în care lucrează aparatul (căldură, umezeală, vapori corozivi, praf, lovituri).
1.3.1Solicitări electrice
Solicitarea electrică este cea la care este supus un izolant electric atunci când două regiuni ale sale se află la potențiale diferite (fig. 1).

Fig. 1 Solicitarea electrică a unui izolant (reprezentare schematică): 7

•Izolant; 2 - electrozi; U – tensiunea aplicată; c – linie de conturnare pe suprafața izolantului; s – linie de străpungere prin izolant.
 Tensiunea U aplicată între cele două regiuni tinde să formeze o cale conducătoare de curent fie prin străpungerea, fie prin conturnarea
izolantului (se numește străpungere formarea unui canal conducător de electricitate prin interiorul unui izolant, solid, lichid, sau gazos și
conturnare – formarea unui canal conducător pe suprafața unui izolant solid).
Pentru a se evita conturnarea sau străpungerea izolantului, aparatele electrice se încearcă bucată cu bucată la tensiuni mai mari decât
tensiunea lor nominală de izolare
.
Aparatele de joasă tensiune = 500 V și 600 V se încearcă la 2500 – 300 V.
Aparatele de înaltă tensiune 35 kV se încearcă la = 2 +15 kV, iar cele cu
60 kV se încearcă la = 2 +20kV
1.3.2. Solicitări termice
Trecerea curentului electric prin conductoare determină încălzirea acestora, încălzirile fiind deosebit de mari în locurile în care secțiunea căii
de curent este redusă (contacte, siguranțe fuzibile) sau rezistivitatea acesteia este mai mare (bimetale, rezistențe).
Încălzirea exagerată a pieselor nu poate fi admisă deoarece ea influențează negativ proprietățile izolante și durata de serviciu a izolanților,
rezistența mecanică a pieselor metalice, elasticitatea resorturilor etc., motiv pentru care temperaturile maxime admisibile sunt prescrise prin
standarde.
Procesul de încălzire a căilor conductoare de curent se desfășoară în paralel de răcire a acestora prin transmiterea unei părți a căldurii primite
către piesele învecinate sau către mediul ambiant.
Transmiterea căldurii se realizează de regulă simultan prin conducție (trecerea căldurii în interiorul corpurilor solide de la zonele calde la
cele reci), prin convenție (curenți de fluid formați în lichide și gaze datorită diferențelor de temperatură) și prin radiație (emisie de energie termică
sub formă de unde electromagnetice).

Fig. 2 Variația în timp a încălzirii unui conductor străbătut de curent.

Datorită răcirii, încălzirea în timp a conductorului ca urmare a acumulării puterii primite prin efect Joule-Lenz se desfășoară în serviciul de
durată după o curbă conform figurii 2, în care se observă că creșterea temperaturii este din ce în ce mai lentă, obținându-se după un anumit timp
(teoretic infinit, dar practic egal cu câteva minute până la câteva ore, în funcție de masa corpului) o stabilizare a temperaturii la o valoare maximă
numită temperatură de regim.
Atingerea acestei valori corespunde momentului în care din puterea primită nu se mai acumulează nimic, ea fiind în întregime cedată
mediului ambiant.
8
 Valoarea din figura 2, obținută la intersecția tangentei la curbă (t=0) cu asimptota la curbă, reprezintă timpul în care conductorul ar
atinge încălzirea de regim în condițiile unei răciri nule.
Această valoare, numită constantă în timp, caracterizează posibilitățile de încălzire și de răcire ale conductorului.
1.3.3. Solicitări electrodinamice
Curenții mari de scurtcircuit, care pot interveni în cazul unor defecte în instalație, determină apariția unor forțe de atracție sau respingere
între conductoare, numite forțe electrodinamice.
În regim normal de funcționare al aparatelor solicitările mecanice datorate forțelor electrodinamice sunt mici. În cazuri de accidente însă,
în instalație pot să apară curenți de scurtcircuit de mii și zeci de mii de amperi. Asupra căilor conductoare de curent ale aparatelor se exercită în
acest caz forțe de atracție sau respingere de mii sau chiar zeci de mii de newtoni, ceea ce solicită mecanic întregul aparat și îndeosebi căile
conductoare de curent și izolația de susținere a acestora.
Defectele cele mai frecvent întâlnite, provocate de efectul forțelor electrodinamice sunt:
• Îndoirea conductoarelor și, prin aceasta, reducerea distanțelor de izolare
• Slăbirea legăturilor și chiar desprinderea conductoarelor din legături
• Distrugerea prin solicitare mecanică a izolatoarelor – suport
• Deschiderea separatoarelor sub sarcină, efect deosebit de grav, care poate produce scurtcircuite în instalație și deteriorări importante ale
acesteia
• Deformarea bobinelor.
1. Influența mediului în care lucrează aparatele
În timpul funcționării lor, aparatele electrice sunt puternic influențate de acțiunea diferiților agenți fizici, cum sunt: umiditatea, praful,
radiațiile solare, vaporii corozivi etc. Aceștia, acționând asupra unor elemente sensibile ale aparatelor, pot determina funcționarea necorectă sau
scoaterea din funcțiune.
Aparate care funcționează în condiții normale d mediu.
Cea mai mare parte a aparatelor se construiesc pentru funcționa în condiții normale, adică î aer, într-un mediu cu următoarele
caracteristici (conform STAS 553/3 – 80):
• Altitudinea: până la 2000 m
• Temperatura mediului înconjurător: cuprinsă între – 15 și + C (media zilnică depășind C)
• Umiditatea relativă a mediului înconjurător: maximum 90% la temperatura de C sau 50% la temperatura de C

• Lipsă de praf și agenți corosivi.

Aparatele de înaltă tensiune se construiesc, în funcție de locul de utilizare, chiar pentru ”condiții normale” de mediu, în două variante:
• Aparate destinate să funcționeze în interiorul clădirilor (construcții ”de interior”)
• Aparate destinate să funcționeze în aer liber (construcții ”de exterior”).
Aparatele de exterior, fiind supuse acțiunii directe a intemperiilor (ploaie, zăpadă, chiciură), acțiunii radiațiilor solare, a vântului și a unor
depuneri mai bogate de praf, au izolația exterioară dimensionată mai larg și o construcție mai robustă (la care se iau, de asemenea, măsuri de
protecție împotriva pătrunderii în aparat a apei de ploaie, împotriva efectului radiațiilor solare și a unor variații mai mari de temperatură).
9
 Aparatele de joasă tensiune se pot construi în multe variante de protecție. Pentru tipizarea construcțiilor, gradele de protecție au fost
normalizate. Simbolizarea gradelor normale de protecție se face (conform STAS 3999 – 75) prin literele IP urmate de trei cifre caracteristice,
caracterizând fiecare dintre ele câte unul dintre cele trei grade normale de protecție și anume:
• Prima cifră, care poate lua valori între 0 și 6, simbolizează grade normale de protecție împotriva pătrunderii corpurilor solide și a prafului
și de protecție a peroanelor împotriva electrocutării prin atingerea pieselor sub tensiune
• A doua cifră, care poate lua valori între 0 și 8, simbolizează grade normale de protecție împotriva pătrunderii apei
• A treia cifră, care poate lua valori între 0 și 5, simbolizează grade normale de protecție împotriva deteriorărilor mecanice.
Aparate care funcționează în condiții speciale de mediu.
Există numeroase situații în care condițiile de utilizare ale aparatelor electrice ies din cadrul condițiilor normale:
• Altitudine la locul de utilizare peste 2000 m
• Atmosferă încărcată cu praf industrial
• Prezență de pulberi sau gaze inflamabile ori explosive
• Climat diferit de cel temperat.
Aceste condiții de mediu determină solicitări deosebite ale aparatajului electric și de aceea, pentru astfel de utilizări se elaborează
construcții speciale, dintre care se menționează:
• Aparate destinate să funcționeze în climat normal, dar în încăperi cu umiditate mărită (băi, pivnițe, grajduri, instalații tehnologice în care
se produce abur etc.). Aceste aparate se introduce în carcase etanșate. Se folosesc anumiți izolanți rezistenți la umiditate și se iau măsuri
deosebite de protecție a pieselor metalice împotriva coroziunilor.
• Aparate destinate să funcționeze în mediu cu aer marin (aparate ”în construcție navală”). Atmosfera din apropierea țărmurilor mărilor
solicit foarte sever aparatajul electric, deoarece atmosfera umedă și a sărată favorizează coroziunea pieselor metalice și înrăutățește mult
comportarea pieselor electroizolante. Se iau măsuri de protecție a metalelor împotriva coroziunii și se folosesc aliaje rezistente la acțiunea
corozivă a apei de mare, cum sunt bronzul și siluminul.
• Aparate destinate să funcționeze la altitudini peste 2000 m sau în instalații electrice la bordul avioanelor. La altitudini mai mari de peste
2000 m se face simțită influența rarefierii aerului care determină:
˗ reducerea tensiunii de străpungere
˗ înrăutățirea condițiilor de răcire
˗ modificarea, la altitudini de peste 6 – 7000 m, a condițiilor de stingere a arcului electric.
• Aparate destinate să funcționeze în medii conținând pulberi sau gaze explozive. Arcul electric care se formează în mod normal la
funcționarea aparatelor de întrerupere sau cel care se poate forma în caz de accidente prin străpungerea sau conturnarea unei izolații imperfecte,
poate provoca incendii sau explozii grave dacă atmosfera este încărcată cu substanțe inflamabile sau explozive. Astfel de situații se întâlnesc în
minele de cărbuni, în care există pericolul de apariție a gazului ”grizu” (amestec de metan cu aer), în instalațiile de extragere, prelucrare și
depozitare a produselor petroliere și în multe situații din industria chimică. Aparatele antiexplozive se marchează cu simbolul general Ex (STAS
6877/1 – 73).

10
 1.4 Mărimi caracteristice principale ale aparatelor electrice
Fiecare aparat electric este definit printr-o serie de mărimi caracteristice, care dau informații asupra funcțiilor sale și condițiilor în care
poate fi utilizat în deplină siguranță în exploatare.
Principalele mărimi caracteristice, reprezentând și criterii de clasificare, sunt: numărul de poli, felul curentului, tensiunea și curentul
nominal etc.
1.4.1 Tensiunile nominale
Se deosebesc: tensiunea nominală de izolare, tensiunea nominală de utilizare legată de diferite tensiuni de utilizare legată de diferite
tensiuni de utilizare și tensiunea nominală de comandă pentru care este dimensionat dispozitivul de comandă a aparatului.
Tensiunea nominală de izolare este tensiunea maximă pentru care este dimensionată izolația aparatului și la care se referă toate încercările
privitoare la izolația aparatului.
Tensiunea nominală de utilizare este tensiunea la care sunt indicate unele caracteristici ale aparatului care depind de tensiune așa cum este,
de exemplu, curentul maxim pe care aparatul îl poate întrerupe (capacitatea de rupere). De exemplu, un contactor poate avea tensiunea de izolare
de 660 V, tensiunea nominală de utilizare de 500 V și tensiunea nominală de comandă de 220 V.
Pentru circuitele polifazate, tensiunea de utilizare și tensiunea de izolare se exprimă prin tensiunea nominală de utilizare de 500 V, și
tensiunea nominală de comandă de 220 V.
Pentru circuitele polifazate, tensiunea de utilizare și tensiunea de izolare se exprimă prin tensiunea între faze.
Tensiunile nominale de izolare standardizate sunt:
• Pentru aparatele de joasă tensiune:
60, 250, 380, 500, 660, 800, 1000 V c.a.
60, 250, 440, 600, 800, 1200 V c.c.
• Pentru aparatele de înaltă tensiune:
6, 10, 20, 110, 220, 420, 765 kV.
• Tensiunile nominale de utilizare standardizate sunt:
24, 36, 48 (42), 60, 110 (127), 220 sau 250, 380, 440, 500, 660, 750, 1000 V c.a.
24, 48, 60, 110 )120= )127=, sau 25,0 440, 600, 800, 1200 V c.c.
1.4.2 Curenţii nominali
Se deosebesc: curentul nominal termic pe care aparatul îl poate suporta timp de 8 h fără ca încălzirea diferitelor sale părţi să depăşească
limitele admisibile şi curentul nominal de utilizare, stabilit de constructor în funcţie de tensiunea nominală de utilizare şi de alţi parametri, cum ar
fi de exemplu temperatura mediului ambiant în care lucrează aparatul.
Curenții nominali termici standardizați pentru aparatele de joasă tensiune sunt: 2, 2,5, 3,15, 4(5), 6,3, (8), (12,5), 16, 20, 25, 31,5, (50), 63,
80, 100, 125, 160, 200,250, 315, 400(500), 630, 800, 1000, 1250, 1600, 2000, 2500, 3150, 4000 A.
1.4.3 Capacitatea de comutație
La aparatele de joasă tensiune capacitatea de comutație se exprimă prin curentul de rupere, cel mai mare curent pe care aparatul este
capabil să îl întrerupă sub o tensiune dată și prin curentul de închidere, cel mai mare curent pe care aparatul îl poate stabili sub o tensiune dată. Se
dau în valori efective.
La aparatele de înaltă tensiune se folosesc noțiunile de putere de rupere: 11
 și putere de închidere:
,

unde,
este tensiunea nominală în kV;
- curentul de rupere, în kA;
– curentul de închidere, în kA.
1.4.4. Serviciile de utilizare
Acestea definesc modul de funcționare al aparatelor în funcție de rolul lor în circuitul electric. De acest mod de utilizare depind o serie de
parametri constructivi ai aparatelor, cum sunt secțiunile căilor de curent, mărimea electromagneților etc.
Principalele servicii nominale standardizate sunt:
Serviciul continuu (de durată) este cel în care contactele principale ale aparatului sunt străbătute de curent fără întrerupere, un interval de
timp mai mare de 8 h.
Serviciul intermitent care este caracterizat printr-o succesiune atât de frecventă de conectări și deconectări, încât în timpul în care aparatul
este închis el nu atinge temperatura maximă, iar în timpul în care este întrerupt nu atinge temperatura ambiantă.
Serviciul de scurtă durată este serviciul în care contactele principale ale aparatului sunt străbătute de curent un timp insuficient de lung
pentru a permite atingerea temperaturii maxime, dar timpul de întrerupere este suficient de lung pentru a permite atingerea temperaturii ambiante.
Frecvența de conectare este dată de relația:

în care: este durata unui ciclu. Prin ciclu se înțelege o închidere și o deschidere a aparatului.

12
 CAPITOLUL II
Aparate electrice pentru comandă manuală

2.1. Generalități
În instalațiile electrice sunt folosite numeroase tipuri de aparate de joasă tensiune cu acționare manuală, atât la închidere cât și la
deschidere. Ele servesc numai la stabilirea și întreruperea voită a unor circuite, neavând rol de protecție.
Se pot împărți în:
aparate de conectare: întreruptoare și comutatoare cu pârghie, pachet și cu came, separatoare, întreruptoare de sarcină, întreruptoare cu
siguranță
aparate pentru acționarea mașinilor electrice: comutatoare stea-triunghi, inversoare de sens, autotransformatoare, de pornire, reostate de
pornire și excitație, controlere
aparate pentru instalații interioare pentru iluminat și racordarea receptoarelor mobile la rețea: întreruptoare, comutatoare, prize și fișe,
conectoare etc.
2.2. Întreruptoare și comutatoare cu pârghie
2.2.1. Definiție
Întreruptoarele–pârghie sunt aparate de joasă tensiune caracterizate prin faptul că închiderea şi deschiderea circuitului se realizează cu
ajutorul unui contact mobil în formă de braţ de pârghie.
2.2.2. Rol
Ele servesc pentru conectarea la reţea şi întreruperea manuală a circuitelor de lumină şi forţă de joasă tensiune, atât în curent continuu, cât
şi în curent alternativ, la consumatori de importanţă redusă. Aparatele au o capacitate de rupere egală cu cel mult curentul nominal.
2.2.3. Clasificare:
DUPĂ NUMĂRUL CĂILOR DE CURENT
monopolare – în circuite de semnalizare; DUPĂ MODUL DE
bipolare – în c.c., în circuite de lumină; ÎNTRERUPERE
tripolare – pentru comanda manuală a •cu cuţit de rupere bruscă;
motoarelor electrice. •fără cuţit de rupere bruscă.

CLASIFICARE, UTILIZĂRI

DUPĂ MODUL DE ACŢIONARE

•cu acţionare directă prin manetă plasată: DUPĂ VARIANTA CONSTRUCTIVĂ
– central construcţie protejată(cu capac)
– lateral; pentru montaj aparent;
cu acţionare indirectă – prin sisteme de pârghii; construcţie deschisă pentru montaj în
spatele tabloului; 13
2.2.4. Părţi componente

Figura 3 Întreruptor cu pârghie: elemente constructive.

Întreg ansamblul este acoperit cu un capac de protecţie din bachelită, carton presat sau alt izolant rezistent şi la acţiunea arcului electric.
Contactul de rupere se întâlneşte la variantele constructive moderne, mai ales la cele pentru curent continuu. Rolul său este de a mări capacitatea
de rupere prin creşterea vitezei de deschidere (cursa contactului mobil principal armează resortul şi când forţa elastică a acestuia devine suficient
de mare, “smulge” contactul auxiliar cu o viteză mare, de nerealizat prin acţiunea operatorului uman).
14
 Figura 4 Întreruptor cu pârghie
În figura 5 este indicat montajul corect (în poziţie verticală) al unui întreruptor cu pârghie.

Figura 5 Întreruptor cu pârghie:

a – poziţia de montare a întreruptorului cu pârghie; b – schema electrică multifilară;
c – schema electrică monofilară; d – monatrea în circuitul electric prin intermediul siguranţelor fuzibile.
2.3. Întreruptoare și comutatoare – pachet
2.3.1. Definiție
Sunt aparate de joasă tensiune caracterizate prin faptul că se obţin prin înşiruirea pe acelaşi ax a unui număr variabil de elemente (numite
pacheţi) de construcţie similară (nu neapărat identice), fiecare pachet conţinând o cale de curent.
2.3.2. Părți componente
Fiecare cale de curent este formată din două sau trei contacte fixe montate pe discuri presate din material electroizolant şi tot atâtea contacte
mobile din tombac (material conductor şi elastic) fixate pe un ax central.
Se deosebesc trei tipuri de contacte mobile (fig. 6) primul fiind folosit la întreruptoare şi celelalte, la comutatoare.

a b c
Figura 6 Tipuri de contacte mobile pentru întreruptoare şi comutatoare – pachet:
a – contacte în opoziţie; b – contacte în unghi; c – contacte în T.
15
 2.3.3. Tipuri constructive

• Întreruperea/comutarea circuitului se realizează brusc datorită unui mecanism de sacadare care este, de fapt, un resort montat între ax şi
maneta de acţionare (maneta este montată liber pe ax): axul cu contacte mobile “sare” brusc dintr-o poziţie în alta, numai după ce maneta a fost
rotită cu un anumit unghi pentru a putea tensiona astfel, resortul.

• În figura 7 este reprezentat schematic un comutator-pachet cu trei direcţii, având şase contacte mobile în formă de unghi plasate între
şapte plăci izolante.

Figura 7 Schema de conexiuni a unui comutator – pachet cu trei direcţii.

În figura 8 este reprezentată schema de conexiuni a unui inversor de sens la un motor asincron.
16
 Figura 8 Inversor de sens.
2.4. Întreruptoare și comutatoare cu came
Sunt asemănătoare – constructiv şi funcţional – cu întreruptoarele şi comutatoarele pachet. Se deosebesc de acestea din urmă prin modul de
realizare a circuitului de curent (tabelul de mai jos)
Întreruptoare şi comutatoare pachet Întreruptoare şi comutatoare cu came
 sunt alcătuite dintr-un număr variabil de căi de curent alăturate
 deschiderea/închiderea contactelor mobile se realizează prin acţionarea unui ax
Asemănări comun
 folosesc principiul întreruperii multiple a circuitului (în mai multe puncte)
 contactele mobile au mişcare de  contactele mobile au mişcare de
rotaţie translaţie
 comutaţia are loc între contacte de  comutaţia are loc între contacte cu
Deosebiri tip furcă presiune (dată de forţa unui element
elastic)
 contact superficial (pe o suprafaţă)  contact punctiform
 contact cu frecare  contact prin frecare
• Comutatoarele cu came sunt un răspuns mai bun la cerinţele legate de gabarit, siguranţă în funcţionare, capacitate de rupere şi
complexitatea schemelor de realizat.

I 0 II

Figura 9 Inversor de sens. 17

 2.5. Comutatoare stea – triunghi
În practică, există situaţii în care un receptor trifazat trebuie conectat în stea şi apoi în triunghi (de exemplu, la pornirea motoarelor
asincrone cu rotorul în scurtcircuit).
În afara cazului menţionat, situaţia aceasta se mai întâlneşte, de exemplu, la realizarea reglajului în trepte al rezistenţelor pentru încălzirea
unui cuptor (preîncălzire – prin conectarea rezistenţelor în stea şi încălzire – prin conectarea rezistoarelor în triunghi).
În cazul alimentării de la o reţea obişnuită (3x220/380V), pentru a putea utiliza comutatorul stea-triunghi la un receptor trifazat, este
necesar ca acest receptor să fie realizat pentru o tensiune de fază de 380V.
Comutatoare manuale: In< 100 A

cu tambur (rotitor): are 9 contacte fixe (3 pentru cele trei

VARIANTE faze ale reţelei şi 6 pentru cele şase capete ale fazelor
CONSTRUCTIVE receptorului trifazat) şi 15 contacte mobile, din tablă de
alamă sau din alamă turnată, plasate pe un tambur prin
rotirea căruia se realizează conexiunile dorite: zero –
stea – triunghi
cu came
cu pârghie
pachet”
Comutatoare automate: In  100 A
Schimbarea conexiunii se face automat, fără intervenţia
operatorului, după un timp (calculat funcţie de puterea motorului)
programabil printr-un releu (de temporizare).

Figura 10 Comutator pârghie utilizat pentru conectarea stea-triunghi a unui receptor

trifazat:Q – întreruptor trifazat; F – siguranţe fuzibile; C – comutator pârghie.
18
 Observaţie: un comutator stea – triunghi nu poate fi manevrat decât în ordinea zero – stea – triunghi. Trecerea din triunghi în stea şi din
zero în triunghi sunt împiedicate cu un dispozitiv de zăvorâre. Trecerea stea – zero este permisă.
2.6. Reostate de pornire și reglare
2.6.1. Definiție
De regulă, prin reostat de pornire şi reglare se înţelege ansamblul format dintr-un controler şi un rezistor de pornire/reglare.
2.6.2. Părți componente
Rezistoarele de pornire/reglare sunt alcătuite din rezistoare elementare grupate în baterii, care sunt asamblate în cutii de rezistoare.
În cutii, rezistoarele pot fi imersate în ulei sau lăsate în aer liber – caz în care pereţii cutiei au jaluzele de ventilaţie.
Structural, bateriile de rezistoare de pornire se aseamănă cu cele de reglare: ele sunt formate prin asamblarea rezistoarelor elementare pe
tije cilindrice de oţel izolate cu tuburi de micanită, separarea acestora cu distanţoare din steatit şi conectarea mixtă (serie - paralel) prin presiune
cu rondele metalice (conexiunile sudate sau lipite sunt greu de realizat pentru materialele din care sunt confecţionate rezistoarele elementare).

2.6.3. Variante constructive

PENTRU CURENŢI
PENTRU CURENŢI MICI MARI
(câţiva amperi) (zeci de amperi)
•rezistoare din crom-nichel, •elemente turnate din fontă
fecral, constantan etc. spiralate •elemente ştanţate din tablă
sau înfăşurate pe suport ceramic silicioasă
•rezistoare cu lichid (soluţie
MATERIALE, de sodă)
VARIANTE
CONSTRUCTIVE,
rezistoare metalice în aer rezistoare metalice în ulei
UTILIZĂRI

utilizate pentru comanda

manuală a maşinilor
electrice rotative:
•pornire;
•reglarea vitezei,
•frânare;
•inversare de sens

19
 Deosebirea constructivă între cele două categorii de rezistoare rezultă din regimul de funcţionare:
• rezistoarele de pornire funcţionează în regim de scurtă durată (doar la pornire) şi, de aceea, au dimensiuni mici, reduse chiar dacă sunt
parcurse de curenţi mai mari decât cei corespunzători regimului normal;
• rezistoare de reglare funcţionează în regim de durată şi, ca urmare, au dimensiuni mai mari şi sunt prevăzute cu mijloace speciale pentru
evacuarea forţată a căldurii (de exemplu, ventilatoarele).

Figura 11 Baterii de rezistenţe :

a – de mare capacitate : 1 – element de rezistenţă ; 2 – distanţoare din stearit ;
3 – tijă de susţinere ; 4 – bornă de racord;
b – element de rezistenţă din tablă de material rezistiv, expandată;
c – baterie de benzi rezistive; d – reostat de pornire (ansamblu).
2.7. Reostate de excitație
Sunt aparate folosite pentru reglarea tensiunii furnizate de generatoarele electrice – de curent continuu sau de curent alternativ – prin varierea
curentului de excitaţie ca urmare a modificării valorii rezistenţei circuitului respectiv.
Reostatele de excitaţie sunt reostate de reglare pentru curenţi mici, alcătuite din rezistoare spiralizate, din sârmă, ale căror capete sunt
conectate la un sistem de ploturi montate sub formă de cerc pe o placă izolantă (variaţie în trepte a rezistenţei) sau cu cursor (variaţie continuă).
Pe marginea plăcii mai există trei borne care sunt utilizate pentru realizarea legăturilor la generator. Valoarea rezistenţei se modifică după
voie, cu ajutorul unei manete (sau al unei roţi) care deplasează o piesă de contact prin care se stabileşte legătura între unul dintre ploturi şi un inel
de contact montat pe pleca izolantă (figura 12).
Rezistoarele metalice spiralizate se află în spatele plăcii, într-o cutie metalică.
1 3
2 4
5

LEGATURI CU CIRCUITUL DE
EXCITATIE AL GENERATORULUI

Figura 12 Schema legăturilor unui reostat de excitaţie în trepte: Figura 13

1 – element rezistiv spiralat; 2 – plot; 3 – piesă de contact; Forme constructive de reostate de excitaţie (cu cursor)
4 – inel de contact; 5 – placă izolantă; 6 – borne legătură cu generatorul.
20
 NORME DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ ŞI NORME DE PREVENIRE ŞI STINGERE A
INCENDIILOR

Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesară eliminarea posibilităţii de trecere a unui curent periculos prin corpul
omului. Măsurile, amenajările si mijloacele de protecţie trebuie sa fie cunoscute de către tot personalul muncitor din toate domeniile de
activitate.Principalele masuri de prevenire a electrocutării la locurile de munca sunt:
● Asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din circuitele electrice si care se realizează prin:
- amplasarea conductelor electrice, chiar izolate, precum si a unor echipamente electrice, la o înălţime inaccesibila pentru om. Astfel,
normele prevăd ca înălţimea minima la care se pozează orice fel de conducto electric sa fie de 4M, la traversarea părţilor carosabile de 6M, iar
acolo unde se manipulează materiale sau piese cu un gabarit mai mare, aceasta înălţime se depăşească cu 2.25m gabaritele respective.
-izolarea electrica a conductoarelor;
-folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ;
-îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate, respectându-se distanta impusa pana la elementele sub tensiune.
-folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24, 36V) pentru lămpile si sculele electrice portative.
-sculele şi lămpile portative care funcţionează la tensiune redusa se alimentează la un transformator coborâtor. Deoarece exista pericolul
inversării bornelor este bine ca atât distanta picioruşelor fiselor de 12, 24 si 36V, cat si grosimea acestor picioruşe, sa fie mai mari decât cele ale
fiselor obişnuite de 120, 220 si 380 V, pentru a evita posibilitatea inversării lor.
● Mijloacele auxiliare de protecţie constau din: echipament de protecţie (mănuşi, cizme, galoşi electroizolanţi), covoraşe de cauciuc,
platforme si grătare cu picioruşe electroizolante din porţelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza insa singure securitatea împotriva
electrocutărilor.
● Protecţia prin legare la nul se realizează prin construirea unei reţele generale de protecţie care însoţesc in permanenta reţeaua de
alimentare cu energie electrică a utilajelor.
Reţeaua de protecţie are rolul unui conductor principal de legare la pământ, legat la prize de pământ cu rezistenţa suficient de mică.

NORME DE SǍNǍTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII SPECIFICE.

La utilizarea prizelor, fişelor şi racordurilor sau a altor aparate de comandă manuală se vor lua măsuri de protecţia muncii asemănătoare
cu cele de la alte aparate electrice de conectare, ele având de fapt rol de conectare. Se va ţine cont că se lucrează la tensiuni periculoase (de reţea)
şi curenţi relativ mari fiind foarte probabilă producerea arcului electric şi a electrocutării; în plus, ele se pot şi încălzi foarte puternic.
La utilizarea întreruptoarelor electrice se vor lua măsuri de protecţia muncii asemănătoare cu cele de la alte aparate electrice, aceste
întreruptoare fiind de fapt aparate electrice. Se va ţine cont că întreruptoarele lucrează la tensiuni periculoase şi curenţi relativ mari fiind foarte
21
probabilă producerea arcului electric.
 Folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi mijloacelor de avertizare
Mijloacele de protecţie individuala se întrebuinţează de către electricieni pentru prevenirea electrocutării prin atingere directă şi pot fi
împărţite in doua categorii: principale şi auxiliare.
Mijloacele principale de protecţie constau din: tije electroizolante, cleşti izolaţi şi scule cu mânere izolante. Izolaţia acestor mijloace
suporta tensiunea de regim a instalaţiei în condiţii sigure; cu ajutorul lor este permisa atingerea părţilor conductoare de curent aflate sub tensiune.
Mijloacele auxiliare de protecţie constau din: echipament de protecţie (mânuşi, cizme, galoşi electroizolanţi), covoraşe de cauciuc,
platforme si grătare cu picioruşe electroizolante din porţelan etc. Aceste mijloace nu pot realiza insa singure securitatea împotriva electrocutărilor.
Întotdeauna este necesara folosirea simultana cel puţin a unui mijloc principal si a unuia auxiliar.
Mijloacele de avertizare constau din placi avertizoare, indicatoare de securitate (stabilită prin standarde şi care conţin indicaţii de
atenţionare), îngrădiri provizorii prevăzute şi cu plăcuţe etc. Acestea nu izolează, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a
persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.
La deconectarea prizelor, fişelor sau racordurilor trebuie avut grijă ca acestea să nu fie fierbinţi.

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

În timpul exploatării maşinilor şi aparatelor electrice, pe lângă pericolul electrocutării, curentul electric poate provoca incendii, datorită
încălziri aparatajului electric în timpul funcţionării, în timpul scurtcircuitului sau suprasarcinilor.
Arcul electric produs datorită unor deranjamente în instalaţiile electrice pot provoca arsuri personalului care lucrează sau pot determina
aprinderea prafului aglomerat sau a unor amestecuri de gaze din atmosfera încăperii.
Pentru prevenirea pericolului de aprindere din cauza scânteilor a supraîncălziri trebuie luate următoarele măsuri:
- la regimurile de funcţiune în plină sarcină părţile motoarelor electrice nu trebuie să se încălzească până la o temperatură periculoasă (
lagărele să nu depăşească 80 grade)
- siguranţele, întrerupătoarele şi alte aparate electrice care în timpul exploatării pot provocă întreruperea curentului electric, trebuie închise
în carcase
- părţile reostatelor sau a altor aparate care se încălzesc în timpul funcţionării trebuie montate pe socluri izolate termic.
Pentru a se putea interveni în caz de incendiu se recomandă ca lângă maşinile unelte să fie amplasate extinctoare cu CO2).Folosirea
apei este interzisă la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice deoarece prezintă pericol de electrocutare şi extinderea defecţiuni de aceea se va
folosi numai lichide special destinate stingerii arcului electric, nisip sau praf.

22
 BIBLIOGRAFIE

1. Călin Segiu, Popescu Stelian – Aparate, echipamente și instalații de electronică industrială,

Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1992.

2. Constantin Popescu, Mihai Huhulescu şi Dragoş Simulescu – T ehnologia lucrărilor electrotehnice, Editura Didactică și pedagogică - Bucuresti,
1988.
3.Nicolae V. Botan, Constantin Popescu, Stelian Popescu – Maşini electrice şi acţionări, Editura Didactica si pedagogica - Bucuresti, 1980.
4. Nicolae V. Botan, Corneliu Botan, Nastase Bichir,Constantin Popescu – Maşini electrice şi acţionări, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti
1983.
5. Năstase Bichir, Dan Mihoc, Corneliu Boţan, Sabina Hilohi– Maşini, aparate, acţionări şi automatizări, Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a,
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1995
6. Niculaie Mira, Constantin Neguş, –Instalaţii şi echipamente electrice , Manual pentru clasele a IX-a şi a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti 1995
7.www.casa.schneider-electric.ro
8.http://electronics.howstuffworks.com
9.www.electricianul.ro/electricianul
10.http://facultate.regielive.ro
11.www.schrack.ro/

23