George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n.

 4/16 septembrie 1881, Bacău, Regatul
României[2] – d. 22 mai 1957,[3][2][4][5] București, Republica Populară Română[6][2]) a fost un scriitor
român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză
scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni
francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o
receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist
român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

Cuprins

 1Biografie

o 1.1Copilăria

o 1.2Studiile

o 1.3Perioada interbelică

o 1.4După război

 2Opera

o 2.1Volume antume

o 2.2Ediții postume (selectiv)

 3Premii și distincții

 4Note

 5Bibliografie critică selectivă

 6Legături externe

 7Fragmente audio si citate

Biografie[modificare | modificare sursă]
Copilăria[modificare | modificare sursă]
George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu pe actuala
stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană.
Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala
Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În
același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă,
din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va
inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră
un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai
Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la
vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică.
În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi
apare în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

Studiile[modificare | modificare sursă]

George Bacovia - Bust de Milița Petrașcu

În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând
suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie
în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca
răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei
învățământului inițiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-
una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică
impresie.
Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes. Colaborează
la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 În
București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău,
stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de
Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M.
Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada
examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se
înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul
literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a
Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la
aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.
Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]
În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar al
ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare,
revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de
prietenie cu Alexandru Macedonski.

Casa Bacovia din București, astăzi muzeu

În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În

iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției
sale în evacuare la Iași.
În perioada 1917-1919 e funcționar în București. În 1920 devine șef de birou clasa a III-a în
Ministerul Muncii. În 1921 este avansat șef de birou clasa a I-a în același minister. Se îmbolnăvește
de plămâni și demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.
În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen și
caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.În 1925 devine primul director al revistei Ateneul
cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare și
volumul Bucăți de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca
profesor suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.

Masa de lucru a poetului

În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era

profesoară. În 1929 retipărește volumele Plumb și Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura
Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit referent la Direcția
Educației Poporului. Îi apare volumul Cu voi.... Din noiembrie 1930 până în octombrie 1933,
locuiește în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naște unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea
Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.
Din 1933 se stabilește cu familia în capitală, un