T.C.

Etapa 3 - Modelarea și simularea unei pompe sanguine din structura unui sistem de asistenţă a
ventriculului stâng

Descrierea sistemului
SAVS Novacor este realizat pe baza unei pompe sanguine pulsatile. Fig. 1 prezintă principalele
componente ale pompei și funcțiile lor în timpul unui ciclu de funcționare. Ciclul începe cu umplerea
pompei cu sânge în timp ce electrovalva este deschisă (solenoidul este nealimentat) (Fig. 1a).
La începutul pompării, prezentată în Fig. 1b, electrovalva se închide rapid, deviind arcurile în
plăcuţele pistoanelor pompei și exercitând o forță pe suprafața, de sus și jos, a sângelui din pompă.
La sfârșitul ejecției, prezentată în Fig. 1c, după ce resortul a eliberat o mare parte din energia stocată
și revine la poziția inițială, electrovalvei i se oprește alimentarea (se deschide), iar pompa este liberă
să se umple cu sânge pentru următorul ciclu de pompare.
O schemă electrică echivalentă a pompei (prezentată în Fig. 2) a fost creată pentru a facilita analiza
sistemului. Scopul acestui model este să preconizeze presiunea din pompa, P𝐶𝑃 , pentru un volum al
pompei instantaneu,V, bazat pe parametrii modelului matematic. Relațiile presiune-volum, P(V),
reprezentând rigiditatea pompei au fost stabilite prin analogie cu un condensator cu o capacitate
variabilă în timp, C𝑉𝐴𝐷 (t).

Umplerea pompei

Electrovalva se închide. Incepe procesul de ejecţie

Sfârsitul procesului de ejecţie

Fig. 1. Schema de funcţionare a SAVS

 Fig. 2. Analogia electrică dintre modelul sistemului cardiovascular și SAVS Novacor.

In schema de mai sus, PFICT este presiunea măsurată a pompei în absența efectelor mecanice ale
fluidului din camera pompei. Vâscozitatea și inerția sângelui din pompă sunt reprezentate de
rezistența R 𝑝 și inductanța L𝑝 .

Date de intrare:
Rs 0 = 0,21 + 0,001  N * [mmHg  s / ml ]
Ls 0 = 0,055 + 0,001  N * [mmHg  s 2 / ml ]
CVAD = 0,42 + 0,004  N * [ml / mmHg ]

Cerinţe:
1) Să se determine factorul de amortizare și pulsaţia proprie din următoarea funcţie de transfer:

𝑃(𝑉) ω ²
= H(s) = 𝑠2 +2𝜉ω𝑛 𝑠+ω (1)
P𝐹𝐼𝐶𝑇 𝑛 𝑛²

Sugestie: Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul de mai sus, se obţine:
𝑑𝑄𝑟𝑒𝑠
P𝐹𝐼𝐶𝑇 = 𝑅𝑆𝑂 * Qres + 𝐿𝑆𝑂 * + P(V) (2)
𝑑𝑡
iar:
𝑑𝑃(𝑉)
Qres = 𝐶𝑉𝐴𝐷 * (3)
𝑑𝑡
Aplicând transformata Laplace, rezultă:

P𝐹𝐼𝐶𝑇 (s) = [ 𝑅𝑆𝑂 *𝐶𝑉𝐴𝐷 *s + 𝐿𝑆𝑂 *𝑅𝑆𝑂 ∗ 𝐶𝑉𝐴𝐷 *𝑠 2 + 1]*P(V) 

1
𝑃(𝑉) 1 𝑃(𝑉) 𝐿𝑆𝑂 ∗𝐶𝑉𝐴𝐷 ω ²
=𝐿 2 +𝑅
 = 𝑅 1 = 𝑠2 +2𝜉ω𝑛 𝑠+ω =>
P𝐹𝐼𝐶𝑇 𝑆𝑂 ∗𝐶𝑉𝐴𝐷 ∗𝑠 𝑆𝑂 ∗𝐶𝑉𝐴𝐷 ∗𝑠+1 P𝐹𝐼𝐶𝑇 𝑠2 + 𝑆𝑂 ∗𝑠+ 𝑛 𝑛²
𝐿𝑆𝑂 𝐿𝑆𝑂 ∗𝐶𝑉𝐴𝐷

ω𝑛 = …; 𝜉 = …

2) Să se obţină variatia temporală (p(V)(t) (răspunsul la intrare semnal treaptă), pentru funcția de
transfer H(s):
𝑃(𝑉) ω𝑛 ²
= H(s) = 2
P𝐹𝐼𝐶𝑇 𝑠 + 2𝜉ω𝑛 𝑠 + ω𝑛 ²
Amplitudinea intrării: 60 mmHg; timp de simulare: 4 secunde.

3) Să se reprezinte diagramele Bode pentru funcția de transfer H(s):

𝑃(𝑉) ω𝑛 ²
= H(s) = 2
P𝐹𝐼𝐶𝑇 𝑠 + 2𝜉ω𝑛 𝑠 + ω𝑛 ²
Variaţia lui ω: între 1 și 3000 s-1.

𝑄𝑟𝑒𝑠 (𝑠)
4) Să se determine funcţia de transfer = H1(s) (aplicând transformata Laplace în relațiile (2)
P𝐹𝐼𝐶𝑇 (𝑠)
și (3)).

5) Să se obţină variatia temporală Qres(t) (răspunsul la intrare semnal treaptă) pentru funcția de
transfer
𝑄𝑟𝑒𝑠 (𝑠)
= H1(s) =…
P𝐹𝐼𝐶𝑇 (𝑠)
Qres fiind debitul sanguin prin latura care conţine Rs0 si Ls0. Amplitudinea intrării: 60 mmHg; timp
de simulare: 4 secunde.

6) Să se reprezinte diagramele Bode pentru funcția de transfer H1(s):

𝑄𝑟𝑒𝑠 (𝑠)
= H1(s) = …
P𝐹𝐼𝐶𝑇 (𝑠)
Variaţia lui ω: între 1 și 3000 s-1.