Echipamente Periferice Curs - Radu Radescu (ETTI)

2.
ECHIPAMENTE DE STOCARE
PE SUPORT MAGNETIC
2.1.GENERALITA|I
2.1.1. Introducere
Apari|ia unita|ilor de discuri magnetice a fost precedata de apari|ia
echipamentelor cu tambur magnetic. Ca exemplu se poate da apari|ia n anul
1948 a tamburului magnetic acoperit cu nichel, avnd 47 de piste, 2.560 bi|i pe
pista ;i timp mediu de acces de 15,6 ms. Tamburul magnetic este preferat
datorita timpului de acces convenabil. Apar limitari datorita utilizarii numai a
suprafe|ei exterioare, realizarea discurilor acoperite pe ambele par|i implicnd
dificulta|i tehnologice.
Problema esen|iala este men|inerea unei distan|e de separare suficient
de mici, dar stabile, ntre suprafa|a discului ;i capul magnetic. n 1956, IBM
comercializeaza prima unitate de disc magnetic cu capete plutitoare. Se
folose;te principiul pernei de aer, care consta n introducerea de aer sub
presiune printr-un orificiu al capului. Distan|ele de separare sunt de ordinul
micronilor sau chiar submicronice.
Structura unei unita|i de disc magnetic este prezentata n figura 2.1.
Fig. 2.1. Structura unei unita|i de discuri magnetice.
Echipamente periferice
16
Componenteleunei unita|i de disc magnetic sunt:
unul sau mai multe discuri;
ansamblul capetelor ;i circuitelor de scriere/citire;
ansamblul de fixare ;i antrenare al suportului;
sistemul de pozi|ionare a capetelor (n cazul capetelor mobile);
blocul logic de comanda ;i circuitele de interfa|a;
panoul de comanda ;i vizualizare al unita|ii.
Unita|ile de discuri magnetice sunt conectate la sistem prin intermediul
unitii de legtur. O unitate de legatura poate controla mai multe unita|i de
discuri, realiznd transmiterea informa|iei ntre procesor ;i unitatea de discuri. n
interfa|a, se face controlul structurii nregistrarii, precum ;i conversia adreselor
logice n adrese specifice sistemului concret de acces (pista, sector etc.).
2.1.2. Suportul i organizarea informaiei
Suportul este alcatuit dintr-un disc cu rol de substrat, acoperit cu un
strat cu proprieta|i magnetice.
Substratul este realizat din Al, plastic sau, mai nou, din sticla. Pentru
aceste materiale ;i pentru prelucrare se impun condi|ii de rugozitate ;i
planeitate deosebite, precum ;i o buna stabilitate termica. Substratul este de
doua feluri:
rigid (aluminiu sau aliaje);
flexibil (mylar, plastic etc.).
Stratul magnetic a fost realizat la nceput din yFe
2
O
3
, n amestec cu
ra;ini epoxidice, grosimea stratului fiind de la 1 la 5 microni. Apoi s-a trecut la
utilizarea tehnologiei peliculelor sub|iri, care a permis ob|inerea unor densita|i
de informa|ie mult mai mari. Suportul este alcatuit din unul sau mai multe discuri
plasate pe acela;i ax, acestea putnd sau neputnd fi demontabile. Din acest
punct de vedere, se deosebesc:
discuri fixe, care au suportul permanent montat;
discuri amovibile, care au suport demontabil ;i, n consecin|a,
capacitatea de memorare esteoff-line.
n figura 2.2 este prezentata structura general a unei nregistrari pe
disc, n care:
SI sincronizare nregistrare;
CA control adresa;
CD control date.
Echipamente de stocare pe suport magnetic
17
GAP SI
Adresa
nregistrare
CA Zona de date CD GAP
Fig. 2.2. Structura generala a unei nregistrari pe disc.
Cerinelestructurii de nregistrare sunt:
sa aiba un reper de nceput de nregistrare care sa poata fi utilizat de
sistemul de acces (GAP);
sa con|ina informa|ii necesare identificarii ;i verificarii adresei;
sa indice corect nceputul ;i sfr;itul zonei efective de date;
sa con|ina informa|ii de control pentru detectarea erorilor de
scriere/citire.
2.1.3. Dificulti la scriere i citire
Dificulta|ile principale la reconstruc|ia unui semnal din nregistrarea
magnetica de densitate ridicata provin din:
distorsiunile semnalului datorate interfe|ei tranzi|iilor adiacente;
mic;orarea raportului semnal-zgomot (RSZ) odata cu cre;terea
densita|ii de nregistrare.
La citire, semnalul are ntre 1 ;i 5 mV. Nu apar probleme la densita|i
mici, nsa la densita|i mari apar distorsiuni de faza ;i de amplitudine. Pentru
caracterizarea sistemelor de citire/scriere, s-a definit o marime numita indicele
de rezoluie al capului (IR):
amplitudinea semnalului de citire la frecven|a ce mai nalta
IR =
amplitudinea semnalului de citire la frecven|a ce mai joasa
(2.1)
Este clar faptul ca ntotdeauna IR < 1. Un sistem cap-disc cu o valoare
scazuta a lui IR presupune existen|a unui sistem mai sofisticat de citire pentru
compensarea distorsiunilor.
Unexemplu de structura de adresare (subsistem cu 8 unita|i de discuri)
este prezentat n tabelul 2.1.
18
Tabelul 2.1. Structura de adresare
0 1 2 3 4
O unitate
de legatura
8 unita|i de
discuri
magnetice
400 cilindri 20 capete 6 sectoare
2.1.4. Parametrii i modul de organizare al discului
Capacitateaunita|ii de disc este cantitatea de informa|ii care se poate
memora pe discurile instalate la un moment dat n unitate:
C =d
l
d
r
S N
f
,
(2.2)
unde:
d
l
= densitatea liniara de nregistrare pe pista (bpi sau bpc);
d
r
= densitatea radiala de nregistrare a pistelor (tpi sau tpc);
S = suprafa|a coroanei circulare cuprinse ntre pista 0 de raza R
0
;i pista
maxima N de raza R
N
;
N
f
= numarul de fe|e active.
Pe lnga capacitatea total, se poate indica ;i capacitatea formatat,
care este mai mica dect capacitatea totala, deoarece se ob|ine n urma
formatarii tuturor pistelor unui disc, ceea ce presupune alocarea anumitor zone
pentru organizarea informa|iei pe disc.
Densitatea liniar de nregistrare(d
l
) este raportul ntre numarul de
date nregistrate ;i lungimea fizica a nregistrarii. Se masoara n bi|i pe inci (bpi)
sau bi|i pe cm (bpc).
Densitatea radial de nregistrare (d
r
) este numarul pistelor masurate
pe unitatea de lungime de-a lungul unei raze a discului. Se masoara n piste
(tracks) pe inci sau pe cm (tpi sau tpc).
Densitatea de nregistrare a tranziiilor (d
t
) este raportul ntre numarul
de tranzi|ii n magnetizarea nregistrarii ;i lungimea fizica a nregistrarii. Se
rasoara n inversiuni de flux de inci (flux reversals per inci) sau pe cm (frpi sau
frpc).
Timpul de poziionare pe pist (t
p
) este intervalul de timp necesar
pozi|ionarii capului magnetic de pe pista curenta pe o alta pista dorita.
19
Timpul maximde poziionare (t
pmax
) este timpul de pozi|ionare pe
ultima pista, pornind de la prima pista, sau invers.
Timpul mediu de poziionare(t
pm
) este timpul calculat pentru accesul la
o pista oarecare, pornind de la o alta pista oarecare:
2
1
0
1
0
N
t
t
N
j
ij
N
i
pm

=
=
,
(2.3)
unde:
t
ij
= timpul de pozi|ionare de la pistai la pistaj.
Timpul de acces la date dup poziionaresau timpul de cutare pe
pist (t
c
) este durata necesara pentru ca datele utile de pe discul n rota|ie sa
ajunga n dreptul capului pozi|ionat. Valoarea medie a timpului de cautare pe
pista este jumatate din perioada de rota|ie a discului.
Timpul de acces (t
a
) este suma timpului de pozi|ionare pe pista (t
p
) ;i a
timpului de cautare pe pista (t
c
):
t
a
=t
p
+t
c
. (2.4)
Timpul mediu de acces statistic este timpul mediu de acces calculat
pentru o opera|ie complexa cu discul, caracterizata prin raportul ntre timpul
total de lucru ;i numarul total de accese, din care se scade timpul n care nu se
lucreaza cu discul.
Indexul este un semnal care precizeaza un punct de referin|a pe
circumferin|a pistei.
Pistaeste spa|iul de nregistrare accesibil capului magnetic la o rota|ie
completa a discului.
Sectorul este unitatea de nregistrare cu un numar standard de octe|i.
Decalajul de vrf (peak shift) este varia|ia pozi|iei vrfului impulsului citit,
n raport cu pozi|ia sa normala.
Viteza de transfer rezulta din frecven|a semnalului la capetele de
citire/scriere ;i este condi|ionata de densitatea liniara ;i de viteza de rota|ie a
discurilor.
Elementeleformatului informaiei pe disc sunt:
gaura de index;
marca de index IM (index mark);
marca de identificare/adresa sector AM (address mark);
marca de date DM (data mark);
20
cmpul de identificare/adresa sector AF (address field);
cmpul de date al sectorului DF (data field);
intervale GAP.
Marcareprezinta un octet cu configura|ii unice ale bi|ilor de ceas, care
ajuta la regasirea acestora pe disc. Programatorul are acces doar la cmpul de
date. Formatarea pistei reprezinta scrierea intervalelor, a marcilor ;i a
cmpurilor de identificare/adresa de pe o pista. Formatarea discului consta n
formatarea tuturor pistelor sale. Intervalele, marcile ;i cmpurile de
identificare/adresa nu pot fi citite de programator.
Intervalele GAP sunt necesare pentru actualizarea informa|iei. Fiecare
sector con|ine mai multe intervale, pentru a putea actualiza un cmp fara a le
afecta pe celelalte. Pentru a identifica n mod unic cmpurile ;i pentru a
sincroniza circuitele de deserializare, se apeleaza la o structura de 8 bi|i,
definita anterior, marca. Marcile se spune ca violeaza codul de nregistrare,
ceea ce presupune lipsa unuia sau a mai multor impulsuri de ceas.
Fiecare cmp are n plus doi octe|i de control al redundanei ciclice
CRC (cyclic redundancy check). De exemplu, pentru discul flexibil, polinomul
generator al octe|ilor CRC este:
g(x) =x
16
+x
12
+x
5
+ 1. (2.5)
Acesta se aplica ansamblului marca + date, rezultnd n felul acesta cei
doi octe|i CRC. Ansamblul marca + date + CRC trebuie sa fie multiplu al
polinomului generator g(x), a;adar, octe|ii CRC reprezinta restul mpar|irii
ansamblului marca + date la polinomul generator g(x). Se poate verifica astfel
corectitudinea citirii datelor.
2.2.METODE DE CODARE A INFORMA|IEI PE
SUPORT MAGNETIC
2.2.1. Coduri de adaptare la canal
Constrngerile impuse de mediul magnetic sunt de tipul codurilor RLL
(Run Length Limited), care pot fi privite, de asemenea, ;i ca tehnici de
modula|ie. Cerin|ele esen|iale ale codurilor de adaptare sunt cele ale canalului
de nregistrare-redare pe suport magnetic, adica, fiabilitatea nregistrarii ;i
eficien|a utilizarii mediului magnetic.
21
Coresponden|a ntre codul de adaptare ;i realizarea fizica a nregistrarii
este:
1 = exista tranzi|ie n magnetizare;
0 = nu exista tranzi|ie n magnetizare.
Noiuni specifice:
limitele intervalului fara sincronizare, corespunzatoare codurilor de
adaptare (RLL): precizeaza valoarea maxima ;i minima pe care o
poate lua distan|a ntre doua simboluri de nregistrare 1, pentru a
evita interferen|a intersimbol (limita minima) ;i a permite
(re)sincronizarea (limita maxima);
raportul de densitate DR (density rate): reprezinta eficien|a unei
proceduri de codare, care exprima con|inutul informatic al fiecarei
tranzi|ii din magnetizarea mediului magnetic.
pentru canalele discrete, sta|ionare ;i fara memorie, exista doua
tipuri de coduri:
o coduri de transla|ie a datelor, pentru canalele cu constrngeri;
o coduri de transmitere a datelor, pentru canalele cu zgomot.
Codurile de translaie a datelor transforma secven|a de date de la
intrare ntr-o noua secven|a, care satisface constrngerile impuse la intrarea n
canal, rezultnd astfel coduri de adaptare la canal.
Codurile de transmitere a datelor previn apari|ia erorilor n secven|a
de date, rezultnd detec|ia ;i corec|ia erorilor.
2.2.2. Coduri binare
Codurile binare studiate sunt: NRZI, FM, MFM, M2FM ;i PE.
2.2.2.1.Codul NRZI Non Return to Zero Inverted
Se reprezinta fiecare simbol 1 printr-o celula de tranzi|ie n magnetizare;
celulele fara tranzi|ie corespund simbolului 0 (vezi figura 2.3).
Fig. 2.3.Codul NRZI (Non Return to Zero Inverted).
22
Avantajul acestui cod este o valoare foarte buna a raportului de
densitate (DR = 1).
Dezavantajul codului este ca acesta nu permite ;iruri lungi de simboluri
nule, din cauza pierderii autosincronizarii.
2.2.2.2.Codul FM Frequency Modulation
Codeaza un simbol de date n doua simboluri de cod (vezi figura 2.4).
Primul simbol este ntotdeauna o tranzi|ie, asigurnd autosincronizarea, iar
ultimul corespunde informa|iei codate (tranzi|ie pentru 1 ;i lipsa de tranzi|ie
pentru 0). Corespunde formatului de nregistrare simpla densitate (SD).
Fig. 2.4.Codul FM (Frequency Modulation).
Avantajul codului FM consta n faptul ca se ob|ine eliminarea
componentei de curent continuu.
Dezavantajeleacestui cod sunt:
se dubleaza banda semnalului;
se reduce raportul de densitate (DR = 0,5).
2.2.2.3.Codul MFM Modified Frequency Modulation
Numele sau provine din procedeul de mic;orare a redundan|ei codului
FM, prin eliminarea tranzi|iilor de sincronizare alaturate unei tranzi|ii de date
(vezi figura 2.5). Corespunde formatului de nregistrare dubla densitate (DD).
Avantajul acestui cod este raportul de densitate mai bun dect cel de la
predecesorul sau: DR = 1.
Fig. 2.5. Codul MFM (Modified Frequency Modulation).
23
2.2.2.4.Codul M2FM Double Modified Frequency Modulation
Este o varianta a codului MFM, ob|inuta n ideea cre;terii n continuare a
raportului de densitate (vezi figura 2.6). Redundan|a se mic;oreaza fa|a de
MFM, prin suprimarea tranzi|iei de sincronizare, daca aceasta exista n celula
precedenta. Se ob|ine astfel un cod RLL la care procedura de codare/decodare
se aseamara celei de la MFM. Corespunde formatului de nregistrare nalta
densitate (HD).
Fig. 2.6. Codul M2FM (Double Modified Frequency Modulation).
Avantajeleacestui cod:
raportul de densitate se mbunala|e;te fa|a de MFM;
permite o interferen|a intersimbol ceva mai redusa;
Dezavantaj: distan|a maxima ntre tranzi|iile succesive cre;te.
2.2.2.5.Codul PE Phase Encoding sau codManchester
Un simbol de informa|ie se codeaza printr-o tranzi|ie de un anumit sens
ntre starile de magnetizare de pe suport, iar la juxtapunerea celulelor
corespunzatoare simbolurilor de date de acela;i fel apar tranzi|ii de ajustare
nesemnificative (vezi figura 2.7). Traductorul de lectura eviden|iaza simbolurile
de sincronizare la mijlocul fiecarei celule, iar datele se identifica analiznd
schimbarile de polaritate ale tranzi|iilor nesemnificative.
Fig. 2.7. Codul PE (Phase Encoding).
Avantajele i dezavantajelecodului PE sunt acelea;i cu cele de la
codul FM.
24
2.2.2.6.Codul RLL Run Length Limited
Aceasta metoda permite ca pe disc sa fie nregistrate cu 50 % mai multe
informa|ii dect prin metoda MFM ;i de trei ori mai multe informa|ii dect prin
metoda FM. A fost utilizata pentru prima data de firma IBM pentru discurile
instalate n sistemele de tipmainframe. La sfr;itul anilor 1980, metoda a nceput
sa fie utilizata ;i de producatorii discurilor pentru calculatoarele personale. Azi,
practic toate unita|ile de disc utilizeaza una din formele metodei RLL.
Prin metoda RLL nu se codifica un singur bit, ci un grup de bi|i n acela;i
timp. Aceasta metoda reprezinta, de fapt, o familie de tehnici de codificare,
deoarece exista doi parametri care definesc modul de codificare ;i, prin urmare,
exista mai multe variante posibile. Numele metodei, Run Length Limited (run =
;ir de simboluri identice succesive) sau RLL (d,k), provine de la parametrii d;i
k, reprezentnd numarul minim ;i, respectiv, numarul maxim de celule de
tranzi|ii permise ntre doua tranzi|ii de flux reale. Limita minima (d), care indica
gradul de apropiere ntre doua tranzi|ii de flux consecutive, este necesara din
cauza densita|ii de nregistrare limitate a suportului magnetic. Limita maxima (k)
este necesara pentru pastrarea sincronizarii ntre unitate ;i controler. Dintre
variantele posibile, numai doua sunt mai raspndite: RLL (2,7) ;i RLL (1,7).
Metodele FM ;i MFM pot fi considerate ca variante ale metodei RLL.
Metoda FM mai poate fi numita RLL (0,1) deoarece folose;te cel pu|in zero ;i cel
mult o celula de tranzi|ii ntre doua tranzi|ii de flux. Metoda MFM poate fi numita
RLL (1,3), pentru ca folose;te cel pu|in una ;i cel mult trei celule de tranzi|ii ntre
doua tranzi|ii de flux. Varianta RLL (2,7) a fost, la nceput, cea mai raspndita
forma a metodei RLL, deoarece densitatea informa|iei nscrise ntr-o zona egala
cu cea folosita de metoda MFM este mai mare de aproximativ 1,5 ori fa|a de
metoda MFM. Totu;i, metoda RLL (2,7) nu este suficient de fiabila pentru unita|ile
de mare capacitate. Multe din unita|ile de mare capacitate utilizate n prezent
folosesc varianta RLL (1,7), care ofera o densitate de 1,27 ori mai mare dect
metoda MFM, ntr-o zona de detec|ie a tranzi|iilor mai mare dect cea de la MFM.
Fa|a de varianta RLL (2,7), densitatea este mai mica, dar fiabilitatea este mult mai
mare, deoarece zona n care poate fi detectata o tranzi|ie este mai mare.
Exemplu. Pentru fiecare varianta a metodei RLL se pot construi
numeroase tabele de codare. Pentru varianta RLL (2,7), numita ;i cod
Franaszek, s-a ales tabela utilizata de IBM, fiind cea mai raspndita. Conform
acestei tabele, grupuri specifice de 2, 3 sau 4 bi|i sunt codate n tranzi|ii de flux
avnd 4, 6, respectiv, 8 celule de tranzi|ii. Tranzi|iile utilizate pentru codificarea
unei secven|e de bi|i sunt alese astfel nct tranzi|iile de flux sa nu fie nici prea
apropiate, nici prea departate unele fa|a de altele (vezi tabelul 2.2).
25
Tabelul 2.2. Codarea RLL (2,7) IBMEndec (Franaszek)
bii de informaie codare n tranziii de flux
10 0100
11 1000
000 000100
010 100100
011 001000
0010 00100100
0011 00001000
Se observa ca rezulta, astfel, un cod de lungime variabila, dar cu rata
(numarul bi|ilor de informa|ie raportat la numarul bi|ilor de cod) constanta, egala
cu .
2.2.3. Coduri ternare
Cele trei coduri ternare studiate sunt codurile: TB, DUO ;i BIP.
Avantaje: reducerea redundan|ei prin considerarea informa|iei de faza
con|inute n impulsul transmis. Impulsurile sunt bipolare, al treilea simbol fiind
considerat componenta continua rezultata, a carei valoare trebuie sa fie ct mai
mica (apropiata de valoarea zero).
2.2.3.1.Codul TB Twinned Binary
Nu are componenta de curent continuu, prin alternarea polarita|ii
impulsurilor (vezi figura 2.8).
Fig. 2.8. Codul TB (Twinned Binary).
26
Reguli de generare a simbolurilor de cod:
simbolurile +1 ;i 1 alterneaza, indiferent cte simboluri de 0 sunt
intercalate ntre doua simboluri nenule succesive;
un simbol de cod nenul se genereaza la orice schimbare a naturii
simbolului de date.
Daca b
0
, b
1
sunt simbolurile de informa|ie, atunci simbolul de cod a
n
se
calculeaza astfel:
a
n
= (1/2)b
0
(1/2)b
1
. (2.6)
2.2.3.2.Codul DUO Duobinary
Are o componenta de curent continuu importanta, nsa nu poseda
tranzi|ii la simbolurile +1 ;i 1 adiacente (vezi figura 2.9).
Este complementar codului TB, avnd legea:
a
n
= (1/2)b
0
+ (1/2)b
1
. (2.7)
Fig. 2.9. Codul DUO (Duobinary).
Reguli de generare:
simbolurile +1 ;i 1 nu alterneaza adiacent;
ntre simboluri de informa|ie de acela;i fel se genereaza simboluri de
cod de acela;i fel, ceea ce nseamna ca se atribuie un impuls de un
anumit semn tranzi|iei ntre doua celule de 1 ;i un impuls de semn
opus tranzi|iei ntre doua celule de 0.
2.2.3.3.Codul BIP Bipolar
Se mai nume;te ;i cod TB modificat. Limiteaza propagarea erorilor,
genernd simbolurile de cod conform regulilor (vezi figura 2.10):
0 se genereaza ca lipsa de impuls;
27
1 se genereaza ca impuls;
impulsurile de cod pozitive, +1, ;i negative, 1, alterneaza, indiferent
de celulele fara impulsuri dintre ele.
Fig. 2.10. Codul BIP (Bipolar).
Datorita alternarii impulsurilor pozitive ;i negative, componenta continua
tinde la zero pentru lungimi mari ale nregistrarii.
Decodarea semnalului bipolar se face prin redresare ;i detec|ie la 1/2 din
amplitudine.
2.3.DISCURI MAGNETICE
2.3.1. Sistemul hard disk
2.3.1.1.Introducere
Oficial aparute n anul 1956, hard disk-urile sunt de fapt una din inven|iile
care vin ca rezultat al unui lung lan| de inova|ii. Fara ndoiala ca una din cele
mai mari frne pentru majoritatea sistemelor de calcul de azi este partea
mecanica, iar hard disk-urile sunt n mare parte ni;te dispozitive mecanice.
Hard disk-ul este singura componenta mecanica, esen|iala pentru
func|ionare, care, la ora actuala, mai face parte dintr-un calculator modern.
Chiar daca nu este o componenta electronica 100%, totu;i nivelul tehnologic la
care a ajuns este remarcabil. Hard disk-ul este principalul dispozitiv de stocare
masiva pentru PC-urile actuale. Niciun alt echipament periferic nu poate ajunge
la combina|ia utila de viteza, capacitate ;i comoditate de instalare oferita de
discuri. Hard disk-ul PC-ului stocheaza fi;ierele ;i extinde capacitatea memoriei
RAM prin memoria virtuala. Hard disk-urile ofera sute ;i, posibil, nu peste multa
vreme, chiar mii de gigaocte|i. ntr-o secunda, hard disk-ul poate sa identifice ;i
sa furnizeze sistemului informa|ii echivalente cu ntregul con|inut al unui roman.
28
Probabil cea mai uimitoare proprietate a hard disk-urilor este capacitatea
acestora de a |ine pasul cu programele contemporane. Primele PC-uri nu aveau
hard disk-uri. Primele hard disk-uri erau ct jumatate de cutie de pantofi ;i
puteau stoca 10 megaocte|i, adica mai pu|in dect este nevoie pentru un singur
program Windows. Hard disk-urile actuale ocupa un spa|iu de zece ori mai mic
;i pastreaza de peste 1000 de ori mai multe date. De fapt, unitatea de masura
standard pentru capacitatea hard disk-urilor a crescut de 100.000 de ori, de la
megaocte|i la sute de gigaocte|i. n acela;i timp, costul hard disk-urilor a scazut
nu numai costul pe megaoctet/gigaoctet, ci ;i pre|ul de baza al unei unita|i de
disc standard.
De fapt, hard disk-urile actuale au foarte pu|ine lucruri n comun cu
discurile produse cu 1520 ani n urma. Hard disk-urile moderne ocupa mai
pu|in spa|iu, raspund mai rapid, au capacita|i mult mai mari, rezista de cteva
ori mai mult timp ;i sunt mai pu|in expuse defectelor dect discurile mai vechi.
Un disc modern nici nu se conecteaza la PC la fel ca unul dintre primele discuri.
Noile interfe|e, ntr-o evolu|ie constanta, promit cre;terea vitezei ;i simplifica
instalarea.
2.3.1.2.Tehnologia hard disk-urilor
Hard disk-ul este un dispozitiv combinat, avnd o parte electronica ;i o
parte mecanica. Din punct de vedere electric, hard disk-ul are misiunea de a
transforma impulsurile temporare ale datelor digitale n cmpuri magnetice
permanente. La fel ca alte dispozitive magnetice de nregistrare, hard disk-ul
folose;te un electromagnet, numit cap de citire/scriere, ca sa alinieze
polarita|ile particulelor magnetice de pe discuri.
Toata tehnologia hard disk-urilor se sprijina pe un principiu de baza al
fizicii. Curentul electric care trece printr-un conductor creeaza n jurul acestuia
un cmp magnetic, iar ntr-un conductor aflat sub influen|a unui cmp magnetic
variabil se induce curent electric. Discurile componente ale unita|ii sunt fabricate
din aluminiu, peste care este aplicat un strat sub|ire de material paramagnetic
(u;or magnetizabil), acesta avnd la baza gama-trioxidul de fier. Fiecareia
dintre cele doua suprafe|e ale fiecarui disc i corespunde cte un cap de citire,
care, n timpul rota|iei platanelor, plute;te pe o perna de aer deasupra lor.
Cnd un curent, pozitiv sau negativ, strabate bobina aflata n componen|a
capului de citire, particulele magnetice aflate dedesubt, pe suprafa|a discului, se
aliniaza n sensul curentului electric, crendu-se astfel doua stari,
corespunzatoare pentru 0 ;i 1. Cnd se dore;te citirea informa|iei stocate pe
29
disc, procesul se inverseaza, n capul de citire inducndu-se curent electric la
trecerea peste zonele polarizate magnetic de pe suprafa|a discului.
n cazul n care unitatea are n compunere mai multe platane, acestea
sunt a;ezate unul peste altul, fiecare avnd unul sau doua capete separate de
citire, dar legate de celelalte, facnd imposibila mi;carea independenta a unui
singur cap de pe o suprafa|a. Ansamblul capetelor se nume;te actuator(vezi
figura 2.11).
Fig. 2.11.Ansamblul platanelor. Sage|ile indica rota|ia platanelor, respectiv, a actuatorului.
Alte circuite electronice ale sistemului de hard disk controleaza partea
mecanica a unita|ii ;i contribuie la organizarea corespunzatoare a informa|iilor
stocate ;i la localizarea datelor stocate pe disc. Toate discurile se rotesc unitar
pe un singur ax, numit dispozitiv de antrenare (spindle). De obicei, axul este
conectat la un motor care rote;te ntregul ansamblu.
Rotaia. Aproape invariabil, hard disk-urile se rotesc cu o singura viteza,
rasurata n rota|ii pe minut sau rpm. Aceasta viteza nu se modifica n timpul
func|ionarii hard disk-ului, de;i unele discuri se pot opri pentru economisirea
energiei. Rota|ia constanta este numita tehnic nregistrare lavitez unghiular
constant (constant angular velocity recording). Aceasta tehnologie stabile;te
viteza de rota|ie a discului la o anumita valoare constanta, astfel nct, ntr-o
perioada data de timp, pe o anumita pista, capul de citire/scriere parcurge un
arc de aceea;i marime (masurat n grade). Lungimea reala a arcului masurata
liniar (n inci sau centimetri) depinde de pozi|ia radiala a capului. De;i arcul de
cerc folosit pentru nregistrarea unui bit are aceea;i lungime unghiulara (n
grade), atunci cnd capul de citire/scriere se afla mai departe de centrul
discului, lungimea liniara este mai mare. n ciuda lungimii mai mari a arcurilor
catre marginea exterioara a discului, la fiecare rota|ie a discului se nregistreaza
acela;i numar de bi|i, deci aceea;i cantitate de informa|ie. Un cerc complet la
30
marginea exterioara a discului con|ine acela;i numar de bi|i ca un cerc complet
de la marginea interioara a discului.
O tehnologie mai eficienta, numita nregistrare cu vitez liniar
constant (constant liniar velocity recording), modifica viteza de rota|ie a
discului n func|ie de distan|a capului de citire/scriere fa|a de centrul discului,
astfel nct, ntr-o perioada data de timp, pe sub cap trece un arc de aceea;i
lungime. Atunci cnd capul de citire/scriere se afla mai aproape de marginea
exterioara a discului, unde circumferin|a este mai mare, viteza de rota|ie mai
mica permite nregistrarea unui numar mai mare de bi|i la fiecare rota|ie.
Folosind aceasta tehnologie, un disc de o dimensiune data poate stoca o
cantitate mai mare de informa|ii.
Figura 2.12 ilustreaza diferen|a dintre cele doua metode de nregistrare.
Lungimea sectoarelor variaza n cazul vitezei unghiulare constante (CAV), dar
ramne aceea;i n cazul vitezei liniare constante (CLV). Numarul de sectoare
este acela;i pentru toate pistele n cazul vitezei unghiulare constante, dar se
modifica n cazul vitezei liniare constante.
Fig. 2.12.Compara|ie ntre metodele de nregistrare cu viteza unghiulara constanta (CAV) ;i cu
viteza liniara constanta (CLV).
Hard disk-urile moderne folosesc un compromis ntre nregistrarea cu
viteza unghiulara constanta ;i nregistrarea cu viteza liniara constanta. De;i
pastreaza o viteza de rota|ie constanta, aceste discuri modifica temporizarea
bi|ilor individuali n func|ie de distan|a la care sunt scri;i fa|a de centrul discului.
Prin scurtarea duratei bi|ilor (masurata n microsecunde), pe pistele mai lungi
ale discului se poate ob|ine o marime liniara constanta pentru fiecare bit.
Aceasta tehnica de compromis sta la baza tehnologiei denregistrare pe zone
multiple, MZR (multiple zone recording).
Capetele de citire/scriere. n afara discurilor, singura componenta
aflata n mi;care n interiorul celor mai multe unita|i de hard disk este sistemul
de capete. n majoritatea unita|ilor, pentru fiecare fa|a a discurilor este folosit un
cap de citire/scriere care se deplaseaza foarte aproape de suprafa|a lui. Fiecare
dintre aceste capete de citire/scriere este conectat flexibil la un bra| mai rigid.
31
De obicei, mai multe bra|e sunt legate laolalta pentru a forma o singura unitate
mobila (de obicei, pivotanta).
Proiectarea fizic. Capul de citire/scriere este conectat la mecanismul
de ac|ionare printr-o articula|ie flexibila, care permite coborrea sau ridicarea
instantanee a capului. Atunci cnd hard disk-ul este oprit sau trece n modul
a;teptare ;i discurile nu se mai rotesc, capul se a;eaza u;or pe disc, fiind
mpins de un resort foarte slab. Modelul fizic al capului de citire/scriere l face sa
semene cu o aripa de avion. Atunci cnd se rotesc, discurile antreneaza ;i aerul
din jurul acestora. Deplasarea aerului creeaza un curent care, la fel ca aerul
care trece pe lnga aripile unui avion n zbor, provoaca ridicarea capului de
citire/scriere de pe disc. Att timp ct discurile se rotesc, capetele zboara la o
distan|a de cteva milionimi de centimetru (10
8
m) fa|a de suprafa|a discului
(vezi figura 2.13).
Fig. 2.13.Modelul fizic al capului de citire/scriere.
De-a lungul dezvoltarii tehnologiei n domeniul capetelor de citire/scriere,
acestea au avut ;ase variante constructive:
capete cu ferita;
capete de tipMetal-In-Gap;
capeteThin Film;
capeteAnisotropic Magnetoresistive;
capeteGiant Magnetoresistive;
capeteColossal Magnetoresistive.
Capetele cu ferit sunt cele mai vechi din punct de vedere tehnologic
(vezi figura 2.14). Acestea constau, de fapt, dintr-un miez de fier n forma de U,
nvelit cu conductor electric (crendu-se astfel o bobina) pentru a crea un
electromagnet, capetele formei U reprezentnd cei doi poli ai magnetului. La
citire, se induce un cmp magnetic n spa|iul dintre poli, care este tradus n
tensiune electrica. La scriere, se injecteaza un curent n bobina, generndu-se
un cmp magnetic care magnetizeaza platanul n zona n care se dore;te
scrierea.
32
Fig.2.14.Exemplu de construc|ie folosind un cap de citire de ferita.
Dezavantajele majore ale capetelor cu ferita sunt masivitatea
construc|iei, tradusa ntr-o distan|a relativ mare ntre capul de citire ;i platane.
Astfel, cmpurile magnetice dezvoltate de capetele cu ferita nu sunt foarte
puternice ;i nu pot fi folosite la hard disk-uri cu densita|i nalte. Capetele cu
ferita au fost folosite la primele genera|ii de hard disk-uri, cu capacita|i de pna
la 50 MB.
Capetele de tipMetal-In-Gapau reprezentat urmatorul pas tehnologic n
evolu|ia capetelor de citire. Acestea sunt identice constructiv cu capetele cu
ferita, dar adauga un aliaj metalic special inserat n capul de citire, ceea ce
permite dezvoltarea de cmpuri magnetice mai puternice ;i, astfel, sunt
pretabile la hard disk-uri cu densita|i mai nalte ale platanelor. Acest tip de
capete a fost folosit pentru hard disk-uri cu dimensiuni ntre 50 MB ;i 100 MB.
Capetele de tipThin Filmse disting prin dimensiunile mult mai mici fa|a
de capetele de citire cu tehnologii mai vechi (vezi figura 2.15). Acestea sunt
fabricate prin depunere fotolitografica de aliaj metalic pe un substrat de
dimensiuni reduse. Astfel, capul de citire masiv este complet eliminat, iar
distan|a dintre capul de citire ;i platan este mult mic;orata, fiind astfel posibila
folosirea de platane de densita|i mult mai mari. Capetele realizate n tehnologia
ThinFilmau fost folosite pentru hard disk-uri cu capacita|i cuprinse ntre 100
MB ;i 1.000 MB.
Fig. 2.15.Imagine a unui cap de citire n tehnologieThin Film.
33
Capetele de tip magnetorezistiv reprezinta o abordare total diferita
asupra construc|iei capetelor de citire. Este operata o modificare fundamentala
asupra modului n care este realizata citirea prin intermediul capului de citire ;i
nu se aseamara deloc cu tehnologiile anterioare (vezi figura 2.16).
Fig. 2.16. Cap de citire n tehnologie magnetorezistiva.
Capetele magnetorezistive sunt compuse dintr-un material conductor
special, care are proprietatea de a-;i modifica rezisten|a electrica n prezen|a
unui cmp magnetic. Un senzor traduce aceste modificari de rezisten|a n
semnal electric ;i apoi n bi|i, realiznd, astfel, citirea. Aceste capete au o
sensibilitate mult mai mare, deoarece nu genereaza curent electric, ceea ce
permite scrierea prin cmpuri magnetice mult mai slabe ;i, astfel, cre;te
dramatic densitatea maxima a unui platan.
De re|inut este faptul ca aceste capete de tip magnetorezistiv sunt
folosite doar la citire, pentru scriere folosindu-se n continuare capete de tipThin
Film, ceea ce nseamna o viteza mult mai mare pentru fiecare dintre opera|iuni,
deoarece exista capete dedicate pentru fiecare opera|iune.
Capetele de citire de tipGiant Magnetoresistive (GMR) reprezinta
standardul n industria de azi ;i sunt asemaratoare n construc|ie cu cele
magnetorezistive, cu deosebirea ca rezisten|a electrica a materialului conductor
este mult mai sensibila la ntlnirea unui cmp magnetic, ceea ce permite
densita|i foarte mari ale platanelor (de pna la 100 GB).
Capetele de citire de tip Colossal Magnetoresistive (CMR) sunt
varianta mai avansata a capetelor GMR ;i reprezinta viitorul apropiat n materie
de capete de citire. Acestea permit densita|i de aproximativ 150200 GB/platan,
ceea ce se traduce n hard disk-uri de 300450 GB sau mai mult.
Efectele de altitudine. na||imea la care se deplaseaza capetele de
citire/scriere ale hard disk-urilor este unul dintre factorii care determina
capacitatea de stocare a unei unita|i. Cmpurile magnetice sunt divergente, a;a
ca odata cu distan|a dintre cap ;i disc cre;te ;i dimensiunea aparenta a
34
cmpului generat de o tranzi|ie de flux de pe disc. Mic;orarea distan|ei dintre
cap ;i disc reduce dimensiunea aparenta a tranzi|iilor de flux magnetic,
permi|nd stocarea mai strnsa a acestora pe suprafa|a discului ;i cre;terea
capacita|ii discului.
Pentru prima genera|ie de hard disk-uri, capetele se deplasau la o
distan|a de aproximativ 1012 microinci (milionimi de inci) de suprafa|a discului.
Capetele de citire/scriere ale hard disk-urilor moderne zboara la o altitudine
mai mica, de aproximativ 5 microinci. Reducerea altitudinii a fost posibila
datorita folosirii unor discuri avnd o rugozitate mai mica ;i a mediilor magnetice
bazate pe tehnica peliculelor sub|iri.
2.3.1.3.Geometria discului
Pistele. Indiferent de tipul mediului magnetic sau al mecanismului de
ac|ionare folosit de un disc, capul de citire/scriere trebuie sa ;i opreasca
mi;carea laterala pe disc de fiecare data cnd scrie sau cite;te. Ct timp capul
sta|ioneaza, discul se rote;te. De fiecare data cnd discul efectueaza o rota|ie
completa, capul traseaza un cerc complet pe suprafa|a acestuia. Acest cerc se
nume;tepist.
Pe fiecare pista, bi|ii de date sunt stoca|i secven|ial, ca ;i cum aceasta ar
fi o bucata de banda lipita cap la cap. La fiecare rotire a discului, acelea;i date
trec pe sub capul de citire/scriere, ct timp acesta este men|inut n aceea;i
pozi|ie. Circuitele electronice ale unita|ii de disc stabilesc ce por|iune a pistei
este citita (sau scrisa) pentru un bloc aleatoriu de date. O pista are la|imea de
numai c|iva microni (la tehnologia actuala, sub 5 microni). Acest lucru permite
o densitate de peste 2.000 de piste pe centimetru. Pe aceste piste sunt
nregistrate datele.
Cilindrii. Fiecare cap de citire/scriere traseaza o pista pe discul asociat.
Mecanismul de ac|ionare blocheaza toate capetele n aceea;i pozi|ie fa|a de
centrul discului, de-a lungul unei raze date. Deoarece combinarea tuturor
pistelor trasate de capetele de citire/scriere pentru o anumita pozi|ie a
mecanismului de ac|ionare formeaza scheletul unui cilindru, o stiva verticala de
piste este deseori numita chiar cilindru (cylinder).
Apare no|iunea de cilindru, datorita faptului ca exista mai multe discuri
paralele. Cilindrul se define;te ca totalitatea pistelor de pe toate fe|ele discurilor
care au aceea;i distan|a fa|a de centru. To|i cilindrii formeaza volumul (vezi
figura 2.17).
35
Fig. 2.17. Vizualizarea sectoarelor, pistelor, platanelor, cilindrilor, volumului, capetelor ;i bra|elor.
Numarul de cilindri al unei unita|i de hard disk este egal cu numarul
pistelor de pe fiecare disc. Cu ct un disc are mai mul|i cilindri, cu att poate
stoca mai multe date. Numarul maxim de cilindri este limitat de factori fizici
ineren|i n tehnologia folosita de unitatea de disc. Pistele sunt concentrice pe
suprafa|a platanelor.
Sectoarele. Majoritatea sistemelor de discuri mpart fiecare pista n arce
mai scurte, numite sectoare. Sectorul este unitatea de baza pentru cantitatea
de informa|ii stocate pe un disc. Sectoarele au lungimea fixa ;i sunt compuse
dintr-o secven|a de date, precedata de un preambul (header), care are rolul de
a spune capului de citire unde ncep datele utile.
Dupa secven|a de date de pe disc, pentru a asigura integritatea datelor,
este nregistrata o alta por|iune care con|ine un cod de corec|ie a erorilor, ECC
(error-correction code), numit cod Reed-Solomon. ntre doua sectoare
consecutive, exista un interval GAP (intersector gap), care are rol de delimitare.
Unele sisteme de operare folosesc sectorul ca unitate de masura de baza (a;a
cum se ntmpla n cazul sistemului de fi;iereHigh Performance File Systemde
sub OS/2). Sistemul de operare DOS folose;te ca unitate de masura pentru
fi;ierele stocate pe disc cluster-ul, care este format din mai multe sectoare.
Sectoarele pot fi logice (sectoare soft), fiind marcate prin combina|ii de bi|i
nregistrate mpreuna cu datele de pe fiecare pista, sau fizice (sectoare hard),
fiind stabilite de mecanismul discului. Cele mai multe hard disk-uri moderne
folosesc tehnica numita nregistrarea pe zone multiple (multiple zone recording
sau MZR), care permite stocarea unui numar diferit de sectoare pe fiecare pista.
Aceasta tehnica permite folosirea mai eficienta a capacita|ii de stocare oferite
de mediul magnetic.
Performaneledrive-ului. Performan|ele unui HDD sunt influen|ate de
mai mul|i factori. Pentru a citi o informa|ie de pe hard disk, trebuie mai nti
36
identificat sectorul sau sectoarele pe care aceasta se afla, dupa care capul de
citire/scriere trebuie deplasat deasupra pistei pe care se gase;te respectivul
sector. Timpul consumat cu aceasta opera|ie se nume;te timp de poziionare
pe pist (seek time), cu valori medii cuprinse ntre 5 ;i 25 ms. Dupa ce capul a
fost pozi|ionat deasupra pistei dorite, se mai introduce nca o ntrziere, numita
timp de cutare pe pist sau timp de laten (rotation latency), pna cnd
sectorul cautat se va roti pna sub capul de citire.
Cu vitezele actuale de 5.400, 7.200 rota|ii pe minut sau chiar mai mari,
transferul unui anumit sector se realizeaza ntr-un timp foarte scurt, adevarata
ntrziere fiind generata de cei doi factori aminti|i: seek time ;i rotation latency.
Rata sus|inuta de transfer a unui disc este diferita de rata interna de transfer a
drive-ului ;i este foarte importanta pentru aplica|ii multimedia ;i Internet, unde
este necesar un flux continuu, iar aceasta se calculeaza incluznd ntrzierile
aparute.
Optimizarea discului este una dintre cele mai simple metode de a cre;te
performan|ele ratei de transfer, pentru ca ntre doua piste consecutive timpul de
acces poate scadea sub 1 ms.
La vitezele de peste 90 de rota|ii/secunda, pe care discurile le ating,
temperatura platanelor cre;te, cauznd o dilatare a acestora, lucru care poate
duce la scrierea ;i citirea de date eronate, n acest caz fiind nevoie de o
recalibrare.
Chiar daca procesul de recalibrare se ntmpla destul de rar, de obicei
doar de 23 ori de la pornirea discului pna cnd acesta ajunge la temperatura
sa medie de func|ionare, pentru o aplica|ie care necesita flux continuu de date
ntreruperea cauzata de recalibrare poate fi un lucru fatal. Dar se ajunge rar la
ntreruperea fluxului, n special datorita faptului ca producatorii au nceput sa
implementeze memorii cache de dimensiuni din ce n ce mai mari n partea
electronica a discurilor.
Exemplu. Structura logica a discului n sistemul de operare MS-DOS.
DOS formateaza logic n acela;i mod att hard disk-ul, ct ;i floppy disk-ul.
Fe|ele, pistele ;i sectoarele sunt identificate cu aceea;i nota|ie. Unele sectoare
sunt speciale ;i se folosesc n opera|iile cu discul. Structura logica a discului
este vazuta diferit de DOS ;i de BIOS. BIOS numeroteaza cilindrii ncepnd cu
0 de la exteriorul discului, iar sectoarele, cu 1 dupa index. Orice loca|ie de pe
disc se poate accesa printr-o combina|ie numerica unica cilindru/fa|a/sector.
DOS nu recunoa;te cilindrii, fe|ele ;i sectoarele. Secven|a sectoarelor
logice ncepe cu primul sector de pe disc. Astfel, sectorul 1, cilindrul 0, fa|a 0
devine sectorul logic 0. Se noteaza toate pistele dintr-un cilindru, apoi se trece
la cilindrul urmator. Cnd DOS formateaza o discheta, ;terge ;i verifica fiecare
37
sector. Daca formateaza un disc fix, verifica integritatea fiecarui sector, fara a
;terge datele din acesta. n ambele cazuri, se pastreaza pe o parte din spa|iul
discului informa|ia de control ;i tabelele necesare organizarii informa|iei
memorate.
Pentru fiecare discheta sau parti|ie DOS de pe discul fix, exista 4 zone:
zona sistem sau aria rezervata;
tabela de alocare a fi;ierelor, FAT (file allocation table);
directorul radacina (root);
aria sau zona fi;ierelor.
Zona sistemsau aria rezervat poate ocupa un sector sau mai multe.
Primul sector este ntotdeauna sectorul de autoncarcare (chiar daca nu este
disc sistem), cuprinznd ;i sectorul parametrilor BIOS (dimensiunea zonei
sistem, dimensiunea FAT-ului, versiunea DOS, date despre organizarea
discului, informa|ii daca discul este sistem etc.).
Tabela de alocare a fiierelor (FAT) cuprinde o harta a zonei fi;ierelor,
incluznd starea fiecarui cluster (liber, alocat, rezervat, defect). Pentru fiecare
fi;ier, se aloca un cluster dintre cele libere. Primul cluster alocat se nume;te
cluster de nceput, urmatoarele formnd o lista nlar|uita, care se scrie n FAT.
Numarul cluster-ului de nceput pentru un fi;ier oarecare este scris ntr-un cmp
din director. n FAT, intrarea corespunzatoare acestui cluster con|ine numarul
celui de-al doilea cluster etc. La ultimul cluster, intrarea n FAT con|ine un cod
special, care semnifica sfr;itul fi;ierului. Prin aceasta metoda de organizare, se
poate gasi cluster-ul urmator, dar niciodata cel anterior.
Directorul rcin cuprinde o structura arborescenta de grupare a
fi;ierelor. Directorul de baza se nume;te radacina (root) ;i este prezent la toate
discurile. Directorul este folosit ca un cuprins, identificnd fiecare fi;ier sau
subdirector printr-o intrare n director, care con|ine o serie de informa|ii (nume,
extensie, dimensiune, localizare, momentul ultimei modificari, atribute etc.).
2.3.1.4.Interfe|ele discului
Hard disk-urile IDE moderne au evoluat din discurile care dotau primele
calculatoare IBM PC/XT. Interfa|a IDE (Integrated Drive Electronics) a nceput
sa fie folosita pe scara larga n sistemele personale pe la nceputul anilor '90.
Aceasta oferea o interfa|a ntre disc, BIOS ;i sistemul de operare prin
intermediul a trei parametri, CHS: Heads (capete), Sectors (sectoare) ;i
Cylinders (cilindri). Pe atunci, o capacitate de 528 MB parea de neatins,
capacitate care era de fapt produsul valorilor maxime pe care cei trei parametri
38
puteau sa le aiba (16 Heads, 63 Sectors ;i 1024 Cylinders, la o capacitate
standard de 512 octe|i pe sector).
Odata cu apari|ia capacita|ilor peste 528 MB, problemele, cum era de
a;teptat, au aparut ;i ele. Primele drive-uri de peste 528 MB nu puteau fi
folosite la ntreaga capacitate, pentru ca, pur ;i simplu, nu exista o metoda de a
accesa datele care depa;eau aceasta limita. Ca un rezultat la aceasta situa|ie,
controlerele de disc au nceput sa ofere BIOS-ului informa|ii fizic incorecte, dar
acceptate de acesta, despre geometria discului, ca mai apoi BIOS-ul sa
converteasca aceste date n informa|iile reale pentru a accesa ntreaga
capacitate.
Solu|ia gasita a fost dezvoltarea standardului, care a evoluat n EIDE
(Extended IDE), ;i care avea o noua metoda de a adresa discul, numita LBA
(Logical Block Addressing), adica, fiecarui sector distribuindu-se cte un numar
ntre 0 ;i 224, lasnd controlerul sa converteasca aceasta adresa n formatul
CHS. Pe lnga alte mbunala|iri, aceasta interfa|a suporta ;i alte unita|i (CD-
ROM, DVD etc.), iar interfa|a a fost redenumita ATAPI.
Ajungndu-se la momentul n care aceasta interfa|a a devenit prea
nceata pentru ratele de transfer de care era nevoie, i s-au adus noi modificari.
Astfel, au aparut UDMA33, UDMA66 ;i UDMA100. Se folosesc, de asemenea,
SerialATA, SerialATA II, UltraATA ;i ParallelATA, n loc de UDMA sau
UltraDMA, cu ratele de transfer de maxim 33, 66, 133 ;i 166 MB/s, precum ;i
interfe|ele rapide SCSI (cu versiunile SCSI-1, SCSI-2, SCSI-3 ;i Serial-SCSI).
2.3.1.5.Dimensiunile discurilor
n privin|a dimensiunii, hard disk-urile au fost fabricate n trei variante
constructive: 5,25, 3,5 ;i 2,5.
Hard disk-urile de 5,25 au fost folosite pe scara larga pna n 1990, dar
au continuat sa fie folosite ;i dupa 1990 pentru servere sau sta|ii de lucru cu
necesita|i de stocare mari, deoarece dimensiunea mai mare a platanelor
permitea atingerea unor capacita|i mai mari.
Hard disk-urile de 3,5 reprezinta standardul n industria de azi ;i sunt
folosite n toate calculatoarele de tip desktop, inclusiv n servere. Pe masura ce
tehnologia s-a dezvoltat, disk-urile de 3,5 au devenit mult mai eficiente,
deoarece permiteau atingerea unor densita|i ale platanelor mult mai mari ;i,
astfel, se atingeau capacita|i comparabile sau chiar mai mari dect cele ale
disk-urilor de 5,25.
A treia varianta constructiva, hard disk-ul de 2,5 (vezi figura 2.18), este
folosita ca standard pentrunotebook-uri, deoarece ofera patru mari avantaje:
39
Fig. 2.18. Un hard disk de 2,5.
rarime redusa: aceasta se traduce n faptul ca un hard disk de 2,5
ocupa mult mai pu|in loc n carcasa aglomerata a unui notebook;
necesar mai mic de energie: hard disk-urile de 2,5 consuma mult
mai pu|ina energie, ceea ce este foarte important, deoarece
notebook-urile func|ioneaza pe baterii;
ncalzire redusa: hard disk-urile de 2,5 degaja mult mai pu|ina
energie termica, deoarece au o suprafa|a redusa ;i o tura|ie mai
mica a platanelor fa|a de hard disk-urile de 3,5 (4.2005.400 rpm
fa|a de 5.400-10.000 rpm);
rigiditate marita: datorita faptului ca platanele sunt mult mai mici,
hard disk-urile de 2,5 sunt mai pu|in sensibile la ;ocuri mecanice,
care ar putea defecta hard disk-ul, fiind, astfel, recomandate pentru
notebook-uri, al caror mare avantaj este portabilitatea.
2.3.2. Sistemul floppy disk
2.3.2.1.Discuri flexibile
Conceptul de disc flexibil a aparut cu mult naintea PC-urilor. Atunci cnd
au aparut primele dischete, calculatoarele personale nu existau nca ;i nimeni
nu parea a avea nevoie de un mijloc pentru schimburile de date. n general, IBM
este considerat a fi creatorul dischetei, dar modelele create de IBM nici nu
semanau cu dischetele actuale, nici nu func|ionau ca acestea. Cea mai
evidenta diferen|a dintre primele dischete ;i cele actuale este dimensiunea,
primele modele avnd un diametru de 8, fiind nchise n plicuri din mylar doar
cu pu|in mai mari.
Discheta asigura un mediu de nregistrare cu cteva calita|i. Suprafa|a
plana a dischetei permite accesul aproximativ aleatoriu. Ca ;i n cazul hard disk-
urilor, datele sunt aranjate pe piste ;i sectoare. Mi;carea de rota|ie a discului
40
face ca sectoarele sa treaca pe sub un cap de citire/scriere, care se deplaseaza
radial de la o pista la alta. Mai important, discheta este un mediu amovibil.
Termenul de discheta (floppy disk disc flexibil) este unul dintre acei
termeni uimitor de descriptivi ntr-o era a generalizarilor. n interiorul carcasei
protectoare, mediul folosit este flexibil ;i are forma unui disc. Discurile sunt
laiate felii din role mari de material magnetic. Mediul de stocare tradi|ional
pentru dischete este discul sub|ire, flexibil, nchis ntr-o carcasa protectoare.
Discul este, de fapt, un sandvi; format din trei straturi, partea din mijloc fiind un
substrat de poliester cu grosimea de aproximativ 3,5 miimi de inci, respectiv 80
microni. Straturile exterioare reprezinta mediul de stocare propriu-zis, avnd o
grosime de o miime de inci pe fiecare parte a substratului de poliester.
Grosimea stratului magnetic de pe substratul discului depinde de tipul dischetei
;i de densitatea de stocare. Pentru tipurile de dischete uzuale, stratul magnetic
rasoara de la 0,035 miimi de inci la 0,1 miimi de inci (adica, de la 0,9 microni la
2,5 microni). n general, cu ct este mai mare densitatea de stocare, cu att
este mai sub|ire stratul magnetic. De asemenea, particulele individuale sunt mai
mici.
Pentru PC-uri, au fost folosite, n principal, doua tipuri de dischete.
nainte ca dischetele actuale de 3,5 sa fie acceptate ca standard, pia|a a fost
dominata de dischetele de 5,25. Noile PC-uri sunt echipate n exclusivitate cu
unita|i de dischete de 3,5. Dischetele mai mari au supravie|uit numai n arhive,
pentru fi;ierele ;i programele mai vechi, care sunt citite doar ocazional.
Tabelul 2.3 prezinta grosimea straturilor magnetice pentru tipurile uzuale
de dischete.
Tabelul 2.3. Caracteristicile mediilor magnetice folosite pentru dischete
tipul dischetei
grosimea stratului magnetic
(microni)
coercitivitate
(Oe)
5,25 densitate dubla DD
(double density)
2,5 290
5,25 densitate nalta HD
(high density)
1,3 660
3,5 densitate dubla DD
(double density)
1,3 650
3,5 densitate nalta HD
(high density)
0,9 720
41
Tabelul 2.4 prezinta formatele conven|ionale de dischete ;i versiunea de
sistem DOS corespunzatoare fiecarui format.
Tabelul 2.4. Formate convenionale de dischete
diametru
(inci)
densitate
sau format
sectoare
pe pist
piste
pe fa
fee
capacitate
(octei)
versiune
DOS
5,25
dubla
(double)
8 40 1 160 KB 1.0
5,25
dubla
(double)
8 40 1 180 KB 2.0
5,25
dubla
(double)
8 40 2 320 KB 1.1
5,25
dubla
(double)
9 40 2 360 KB 2.0
5,25
nalta
(high)
15 80 2 1,2 MB 3.0
3,5
dubla
(double)
9 80 2 720 KB 3.2
3,5
nalta
(high)
18 80 2 1,44 MB 3.3
3,5
foarte mare
(extra)
18 160 2 2,88 MB 5.0
3,5 DMF 21 80 2 1,68 MB 3.3
Pentru cre;terea cantita|ii de informa|ii stocate pe fiecare discheta ;i
reducerea numarului de dischete folosite pentru distribuirea aplica|iilor, mul|i
furnizori de software au nceput sa foloseasca formatul DMF (Distribution Media
Format) al firmei Microsoft. Aceasta varianta a modelului de nregistrare cu
densitate nalta (high density) permite stocarea a 1.720.320 octe|i (1,68 MB) pe
o discheta standard de 3,5 cu densitate nalta, n loc de 1.474.560 octe|i (1,44
MB). Formatul DMF este diferit fa|a de standardul DOS prin faptul ca folose;te
21 de sectoare pe pista, n loc de 18. Formatul DMF face sa ncapa mai multe
sectoare pe fiecare pista, prin reducerea spa|iului dintre sectoare la 9 octe|i.
Totu;i, diferen|ele sunt mai profunde. Fiecare pista folose;te un factor de
ntre|esere de 2:1, astfel nct sectoarele nu sunt stocate n ordinea normala.
Aceasta ntre|esere are ca rezultat citirea mai lenta, deoarece discul trebuie sa
se roteasca de doua ori pentru citirea fiecarei piste. De asemenea, formatul
42
DMF deplaseaza sectoarele de pe pistele adiacente cu 3 sectoare, astfel nct
sectorul 1 de pe pista 4 este aliniat cu sectorul 1 de pe pista 2.
Spa|iul mai mic dintre sectoare face dificila scrierea dischetelor DMF n
unita|ile de dischete obi;nuite. De fapt, Microsoft considera DMF un format
numai pentru citire. Nu se poate scrie pe discurile DMF folosind componentele
software obi;nuite. Exista o serie de utilitare disponibile pentru copierea ;i chiar
pentru crearea dischetelor DMF. n momentul adoptarii dischetelor de 3,5 ca
standard pentru calculatoarele desktop, au fost folosite numai dischetele cu
densitate nalta, cu o capacitate de 1,44 MB.
Carcasa. Principalele mbunala|iri aduse de Sony dischetelor de 3,5 au
fost mecanice. Din punct de vedere magnetic ;i logic, acestea func|ioneaza la
fel cu discurile flexibile de 8. Unita|ile de dischete au acela;i mod de operare,
dar sunt miniaturizate pentru PC-urile moderne. Cea mai remarcabila inova|ie
adusa de Sony dischetelor de 3,5 a fost carcasa dura din plastic rezistent la
impact (vezi figura 2.19).
Fig. 2.19. Organizarea externa a unei dischete de 3,5.
Carcasa dischetei de 3,5 masoara 3,7 (94 milimetri) n lungime ;i doar
pu|in peste 3,5 (90 milimetri) n la|ime. Discurile au o grosime cu pu|in mai
mare de o optime de inci (3,3 milimetri) ;i o greutate aproximativa de 22 grame.
n contradic|ie cu numele, discul magnetic din interior nu masoara dect 3,4 (86
milimetri) n diametru. n ciuda rolului protector al carcasei, mediul magnetic
trebuie protejat de atingerea cu aceasta. O folie sub|ire de material textil
ne|esut, asemarator prosoapelor de hrtie, captu;e;te carcasa, protejnd
discul magnetic. Firele acestui material textil au rolul de suport ;i colecteaza
praful. Contactul u;or cu stratul de captu;eala permite alunecarea mediului
aproape fara frecare. n acela;i timp, materialul textil aduna praful ;i alte
particule de pe suprafa|a mediului, astfel nct sa nu zgrie capetele de
citire/scriere ale unita|ii de dischete.
43
Butucul discului. O por|iune a dischetelor mai vechi predispusa la
deteriorari este orificiul butucului. La fiecare introducere a dischetei n unitate,
butucul unita|ii intra n acest orificiu ;i antreneaza discul. Intrarea butucului n
orificiu for|eaza pozi|ionarea corecta a ntregului disc pentru citire ;i scriere.
Uneori, butucul poate sa deterioreze marginile orificiului. Daca discul este
deteriorat ntr-o masura prea mare, poate deveni inutilizabil.
Singura protec|ie pe care o ofereau dischetele mai vechi mpotriva
acestui tip de deteriorari era un inel op|ional de ntarire, pe care producatorii l
adaugau pe marginile orificiului de antrenare. Dischetele de 3,5 elimina aceste
probleme prin folosirea unui butuc metalic solid, cu un orificiu central patrat de
antrenare, care se potrive;te cu axul unita|ii de dischete. Butucul de o|el este
mai rezistent la deteriorari. Taietura dreptunghiulara din butuc permite
mecanismului unita|ii de dischete sa determine fara ambiguita|i alinierea radiala
a discului. Aceasta taietura serve;te ca referin|a mecanica pentru pozi|ia datelor
pe disc. Butucul mecanic este lipit de discul magnetic.
Cheia de inserare. O discheta de 3,5 are patru laturi ;i doua fe|e, adica
opt moduri n care se poate ncerca introducerea acesteia n unitatea de
dischete, dintre care unul singur este corect. Daca forma dreptunghiulara a
carcasei nu permite introducerea laterala a dischetei, se poate ncerca
introducerea acesteia cu partea din spate sau rasturnata. Pentru a mpiedica
deteriorarea unita|ii prin introducerea necorespunzatoare a dischetei, carcasa
are o te;itura la unul dintre col|uri. O cheie din interiorul unita|ii blocheaza acest
col| daca te;itura nu este prezenta, astfel nct nu se poate introduce discheta
n unitate n orice pozi|ie. Dupa ce discheta patrunde complet n unitate, oblonul
metalic se deschide ;i capetele de citire/scriere se pozi|ioneaza pe disc. Col|ul
te;it nu permite capetelor de citire/scriere sa atinga carcasa de protec|ie n loc
de zona de acces a discului. Pe plasticul carcasei este desenata o mica
sageata, cu rolul de indicator vizual. Aceasta indica latura dischetei care trebuie
sa se introduca n unitate, daca oblonul metalic nu este suficient.
Protecia la scriere. Discheta este proiectata, n principal, ca un mediu
de citire/scriere, astfel nct se poate folosi pentru stocarea informa|iilor ;i
pentru citirea ulterioara a acestora. Totu;i, uneori se dore;te protejarea datelor
de pe dischete mpotriva modificarilor. De exemplu, atunci cnd se salveaza pe
dischete fi;ierele de arhiva. De asemenea, producatorii software protejeaza la
scriere dischetele de distribu|ie, astfel nct sa mpiedice ;tergerea accidentala
a codului, ceea ce ar cauza probleme birourilor de asisten|a tehnica.
Discheta de 3,5 include o clapeta de protec|ie la scriere, care permite
transformarea oricarei dischete ntr-un mediu cu acces numai pentru citire.
Atunci cnd clapeta acopera orificiul, se poate scrie, se poate citi ;i se poate
44
formata discheta. Daca se schimba pozi|ia clapetei astfel nct orificiul sa fie
deschis, un dispozitiv din interiorul unita|ii mpiedica scrierea pe discheta. Se
poate deplasa oricnd clapeta napoi, astfel nct discheta sa poata fi folosita
din nou pentru scriere.
Deseori, producatorii elimina complet clapeta. n lipsa acesteia, orificiul
nu mai poate fi acoperit ;i discheta este protejata permanent la scriere. Totu;i,
se poate ocoli aceasta forma permanenta de protec|ie, blocnd orificiul de
protec|ie la scriere. Cea mai simpla metoda este acoperirea orificiului pe ambele
par|i cu o banda opaca, facnd astfel discheta de distribu|ie accesibila pentru
scriere. Totu;i, aceasta metoda ascunde un pericol poten|ial. Daca banda nu
este bine lipita pe disc, se poate ncurca n mecanismul unita|ii de dischete, cu
posibilitatea de a mpiedica scoaterea dischetei din unitate.
Cheia de determinare a densitii. Pentru ca unitatea de dischete sa
poata determina tipul mediului magnetic folosit de discheta, astfel nct
circuitele electronice ale unita|ii sa fie ajustate n func|ie de coercitivitatea
discului, dischetele de 3,5 includ o cheie de densitate. Cheia consta, de fapt, n
prezen|a sau absen|a unui orificiu dintr-un col| al carcasei. Dischetele cu
densitate dubla nu au acest orificiu, care este prezent pe dischetele cu
densitate nalta. Dischetele cu densitate foarte mare (extra high density) au nca
un orificiu, indicnd valoarea de 2,88 MB. n plus, densita|ile mai mari sunt
marcate ;i prin al|i identificatori vizuali de exemplu, marcajul stilizat HD din
apropierea oblonului dischetelor cu densitate nalta.
Deseori, conexiunea dintre unitatea de dischete ;i calculatorul gazda nu
retransmite corect informa|iile legate de cheia de densitate catre PC ;i sistemul
de operare al acestuia. Daca informa|iile legate de cheia de densitate nu sunt
disponibile, se poate formata o discheta cu densitate dubla ca ;i cum ar avea
densitate nalta (high density). Cu ctva timp n urma, unii producatori ofereau
dischete pe care era marcata pozi|ia orificiului de determinare a densita|ii, astfel
nct se putea perfora carcasa ;i formata discheta cu densitate nalta. De;i
diferen|a de coercitivitate ntre dischetele cu densitate dubla ;i densitate nalta
este modesta, alte diferen|e ale mediului fac ca dischetele cu densitate dubla sa
fie nefiabile la capacita|i mai mari. n plus, perforarea carcasei lasa deseori
reziduuri sub forma unor mici particule de plastic care contamineaza discul (n
fabrica, cheia de densitate este creata prin turnare, nu prin perforare). Ace;ti
agen|i contaminan|i pot reduce durata de via|a a discului sau pot deteriora
unitatea de dischete. Costul scazut al dischetelor actuale cu densitate nalta
face ca aceste opera|ii sa fie evitate.
Pentru dischetele de 3,5 sunt folosite 4 formate, dintre care 3 sunt
acceptate de PC-uri (PC-urile nu suporta dischetele de 3,5 cu o singura fa|a).
45
n tabelul 2.5 sunt prezentate caracteristicile de baza ale celor patru
formate pentru dischetele de 3,5.
Tabelul 2.5. Caracteristicile dischetelor de 3,5
capacitate
unitate de
sur
360 KB 720 KB 1,44 MB 2,88 MB
fe|e numar 1 2 2 2
piste numar 80 80 80 80
sectoare pe pista numar 9 9 18 36
dimensiunea sectoarelor bi|i 512 512 512 512
viteza de rota|ie rpm 300 300 300 300
rata de transfer a datelor kbps 500 500 500 1.000
densitatea bi|ilor (max.) bpi 8.717 8.717 17.434 1.434
densitatea pistelor tpi 135 135 135 135
coercitivitate Oe 650 650 720 1.200
2.3.2.2.Unita|i de disc flexibil
Interfa|a de disc flexibil permite cuplarea a maximum 4 unita|i de disc: doua
n cutia echipamentului nucleu ;i doua n exterior. Pentru fiecare din aceste doua
perechi exista un conector separat. Exista amplificatoare ;i terminatori de cablu
pentru fiecare conector. Suportul magnetic ncorporat n discheta are nevoie de
un dispozitiv electromecanic pentru crearea condi|iilor ca interfa|a mediu-cap
magnetic sa faciliteze transferul de date ntre mediul magnetic ;i o interfa|a
electrica stabilita, de regula cu niveluri logice 0 (0 V sau 0,8 V) ;i 1 (2,4 V sau 5
V). Acest dispozitiv, prezentat n figura 2.20, este denumit unitate de disc flexibil
(UDF), fiind un echipament periferic de sine stalator. mpreuna cu blocul de
cuplare la magistrala microcalculatorului, una sau mai multe UDF formeaza un
subsistemde disc flexibil (SSDF). Adaptarea interfe|ei UDF la magistrala
microcalculatorului este realizata ntr-un modul care organizeaza datele de pe
suport, conform unui format standardizat sau specializat al pistei. Aceasta parte
se nume;teformator. Formatorul, mpreuna cu circuitele de dialog cu magistrala,
se constituie ntr-o unitate numita cuplor de disc flexibil.
46
Fig. 2.20.Unitate de disc flexibil (UDF).
Interfaa mediu-cap magnetic. Interfa|a mediu-cap magnetic, prin care
se efectueaza transferul de informa|ie, se realizeaza prin contact direct.
Discheta, antrenata de un motor electric de curent alternativ sau de curent
continuu, se afla n mi;care de rota|ie cu viteza constanta. Capul magnetic este
transportat pe un car, a carui pozi|ie fa|a de o pista de referin|a corespunde
pistei cu care se face transferul.
Capul se a;eaza pe pista prin apasarea dischetei ntre cap, pe de o
parte, ;i un tampon cu psla, pe de alta parte, acesta din urma fixat pe un bra|
ac|ionat de un electromagnet. Odata ajuns la pista aleasa, capul magnetic
ramne fixat n timpul ncarcarii, iar tamponul de psla aduce suprafa|a de
nregistrare n apropierea ntrefierului de nregistrare-redare.
Capul magnetic creeaza o mica adncitura pe suprafa|a dischetei,
deformare care dispare dupa ndepartarea de zona prinsa ntre cap ;i tampon.
Suportul ;i capul magnetic sunt proiectate sa reziste la frecarea intensa din
zona transferului. Varia|iile pozi|iei capului, ale parametrilor mi;carii carului ;i
ale pozi|iei dispozitivului de prindere a dischetei stabilesc acurate|ea pozi|ionarii
pe pista ;i excentricitatea parcurgerii ei la diferite treceri, limitnd n buna
rasura performan|ele UDF.
Protec|ie scriere
Comanda scriere
Date scriere
Detec|ie pista 43
nfa;urare
scriere/citire
El. magnet
s. u;a
index
Ac|ionare motor pas cu pas
step
pista 0
Circuite de
comanda
/scriere
Circuite
scriere
Circuite
citire
selec|ie
ready
index
sector
direc|ie
ncarcare cap
Date citire
Detec|ie pista zero
LED discheta instalata
Senzor protec|ie scriere
Motor
asincron
Banda elastica
de antrenare
47
2.4.MEMORII PORTABILE
2.4.1. ZIP
Un ZIP este o solu|ie de stocare magnetica portabila. Iomega ZIP Drive a
fost lansat n 1995. Este o tehnologie dezvoltata pe baza principiului
aerodinamic al lui Bernoulli, care afirma ca, la un lichid n curgere, cre;terea
vitezei are loc simultan cu scaderea presiunii (vezi figura 2.21).
Fig. 2.21. Principiul aerodinamic al lui Bernoulli (stnga) ;i discul ZIP Iomega (dreapta).
Cu ajutorul acestui principiu, Iomega a creat o unitate n care discul
flexibil plute;te ntre capete de citire ;i scriere. Discul este moale ;i flexibil ca la
dischete, ceea ce l face ieftin de produs ;i mult mai pu|in sensibil la ;ocuri fa|a
de hard disk-uri. Discul ZIP este de o calitate mult mai buna dect la dischete,
fapt care permite folosirea unor capete de citire-scriere mult mai mici
(aproximativ de 10 ori) ;i un mecanism de pozi|ionare al capetelor de citire
similar cu al hard disk-urilor. Un disc ZIP are mult mai multe piste dect o
discheta, rezultnd un volum superior de date pe un disc cu aceea;i suprafa|a.
Iomega a lansat versiuni de 100, 250 ;i 750 MB, n unita|i cu 3.000 de rpm.
Cel mai mare dezavantaj al discurilor ZIP este faptul ca nu se pastreaza
compatibilitatea cu dischetele de 3,5 inci, mpiedicnd ca aceasta tehnologie sa
se impuna ca nlocuitoare a dischetelor. Popularitatea ei a nceput sa scada n
jurul anului 2000, din mai multe motive: costul relativ mare al dischetelor
(tehnologie proprietara Iomega), apari|ia pe pia|a a discurilor optice
(re)nregistrabile ;i a altor memorii portabile, precum ;i sensibilitatea ridicata la
praf ;i murdarie (problema de fiabilitate cunoscuta sub numele declick of death).
Un ZIP poate fi unitate externa sau interna. Unita|ile externe folosesc
interfe|ele: paralela, SCSI, Plus ;i USB, iar cele interne, SCSI, IDE ;i ATAPI.
48
2.4.2.Pocket hard disk (PHD)
Aparute ini|ial ca un concurent pentru formatul CompactFlash pe pia|a
fotografiei digitale profesioniste, hard disk-urile de 1 ;i, mai nou, de 0,85 devin
o componenta tot mai folosita n dispozitivele electronice multimedia actuale.
Pionier n domeniu a fost firma IBM, care a lansat primul hard disk de 1, de 340
MB, numit Microdrive. Acesta a fost primul dintr-o serie de produse similare
dezvoltate de Hitachi, Seagate ;i Western Digital, modelele recente ajungnd la
6 GB. Cel mai mic hard disk al momentului este cel de 0,85, produs de
Toshiba. Se estimeaza ca n viitorul apropiat acest disc va fi capabil sa
stocheze pna la 4 GB de date.
Aceste hard disk-uri miniaturale vor fi incluse n urmatoarea genera|ie de
telefoane mobile ;i PDA-uri, facnd din aceste dispozitive instrumente foarte
puternice ;i cu un grad nalt de portabilitate. Momentan, hard disk-urile de 1,8
;i 1 ;i gasesc locul n MP3player-e portabile, carduri compatibile
CompactFlash Type II ;i dispozitive de stocare portabile n adevaratul sens al
cuvntului. Hard disk-urile de 1,8 le vor nlocui n cel mai scurt timp pe cele de
2.5 n notebook-urile de format mic, avnd avantajul unei performan|e
suficiente ;i al unui consum de energie n operare mult diminuat.
Un dispozitiv miniatural de actualitate este In.Coder PJ -28, care con|ine
un hard disk de 1, de 2,2 GB, ;i are o grosime de numai 0,8 mm. Acest produs
este o alternativa la pendrive-urile cu memorie flash, care au devenit mediul
portabil cel mai utilizat de stocare a datelor.
Fig. 2.22. In.Coder PJ -28.
Al|i producatori, precum Archos, ofera modele similare. Aceste
dispozitive, ct ;i cele cu memorie flash, sunt preferate de utilizatori n
detrimentul CD-urilor reinscriptibile ;i, cu att mai mult, al dischetelor (care, n
situa|ia actuala, nu mai reprezinta o solu|ie pentru nici o categorie de utilizatori),
datorita portabilita|ii, fiabilita|ii, u;urin|ei n utilizare, capacita|ii de stocare ;i
vitezei net superioare.
3. ECHIPAMENTE DE TIPRIRE.
IMPRIMANTE
3.1.INTRODUCERE
Imprimantele pot fi mpar|ite n doua mari categorii, n func|ie de contactul
fizic dintre mecanismul de tiparire ;i hrtie: imprimantele cu impact (impact
printers), la care acest contact fizic se realizeaza, ;i imprimantele fara impact
(non-impact printers), la care contactul fizic ntre mecanism ;i hrtie nu se
realizeaza.
Clasificarea imprimantelor dupa acest criteriu se poate face, deci, n felul
urmator:
q imprimante cu impact:
o imprimante alfanumerice:
rapide;
cu cap margareta (daisy wheel);
cu cap sferic;
o imprimantele matriceale;
q imprimante non-impact:
o imprimante cu jet de cerneala (inkjet):
cu jet continuu;
cu bule (bubble jet);
piezo-electrice;
o imprimante laser;
o imprimante cu cerneala solida;
o imprimante cu ceara termica;
o imprimante cu sublimarea culorii;
o imprimante termice autocrome.
Chiar daca pia|a este dominata de imprimantele laser ;i cu cerneala,
exista ;i alte tehnologii de tiparire. Tehnologia cernelii solide are o prezen|a
importanta, fiind capabila sa realizeze documente de o calitate superioara pe o
larga gama de materiale, n timp ce tehnologiile cu transfer termic de ceara
50
(thermal wax transfer) sau sublimarea culorii (dye sublimation) joaca un rol
important n domeniile mai specializate ale imprimarii.
Imprimantele matriceale (dot matrix) ramn utile n situa|iile n care este
nevoie de o imprimanta rapida cu impact, dar dezavantajul major al acestei
tehnologii este ca nu se poate tipari color. Singurele imprimante de tip
alfanumeric ramase n uz sunt cele rapide, care tiparesc cte un rnd odata.
3.1.1. Mecanismul de tiprire i traseul hrtiei
Mecanismul de trasare este partea care executa efectiv semnele grafice
pe hrtie. De exemplu:
capul de imprimare dintr-o imprimanta matriceala;
jetul de cerneala dintr-o imprimanta inkjet;
fuzibilul dintr-o imprimanta laser.
Astfel, prin mecanismul de trasare se n|elege elementul din imprimanta
care a;eaza n mod fizic cerneala pe hrtie, la locul potrivit.
Exemplu: la imprimanta matriceala, capul de tiparire mobil con|ine acele
care lovesc banda tu;ata pentru a forma semnele grafice.
Toate imprimantele deplaseaza hrtia peste mecanismul de trasare.
Producatorii acorda o mare aten|ie traseului hrtiei, deoarece trebuie asigurata
func|ionarea imprimantei n mod fiabil, cu un numar minim de blocaje (numite
paper jam).
3.1.2. Corpurile de liter
Toate imprimantele dispun de cel pu|in un set ini|ial de corpuri de litera.
Cele mai moderne de|in seturi de corpuri de litere a caror marime poate fi
modificata (numite uneori fonturi scalabile), ceea ce nseamna ca tiparirea se
poate face la orice dimensiune, deoarece aceasta se poate schimba oricum se
dore;te. Daca exista fonturi scalabile, va fi necesar un singur fi;ier de corpuri de
litere pentru orice dimensiune de corp de litera.
Prin corpuri de litera (fonturi) se n|elege un set de numere, litere ;i
caractere speciale cu o anumita forma ;i marime.
Exemplu: cele mai multe dintre imprimante, nca de acum 10-15 ani, au
incluse de catre fabricant corpurile de litera Courier de 12 puncte. Un punct
Echipamente de tiprire. Imprimante
51
(point) este o unitate de masura folosita n tipografie: ntr-un inci exista 72 de
puncte.
3.1.3. Rezoluia
Rezolu|ia se refera la calitatea tiparirii ;i reprezinta o masura a apropierii
cu care imprimanta este capabila sa tipareasca doua puncte alaturate, sau,
altfel spus, cte puncte poate plasa o imprimanta pe o lungime data. Legat de
rezolu|ie, mai trebuie specificata ;i unitatea de masura: dpi, care se refera la
numarul de puncte pe inci care poate fi produs de o imprimanta (dots per inch).
Algoritmul halftoning mparte rezolu|ia de baza de puncte a imprimantei
ntr-o grila de celule halftone ;i apoi activeaza unele puncte din aceste celule
pentru a simula un punct de marime variabila. Printr-o combina|ie precisa de
celule con|innd propor|ii diferite de puncte, tehnica halftoning poate pacali
ochiul uman crend senza|ia unei palete de milioane de culori.
3.1.4. Emularea i driver-ele
Problemele care se pun n ceea ce prive;te diversitatea de imprimante
care se afla pe pia|a este cea a compatibilita|ii. n general, fiecare program care
ruleaza pe un calculator are un limbaj unic ;i are nevoie de un driver prin care
sa comunice cu imprimanta. Programele care ruleaza ntr-un mediu
standardizat, cum este Microsoft Windows, sunt o excep|ie, toate putnd folosi
driver-ele de imprimanta standardizate. Din aceste motive (n special
economice, deoarece men|inerea driver-elor la zi poate fi destul de costisitoare
pentru o companie), foarte multe imprimante pot emula (vorbi) acela;i limbaj ca
imprimantele mai cunoscute. n acest fel, firmele producatoare de soft pot
furniza driver-e numai pentru imprimantele cele mai bine vndute, iar cele mai
pu|in cunoscute ;i pot asigura compatibilitatea cu un set mai larg de programe
soft. Cteva din imprimantele cu care sunt adesea compatibile celelalte tipuri
sunt: Epson, Hewlett-Packard, IBM, Canon ;i Toshiba.
Imprimantele au nevoie de programedriver pentru a putea lucra cu softul
de pe calculatorul gazda. Un program driver este un fi;ier nmagazinat n
calculatorul gazda ;i care ajuta softul acestuia sa comunice cerin|ele sale
imprimantei. Prin urmare, un driver este un utilitar care transforma cererea de
imprimare de la o aplica|ie n instruc|iuni pe care imprimanta le poate n|elege.
52
Exista doua variante n ceea ce prive;tedriver-ele de imprimanta:
fiecare aplica|ie vine cu programe driver pentru diferite tipuri de
imprimante, iar utilizatorul trebuie sa caute un driver compatibil cu
propria imprimanta;
fiecare imprimanta vine de la producator cu propriul driver, instalat de
obicei pe o discheta sau, mai nou, pe un CD, unde, pe lnga driver-e,
se mai pot gasi ;i programe de test, moduri de utilizare corecta ;i
sfaturi practice n cazuri de func|ionare incorecta.
3.1.5. Controlerul i interfaa
Controlerul unei imprimante este punctul central al tuturor activita|ilor ei
mecanice ;i electronice, sincroniznd evenimentele n a;a fel nct caracterele
sa fie realizate exact a;a cum apar pe ecran. Unele controlere pot chiar sa
monitorizeze informa|ia care este trimisa prin interfa|a ;i pot descifra n ce limbaj
a fost aceasta trimisa. Controlerul este un microcip (sau, mai modern, un set de
microcipuri) care furnizeaza instruc|iuni imprimantei, coordonnd datele care
sosesc ;i transformarea acestora n semne tiparite. Controlerul ac|ioneaza n
tandem cudriver-ul de imprimanta pentru a asigura o func|ionare corecta.
Imprimanta este conectata la calculator printr-o interfa|a. Exista diverse
tipuri de interfa|a, fiecare cu avantaje ;i dezavantaje. De obicei, no|iunea de
interfa|a include att conectorul imprimantei ;i al calculatorului, ct ;i cablul care
leaga cele doua conectoare.
3.1.5.1.Interfa|a paralela
Comunica|ia paralela ntre calculator ;i imprimanta este cea mai des
ntlnita. Datele sunt stocate n calculator sub forma de octe|i. n cadrul
comunica|iei paralele, exista mai multe conexiuni individuale, fiecare dintre
acestea transportnd cte un bit. Uzual, sunt 8 conexiuni de date, permi|nd
unui octet sa fie transferat tot odata, dar, uneori, exista ;i 16 conexiuni de date,
pentru transferul simultan a doi octe|i. Pe lnga date, trebuie transmise ;i
semnalele protocolului de comunica|ie dintre calculator ;i imprimanta, pentru
anun|a calculatorul cnd sa nceapa ;i cnd sa nceteze transmisia datelor. La
aceste semnale, sunt folosite conexiuni suplimentare pentru a nu interfera cu
53
transmiterea datelor. Comunica|iile de tip paralel nu se preteaza transferului de
date pe distan|e mari, fiind eficiente pentru cabluri de c|iva metri lungime.
Interfa|a paralela Centronics, inventata de compania omonima
producatoare de imprimante, este cea mai utilizata metoda de conectare a
imprimantei la calculator. Aceasta folose;te o conexiune paralela de 8 bi|i ;i este
unidirec|ionala. Protocolul de transmisie are loc pe fire separate.
3.1.5.2.Interfa|a seriala
Legaturile care utilizeaza comunica|ia seriala sunt mult mai lente dect
cele paralele, dar pot fi utilizate pe distan|e mai mari. n cazul unei legaturi
seriale simple, sunt utilizate doar doua fire: unul pentru transmiterea datelor, iar
celalalt pentru recep|ie. Majoritatea legaturilor seriale au cel pu|in nca un fir n
plus, dar acesta nu are niciun efect asupra vitezei de transfer. Firele
suplimentare au rolul de a asigura protocolul handshaking, dar acestea sunt
op|ionale, deoarece se pot trimite prin celelalte fire semnale software pentru
handshaking, amestecate cu datele.
Fiecare bit este trimis separat, deci un octet necesita n mod normal 8
transferuri individuale. n plus, majoritatea sistemelor de comunica|ie seriala
necesita transmiterea unor bi|i de control la nceputul ;i sfr;itul unui octet, deci,
uzual, pentru a transfera un octet sunt transmi;i 1011 bi|i. Viteza standard a
majorita|ii legaturilor seriale este de 19.200 bi|i pe secunda, dar exista unele
sisteme care pot lucra la viteze de cteva ori mai mari.
Comunica|ia seriala poate fi convertita pentru a transfera date prin linia
telefonica, deci calculatorul ;i imprimanta se pot afla la distan|e mari unul de
celalalt, acest tip de comunica|ie numindu-se conectare la distan|a (remote
connection). De;i rata de transfer n cazul comunicarii seriale este adecvata
pentru tiparirea de text, n cazul graficii bitmap, aceasta nu permite imprimantei
sa func|ioneze la ntreaga viteza.
3.1.5.3.Interfa|a de re|ea
Re|elele cu arie locala LAN ofera posibilitatea de folosire n comun a
unor imprimante mai performante. Exista servere n re|ea dedicate procesului
de tiparire, dar imprimantele trebuie sa dispuna interfe|e de re|ea pentru a putea
fi plasate aproape de utilizatori, ;i nu lnga servere. Mai recent, se folosesc
conectarile prin USB, infraro;u, bluetooth ;i card-uri de memorie.
54
3.1.5.4.Comutarea porturilor
Unele imprimante care au mai mult de un port de comunicare permit
comutarea porturilor, astfel nct imprimanta poate comuta automat ntre diferite
porturi pentru a primi date de la mai multe calculatoare. Cnd imprimanta se afla
n modul a;teptare, portul pe care prime;te date devine port activ pna cnd
job-ul respectiv este terminat. Daca un alt calculator legat la un port diferit
ncearca sa trimita date n timp ce imprimanta proceseaza un job de tiparire,
acesta va fi avertizat sa a;tepte, printr-un semnal de tiphandshaking. Sistemul
de comutare a porturilor func|ioneaza, n general, foarte bine, dar, uneori, poate
fi dificil pentru imprimanta sa decida daca s-a terminat un job de tiparire. n acest
caz, imprimanta poate a;tepta cteva secunde pentru a stabili daca calculatorul
mai trimite date (aceasta perioada poate fi setata folosind panoul de control al
imprimantei ;i are valoarea tipica de 1020 secunde), iar daca nu mai prime;te
date, presupune ca job-ul este complet ;i l tipare;te.
Daca calculatorul este foarte lent sau pregate;te pentru tiparire o pagina
deosebit de complexa, se poate ntmpla ca pauza sa fie mai lunga dect
perioada de a;teptare, caz n care job-ul va fi divizat n doua par|i, iar comenzile
de formatare de la nceputul job-ului vor fi pierdute, deci a doua parte va fi
tiparita necorespunzator. Majoritatea imprimantelor permit dezactivarea func|iei
de comutare a porturilor sau setarea unui timp de a;teptare foarte lung pentru a
depa;i aceasta problema.
3.2.IMPRIMANTE ALFANUMERICE
Imprimantele alfanumerice au o importan|a mai mult istorica, acum fiind
folosite doar cele de viteza foarte mare, care nu au putut fi nlocuite. Sunt de mai
multe tipuri, dupa cum urmeaza.
3.2.1. Imprimante cu cap sferic
Se poate vedea un astfel de exemplu n genericele unor emisiuni TV,
fiind un model vechi, dar foarte sugestiv pentru tehnologia anilor 70. Viteza de
imprimare este foarte redusa, datorita greuta|ii mari a capului de imprimare.
55
3.2.2. Imprimante cap margaret (daisy wheel)
Principiul este asemarator celui de la ma;ina de scris. n fa|a foii de
hrtie se afla o rozeta, fiecare bra| al rozetei avnd cte una sau doua litere,
care, dupa ce sunt pozi|ionate, sunt imprimate prin lovirea cu un ciocanel care
este ac|ionat cu un electromagnet.
Evident, aceasta pozi|ionare ;i ac|ionare a ciocanelului duce la viteze
scazute de imprimare.
Fig. 3.1.Rozeta imprimantelor cu cap margareta.
3.2.3. Imprimate rapide
Sunt singurele care au mai ramas n uz, datorita vitezei ridicate de
imprimare, fiind capabile sa tipareasca un rnd odata. Dispun de cte o rozeta
cu toate literele pentru fiecare coloana, rozetele fiind pozi|ionate simultan, iar
foaia este lovita o singura data pentru fiecare rnd.
3.3.IMPRIMANTE MATRICEALE
Au aparut n anii 70, mai nti cele cu 8-9 ace, iar apoi cele cu 24 de ace.
La imprimantele matriceale cu 8-9 ace, acele sunt dispuse pe un rnd vertical.
La cele cu 24 de ace, de obicei, sunt dispuse pe doua rnduri de cte 12 ace
(ntre|esut).
n figura 3.2 sunt prezenta|i conectorii cu 9, respectiv, cu 24 de ace.
56
Fig. 3.2.Conectori cu 9, respectiv, 24 ace.
Imprimantele matriceale au posibilitatea de a func|iona n doua moduri: n
mod alfanumeric ;i n mod grafic.
nmodul alfanumeric, imprimantei i se transmit codurile caracterelor, iar
imprimanta, pe baza unei matrice, de obicei, predefinite, ac|ioneaza acele
corespunzatoare literei cu codul transmis.
n modul grafic, imprimantei i se transmit octet cu octet acele care se
ac|ioneaza de fiecare data, astfel fiind posibila imprimarea chiar a unor desene
de o calitate buna, dar a unor poze de calitate slaba, aparnd fenomenul de
banding, adica, se vede pe desen ca a fost facut f;ie cu f;ie. n modul grafic,
imprimantele cu 9 ace folosesc doar 8 ace, al noualea fiind folosit doar n modul
alfanumeric. n modul grafic, imprimantele cu 9 ace sunt deosebit de lente (de
trei ori mai lente dect cele cu 24 de ace). Datorita dimensiunii limitate a grosimii
acelor, rezolu|ii peste 200200 dpi nu sunt posibile din punct de vedere
tehnologic, ci doar n reclame.
Este o tehnologie nvechita, dar n anul 2004 au fost cele mai de efect
imprimante de pe pia|a, datorita pre|ului, ;i, n plus, aveau ;i cel mai mic cost de
exploatare (pre|/pagina), reprezentnd un concurent serios pentru tehnologiile
moderne care vor fi expuse n continuare.
3.4. IMPRIMANTE CU JET DE CERNEALA
(INKJET)
Imprimarea cu jet de cerneala (inkjet) este un sistem de tiparire
matriceal, electronic ;i direct, n care mici picaturi de cerneala sunt extrase dintr-
un orificiu ;i sunt apoi propulsate catre o suprafa|a receptoare, fara a se
produce un contact direct ntre aceasta suprafa|a ;i dispozitivul de tiparire. Dupa
modul n care sunt produse picaturile, tehnologiile de imprimare cu jet de
cerneala pot fi grupate n doua mari familii:
tehnologii care folosescjet de cerneal continuu;
57
tehnologii care folosesc o tehnic asincron de generare a
picaturilor (n impulsuri).
3.4.1. Tehnologia cu jet continuu
n acest sistem, capul de imprimare trimite continuu picaturi de cerneala
catre hrtie. n general, jetul este deflectat catre un rezervor de reciclare a
cernelei, cu excep|ia cazului n care este necesar sa se imprime un punct pe
pagina (vezi figura 3.3).
Un jet de cerneala se rupe n picaturi cu o rata definita de ecua|iile
stabilite de Lord Rayleigh: o bula de lichid va forma ntotdeauna un obiect
tridimensional cu energia de suprafa|a cea mai coborta n acest caz, este
vorba despre sfere.
Fig.3.3.Tehnologia cu jet continuu.
Pentru a uniformiza aceste picaturi, se aplica jetului de cerneala o
perturba|ie ultrasonica numita adesea stimulare , la o frecven|a egala cu
frecven|a de rupere Rayleigh. n jurul punctului de rupere a jetului de cerneala,
este indus un cmp electric menit sa ncarce picaturile cu o sarcina
electrostatica. n continuare, drumul picaturilor trece printr-un cmp de nalta
tensiune, care deflecteaza picaturile ncarcate spre hrtie sau spre
recuperatorul de cerneala, de unde este apoi reciclata. Se pot ob|ine astfel de la
50.000 la 150.000 de picaturi pe secunda, dar pre|ul instala|iei hidraulice ;i al
cernelei de o calitate speciala sunt dezavantaje serioase.
58
3.4.2. Tehnologia cu bule (bubble jet)
Tehnologia cu bule se ncadreaza n familia tehnologiilor cu jet de
cerneala n impulsuri. Pe unul din pere|ii camerei de producere a picaturilor, se
gase;te un element ncalzitor, realizat sub forma unui film extrem de sub|ire
(vezi figura 3.4).
Fig. 3.4. Tehnologia cu bule.
Procesul de producere a unei picaturi este ini|iat de ncalzirea foarte
rapida a cernelei, prin intermediul ncalzitorului (cu o rata de cteva sute de
grade Celsius pe microsecunda). Cnd cerneala se suprancalze;te, ncepe sa
se evaporeze rapid, producnd o unda de ;oc, care va ac|iona ca un piston
asupra cernelei din capul de imprimare, propulsnd cerneala din mo|, care era
pregatita sa plece, direct pe foaia de hrtie. Urmatoarea picatura ;i ia locul n
orificiul de plecare, a;teptnd un nou ;oc pentru a porni.
Dezavantajul este legat de cerneala, care trebuie sa nu fie apoasa ;i sa
se usuce repede dupa ce a ajuns pe hrtie, dar sa nu se usuce n duze (nainte
sa plece). Viteza de imprimare este destul de mica, rata de producere a
picaturilor fiind de 5.0008.000 pe secunda. Datorita ;ocurilor termice suportate
de capul de imprimare, acesta nu are un timp de via|a ndelungat. Calitatea
imprimarii scade considerabil daca nu se folose;te o hrtie speciala. Principalul
avantaj al metodei l constituie simplitatea tehnologica, fapt reflectat n pre|uri
destul de mici n compara|ie cu celelalte imprimante cu jet de cerneala.
3.4.3. Tehnologia piezoelectric
n acest caz, unda de ;oc este creata prin efect piezoelectric, de catre un
cristal piezoelectric aflat pe un perete al capului de imprimare (vezi figura 3.5).
Avantajul principal l constituie frecven|a mare de producere a picaturilor, ceea
ce duce la o viteza sporita de imprimare: se poate atinge o rata de 20.000 de
59
picaturi pe secunda. Un al doilea avantaj l constituie viteza mare de expulzare a
picaturii (de 100 de ori mai mare dect labubble jet), ceea ce asigura picaturii o
traiectorie rectilinie neinfluen|ata de mi;carea capului de imprimare. Ca
dezavantaje, pe primul loc troneaza pre|ul ridicat impus de tehnologia implicata
n aceste imprimante; apoi trebuie amintite capetele de imprimare, mai
voluminoase dect labubble jet. Modelele mai recente au capete de tiparire alb-
negru cu 128 duze ;i color cu 192 de duze (cte 64 pentru fiecare culoare),
ajungnd la o rezolu|ie de baza de 720 x 720 dpi.
Fig. 3.5.Tehnologia piezoelectrica.
Imprimarea n culori. n sistemele TV se folose;te principiul aditiv de
compunere a nuan|elor, prin adunarea propor|ionala a celor trei culori primare:
R (Red), G (Green) ;i B (Blue), datorita faptului ca pixelii de pe ecran sunt surse
luminoase. La imprimarea pe hrtie, principiul nu mai este acela;i, deoarece
ochiul uman percepe ceea ce se reflecta de pe foaie, deci sinteza culorilor n
acest caz este substractiva, cele trei culori de baza fiind turcoaz, C (cyan), mov,
M (magenta) ;i galben, Y (yellow) unde:
C = B + G
Y = R + G (3.1)
M = R + B
Daca se dore;te imprimarea, de pilda, a culorii ro;ii (R), este necesar sa
se amestece (pe hrtie) mov (M) ;i galben (Y), ro;u fiind singura lor culoare
comuna ;i care, deci, va fi reflectata. Problema apare cnd se urmare;te sa se
ob|ina negru. Teoretic, trebuie sa se amestece toate cele trei culori de baza,
dar, practic, se ob|ine un gri nu prea nchis (80%). Din aceasta cauza, se
folose;te o duza suplimentara cu cerneala neagra (K = blacK). Se spune ca
imprimarea color se face n sistemul CYMK.
60
3.5.IMPRIMANTE LASER
Principiul de imprimare al imprimantelor laser este cel dezvoltat la
copiatoare. Se transmit imprimantei datele care trebuie imprimate, ele fiind
stocate ntr-o memorie interna de cel pu|in 1 MB. Imaginea din memorie este
apoi transferata pe tambur prin intermediul unei raze laser, care este pozi|ionata
cu ajutorul unui sistem de oglinzi, tamburul fiind parcurs linie cu linie de catre
raza laser, care este aprinsa doar n acele zone care trebuie ulterior nnegrite
(vezi figura 3.6). Tamburul este confec|ionat dintr-un material izolator din punct
de vedere electric, iar n locurile n care este impresionat de raza laser prin efect
fotoelectric, acesta se ncarca electrostatic. Pe tambur se formeaza astfel o
prima harta a imaginii, care va fi ulterior imprimata pe hrtie. Peste tambur este
apoi presarat tonerul, care este o pulbere foarte fina de grafit, care adera la
tambur n punctele atinse de raza laser. Acest toner este apoi transferat de pe
tambur pe hrtie prin presare, hrtia cu tonerul depus urmnd sa treaca prin
dispozitivul de fixare, care tope;te tonerul, imprimndu-l astfel definitiv de hrtie.
Fig. 3.6.Principiul de func|ionare al imprimantelor laser.
n continuare, dupa ce ;i-a transferat tonerul pe hrtie, rolul tamburului
se termina, acesta fiind pregatit n continuare pentru reluarea ciclului: se perie
tonerul care nu s-a transferat pe hrtie ;i apoi se aduce ntreg tamburul la
acela;i poten|ial, pregatindu-l pentru o noua nscriere cu raza laser.
61
Pentru a evita mecanismul complicat de pozi|ionare a razei laser,
producatorii au nlocuit generatorul de raza laser cu o puzderie de LED-uri laser,
a;ezate rectiliniu, perpendicular pe direc|ia de deplasare a hrtiei, imprimnd
astfel un rnd o data. Mecanismul astfel ob|inut este mai fiabil dect varianta
clasica.
Avantajul acestor imprimante este calitatea deosebita a imaginii ob|inute,
att ca rezolu|ie, ct ;i n ceea ce prive;te contrastul ;i numarul de nuan|e,
calitate neegalata de niciun alt tip de imprimanta. Dezavantajul acestui tip de
imprimanta ramne pre|ul, cu toate ca acesta a scazut mult n ultimii ani.
3.6.IMPRIMANTE MODERNE
3.6.1. Imprimante laser color
Imprimatele color func|ioneaza la fel cu cele alb-negru, cu diferen|a ca
tiparesc de patru ori pe aceea;i coala, cu cte o trecere pentru fiecare culoare
(vezi figura 3.7).
Fig. 3.7.Principiul de func|ionare al imprimantelor laser color.
Viteza standard de tiparire este relativ scazuta: 4-16 ppm (pagini pe
minut) n modul color ;i 16-32 ppm n modul alb-negru, deci sunt folosite uzual
doar pentru tiparire color. Modelele recente sunt, nsa, mai rapide.
Unele modele de imprimante color pot tipari att n modul color, ct ;i n
modul alb-negru. Acestea tiparesc n modul alb-negru cu aceea;i viteza ca o
imprimanta dedicata monocroma ;i au o viteza mai mica doar cnd func|ioneaza
n modul color. Majoritatea imprimantelor laser color au un port paralel
Centronics, un port serial ;i o gama de op|iuni de conectare n re|ea.
62
3.6.2. Imprimantehighlight colour
Exista o gama de imprimante industriale produse de Xerox Corporation,
care poate tipari n modul highlight colour, adica, folosind doua culori (tipic,
negru ;i o alta culoare). Aceste culori sunt aplicate ntr-o singura trecere, fara
niciun fel de scadere a vitezei, folosind un procedeu special, care permite ca
doua tonere diferit colorate sa fie aplicate pe fotoreceptor n acela;i timp. Gama
de nuan|e care poate fi reprodusa prin aceasta tehnica reprezinta principalul
avantaj al acestor imprimante.
3.6.3. Imprimante termice autocrome (TA)
Procesul de tiparire termic autocrom (TA), care este considerat mai
complex dect tehnologiile laser ;i inkjet, a aparut relativ recent pe pia|a
imprimantelor care sunt folosite mpreuna cu o camera digitala. Hrtia TA
con|ine trei straturi de pigmen|i turcoaz, mov ;i galben (cyan, magenta,
yellow), fiecare dintre ace;tia fiind sensibil la o anumita temperatura. Dintre
ace;ti pigmen|i, galbenul este sensibil la temperatura cea mai joasa, apoi movul
;i turcoazul. Imprimanta este echipata cu capete de tiparire termice ;i cu raze
ultraviolete, iar hrtia este trecuta pe sub acestea de trei ori. La prima trecere,
hrtia este ncalzita n mod selectiv la temperatura necesara pentru a activa
pigmentul galben, care este apoi fixat cu raze ultraviolete nainte de a se trece la
urmatoarea culoare (mov). De;i ultima trecere (turcoaz) nu este urmata de o
fixare cu ultraviolete, imaginea finala este mult mai rezistenta dect n cazul
tehnologiei cu sublimarea culorii (care va fi prezentata ulterior).
Imprimantele termice color func|ioneaza pe hrtie speciala (hrtie
termica), sensibila la temperatura, care la cre;terea temperaturii se coloreaza.
Capetele de imprimare se ncalzesc ;i se racesc selectiv, pentru a forma
imaginea pe hrtie. Varianta mai simpla a acestei tehnologii este cea termica
monocroma, unde, ca ;i la tehnologia termica color, hrtia este sensibila la
caldura, la o anumita temperatura nnegrindu-se n zona care a fost ncalzita.
3.6.4. Imprimante cu sublimarea culorii
Imprimantele care folosesc aceasta tehnologie sunt dispozitive
specializate, folosite pe scara larga n cadrul aplica|iilor fotografice cu cerin|e
63
nalte. Aceste imprimante ncalzesc cerneala solida, pna cnd aceasta se
transforma din solid n gaz (vezi figura 3.8). Elementul de ncalzire poate fi reglat
la diferite temperaturi, controlnd astfel cantitatea de cerneala depusa ntr-un
loc. n practica, acest lucru nseamna ca fiecare culoare este aplicata ntr-un ton
continuu, ;i nu n puncte distincte, ca la imprimantele inkjet. O culoare este
a;ezata peste ntreaga pagina ntr-o trecere, ncepnd cu galbenul ;i terminnd
cu negrul. Cerneala se afla pe role mari, sub forma de film, care con|in coli
pentru fiecare culoare, deci, pentru o tiparire A4, va exista o coala de marime A4
pentru galben, urmata de alta pentru turcoaz ;i a;a mai departe. Procedeul de
sublimare a culorii necesita o hrtie speciala destul de scumpa, deoarece
coloran|ii trebuie sa difuzeze n hrtie ;i sa se amestece pentru a crea nuan|e
precise de culoare. Viteza de tiparire este scazuta (1 ppm).
Fig. 3.8.Procedeul de sublimare a culorii.
Exista pe pia|a la ora actuala unele imprimante inkjet care, de fapt,
implementeaza tehnica sublimarii culorii. Aceste imprimante difera de cele cu
sublimarea culorii, prin faptul ca folosesc cartu;e cu cerneala care pot acoperi o
pagina doar rnd cu rnd. Cerneala este ncalzita pentru a ajunge n stare
gazoasa de un element de ncalzire, care atinge temperaturi de pna la 500 C
(mai mult dect la imprimantele obi;nuite cu sublimarea culorii).
Un exemplu al acestei tehnologii hibride este tehnicaMicro Dry, folosita
n imprimantele Alps. Aceste imprimante au rezolu|ii de 6001.200 dpi, iar, la
unele modele, cartu;ele standard pot fi schimbate cu unele speciale (photo ink),
pentru ob|inerea unei calita|i fotografice.
3.6.5. Imprimante cu cear termic
Aceasta este o alta tehnologie specializata foarte similara cu cea a
sublimarii culorii , care se preteaza foarte bine la tiparirea pe coli transparente.
Se folosesc role CMY sau CMYK, care con|in coli de plastic de dimensiunea
64
unei pagini, acoperite cu coloran|i pe baza de ceara. Punctele de cerneala sunt
topite (n general, puncte binare, de;i exista unele modele high-end care pot
produce puncte de diverse nivele de intensitate) pe o hrtie termica speciala.
Rezolu|ia ;i viteza de tiparire sunt relativ scazute (2 ppm la 300 dpi), fapt
care determina utilizarea acestei tehnologii doar n aplica|ii specializate.
Fig. 3.9.Procedeul cu ceara termica.
3.6.6. Imprimante cu cerneal solid
Scoase pe pia|a aproape n exclusivitate de compania Tektronix,
imprimantele cu cerneala solida folosesc batoane de ceara ntr-un proces de
schimbare n faze. Batoanele de ceara sunt lichefiate n rezervoare, cerneala
rezultata fiind aplicata pe tamburul de transfer, dupa care cerneala este trecuta
pe hrtie ;i solidificata prin racire (vezi figura 3.10). Odata ncalzite,
imprimantele cu ceara termica nu trebuie mi;cate, pentru ca ceara fierbinte sa
nu provoace defec|iuni. Acestea sunt gndite pentru a fi lasate mergnd ntr-un
loc sigur ;i pentru a fi folosite n comun pe o re|ea, de aceea au mai multe
posibilita|i de conectare (porturi Ethernet, paralel, SCSI).
Imprimantele cu cerneala solida sunt, n general, mai ieftine dect cele
similare cu laser color ;i economice n utilizare, datorita politicii companiei
Tektronix de a oferi cerneala neagra gratuit. Calitatea imaginilor este buna,
punctele cu mai multe nuan|e fiind suportate doar de anumite modele mai
specializate, dar, n general, mai slabe calitativ dect cele mai bune imprimante
laser (text ;i grafica) sauinkjet (fotografii).
65
Fig. 3.10.Principiul de func|ionare al imprimantelor cu ceara solida.
Rezolu|ia porne;te de la valoarea de baza de 600 dpi. Viteza de tiparire
color este n jur de 8 ppm n modul standard, ajungnd pna la 12 ppm n modul
de rezolu|ie redusa.
Multiplele posibilita|i de conectare, costul de func|ionare relativ redus ;i
posibilitatea de a tipari pe cea mai larga varietate de materiale dintre toate
tehnologiile color fac ca aceste imprimante sa fie o alegere buna att pentru
mediile de afaceri, ct ;i pentru unele domenii specializate (folii transparente
color ;i tiparire pe formate mari la viteze ridicate).
3.7. TEHNOLOGII DE IMPRIMARE:
ARGUMENTE PRO $I CONTRA
Majoritatea imprimantelor moderne folosesc limbajul PostScript. Acesta
este un limbaj de programare optimizat pentru tiparire de text ;i grafica
(indiferent daca este vorba de hrtie, film sau CRT). n limbajul profesional de
specialitate, PostScript-ul este cunoscut ca unlimbaj de descriere a paginii. A
fost introdus de Adobe n 1985 ;i a aparut pentru prima oara la imprimantele
laser Apple LaserWriter. Scopul principal al limbajului PostScript a fost de a
66
furniza un limbaj convenabil pentru a descrie imaginile ntr-o maniera
independenta de orice dispozitiv. Aceasta independen|a de dispozitiv nseamna
ca imaginea este descrisa fara nici o referin|a catre o anumita caracteristica
specifica unui dispozitiv (de exemplu, rezolu|ia imprimantei), astfel ca aceea;i
descriere sa poata fi folosita pe orice imprimanta de tip PostScript (o imprimanta
laser sau un linotronic), fara a face nici o modificare. n practica, cteva fi;iere
PostScript fac ni;te presupuneri asupra caracteristicilor dispozitivului vizat (cum
ar fi rezolu|ia sau numarul de sertare de hrtie pe care le poseda), dar acest
lucru nu este benefic, deoarece limiteaza portabilitatea.
Limbajul n sine, interpretat ntr-un anume mod, este localizat n zona de
memorie. Un program trimite informa|ie catre un operator localizat n zona de
memorie ;i apoi cere ajutorul operatorului. De obicei, operatorul are ni;te
rezultate localizate n partea de sus a zonei de memorie. Principalul obiectiv al
limbajului PostScript este de a desena grafice pe pagina. Un aspect elegant al
limbajului este acela ca pna ;i textul este interpretat ca un fel de grafic. Prin
urmare, principalul lucru care trebuie controlat este construirea caii ce poate fi
folosita pentru crearea imaginii.
Programarea n PostScript este destul de simpla. Principiul limbajului este
de a for|a operanzii pna n zona de memorie a operanzilor, prin numirea lor ;i
apoi invocnd operandul pentru a-l folosi. Adevarata arta este de a ;ti care
operand sa fie folosit. Operatorii de desenare ;i de plasare a textului pe ecran
reprezinta partea principala a codului PostScript, dar sunt c|iva folosi|i n mare
parte pentru a sus|ine programul n sine.
n tabelul 3.1. este prezentata, n ncheiere, o sinteza a caracteristicilor,
parametrilor ;i performan|elor pentru trei dintre tehnologiile de imprimare
studiate (matriceala, cu jet de cerneala ;i laser), cu ajutorul careia se poate
realiza o analiza comparativa a acestor tipuri de imprimante aflate, de-a lungul
timpului, printre cele mai populare de pe pia|a.
Tabelul 3.1. Comparaie ntre principalele tehnologii de imprimare
criterii/tehnologii matriceal jet de cerneal laser
argumente pro
Ieftine, cu cheltuieli
mici de exploatare. Pot
folosi indigo ;i hrtie
de la|ime mare
(17''22'').
Silen|ioase,
compacte, cu pre|uri
destul de mici, sub cel
mai ieftin laser.
Calitate ridicata a
imprimarii,
silen|ioase. Pre|uri
mai ridicate.
67
argumente contra
Zgomotoase, calitate
mediocra a imprimarii,
imaginile grafice au
dungi (banding).
Costuri mari de
imprimare pentru o
pagina. Probabilitate
de nfundare a
duzelor.
Costuri de imprimare
pentru o pagina
sensibil mai mari
dect la cele cu ace.
viteza
Modelele personale, 25
la 250 cpm; modelele
rapide, peste 300 cpm.
30 la 100 cpm.
Modelele personale,
4 la 6 ppm, cele de
birou, peste 10 ppm.
costuri de
exploatare
(pre| pe pagina)
Sub 1 cent.
4 la 8 cen|i (unele
modele pot cobor sub
2 cen|i).
1 la 5 cen|i (valoarea
uzuala este sub 3
cen|i).
calitatea
imprimarii
24 de ace calitate
destul de buna, cele cu
9 ace onesta.
Calitate apropiata de
laser.
Text ;i grafica
excelenta. Multe
modele ofera
rezolu|ie de peste
600 dpi.
culoare
Op|iuni color sau
versiuni color ieftine.
Unele modele.
Este disponibila ntr-
o larga varietate de
nuan|e.
zgomot
Zgomotoase, lente n
modul silen|ios.
Silen|ioase din
principiu.
Silen|ioase.
gabarit
ncap u;or pe birou.
Unele modele sunt
portabile.
Foarte mici.
Modelele 4-6 ppm
ncap pe birou, cele
cu peste 10 ppm nu
mai ncap.
hrtie
Alimentare cu
tractoare, hrtie
continua, coli.
Coli, folii transparente,
etichete, plicuri. Nu se
recomanda hrtie
poroasa.
Coli, folii
transparente,
etichete, plicuri.
op|iuni uzuale
Alimentator pentru coli,
op|iune color.
Alimentator pentru
coli.
Al doilea bac pentru
hrtie, alimentator
pentru plicuri, op|iuni
de tip Post Script.
4. ECHIPAMENTE DE TRASARE.
PLOTTER-E
4.1.INTRODUCERE
Plotter-ele sunt dispozitive periferice cu ajutorul carora se poate trasa o
imagine grafica (un desen) pe un suport material (hrtie, carton, calc, film,
plastic etc.).
Primele plotter-e au fost produse n anii 50, ca urmare a necesita|ii
trasarii diagramelor ;i a planurilor care rezulta n urma unor procese de calcul.
Primul plotter a fost construit de firma CalComp ;i era cuplat la calculator printr-
o interfa|a digital-analogica, prin intermediul careia se facea transferul
informa|iilor dinspre calculator spre plotter. Principalul dezavantaj era timpul
mare de ocupare a calculatorului (pna era trasata imaginea), precum ;i viteza
redusa de lucru.
Urmatoarele plotter-e au fost construite n ideea scurtarii timpului de
ocupare a calculatorului ct timp se realizeaza desenul. Plotter-ul a fost dotat cu
o memorie tampon (la nceput, pe suport magnetic), memorie n care se ncarca
programul de trasare, pe baza caruia plotter-ul desena la viteza proprie.
Dezavantaj: necesitatea transferului benzii magnetice de pe unitatea
calculatorului pe cea aplotter-ului, opera|ie efectuata de operator.
De asemenea, s-a urmarit cre;terea vitezei de execu|ie, aparnd astfel
plotter-e electrostatice, termice, fotosenzitive, care au o viteza comparabila cu
cea a echipamentelor rapide.
Perfec|ionarea plotter-elor a dus la dezvoltarea aplica|iilor la care pot fi
folosite plotter-ele. Plotter-ele con|in unita|i de comanda specializate, care
preiau o mare parte din sarcinile calculatorului. Rezulta astfel sisteme puternice
;i flexibile.
Blocurile func|ionale care alcatuiesc plotter-ul sunt: modulul de trasare,
blocul de control al trasarii, unitatea logica de comanda, motoarele ;i elementele
de transmisie a mi;carii, interfa|a cu calculatorul ;i dispozitivele auxiliare (panou
de comanda, afi;are).
68
4.2.CARACTERISTICI $I PERFORMAN|E
Viteza de trasarereprezinta deplasarea relativa ntre capul de trasare ;i
hrtie, ;i depinde de principiul fizic de trasare ;i de viteza de reac|ie a sistemului
mecanic de antrenare.
Valoarea maxima se ob|ine pe diagonala, datorita compunerii vitezelor
relative pe cele doua axe de coordonate (pentru plotter-ele care traseaza
continuu). Pentru plotter-ele electrostatice sau cu jet de cerneala, viteza este
constanta ;i egala cu viteza de deplasare a hrtiei fa|a de capul de trasare.
Preciziaarata cu ct va diferi lungimea unui vector desenat de lungimea
comandata a acestuia.
Repetabilitatea arata n ce masura un element de imagine se
suprapune peste un altul, desenat anterior ;i avnd acelea;i coordonate. Din
acest punct de vedere, plotter-ele electrostatice ;i cele cu jet de cerneala sunt
mai bune cu un ordin de marime fa|a deplotter-ele cu peni|a, datorita principiului
de trasare.
Dimensiunea pasului este cea mai mica mi;care posibila pe care o
poate efectua plotter-ul, fiind data de mecanismul de antrenare. Performan|a
asociata acestei caracteristici este rezoluia, care exprima numarul maxim de
puncte distincte trasate pe o lungime data.
Sunt definite doua rezolu|ii:
rezoluia mecanic dimensiunea pasului minim al mecanismului;
rezoluia programului reprezinta unitatea de masura folosita
pentru axele de coordonate x;i y. De exemplu, rezolu|ia limbajului
HP-GL (Hewlett Packard GraphicLanguage) este 25 de microni.
Rata maxim de transfer a datelor este asociata vitezei maxime de
trasare (numarul de bi|i pe secunda transfera|i plotter-ului, n vederea trasarii).
Caracteristica de fiabilitate este data prin media timpului de buna
func|ionare sau prin rata defectarilor. Rata defectarilor este invers propor|ionala
cu media timpului de buna func|ionare.
Echipamentele de trasat prezinta o serie de alte caracteristici func|ionale
;i constructive care definesc performan|ele plotter-ului: tipul interfe|ei,
caracteristica de reparabilitate ;i pre|ul de cost.
Un element deosebit de important n alegerea acestor performan|e este
utilizarea tipurilor demateriale consumabile: hrtie, calc, film, plastic, cerneala,
Echipamente de trasare. Plotter-e
69
toner etc., ntruct folosirea altor tipuri de consumabile dect cele recomandate
duce la scaderea considerabila a performan|elor.
4.3.TIPURI DE ECHIPAMENTE DE TRASAT
Principiul fizic prin care se genereaza imaginea pe suportul material este
elementul esen|ial n stabilirea performan|elor. De aici rezulta ;i principalele
tipuri deplotter-e (n afaraplotter-elor cu creion, toate celelalte tipuri sunt plotter-
e raster):
cu creion (peni|a);
electrostatice;
cu jet de cerneala;
termice;
fotoplotter-e.
Plotter-ele cu creion pot fi:
cu masa de trasat (flat plotter), n care hrtia este fixa pe o suprafa|a
plana, iar creionul se deplaseaza pe ambele coordonate x;i y (vezi
figura 4.1);
cu tambur, n care hrtia este rulata cu ajutorul unui tambur, realiznd
astfel deplasarea pe una din axe, iar creionul se deplaseaza pe
cealalta axa (vezi figura 4.2).
Fig. 4.1.Plotter cu masa de trasat.
70
Fig. 4.2.Plotter cu tambur.
Modurile de generare a curbelor sunt:
trasare continua este specifica plotter-elor cu creion, desenul
ob|inndu-se n urma trasarii unor linii continue;
trasare discontinua este specifica plotter-elor raster, imaginea fiind
compusa din puncte (plotter-e electrostatice, cu jet de cerneala,
termice, fotoplotter-e).
Modurile de descriere a imaginii sunt:
aproximare prin vectori fiecare curba este aproximata prin
segmente (avantaj: generarea vectorilor este mult mai simpla);
construc|ia analogica a imaginii implica transpunerea descrierii unei
curbe cu ajutorul ecua|iilor elementare, convertite analogic ;i aplicate
plotter-ului (de obicei, se limiteaza la curbe de gradul 2).
4.4.BLOCURI FUNC|IONALE
4.4.1. Modulul de trasare
Modulul de trasare con|ine capetele de trasare, motoarele de ac|ionare
pe x;i y;i elementele de transmisie a mi;carii. Plotter-ul cu creion realizeaza
scrierea prin depunerea pe hrtie a unui strat de material (tu;, pasta etc.), n
urma deplasarii modulului de trasat pe suportul material. Avantaj: nu este
necesara o hrtie speciala, deci parametrii plotter-ului nu se modifica (cel mult,
scade calitatea imaginii). Creionul poate fi (vezi figura 4.3):
tip carioca cel mai folosit;
tip pix cu bila dezavantaj: necesita o for|a de apasare mare ;i nu
asigura o linie uniforma, continua;
71
tip stilou sau peni|a dezavantaj: pot aparea scurgeri sau blocari pe
durata generarii imaginii;
tip mina de creion dezavantaj: tocirea neuniforma a minei.
Fig. 4.3.Capul de trasare laplotter-ele cui creion (peni|a).
Carioca asigura o linie continua ;i uniforma la un pre| scazut (vezi figura
4.4). La coborrea vrfului pe hrtie, se formeaza un menisc de cerneala, al
carui diametru determina grosimea liniei trasate. Trebuie sa reziste la ;ocuri,
vibra|ii ;i sa fie manevrabila u;or.
Fig. 4.4. Capul de trasare laplotter-ele cu creion (carioca).
Caracteristicile cernelei, care influen|eaza calitatea imaginii, sunt:
vscozitatea;
volatilitatea;
coeficientul de absorb|ie n hrtie;
timpul de uscare;
stabilitatea n timp;
culoarea.
Modalitatea de prindere: cu ajutorul unor perechi de cleme, att n
carucior sau n carusel (modulul de trasare, unde se afla peni|a care scrie
efectiv), ct ;i n depozitul de tocuri. n momentul n care exista toc n carusel,
vrfurile cle;tilor sursa stau mai departa|i ;i permit perechii de cle;ti destina|ie
sa intre ;i sa recupereze tocul (vezi figura 4.5).
72
Fig. 4.5. Modul de transfer al peni|ei ntre cle;ti.
n depozit intra 8 tocuri, care pot fi de grosimi sau culori diferite, pozi|iile
fiind numerotate. La ini|ializare, plotter-ul detecteaza pozi|iile n care se afla toc,
precum ;i daca exista toc n carusel. nceperea desenului se face automat cu
tocul 1, daca nu se impune soft tocul din alta pozi|ie. Se semnalizeaza eroare,
daca nu exista tocuri nici n carusel, nici n depozit (vezi figura 4.6).
Fig. 4.6. Depozitul cu creioane (carioca).
4.4.2. Motoarele i elementele de transmisie a mirii
Modulul de trasare ;i suportul material (hrtia) sunt conectate n 3 solu|ii
constructive:
hrtia este fixa, modulul de trasare se deplaseaza pe ambele direc|ii;
hrtia se deplaseaza pe o axa, modulul de trasare pe cealalta;
hrtia este deplasata rnd cu rnd (ca la imprimanta), modulul de
trasare genernd cte o linie odata (pentruplotter-ele raster).
Deplasarea hrtiei ;i a caruciorului se face prin motoare pas cu pas sau
prin motoare de curent continuu. Sistemele de antrenare sunt realizate cu curele
din|ate.
Mecanismele de antrenare a hrtiei sunt:
tambur cu proeminen|e (vezi figura 4.7), care aga|a hrtia n perfora|ii
marginale (avantaj: pot folosi hrtii foarte lungi);
cu role de cauciuc n cele doua extremita|i ;i tambur abraziv.
73
Fig. 4.7. Antrenarea hrtiei folosind un tambur abraziv.
Rolele de cauciuc pot fi:
cilindrice simplu de fabricat;
tronconice asigura o ntindere mai buna a hrtiei.
Tamburul abraziv de antrenare impune o anumita amprenta hrtiei,
datorita asperita|ilor inegale. La trecerea prin dreptul tamburului, hrtia se
modeleaza. La schimbarea direc|iei de rota|ie a tamburului, tamburul va cauta
profilul corespunzator creat de el n hrtie. Fixarea hrtiei n toata lungimea ei
este asigurata de doua seturi de gauri absorbante aflate de o parte ;i de alta a
tamburului abraziv, care comunica cu pu|ul de vid aflat dedesubt.
4.4.3. Unitatea logic de comand
Func|iile unita|ii sunt date de complexitatea plotter-ului. Pe magistralele
de date, adrese ;i control, sunt legate urmatoarele blocuri (vezi figura 4.8):
microprocesorul;
interfa|a de comunicare (spre calculator);
generatorul de vectori;
memoria RAM/ROM;
panoul frontal;
sistemul de pozi|ionare.
Fig. 4.8. Schema bloc a unita|ii logice de comanda.
74
Microprocesorul controleaza interfa|a de cuplare cu calculatorul,
memoria interna, generatorul de vectori, panoul de comanda ;i sistemul de
pozi|ionare.
Generarea de vectori se poate face software sau hardware, conform
principiului drumului minim ntre doua puncte.
Metodele folosite pentru generarea de vectori sunt urmatoarele:
metoda punct cu punct (specifica plotter-elor raster): dintr-o matrice
de puncte se aleg acele puncte care aproximeaza cel mai bine o
dreapta de panta calculata, generarea ;i trasarea se facndu-se
simultan;
metoda prin segmente (specifica plotter-e cu creion): se calculeaza
pentru fiecare vector o aproximare prin segmente n raport cu axa
majora.
Axa majora pentru la trasare se stabile;te n felul urmator. Avnd un
segment AB n cadrul planului de coordonate XY, fie teta () unghiul facut de
segmentul AB cu axaOX (vezi figura 4.9).
Fig. 4.9. Stabilirea axei majore la trasare.
Axa majora se alege astfel:
daca | | < 45, atunci X este axa majora;
daca | | > 45, atunci Y este axa majora;
daca | | = 45, atunci exista doua axe majore: X ;i Y.
Exemplu: pentru desenarea unui segment, se determina axa majora, iar
trasarea se face fragmentat, pe distan|e date de dimensiunea pasului. Daca X
este axa majora, direc|ia n care se poate desena este paralela cu axaX sau la
maximum 45 deasupra/sub axaX. Aceste pozi|ii se determina individual pentru
75
fiecare pas, n func|ie de distan|a minima (vezi figura 4.10). n felul acesta,
rezulta a;a-numitul efect de scar.
Fig. 4.10. Efectul de scara la trasarea prin segmente cuX ca axa majora.
Fiecare segment AB este calculat ;i desenat independent de segmentele
celelalte. n capetele segmentului, viteza modulului de trasare este nula. n urma
calculului direc|iei segmentului de desenat, creionul ncepe trasarea cu o
accelera|ie, pna atinge viteza maxima (posibila sau impusa) ;i continua
trasarea segmentului cu viteza respectiva, pna n momentul n care trebuie
realizata decelararea.
Rampele de accelerare ;i de decelarare sunt egale n modul ;i sunt date
de caracteristicile plotter-ului. Accelerarea trebuie sa fie ct mai mare, pentru a
se putea ajunge ntr-un timp ct mai scurt la viteza maxima de lucru (vezi figura
4.11).
Fig. 4.11. Evolu|ia n timp a vitezei de trasare pe parcursul segmentului AB.
4.4.4. Interfaa cu sistemul de calcul
Acest modul poate fi conectat la o magistrala standard, seriala sau
paralela, sau adaptat la un sistem de calcul special, conectat la unitatea de
memorie auxiliara (de exemplu, disc magnetic), func|ionnd independent fa|a de
o anumita configura|ie de calcul. Este controlata de unitatea logica de control.
76
4.4.5. Dispozitivele auxiliare
Panoul de comanda permite selec|ia originii pe suprafa|a de hrtie,
schimbarea tocului, semnalizarea erorilor ;i declan;area rutinei de autotestare.
De asemenea, permite deplasarea controlata a capului de trasare pe hrtie,
putnd face astfel deplasari ale originii, alegerea unui format nestandard etc.
4.5.TEHNOLOGII DE TRASARE
n general, exista 6 categorii ale tehnologiilor de trasare:
cu creion (peni|a) care a fost tratata n paragrafele anterioare;
cu transfer termic;
cu jet de cerneala;
termica directa;
electrostatica;
laser-LED;
fotoplotter.
4.5.1. Tehnologia cu transfer termic
Procesul de trasare consta n transferul culorilor de pe un ribon
impregnat cu cerneluri bazate pe ceara colorata. Cerneala are culorile: turcoaz,
galben, mov, negru (CMYK) ;i este aplicata pe hrtie n pa;i succesivi pentru
fiecare culoare. Ribonul ;i hrtia se deplaseaza mpreuna, lipite n momentul n
care trec prin cuptor. Elementele de ncalzire (de ordinul miilor) controlate
termic, determina ca numai anumite por|iuni ale capului de imprimare sa fie
ncalzite. Pe masura ce hrtia ;i ribonul trec peste capul de imprimare, cerneala
se tope;te ;i se lipe;te de hrtie n punctele ncalzite. Se procedeaza la fel ;i cu
celelalte culori, rezultnd astfel o calitate foarte buna, cu o nalta rezolu|ie.
Avantaje:
nu necesita niciun fel de lichide sau chimicale;
calitate grafica foarte buna.
Dezavantaje:
costuri ridicate n exploatare;
folosirea unei hrtii speciale ( 50 cen|i /buc);
77
construirea nivelelor de culoare la un moment dat este oarecum
lenta;
sunt pu|ini producatori care ofera un astfel deplotter de format mare
(peste A4).
4.5.2. Tehnologia cu jet de cerneal
Tehnologia este aceea;i cu cea de la imprimantele cu jet de cerneala
(inkjet), prezentata n paragraful 3.4.
Avantaje:
ieftina;
rezolu|ie nalta a imaginii, se pot ob|ine linii de 0,13 mm;
silen|ioasa ;i nepoluanta;
consum redus de energie;
cartu;e u;or de instalat.
Dezavantaje:
pe hrtie normala, se ob|ine o calitate slaba;
varia|iile de dimensiune ;i viteza ale picaturilor pot cauza tremurari n
cazul trasarii liniilor sub|iri.
4.5.3. Tehnologia color cu jet de cerneal
La astfel de plotter-e, exista 4 cartu;e cu cteva sute de canale, care
permit ob|inerea unei viteze mari de desenare. De exemplu, un desen de
complexitate medie pe un format A0 se realizeaza n 9 minute.
Cartu;ele dureaza aproximativ 500 de desene format A0.
Plotter-ul are o paleta de 256 culori, dar se poate produce o gama larga
de nuan|e, printr-un proces numit tremurare(dithering), care consta ntr-un
;ablon de puncte colorate plasate att de aproape, nct ochiul l percepe ca
fiind o singura nuan|a. Plotter-ul mixeaza cerneala din cele 4 peni|e n diverse
;abloane, rezultnd astfel mii de nuan|e;
Dezavantajul acestei tehnologii este ca necesita hrtie speciala.
78
4.5.4. Tehnologia termic direct
Este o tehnologie care a mai fost prezentata n cadrul capitolului de
imprimante, la paragraful 3.6. Hrtia trece prin dreptul unor elemente
ncalzitoare, reac|ioneaza la caldura ;i ;i schimba culoarea. Este posibil sa se
tipareasca n doua sau mai multe culori diferite.
Avantaje:
sigura, nepoluanta, u;or de exploatat, rapida;
se pot produce imagini de nalta rezolu|ie;
se pot folosi role lungi de hrtie;
hrtia este relativ ieftina.
4.5.5. Tehnologia electrostatic
Are la baza tehnologia raster: imaginile sunt create prin puncte. Se pot
ob|ine imagini monocrome sau color. Diferen|a dintre tehnologia electrostatica ;i
tehnologia laser (vezi paragraful 3.5) este ca tehnologia electrostatica lucreaza
cu toner lichid ;i hrtie speciala.
Avantaje:
viteza mare;
fiabilitate buna;
calitate nalta;
capacitatea de a prelucra volume mari: cteva zeci de imagini pe zi.
Dezavantaj: este o tehnologie scumpa.
4.5.6. Tehnologia laser-LED
Tehnologia este aceea;i cu cea prezentata la imprimantele laser (vezi
paragraful 3.5). Pentru a nu aparea probleme de aliniere datorate ;ocurilor, se
folosesc LED-uri. Exemplu: plotter-ul SOLUS4 (format A1) rezolu|ie 600 dpi,
9.600 LED-uri.
Avantaje:
nu exista componente n mi;care;
productivitate mare: 10 formate A4 pe minut;
se poate trasa pe hrtie normala.
Dezavantaje:
79
pre| ridicat;
de obicei, deseneaza ntr-o singura culoare;
rarimea este limitata la A4.
4.5.7. Tehnologia fotoplotter
Familiareleplotter-e cu creion produc desene de precizie, dar precizia de
reprezentare este redusa la dimensiunea minima a elementului trasator: toc
Rotring, creion, peni|a etc. Sunt situa|ii n care o astfel de precizie este
nesatisfacatoare, fiind necesara trasarea unor reprezentari grafice de mare
acurate|e, direct pe filme tehnice cu spoturi de lumina. Aceste plotter-e se
numesc fotoplotter-e, ele producnd o adevarata lucrare de nalta calitate, de
arta, cum se mai poate spune (artwork). Se poate afirma ca un fotoplotter este,
a;a cum rezulta din numele sau, unplotter care deseneaza utiliznd lumina.
La un fotoplotter, tocul de scriere este nlocuit cu aperturi (deschideri) de
anumite forme, prin care lumina trece ;i care creeaza forme identice pe filmul
|inta, prin impresionarea sa. Expunerea filmului tehnic ntr-un fotoplotter se
realizeaza fie cu o sursa de lumina obi;nuita (bec cu halogen sau cu
incandescen|a), fie cu laser. Din acest motiv, se poate vorbi de doua familii de
fotoplotter-e:
fotoplotter-e vectoriale;
fotoplotter-e laser.
Fotoplotter-ele vectorialeutilizeaza pentru expunerea pe film o sursa
de lumina, n fa|a careia se plaseaza mai nti un obturator, iar apoi elementul
intermediar, care define;te formele de desen (aperturile). Acest element
intermediar ntre sursa de lumina ;i filmul tehnic se prezinta, n general, sub
forma de disc sau sanie ;i are pe margini marcate (prin decupare, frezare,
gaurire etc.) aperturile prin care trece raza de lumina nainte de a ajunge la film
(vezi figura 4.12). Aceasta traversare a luminii produce pe film, apari|ia unor
forme care corespund acestor aperturi. n limbajul fotoplotter-elor, aceste discuri
cu aperturi sunt cunoscute sub numele deaperture wheels.
80
Fig. 4.12.Schema simplificata a unui fotoplotter.
Din punct de vedere al expunerii pe film, aperturile pot fi:
flash: pentru o expunere de scurta durata a unei pastile sau a unei
gauri de trecere etc.;
draw: ilumineaza filmul un interval de timp dat, timp n care se pot
trasa rute, linii, diverse curbe.
Fotoplotter-ele laser sunt de genera|ie mai noua ;i impresioneaza filmul
cu ajutorul unui fascicol (beam) laser. Expunerea laser pe film este comparabila
cu baleierea spotului de la un tub cinescop. Spre deosebire de fotoplotter-ul
vectorial, cel laser nlocuie;te aperture wheel cu aperturi mult mai variate,
ob|inute prin proceduri software. Aici, cele doua tipuri de aperturi nu mai sunt
dedicate, o apertura flashputnd fi ;i draw;i viceversa.
Fotoplotter-ele laser sunt mult mai tentante, din doua puncte de vedere:
realizeaza un timp de expunere foarte redus pentru un film, economia
mare de timp rezultnd din lipsa discului cu aperturi;
un set de aperturi pentru realizarea unui film se realizeaza prin
programare software, nemaiexistnd ngradirea datorata discului cu
aperturi, care are un numar limitat de posibilita|i de expunere.
4.6.PLOTTER-UL HP DESIGNJET
Plotter-ul HP DesignJet are rezolu|ia de 600 dpi, este silen|ios ;i poate
desena sute de desene fara schimbarea peni|ei. De asemenea, poate desena
81
nesupravegheat pe rola, dupa care un cutter interior taie desenele n buca|i.
Accepta vectori (instruc|iuni HPGraphic Language) sau date raster (HPRaster
Transfer Language). De exemplu, un desen arhitectural poate avea
100.0001.000.000 vectori. Pentru un plotter cu peni|a cu 4G ;i 24 ips, rezulta
caracteristica din figura 4.13.
Fig. 4.13.Caracteristica timpului de desenare, n func|ie de complexitatea desenului.
Laplotter-ul HP DesignJet, complexitatea nu influen|eaza durata trasarii,
ci doar marimea desenului, transmisia vectorilor ;i timpul de conversie.
Procesoarele specializate fac transmisia vectorilor ;i timpul de conversie foarte
mici, dupa cum rezulta din graficul din figura 4.14.
Fig. 4.14.Caracteristica timpului de desenare, n func|ie de complexitatea desenului ;i de
format.
Plotter-ul HP DesignJet utilizeaza doua peni|e, fiecare durnd aprox. 200
desene de complexitate medie ;i format A0. Cutter-ul intern poate taia inclusiv
mylar. Avnd doua peni|e n loc de una, plotter-ul poate desena de doua ori mai
82
repede, dar peni|ele trebuie aliniate precis. Raster Transfer Language permite
sa fie mixate pe acela;i desen vectori ;i date raster. O sta|ie service a peni|ei
acopera cartu;ul pentru a nu curge cerneala cnd plotter-ul nu este utilizat.
Aceasta include un ;tergator pentru a men|ine suprafa|a canalului curata ;i un
detector de stropi pentru a detecta daca cartu;ul este bine nchis. Caruselul
peni|ei con|ine: doua cartu;e, un mecanism care permite unui cartu; sa se
deplaseze u;or fa|a de celalalt, astfel nct sa fie corect aliniate, senzori optici
pentru ajustarea automata a mi;carii cartu;elor ;i detectarea automata a
marginilor hrtiei.
HP DesignJet are un slot modular I/O (MIO), care permite mai multor
periferice HP sa foloseasca acelea;i placi I/O ;i conectarea la re|ea direct, nu
prin server. Servosistemul driver pe axa X, care deplaseaza cartu;ul nainte ;i
napoi pe ;ine, include un codor liniar pentru precizie maxima. Servosistemul pe
axaY deplaseaza hrtia. Acest sistem poate manipula un domeniu larg de la|imi
(pna la 36 inci) ;i multe tipuri de medii. Ansamblul de aprovizionare a rolei
accepta 50 de metri de rola.
Schema bloc aplotter-ului este reprezentata n figura 4.15.
Fig. 4.15. Schema bloc aplotter-ului HP DesignJet.
Caracteristicile schemei sunt urmatoarele:
Porturile I/O sunt adrese de memorie;
83
RS232-UART (Universal Asynchronous Integrated Circuit) este parte
a procesorului suport ASIC (Application Specific Integrated Circuit);
Exista 3 ASIC-uri nplotter;
Memoria ROM este utilizata pentru a stoca sistemul firmware;
Sloturile permit expandarea memoriei DRAM;
Memoria EEROM este utilizata ca memorie nevolatila, pentru a stoca
variabilele care trebuie re|inute ct timpplotter-ul este nchis;
Procesorul principal i80960 comunica cu servoprocesorul (i8052) prin
Processor Support ASIC, iar cele doua procesoare lucreaza la
frecven|e de ceas diferite;
ASICPen Interface transfera ;irul de date pixel de la Swath RAM la
Carriage ASIC, printr-un cablu de transfer localizat pe ansamblul
circuitului de imprimare;
Panoul frontal ;i to|i senzorii de intrare (cu excep|ia senzorului de
linie) merg la servo-procesorul i8052, care controleaza, de
asemenea, ventilatorul ;i memoria EEROM.
Un regulator de tensiune al ansamblului circuitelor de imprimare
interconectate controleaza tensiunea care comanda peni|a;
Senzorul de linie al caruselului peni|ei merge la un convertor A/D,
care transmite semnalul laCarriage Processor (i8051).
4.7.TENDIN|E N CONSTRUC|IAPLOTTER-
ELOR
n ultimii ani, se constata urmatoarele tendin|e n construc|iaplotter-elor:
Perfec|ionarea metodelor de trasare ;i a principiilor de generare a
imaginii, cu ct mai multe culori ;i intensita|i;
Preluarea a ct mai multor sarcini specifice, folosind procesoare
DSP, pentru degrevarea unita|ii centrale a calculatorului;
Specializarea pe task-uri din ce n ce mai complexe ;i mai rapide;
Cre;terea inteligen|ei plotter-elor, prin introducerea de limbaje
grafice ct mai eficiente (de exemplu: HPGL);
Diversificarea gamei, n func|ie de cerin|ele utilizatorilor (de exemplu:
plotter cutter);
Reducerea gabaritului ;i a pre|ului de cost.
5. ECHIPAMENTE DE INTRARE
5.1.MOUSE-UL
5.1.1. Introducere
Mouse-ul a fost inventat n 1964 de catre Douglas Englebert, care la
vremea respectiva lucra la Institutul de Cercetari Stanford, un rezervor de
gndire sponsorizat de Universitatea Stanford.
Firma Xerox l-a aplicat mai trziu, n 1974, n sistemul de calcul Alto.
Doar ca, la acea ora, aceste sisteme erau experimentale ;i se utilizau doar n
cercetare. n 1979, cteva persoane de la Apple au fost invitate sa vada
sistemul Alto ;i au fost foarte impresionate de perspectivele pe care le
deschidea acest dispozitiv n dezvoltarea interfe|elor cu utilizatorul ale
sistemului de calcul. Ca urmare, Apple a adoptat acest dispozitiv imediat, n
urmatorul sistem proiectat, Lisa, racolnd cu acest prilej ;i c|iva oameni de
;tiin|a de la Xerox la Apple. n 1981, Xerox a scos pe pia|a calculatorul Star
8010; acesta era foarte scump, astfel nct nu a avut trecere pe pia|a.
n 1983, Apple introduce pe pia|a calculatorul Lisa, dar nici acesta nu a
avut succes, n cea mai mare masura datorita pre|ului ridicat. n 1984, Apple
lanseaza produsul Macintosh care, de;i nu a avut un succes imediat, a crescut
n mod constant. Cu toate ca mouse-ul nu a c;tigat repede teren pe pia|a
sistemelor compatibile, interfe|ele grafice de azi pentru sistemele de calcul, fie
acestea compatibile IBM sau Macintosh, impun folosirea unui mouse. Mouse-ul
poate fi de forme sau dimensiuni diferite, n func|ie de provenien|a de la diver;i
fabrican|i. Chiar daca aceste dispozitive sunt foarte variate, utilizarea ;i
ntre|inerea lor difera foarte pu|in.
Mouse-ul consta din urmatoarele componente:
carcasa de protec|ie;
sistem de semnalare a mi;carilor efectuate;
cteva butoane (minimum doua sau trei) pentru selec|ii;
un cablu pentru conectare la sistem;
un conector pentru ata;area mouse-ului la sistem.
Echipamente de intrare
84
5.1.2. Clasificri i metode constructive
Imaginea mouse-ului pe ecran poate avea nenumarate forme ;i poate fi
modificata de utilizator. n principiu, cursorul poate fi reprezentat pe ecran printr-
o matrice de 1616 pixeli, incluznd ;i masca. Pentru a putea deveni func|ional,
un mouse are nevoie de un program (driver de mouse), cu rolul de a asigura
mi;carea acestuia pe ecran. Exista driver-e care pot lucra n mod text ;i mod
grafic sau doar ntr-unul din ele. Acestea preiau informa|iile provenite de la
mouse ;i le traduc n mi;cari echivalente pe ecran. Mouse-ul poate avea doua
sau trei butoane principale (;i o serie de butoane secundare pentruScroll), care
au func|iile definibile. Din punct de vedere tehnic ;i depinznd de dezvoltarea
tehnologica, mouse-ul a evoluat de la cel mecanic la cel optic ;i pna latouchpad.
5.1.2.1.Clasificare func|ionala
Tipurile de mouse frecvent ntlnite sunt: mecanic, opto-mecanic ;i optic.
A. Mouse-ul mecanic
Fig. 5.1.Mouse-ul mecanic.
Dispune de doua role de cauciuc, ale caror axe de rota|ie sunt
perpendiculare. ntre aceste role exista o bila metalica cauciucata, care are rolul de
a transmite mi;carea celor doua role de cauciuc. De asemenea, mouse-ul are ;i o a
treia rola, care nu are un rol activ, ci folose;te doar la sus|inerea bilei cauciucate. n
func|ie de deplasarea mouse-ului paralel cu axa sa principala, perpendicular pe
aceasta axa sau oblic, se rote;te una dintre cele doua role sau ambele. Fiecare rola
antreneaza cte un poten|iometru. Masurarea varia|iei rezisten|ei poten|iometrului
permite determinarea lungimii deplasarii mouse-ului n cele doua direc|ii.
n figura 5.1 este prezentata schema de principiu a unui mouse mecanic.
85
B. Mouse-ul opto-mecanic
Fig. 5.2.Mouse-ul opto-mecanic.
Mouse-ul opto-mecanic are, de asemenea, doua role dispuse n planuri de
rota|ie perpendiculare. Fiecare rola este conectata la o roti|a crestata, care are de
o parte ;i de alta o sursa de lumina (LED) ;i un fotodetector (fototranzistor).
Ansamblul LED-fototranzistor se folose;te n baterii de cte doua. La orice
mi;care a bilei, ;i implicit a roti|ei crestate, acest ansamblu detecteaza numarul de
crestaturi ;i, de aici, deplasarea relativa a mouse-ului pe suportul de mi;care.
Acest tip de mouse are discuri cu fante radiale, la care transmisia impulsurilor se
realizeaza fotoelectric. La mi;carea pe diagonala, se rotesc ambele role.
Rezultatul consta n transmiterea unor impulsuri, numitemickeys.
Raza de ac|iune depinde de numarul discurilor ;i de numarul de fante.
Pentru a afla direc|ia mi;carii. se folosesc semnale n cuadratura. Mai exista o alta
metoda de aflare a direc|iei de mi;care, folosind un montaj care reac|ioneaza la
frontul crescator al impulsului. n func|ie de sensul de rota|ie, impulsurile sosesc
defazate n timp. Semnalul este prelucrat de un cip de pe controlerul inclus n
carcasa mouse-ului, abia apoi fiind prezenta interfa|a seriala RS-232C.
Figura 5.2 prezinta schema de principiu a unui mouse opto-mecanic.
Avantajele acestor doua tipuri de mouse sunt urmatoarele: robuste|e,
cost relativ scazut, deplasare pe orice suprafa|a.
Dezavantajele cele mai des ntlnite la mouse-ul cu parte mecanica sunt
determinate de prafuirea bilei, ceea ce duce la griparea cilindrilor. Acest tip de
mouse este greu de depanat. Pentru a remedia acest inconvenient, bila de inox
este nlocuita uzual cu una din coralzita, bila care se acopera cu o pelicula fina,
pentru mbunala|irea condi|iilor de contact.
86
C. Mouse-ul optic
Mouse-ul optic cu suprafa raster. Acesta utilizeaza o dioda electro-
luminiscenta (LED) ;i un fotodetector. Dispozitivul se deplaseaza pe o placa
speciala, formata dintr-un numar mare de benzi reflectorizante egal distan|ate
ntre ele, dispuse ntr-o grila rectangulara (vezi figura 5.3). La deplasarea
mouse-ului pe aceasta placa, fotodetectorul contorizeaza numarul de benzi
peste care a trecut mouse-ul, prin masurarea semnalului reflectat emis de LED.
Dezavantajul acestei metode este ca mouse-ul necesita prezen|a acelui
suport special (pad). Partea de jos a dispozitivului este acoperita cu un strat
sub|ire de pasta, avnd rol de protec|ie, iar pad-ul are imprimat un raster.
Rasterul este bicolor: liniile verticale sunt de culoare albastra, iar cele orizontale
sunt de culoare cenu;ie spre negru. Ambele tipuri de linii au n componen|a o
substan|a speciala de filtrare, astfel nct lumina reflectata are o culoare
albastra, cenu;ie sau o combina|ie a celor doua.
Aici, suprafa|a joaca rolul discului cu fante de la mouse-ul mecanic, iar
rasterul este asemarator unei matrice de LED-uri. Mouse-ul prezinta doua LED-
uri cu lumina n infraro;u avnd razele dispuse ntr-un unghi de 90. Substan|a
colorata de pe linii are o astfel de compozi|ie, nct lumina data de un LED este
bine absorbita de o culoare ;i este transparenta pentru lumina data de celalalt
LED. Dupa ce raza este reflectata de suprafa|a argintie, aceasta este focalizata
de doua lentile pe doua oglinzi. De aici, ea este transmisa spre doua matrice
liniare ;i perpendiculare, fiecare avnd cte patru fotodiode. Cele patru fotodiode
sunt astfel amplasate, nct, daca lumina ar fi reproiectata prin oglinzi ;i lentile, s-
ar suprapune perfect peste structura raster. Astfel, cei patru senzori reproduc o
perioada a rasterului. Fiecare fotodioda din matrice da un semnal electric defazat
cu 90 fa|a de semnalul fotodiodei vecine. Prin pozi|ionarea celor doua matrice pe
orizontala ;i verticala, se ob|ine descompunerea mi;carii pe cele doua direc|ii.
Avantajele acestui model sunt: eliminarea componentelor mecanice sau
a poten|iometrelor generatoare de zgomot, izolarea fa|a de mediul exterior,
eroarea foarte mica de pozi|ionare (< 1/1.000) ;i durata mare de via|a.
Fig. 5.3.Mouse-ul optic.
87
Mouse-ul optic cu LED rou. A fost dezvoltat de firma Agilent
Technologies n 1999. Utilizeaza o camera de dimensiuni foarte mici, care
capteaza cte 1.500 de imagini n fiecare secunda. Capabil sa lucreze pe
aproape orice tip de suprafa|a, mouse-ul dispune de un LED ro;u, a carui lumina
se reflecta de pe acea suprafa|a ;i este captata de un senzor CMOS. Senzorul
CMOS trimite fiecare imagine n parte catre un procesor digital de semnal (DSP),
care analizeaza imaginile ;i detecteaza structurile din imagine, sesiznd
modificarile fa|a de imaginea precedenta. DSP-ul lucreaza cu viteza de 18 mips
(milioane de instruc|iuni pe secunda). Pe baza schimbarilor de structura dintr-o
secven|a de imagini, DSP-ul determina mi;carile mouse-ului ;i trimite
calculatorului coordonatele corespunzatoare. Cursorul este astfel actualizat de
cteva sute de ori ntr-o secunda, facnd ca deplasarea acestuia sa fie foarte lina.
Rezolu|ia mouse-ului optic ajunge astfel la valoarea de 800 dpi (Logitech).
Avantajele suplimentare ale acestei variante sunt independen|a de pad-
ul special ;i rezolu|ia ridicata.
5.1.2.2.Moduri de conectare
Legatura cu sistemul de calcul se poate realiza:
A. prin cablu;
B. fara cablu (comunica|ie n infraro;u sau prin unde radio);
C. direct la tastatura;
D. direct la magistrala.
A. Conectarea prin cablu
Mouse-ul se conecteaza la calculator prin unul din porturile seriale COM1 ;i
COM2, pe portul PS/2 (direct pe placa de baza) sau, mai nou, pe portul USB.
Informa|iile sunt transmise de catre mouse la fiecare 500-600 ms ;i sunt
recep|ionate de calculator prin interfa|a V24. Aceste informa|ii con|in 3 octe|i. Primul
octet reprezinta deplasarea pe coordonata x n ultimele 100 ms citite, al doilea
reprezinta deplasarea pe coordonatay n acela;i interval, iar al treilea, starea logica
a butoanelor. Driver-ul analizeaza starea mouse-ului ;i transforma informa|iile
referitoare la deplasarile relative n pozi|ii absolute pe ecran ;i afi;eaza cursorul.
La fel ca la alte dispozitive seriale, conectorul de la capatul cablului este
de tip tata, fie cu 9, fie cu 25 de pini. De;i pentru comunica|ia dintre mouse ;i
driver-ul de dispozitiv sunt folosi|i numai c|iva pini ai conectorului DB-9 sau
DB-25, conectorul prezinta to|i cei 9 sau 25 de pini. Deoarece la majoritatea
calculatoarelor PC sunt cel pu|in doua porturi seriale, mouse-ul serial poate fi
conectat att la COM1, ct ;i la COM2. La ini|ializarea sistemului, driver-ul de
dispozitiv examineaza porturile, pentru a determina la care dintre ele este legat
88
mouse-ul. Cum un mouse nu se conecteaza direct la sistem, nu el este cel care
i folose;te resursele, ci portul serial corespunzator lui.
Exemplu. Pentru un mouse conectat la COM2, acesta va folosi
ntreruperea IRQ 3 ;i adresele de port I/O 2F8H-2FFH.
B. Conectarea f cablu (comunicaie n infrarou, radio, bluetooth)
Comunica|ia se desfa;oara n infraro;u sau prin unde radio sau
bluetooth (mai nou), de aceea acest tip de mouse con|ine doua dispozitive:
mouse-ul propriu zis, mpreuna cu dispozitivul de emisie n infraro;u/radio, ;i
dispozitivul de recep|ie, cuplat prin fir la calculator. Deplasarea mouse-ului este
codata ;i transferata prin radia|ie circuitului de decodare, care, la rndul sau,
trimite semnalul decodat calculatorului, semnalul fiind standard.
C. Conectarea direct la tastatur
Al treilea tip de mouse este ;i cel mai nou. De aceea nici forma nu mai
este standard, numele nu mai este acela;i, de;i func|ia este identica: poate fi
ntlnit sub denumirile detrackball sautouchpad(vezi paragrafele 5.4 ;i 5.6).
Trackball-ul este un dispozitiv nrudit cu mouse-ul, diferen|a constnd n
faptul ca mouse-ul se mi;ca pe un suport pe care ac|ioneaza bila, iar latrackball
bila se rote;te direct cu mna. Are, de asemenea, doua sau trei butoane.
Trackball-ul poate fi integrat n tastatura, sau poate fi construit ca un mouse
obi;nuit, cu diferen|a ca utilizatorul manevreaza direct bila, iar mi;carile bilei
sunt traduse n mi;cari ale cursorului pe ecran.
Fig. 5.4.Trackball.
Touchpad-ul este un mic ecran senzitiv, care simte degetul. Astfel,
cursorul de pe ecran devine prelungirea degetului utilizatorului, acesta fiind un
mod de utilizare natural al calculatorului. De asemenea, atingerea mai puternica
a ecranului senzitiv are rol de clic, iar atingerea dubla are rol de dublu clic. $i
touchpad-ul este prevazut cu butoane, de obicei, doua. Acesta este folosit n
special la notebook-uri, deoarece prezinta avantajul de a fi integrat direct n
laptop, iar utilizatorul nu mai trebuie sa aiba nca un dispozitiv suplimentar
pentru a folosi computerul la ntreaga sa capacitate. Unii constructori de
notebook-uri (n special, IBM) prefera integrarea unui mouse de tipmini-stick n
loc detouchpad.
Figura 5.5 prezinta att touchpad-ul ct ;i stick-ul (dreapta sus).
89
Fig. 5.5.Touchpad.
D. Conectarea direct la magistral
De regula, un mouse pentru magistrala este folosit n sistemele care nu
dispun de un port pe placa de baza sau de porturi seriale libere. Numele de
mouse pentru magistrala deriva din faptul ca mouse-ul necesita o placa
speciala pentru interfa|a de magistrala, care ocupa un conector din calculator
(slot ISA) ;i comunica cudriver-ul de dispozitiv prin magistrala principala a placii
de baza. Un mouse de magistrala poate fi periculos, pentru ca folose;te un
conector mini-DIN, exact ca mouse-ul de tip PS/2, de;i sunt total incompatibile.
Aceasta incompatibilitate poate duce la distrugerea placii de baza.
Placile ;i adaptoarele pentru mouse-ul de magistrala dau, de regula,
posibilitatea alegerii ntreruperilor ;i stabilirii adreselor portului I/O, dar selec|ia
IRQ este limitata la ntreruperile pe 8 bi|i. De obicei, aceasta nseamna ca
trebuie selectat IRQ 5 n majoritatea sistemelor care au doua porturi seriale,
deoarece toate celelalte ntreruperi pe 8 bi|i vor fi folosite. Daca, n plus, se
dore;te utilizarea unei alte placi pe 8 bi|i, ca, de exemplu, o placa de sunet
(care are nevoie de o ntrerupere), aceasta nu va putea fi folosita de sistem fara
sa apara conflicte. Denumirea brevetata a conexiunii de mouse pentru
magistrala este aceea deinport mouse (Microsoft).
5.1.2.3.Cursorul mouse-ului
Cursorul de mouse are doua reprezentari de baza:
n mod text;
n mod grafic.
La un moment dat, pe ecran este afi;at un singur tip de cursor.
A. Cursorul n modul text
Cursorul n modul text dispune, la rndul lui, de doua tipuri individuale de
reprezentare: cursorul hardware ;i cursorul software.
Cursorul hardware este cel care apare pe ecran la pornirea
calculatorului. Acesta este un cursor clipitor, care se deplaseaza pe ecran de la
un caracter la altul, putnd lua forma unui pixel sau a unei liniu|e. El este format
dintr-un bloc de 8 pixeli la|ime pe 16 pixeli na||ime. Un set orizontal de pixeli
90
formeaza un set de baleiere, acesta fiind cel care determina apari|ia cursorului.
Pixelii dintr-un set sunt numerota|i, n general, de la 0 la 7 (sau de la 0 la 11, n
func|ie de monitor), linia de vrf avnd numarul 0. Daca o linie este aprinsa, n
zona respectiva apare clipirea pe ecran; n caz contrar, ea nu are niciun efect.
Cursorul softwarese deplaseaza tot de la caracter la caracter, dar
utilizeaza atributele de afi;are, pentru a influen|a modul de apari|ie al
caracterelor pe ecran. Acest efect este creat prin doua ma;ti a cte 16 bi|i, o
masc a ecranului ;i o masc a cursorului. Valorile acestor ma;ti determina
noile atribute ale caracterelor, n momentul n care acestea din urma sunt
acoperite de cursor. Masca ecranului decide care atribute ale ecranului se
pastreaza, iar masca cursorului va decide n ce mod se modifica atributele
pentru generarea cursorului.
nti se realizeaza un $I logic (AND) ntre masca ecranului ;i bi|ii care
definesc caracterul de pe ecran, iar apoi ntre rezultatul ob|inut ;i masca
cursorului se efectueaza un SAU exclusiv (XOR).
B. Cursorul n modul grafic
Cursorul n modul grafic reprezinta o forma care se deplaseaza pe ecran
peste imagine ;i este alcatuit dintr-un bloc de pixeli. Deplasarea pe ecran
afecteaza punctele din spatele cursorului, astfel fiind create forma ;i culoarea
sa. Loca|ia pe ecran a acestui tip de cursor este direct legata de un pixel din
spatele sau. Acest pixel, utilizat de software pentru a determina coordonatele
cursorului, se nume;tepunct de referin.
$i aici se definesc doua ma;ti pentru crearea cursorului: masca
ecranului ;i masca cursorului. Masca ecranului determina care pixeli dau
forma cursorului ;i care reprezinta fondul, iar masca cursorului determina care
pixeli contribuie la culoarea cursorului. n momentul n care se fac modificari n
zona ecranului n care se afla cursorul, acesta trebuie sa fie ascuns, astfel nct
sa nu fie reactivate pe ecran vechile valori.
nti se realizeaza un $I logic (AND) ntre masca ecranului ;i bi|ii care
definesc pixelii de sub cursor, iar apoi ntre rezultatul ob|inut ;i masca cursorului
se efectueaza un SAU exclusiv (XOR).
5.1.2.4.ntreruperile mouse-ului
Un mouse folose;te o ntrerupere ori de cte ori are de transmis o
informa|ie driver-ului sau. Daca apare un conflict n momentul n care
ntreruperea utilizata de mouse este folosita de un alt dispozitiv, atunci mouse-ul
nu va func|iona corect sau nu va func|iona deloc.
91
Daca sistemul folose;te un port de mouse, n mod normal nu apar
conflicte de ntrerupere, dar acest lucru se poate ntmpla n cazul folosirii
celorlalte interfe|e pentru conectare. Daca se utilizeaza o interfa|a seriala,
conflictele de ntreruperi apar, de regula, la adaugarea unui al treilea sau al
patrulea port serial. Aceasta se ntmpla deoarece, n sistemele cu magistrala
ISA, porturile seriale numerotate impar (1 sau 3) sunt adeseori prost configurate ;i
folosesc acelea;i ntreruperi ca porturile numerotate par (2 sau 4). Astfel, daca
mouse-ul este conectat la COM2, iar un modem este conectat la COM4, s-ar
putea ca ambele sa foloseasca aceea;i ntrerupere, ceea ce duce la
imposibilitatea folosirii simultane.
Exista o ntrerupere soft care permite accesul la rutina de programare a
mouse-ului, care este, de fapt, interfa|a de mouse Microsoft, INT 33H. Func|iile
oferite de aceasta interfa|a sunt suportate n mare masura ;i de a;a-numitele
driver-e compatibile Microsoft.
5.2.TASTATURA
5.2.1. Introducere
Principalul dispozitiv de intrare pentru majoritatea calculatoarelor este
tastatura ;i, pna cnd sistemele de recunoa;tere vocala nu vor fi perfec|ionate
astfel nct sa recunoasca vorbirea continua, este pu|in probabil ca aceasta
situa|ie sa se schimbe. Chiar ;i n acest caz, tastatura va ramne pe primul loc
din punctul de vedere al vitezei ;i al preciziei.
Tastaturile livrate mpreuna cu calculatorul sunt mult mai diferite dect se
constata la prima vedere. Astfel, sub tastele care par identice, se ascund
tehnologii de realizare diferite, tehnologii care variaza de la un producator la
altul. Tehnologia folosita determina nu numai modul de func|ionare al tastaturii,
ci ;i durata de via|a a acesteia ;i comoditatea n folosire.
5.2.2. Tehnologii de realizare a tastaturilor
Toate tastaturile au aceea;i func|ie: detectarea tastelor care sunt
apasate cu degetele ;i transmiterea informa|iilor corespunzatoare catre
calculator. Scopul principal n realizarea tastaturilor a fost gasirea unui
mecanism care sa combine acurate|ea detectarea ac|ionarii tastelor ;i
ignorarea semnalelor electrice aleatorii. La acestea se adauga senza|ia avuta la
92
apasarea unei taste. De-a lungul timpului, proiectan|ii au ncercat diverse
metode de realizare a tastaturilor, printre care se poate aminti tehnologia
comutatoarelor cu efect Hall. Acestea erau semiconductoare speciale care
reac|ionau la schimbarea cmpurilor magnetice, astfel nct nu era necesara
atingerea pentru detectarea unei ac|iuni. Prin tehnologia comutatoarelor cu
efect Hall se ncerca astfel eliminarea uzurii datorita lipsei de contact, dar s-a
dovedit ca este mult mai important ca o tastatura sa reziste n condi|iile normale
de lucru ale unui birou, unde tastaturi evaluate la milioane de ac|ionari au fost
distruse de o cea;ca de cafea care s-a varsat.
5.2.2.1. Tastaturi capacitive
La introducerea pe pia|a, PC-urile au mo;tenit tehnologiile folosite pentru
genera|iile anterioare de echipamente. n momentul respectiv, comutatoarele
folosite ca elemente de baza aveau neajunsuri importante la utilizarea
ndelungata, deci nu aveau o durata mare de via|a. IBM a adoptat un model
care izola comutatoarele de aerul nconjurator. n loc sa se bazeze pe
contactele unui comutator pentru modificarea fluxului electric, IBM a optat
pentru detectarea unei modificari de capacitate.
Capacitatea reprezinta, n general, proprietatea de a stoca ncarcaturile
de electricitate statica. Condensatoarele stocheaza electricitatea cu sarcini
opuse pe una sau mai multe perechi de placi conductoare, separate de un
material izolator. Sarcinile de semn opus creeaza un cmp electric, iar izolatorul
mpiedica anularea reciproca a celor doua sarcini. Cu ct cele doua placi ale
condensatorului sunt mai apropiate, cu att cmpul electric este mai puternic ;i
cu att mai multa energie poate fi stocata. Deplasarea relativa a celor doua
placi determina modificarea capacita|ii de stocare a sarcinilor electrice, ceea ce
genereaza un curent electric pentru completarea capacita|ii crescute sau pentru
eliminarea sarcinii suplimentare datorita scaderii capacita|ii.
Modificarile fluxului electric sunt detectate de circuitele electronice ale
unei tastaturi capacitive. Modificarile mici, graduale, de capacitate sunt
amplificate, astfel nct sa simuleze nchiderea sau deschiderea unui comutator.
Uzual, tastaturile capacitivesunt construite n jurul unei placi de circuit imprimat.
Sub fiecare tasta (numita sta|ie n terminologia specifica tastaturilor), se afla
doua suprafe|e de cupru placate cu nichel ;i cositor. Cele doua suprafe|e
metalice ale fiecarei perechi nu sunt conectate fizic sau electric una cu cealalta,
formnd placile unui condensator.
n modelele IBM de tastatura capacitiva, apasarea unei taste deformeaza
un cerc de plastic metalizat, separnd cele doua placi metalice aflate sub partea
93
mobila a fiecarei taste. De;i plasticul cercului mpiedica crearea unei conexiuni
electrice ntre cele doua placi metalice, distan|a ini|iala dintre acestea determina
crearea unei sarcini capacitive. Separarea celor doua placi metalice (apasarea
unei taste) determina scaderea capacita|ii o descre;tere de la 2024 de
picofarazi la 26 picofarazi. Reducerea capacita|ii genereaza un curent mic, dar
detectabil, n circuitele electrice la care sunt conectate cele doua placi metalice.
Alte tastaturi capacitive compatibile folosesc un model opus celui utilizat de
IBM. Astfel, apasarea unei taste determina apropierea celor doua placi metalice
;i cre;terea capacita|ii. Procesul invers are acela;i efect modificarea fluxului
electric ntr-un fel care poate fi detectat de tastatura.
Tastaturile de tip capacitiv func|ioneaza foarte bine, avnd o durata de
via|a pentru fiecare tasta evaluata la aproximativ 10.000.000 de ac|ionari.
Dezavantajul acestei tehnologii este detectarea indirecta a ac|ionarii tastelor.
5.2.2.2. Tastaturi cu contacte
Solu|ia directa pentru construirea unei tastaturi este modificarea fluxului
electric cu ajutorul unor comutatoare. Comutatoarele dintr-o tastatura deschid
sau nchid un circuit electric, pentru a mpiedica sau pentru a permite circula|ia
unui curent electric. Folosirea comutatoarelor implica folosirea unor circuite mai
simple pentru detectarea fiecarei ac|ionari de taste, de;i majoritatea tastaturilor
cu contacte includ un microprocesor care aloca tastelor codurile de scanare ;i
serializeaza datele pentru a fi transmise calculatorului.
Costul a devenit principalul factor n proiectarea ;i producerea
tastaturilor. n cautarea unui compromis ntre pre| ;i durata de via|a, modelul
bazat pe comutatoare a c;tigat competi|ia.
Exisa trei modele de tastaturi bazate pe contacte:
1) cu comutatoare mecanice;
2) cu calote de cauciuc;
3) cu membrana;
1) Tastaturile cu comutatoarele mecanice folosesc mecanisme
tradi|ionale de comutare, respectiv, contacte din metale pre|ioase, care
formeaza o conexiune electrica n urma ac|ionarii mecanice. Comutatoarele de
sub fiecare tasta pot fi unita|i independente, cu posibilitatea de nlocuire
individuala, sau pot fi fabricate ca un singur ansamblu.
Contactele dintr-o tastatura cu comutatoare mecanice pot ndeplini un rol
dublu de control asupra fluxului electric ;i de pozi|ionare a capacelor tastelor.
Contactele pot ac|iona ca ni;te arcuri, mpingnd capacele tastelor n pozi|ia
ini|iala, dupa ce au fost apasate. Dar for|a de raspuns a contactelor este greu
94
de controlat, iar materialul contactelor se uzeaza ;i se poate rupe. Ca urmare,
majoritatea tastaturilor cu contacte mecanice folosesc arcuri pentru readucerea
tastelor n pozi|ia ini|iala.
2) Tastaturile cu calote de cauciuc combina mecanismele de contact ;i
de pozi|ionare ntr-un singur element. O foaie de elastomer un material elastic
asemarator cu cauciucul este modelata astfel nct sa formeze sub fiecare
tasta o proeminen|a (calota). n interiorul calotei, se afla o pastila din carbon sau
dintr-un alt material conductor, ndeplinind rolul unuia dintre contacte. Atunci
cnd calota de cauciuc este apasata, pastila de carbon nchide circuitul. La
eliberarea tastei, calota de elastomer revine la forma ini|iala, deschiznd
circuitul ;i mpingnd n sus tasta.
Tastaturile cu calote de cauciuc au fost folosite prima data de IBM la
calculatoarele PC jr. Fabricarea ca subansamblu integrat face ca tastaturile cu
calote de cauciuc sa fie ieftine. n plus, proiectarea corespunzatoare a tastaturii
face ca senza|ia la utilizare sa fie foarte buna elasticitatea calotelor de
cauciuc poate fi selectata, astfel nct sa se simta momentul exact cnd se face
contactul.
3) Tastaturile cu membran sunt asemaratoare celor cu calote de
cauciuc, exceptnd faptul ca folosesc, n locul foilor de elastomer, folii de plastic
membrane , pe care sunt imprimate circuite electrice. Contactele sunt
ncapsulate n proeminen|e formate pe folia de plastic. Prin presarea foliei de
plastic, pastilele se strng, nchiznd comutatoarele. Membranele sunt deseori
folosite pentru miniaturi destinate calculatoarelor ;i imprimantelor, datorita
costului scazut ;i duratei mari de via|a. Materialul care formeaza contactele
poate fi ncapsulat n interiorul proeminen|elor de plastic, facndu-l imun la
condi|iile de mediu. Folosite ca atare, membranele nu sunt foarte potrivite
pentru tastaturile calculatoarelor, deoarece contactele acestora au o cursa
foarte scurta. Totu;i, un mecanism auxiliar poate sa modifice senza|ia data de
ac|ionarea unei taste, astfel nct aceste tastaturi sa nu poata fi deosebite de
tastaturile care folosesc alte tehnologii.
5.2.3. Senzaia la apsare
Principala diferen|a dintre tastaturile actuale nu este data de tehnologia
folosita, ci de senza|ia la ac|ionarea unei taste. Tastatura trebuie sa asigure un
raspuns tactil, astfel nct sa se simta prin degete momentul n care este
activata o tasta.
95
Uzual, exista tendin|a de a apasa o tasta mai mult dect este necesar.
For|a suplimentara cauzeaza oboseala rapida. O solu|ie a acestei probleme
este activarea tastelor nainte de sfr;itul cursei. Pentru aceasta, se poate
reduce for|a de apasare nainte ca tasta sa ajunga la sfr;itul cursei.
Tastaturile cu cursa liniara cer depunerea unui efort mai mare pentru
apasarea tastei mai mult. Astfel, rela|ia dintre deplasarea tastei ;i for|a care
trebuie aplicata este liniara pe tot traseul tastei. Principalul dezavantaj al acestei
metode este faptul ca degetele nu au de unde sa ;tie cnd au apasat tastele
destul de mult. Daca pot sa sesizeze momentul ac|ionarii unei taste, degetele
vor nva|a sa se opreasca intuitiv dupa atingerea punctului respectiv. Tastaturile
mai bune ofera acest tip de reac|ie tactila, cernd sa se creasca for|a de
apasare a unei taste pna n momentul activarii acesteia, apoi scaznd foarte
mult rezisten|a opusa de aceasta, pna la limita cursei.
Un mecanism cu arc, proiectat astfel nct sa cedeze brusc dupa
activarea fiecarei taste, reprezinta modalitatea clasica de ob|inere a reac|iei
tactile ;i poate fi adaptat pentru emiterea unui clic sonor la fiecare apasare de
tasta.
Un alt rol al arcului este de a ridica tastele dupa ce ac|iunea asupra lor
nceteaza. Tastaturile moderne folosesc un singur sistem de arcuri sau, mai
frecvent, calote de cauciuc care trec dintr-o pozi|ie n alta. Tastaturile cu calote
de cauciuc ofera o senza|ie tactila satisfacatoare, dar tastele individuale pot sa
impuna sporadic folosirea unei for|e mai mari, ceea ce poate afecta ac|ionarea
uniforma. Aceasta tehnologie de fabrica|ie este foarte des utilizata n realizarea
tastaturilor, datorita costului scazut ;i a fiabilita|ii bune.
Tastaturile moi folosesc o spuma comprimabila, care amortizeaza
mi;carea tastelor. Aceste tastaturi au o mi;care mai liniara ;i sunt preferate de
unii utilizatori, datorita func|ionarii mai line ;i mai pu|in zgomotoase.
Un alt factor care influen|eaza senza|ia tactila este for|a necesara
ac|ionarii tastelor. Unele tastaturi necesita o for|a de apasare mai mare dect
altele. n general, majoritatea tastaturilor cer o for|a de apasare ntre 54 ;i 68
grame pentru ac|ionarea unei taste. Tastaturile mai rigide pot cere o for|a de
apasare de pna la 85 grame.
Tastaturile difera ;i prin distan|a pe care trebuie sa o parcurga o tasta
pentru a fi nregistrata ca activa. Tastaturile cu cursa completa cer o deplasare
a tastelor pe o distan|a de 3,54 mm pentru a fi considerate active. Modelele cu
cursa completa permit ob|inerea unor viteze de lucru mai mari ;i a unor rate de
eroare mai mici.
96
5.2.4.Organizarea tastelor
Pe o tastatura de dimensiuni complete, spa|iul dintre taste, masurat n
centrele acestora, este de 0,75 inci (19 mm). Tastele au latura de aproximativ
0,5 inci (12,5 mm) ;i sunt pu|in adncite pentru a contribui la pozi|ionarea
corecta a degetelor.
5.2.4.1. Organizarea Qwerty
Acest nume de organizare a tastaturii corespunde listei care con|ine
primele ;ase caractere de pe rndul de sus, care sunt, n ordine, Q, W, E, R, T,
;i Y.
5.2.4.2.Organizarea Dvorak-Dealey
Acest model include cteva idei care duc la viteze mai mari de lucru. O
idee de baza este favorizarea folosirii alternative a minilor. Pentru a face mai
probabila folosirea alternativa a minilor, pe aceste tastaturi toate vocalele sunt
aranjate pe rndul de baza al minii stngi, iar consoanele cu frecven|a cea mai
mare de utilizare sunt a;ezate pe rndul de baza al minii drepte.
n urma cu 15 ani, aproape toate sistemele erau deja echipate cu
tastaturi aranjate n maniera stabilita de tastatura IBM, cu 101 taste.
5.2.4.3.Tastatura PC cu 83 de taste
Primul model a fost livrat mpreuna cu primele calculatoare personale ;i
oferea 83 de taste (vezi figura 5.6).
Fig. 5.6. Tastatura cu 83 de taste.
97
Modelul de organizare, n cea mai mare parte, este pastrat de la ma;ina
de scris cu tastele alfabetice n mijloc. n plus, IBM a pus n partea stnga a
blocului de taste alfanumerice doua coloane de taste func|ionale, iar controlul
cursorului se facea cu o magistrala numerica, destinata introducerii directe de
date. Tasta Enter era mica ;i destul de greu de identificat, avnd desenata pe
ea o sageata ndoita. Nu existau niciun fel de indicatoare pentru tastele speciale
(Caps Lock, Num Lock, Scroll Lock). Acest model a ramas standard pna la
introducerea calculatoarelor AT n anul 1984.
5.2.4.4.Tastatura AT cu 84 de taste
Odata cu apari|ia calculatoarelor AT, IBM a introdus un nou model de
tastatura (vezi figura 5.7). n noul model, exista o tasta suplimentara Sys
Req, destinata n special aplica|iilor multiutilizator. Tasta Enter a fost marita
(dimensiunea tip Selectric) ;i au fost adaugate indicatoarele pentru tastele de
comutare a modului de lucru. Pozi|ia tastelor func|ionale a fost pastrata, iar
tastele de deplasare au ramas n continuare combinate cu tastele numerice,
n partea dreapta a blocului alfanumeric.
Fig. 5.7. Tastatura cu 84 de taste.
5.2.4.5.Tastatura mbunala|ita cu 101 taste
Odata cu introducerea pe pia|a a calculatoarelor mbunala|ite, IBM a
lansat o noua tastatura, numita Advanced Keyboard, cunoscuta ;i sub numele
de Enhanced Keyboard(vezi figura 5.8). Organizarea tastelor a fost schimbata
fa|a de modelul anterior, modelele cu 84 taste ;i cel cu 101 taste fiind
interschimbabile, ambele fiind incompatibile cu modelul cu 83 de taste.
Principala mbunala|ire a fost cre;terea numarului de taste 101 pentru Statele
Unite ;i 102 taste pentru modelele interna|ionale. Pe lnga blocul de taste
numerice combinate cu taste de deplasare, a fost prevazut un bloc separat cu
taste pentru deplasarea cursorului.
98
Fig. 5.8. Tastatura cu 101 taste.
De asemenea, alte taste (cum ar fi cele de control) au fost dublate ntr-un
bloc separat. La tastele func|ionale, au fost adaugate doua noi taste (F11 ;i
F12) ;i ntreg blocul a fost mutat pe un rnd, deasupra blocului alfanumeric. n
fiecare parte a barei de spa|iu, au fost prevazute tastele Ctrl ;i Alt, iar tasta
Caps Lock a fost mutata n locul tastei Ctrl. Noul tip de tastatura a facut ca o
opera|ie care putea fi realizata cu o mna, utiliznd modelele anterioare de
tastaturi, acum sa se realizeze cu ajutorul ambelor mini. Folosirea noului
aranjament ;i a noilor taste s-a dovedit a fi mai greoi. Astfel, tasta Enter, mai
mica, poate fi ratata n cazul lucrului cu viteza.
5.2.4.6.Tastatura Windows cu 104 taste
O serie de func|ii ale sistemului de operare Windows nu sunt la
ndemna n cazul tastaturilor obi;nuite cu 101 taste. Pentru a nlatura acest
inconvenient ;i pentru a corespunde mai bine modului de operare sub Windows,
mul|i producatori adauga la noile tastaturi trei noi taste doua taste Windows ;i
o tasta care activeaza meniurile derulante n locurile libere de o parte ;i de
alta a barei de spa|iu, care este pu|in mai mica (vezi figura 5.9).
Cele doua taste Windows, care poarta emblema Windows, sunt folosite
pentru lansarea gestionarului de opera|ii din Windows. Una dintre acestea se
afla n partea stnga, ntre tastele Ctrl ;i Alt. Cealalta se afla n partea dreapta,
imediat dupa tasta Alt. A treia tasta se utilizeaza la selectarea elementului
indicat de cursorul mouse-ului ;i se afla imediat dupa tasta Windows din
dreapta.
Majoritatea producatorilor au modificat ;i alte taste de pe tastatura
Windows, pentru a u;ura lucrul. Astfel, unii producatori au marit tasta Enter
aducnd-o la dimensiunea celei de pe tastatura cu 84 de taste, iar tasta
backslash (\) a fost mic;orata ;i mutata mai sus.
99
Fig. 5.9. Tastatura Windows cu 104 taste.
5.2.4.7. Tastaturile ergonomice
Modelele ergonomice de tastaturi au ca principal scop simplificarea
opera|iei de dactilografiere. Astfel, blocul de taste alfanumerice este mpar|it n
doua jumala|i, care formeaza un anumit unghi (vezi figura 5.10).
Conform teoriei care sta la baza modelului ergonomic, tastatura mpar|ita
n doua jumala|i permite |inerea minilor drepte de la ncheietura. Minile au o
pozi|ie mai naturala astfel, de aici venind ;i numele ales de Microsoft: tastatura
naturala (Natural Keyboard). Deoarece minile sunt mai pu|in for|ate, lucrul
ndelungat pe aceasta tastatura este mai pu|in obositor.
Fig. 5.10. Tastatura ergonomica.
5.2.4.8. Tastaturile multimedia ;i Internet
Ultimele modele de tastaturi adauga o serie de taste speciale predefinite
pentru opera|ii Windows ;i clipboard (Mark, Copy, Cut, Paste, Delete, Move,
sage|i etc.), utilitare (Word, Excel, PowerPoint, Calendar etc. ), Internet
(butoane de explorare: Back, Forward, Stop, WWW, Favorites, Refresh, Search
100
etc.), email, audio (butoane de player: Play, Pause, Stop, Forward, Back,
Volume, Mute etc.), control (Start, My Computer, Calculator, reglaje pentru
monitor etc.), precum ;i taste func|ionale pentru Office, Internet ;i email (Help,
New, Open, Save, Replace, Spell, Undo, Redo, Reply, Reply All, Forward, Send
etc.).
De asemenea, unele modele sunt prevazute cu o roti|a speciala pentru
scroll (navigare n documente sau n Internet), cu un port USB integrat ;i alte
facilita|i suplimentare, a;a cum se poate observa n figura 5.11.
Fig. 5.11.Tastatura multimedia & Internet.
5.2.5. Conexiunile tastaturii
Folosirea codurilor de scanare ;i transmiterea seriala simplifica schema
de conectare a tastaturilor. Codurile de scanare sunt trimise serial de la
tastatura catre calculator, astfel nct este necesara o singura linie pentru
transferarea informa|iilor. Un al doilea conductor este necesar ca retur pentru
semnalele de date, acest conductor avnd rol de masa pentru toate celelalte
circuite ale tastaturii. O linie separata este folosita pentru semnalul de ceas,
aceasta linie avnd rolul de sincronizare a logicii corespunzatoare tastaturii ;i a
logicii calculatorului. A patra ;i ultima linie este folosita pentru furnizarea
tensiunii continue de 5V, necesare pentru alimentarea tastaturii. Ca urmare,
patru conductoare sunt suficiente pentru conectarea tastaturii la calculator.
Aproape to|i producatorii de tastaturi folosesc acelea;i tipuri de
conectoare, unul dintre cele doua tipuri lansate de IBM. Cel mai popular
conector este cel ales de IBM pentru seria originala de calculatoare personale.
Acest sistem se bazeaza pe un conector DIN standard cu 5 pini, folosit ;i de
alte echipamente, cum ar fi cablurile MIDI. Cei cinci pini formeaza un semicerc,
care ocupa jumatate din sector. O adncitura ;tan|ata n marginea metalica de
protec|ie a conectorului asigura inserarea corecta a acestuia.
Figura 5.12 ;i tabelul 5.1 prezinta schema de configurare a pinilor ;i de
alocare a semnalelor pentru conectorul de tastatura cu 5 pini.
101
Fig. 5.12.Conector de tastatura cu 5 pini.
Tabelul 5.1. Configuraia pinilor pentru conectorul de tastatur DIN cu 5 pini
pin descriere direcie
1 ceas de tastatura intrare
2 date de la tastatura intrare
3 rezervat ie;ire
4 masa N/A
5 + 5V CC ie;ire
Primele tastaturi foloseau pinul 3 pentru transmiterea unui semnal de
reini|ializare a tastaturii. n tastaturile actuale, semnalul de reini|ializare nu este
necesar, pentru ca protocolul de tastatura include o comanda soft de
reini|ializare.
Unii producatori respecta un alt standard pentru tastaturi, folosind
conectorul miniatura DIN cu 6 pini. Acest model este numit, de obicei, PS/2,
deoarece a fost introdus de IBM n 1987, odata cu calculatoarele PS/2 (vezi
paragraful 5.1.2.2.A). Cei 6 pini sunt aranja|i circular, n jurul unui pin
dreptunghiular care, mpreuna cu trei ghidaje din marginea de protec|ie,
mpiedica inserarea gre;ita a conectorului.
Figura 5.13 ;i tabelul 5.2 prezinta configurarea pinilor ;i alocarea
semnalelor pentru conectorul mini DIN cu 6 pini.
Deoarece conectoarele de tastatura cu 5 ;i 6 pini folosesc acelea;i
semnale, dar aranjamente diferite, un simplu adaptor poate asigura trecerea de
la un tip de conector la altul.
Fig. 5.13.Conector de tastatura cu 6 pini.
102
Tabelul 5.2. Configuraia pinilor pentru conectorul de tastatur mini DIN cu 6 pini
1 date intrare
2 rezervat N/A
3 masa N/A
4 +5V CC ie;ire
5 ceas intrare
6 rezervat N/A
ecran masa N/A
n tabelul 5.3 este prezentata schema de cablare a adaptorului pentru
conectorul de tastatura care face trecerea de la unul cu 5 pini la unul cu 6 pini.
Tabelul 5.3. Schema de cablare a adaptorului pentru conectorul de tastatur
conector cu 5 pini conector PS/2 cu 6 pini funcie
1 5 ceas
2 1 date
3 2 rezervat
4 3 masa
5 4 + 5V CC
6 rezervat
Pe lnga reproiectarea conexiunilor pentru tastatura n partea dinspre
calculator, n cazul calculatoarelor PS/2, IBM a modificat ;i tastatura n vederea
acceptarii unor cabluri diferite, facnd cablul deta;abil. Repara|ia acestor
modele este mult mai simpla, prin nlocuirea cablului, iar aceea;i tastatura poate
fi folosita pentru ambele standarde (cu 5 ;i cu 6 pini). Pentru conexiunea dintre
cablu ;i tastatura, se folose;te un conector modular (AMP), dispus n partea din
spate a tastaturii, ;i un conector corespunzator pe cablu, a;a cum reiese din
figura 5.14 ;i din tabelul 5.4.
Fig. 5.14. Conector modular de tastatura.
103
Tabelul 5.4. Configuraia pinilor pentru conectorul modular de tastatur
A rezervat N/A
B date ie;ire
C masa N/A
D ceas ie;ire
E + 5V CC intrare
F rezervat N/A
ecran masa N/A
Pe masura ce, treptat, calculatoarele au nceput sa foloseasca porturi
USB, tastaturile au trecut, de asemenea, la aceasta interfa|a de mare viteza,
prima tastatura USB fiind prezentata n februarie 1996 de firma Key Tronic
Corporation. Figura 5.15 prezinta un adaptor de tastatura de la PS/2 la USB.
Fig. 5.15. Adaptor de tastatura de la PS/2 la USB.
5.3.J OYSTICK
5.3.1. Introducere
J oystick-ul este un dispozitiv periferic de intrare cu func|ionare mecanica.
Este alcatuit dintr-un mner care pivoteaza n jurul unei articula|ii aflate la unul
dintre capete ;i fixate ntr-un suport fix.
Unghiul facut de mner cu articula|ia se transmite ca informa|ie de
pozi|ionare cursorului de pe ecranul calculatorului. Majoritatea joystick-urilor
permite pozi|ionarea n doua dimensiuni, nsa exista astfel de dispozitive care
pot func|iona ;i n mod 3D. La cele din urma, mi;carea pe axa verticala se
executa, de obicei, prin rasucirea mnerului.
n afara pozi|iei cursorului, joystick-ul mai poate transmite ;i o serie de
comenzi, prin intermediul butoanelor plasate pe mner sau suport (vezi figura
5.16).
104
Fig. 5.16.J oystick aspect exterior.
Dupa modul de func|ionare, joystick-urile sunt de doua tipuri:
analogice;
digitale.
J oystick-ul analogic are stari continue, transmi|nd unghiul facut de
mner ca pozi|ie n plan cu ajutorul unor poten|iometre, pe cnd cel digital
poate transmite doar sensul mi;carii cu ajutorul unor comutatoare
(stnga/dreapta, sus/jos), pozi|ia fiind determinata prin durata ac|ionarii acestor
comutatoare. Cele din urma sunt folosite azi doar la jocurile electronice,
utilizarea lor pentru calculatoarele personale ncetnd la mijlocul anilor 80.
Unele joystick-uri actuale implementeaza o tehnologie de feedback,
rezisten|a lor la mi;care fiind propor|ionala cu anumi|i parametri dinamici ai
aplica|iei n care sunt folosite. Aceasta facilitate este utila mai ales n jocurile de
tip simulator de zbor, unde emuleaza rezisten|a comenzilor avionului. n afara
modificarii rezisten|ei mecanice, se mai transmit diferite vibra|ii ;i ;ocuri
concomitente cu mi;carile jocului, care contribuie la sporirea realismului.
J oystick-urile mai sunt folosite n aeronautica, n locul man;ei, pentru pilotarea
avioanelor, ;i n industrie, pentru dirijarea diferitor utilaje, cum ar fi macarale,
motostivuitoare ;i bra|e robotice. n ultima vreme, acest dispozitiv a fost folosit ;i
n domeniul medical, pentru a asigura accesul la calculator al persoanelor cu
handicap locomotor sever, pentru care manipularea clasicului mouse este
imposibila.
5.3.2. Structur intern i funcionare
J oystick-ul se conecteaza la calculator printr-un cablu prevazut cu un
conector de tip D-Shell cu 15 pini. Configura|ia pinilor acestui conector este
prezentata n figura 5.17.
105
Fig. 5.17. Conector D-Shell cu 15 pini.
Se observa ca la acest conector se pot conecta doua joystick-uri, notate
n figura cu A ;i B. Fiecare din aceste doua joystick-uri este compus din doua
butoane foc, care sunt de fapt doua contacte normal deschise (A1 ;i A2 pentru
joystick-ul A), ;i doua poten|iometre, ale caror cursoare sunt ac|ionate de
mecanismul manetei (AX ;i AY pentru joystick-ul A) ;i al caror scop este de a
sesiza mi;carea manetei pe cele doua axe, X ;i Y.
Butoanele sunt legate ntre un pin de masa (pinii 4 ;i 5 pentrujoystick-ul
A, respectiv, pinul 12 pentru joystick-ul B) ;i un pin de intrare specific (A1 ;i A2
pentru joystick-ul A, respectiv, B1 ;i B2 pentru joystick-ul B). Poten|iometrele
sunt cuplate ntre ni;te pini de alimentare de +15 V (care sunt pinii 1 ;i 8 pentru
joystick-ul A, respectiv, pinii 9 ;i 15 pentru joystick-ul B) ;i ni;te pini speciali de
intrare (pinul 3 pentru AX, 6 pentru AY, 11 pentru BX, 13 pentru BY).
Schema electrica este prezentata n figura 5.18.
Fig. 5.18. Schema electrica pentrujoystick.
106
Schema electrica interna a joystick-ului este foarte simpla, astfel
justificndu-se pre|ul relativ redus al unui joystick. Unjoystick con|ine n interior
doar doua contactoare ;i doua rezisten|e variabile comandate prin mici prghii
din material plastic. Aceasta structura simpla este completata nsa de circuitul
electric implementat de controlerul dejoystick (care se poate gasi fie pe o placa
separata, fie pe placa de sunet, fie pe controlerul Multi-I/O care con|ine
controlerele pentru unita|i floppy sau hard disk ;i pentru porturile seriale sau
paralele).
Din punct de vedere tehnic, este vorba despre patru monoflop-uri. Piesa
principala a unui monoflop este comparatorul, care urmare;te diferen|a de
tensiune ntre tensiunea de alimentare de 5V ;i tensiunea de la bornele
condensatorului C (vezi figura 5.18). Acest condensator se ncarca tot de la
sursa de tensiune de 5V, prin intermediul poten|iometrului din joystick (a carui
rezisten|a variaza ntre 0 ;i 100 k), care este nsa nseriat n game-controller
cu o rezistenta limitatoare.
n stare de repaus, condensatorul C este ncarcat la +5V. Prin
intermediul software-ului, ;i anume printr-o comanda I/O, este activat un
contactor electronic notat pe schema cu START, care descarca brusc
condensatorul. Tensiunea la bornele acestuia devine 0V. Daca circuitul este
redeschis, condensatorul ncepe sa se ncarce prin rezisten|a poten|iometrului.
Durata acestui proces variaza n func|ie de valoarea rezisten|ei, practic, de
pozi|ia manetei de joc. n aceea;i masura, cre;te ;i tensiunea de la bornele
condensatorului. Tensiunea de pe condensator este comparata cu tensiunea de
+5V de catre comparator. Daca diferen|a de tensiune la intrarea n comparator
este mai mica dect o valoare prestabilita (cca. +5V), atunci la ie;irea din
comparator apare nivelul logic 0. Daca tensiunea la intrare cre;te peste aceasta
valoare, ie;irea comuta pe nivelul logic 1.
Varia|ia semnalelor prin circuit dupa declan;area unei masuratori se
poate observa n figura 5.19.
Fig. 5.19. Diagrama de func|ionare pentrujoystick.
107
Dupa activarea circuitului de start prin software, ie;irea din comparator
comuta brusc pe nivelul logic 0 ;i trece automat, dupa un timp prestabilit prin
pozi|ia poten|iometrului, la nivelul logic 1. Toate cele patru ie;iri din comparator
ale unui game-controller sunt stabilite de la bi|ii 0 pna la 3 ai portului de
joystick 201H (numar n hexazecimal) ;i pot fi valorificate acolo prin I/O-Read de
un program sau de BIOS.
Procedura este urmatoarea: rutina de BIOS a joystick-ului sau un
program (joc), declan;eaza startul monoflop-ului printr-o opera|ie de scriere I/O
(orice informa|ie la adresa 201H). Imediat dupa aceea, porne;te un numarator.
Pe game-controller nu se afla a;a ceva, de aceea se folose;te, de obicei,
numaratorul de pe placa de baza a calculatorului. Rutina testeaza periodic bitul
comparatorului. Daca acesta trece de la 0 la 1, nseamna ca monoflop-ul s-a
derulat ;i poate fi citita valoarea indicata de temporizator. Aceasta testare a
adresei joystick-ului nu poate fi evitata, deoarece game-controller-ul nu poate
servi o ntrerupere hardware proprie. Rezisten|a poten|iometrului poate fi
calculata conform rela|iei:
R = (timpul nregistrat 24,2) / 0,011 [s]. (5.1)
n realitate, nu exista o linie caracteristica ideala, ceea ce nseamna ca,
n starea de repaus a manetei de joc, poten|iometrele X ;i Y nu prezinta exact
jumatatea valorii poten|iometrului (50 k). Nici valorile de nceput ;i de
ncheiere nu pot fi prevazute exact. Aceste valori se modifica n timpul
func|ionarii, prin solicitare mecanica. De aceea, joystick-ul trebuie recalibrat din
cnd n cnd.
Datorita faptului ca principala componenta a unui joystick este
poten|iometrul, este interesant faptul ca un gameport poate fi utilizat ;i pentru
conectarea diferi|ilor senzori, de exemplu, pentru masurarea unor parametri ai
mediului ambiant. Pe de o parte, intrarile pentru tastele foc pot fi utilizate
pentru transmiterea de stari binare (de exemplu, daca o u;a este nchisa sau
deschisa). Pe de alta parte, senzorii analogici, cum ar fi termistorii (utiliza|i
pentru masurarea unor temperaturi), fotorezisten|ele (utilizate pentru masurarea
gradului de iluminare al unei ncaperi) ;i senzorii Hall (utiliza|i ca senzori de
proximitate) pot fi conecta|i n locul poten|iometrelor. n plus, masurarea unor
tensiuni este posibila prin intercalarea unui tranzistor cu efect de cmp. De
asemenea, este de apreciat ca pe unii din pinii conectorului de gameport se
gase;te tensiunea de +5V, tensiunea de lucru a calculatorului, care poate fi
utilizata ;i n exteriorul acestuia, daca este preluata de aici.
108
5.4.TRACKBALL
Trackball-ul este un dispozitiv de pozi|ionare, constnd dintr-o bila
inserata ntr-un suport care con|ine senzori pentru detec|ia rota|iei bilei pe cele
doua axe. Bila este ac|ionata cu degetul sau cu palma, pentru a efectua
mi;carea cursorului. Aceasta are dimensiuni de cteva ori mai mari dect cea
de mouse, pentru a fi u;or de manipulat de catre utilizator. n afara bilei, un
trackball este prevazut cu doua sau mai multe butoane, care ndeplinesc acela;i
rol ca butoanele mouse-ului. Structura interna a unui trackball este prezentata n
figura 5.20. Se observa roti|ele pe care sta bila ;i care ac|ioneaza senzorii de
mi;care la deplasarea acesteia, precum ;i circuitele aferente, utilizate la
conversia mi;carii n semnale electrice. Sistemul este aproape identic cu cel
folosit de mouse, conectorul trackball-ului extern fiind PS/2.
Fig. 5.20. Structura interna a unui trackball.
Trackball-urile sunt folosite destul de des n aplica|iile de tip CAD ;i la
calculatoarele portabile, unde nu exista loc pentru folosirea unui mouse. La cele
din urma, au fost nlocuite n ultima vreme de touchpad-uri. n afara
calculatoarelor, trackball-urile sunt folosite ;i n aplica|ii speciale, cum ar fi
consolele radar sau sonar.
Principalele avantaje ale trackball-ului sunt posibilitatea de a fi construit
cu durabilitate crescuta fa|a de mouse ;i posibilitatea de folosire a acestuia n
spa|ii restrnse. Un dezavantaj major este faptul ca trackball-ul este predispus
la murdarire mult mai mult dect un mouse clasic, bila fiind n contact direct cu
utilizatorul. Alt dezavantaj este determinat chiar de construc|ia acestuia, fiind
greu de cura|at ;i reparat, datorita situarii lui n interiorul consolei (vezi figura
5.21).
109
Fig. 5.21.Trackball integrat n tastatura (stnga) ;i independent (dreapta).
5.5.GAMEPAD $I VOLAN PENTRU JOCURI
Gamepad-ul este un periferic specializat, folosit n anumite jocuri. Poate
fi utilizat att la consolele specializate pentru jocuri (Play Station, Nintendo, X-
Box etc.) ct ;i la calculatoarele personale. Conectarea la cele din urma se
face, de obicei, pe portul specializat de pe placa de sunet.
Fig. 5.22.Gamepad utilizat de consola X-Box (stnga) ;i volan pentru jocuri (dreapta).
Dupa cum se observa n figura 5.22, gamepad-ul are o forma care
permite |inerea sa n ambele mini. Butoanele din dreapta au rolul de comenzi
n jocuri, n timp ce acelea din mijloc sunt, de obicei, rezervate pentru comenzile
de pauza/pornire sau meniu. n dreapta, se afla comenzile direc|ionale
implementate pe o tasta speciala, care este, de fapt, un joystick digital, care da
doar direc|ia deplasarii, nu ;i pozi|ia. La gamepad-urile mai noi, acesta a fost
nlocuit cu unul analogic, mult mai potrivit pentru jocurile complexe de azi. De
asemenea, unele dintre tastele din partea dreapta pot avea func|ii de tip
analogic, prin care se poate controla intensitatea comenzii. Unele gamepad-uri
au un motor intern, care implementeaza func|ia deforce-feedback .
Volanul este un tip de controler ;i mai specializat dect gamepad-ul, fiind
folosit doar n jocurile care simuleaza ma;ini (NFS, Colin McRae etc.). n afara
volanului, controlerul include ;i un set de doua (sau, mai rar, trei) pedale, care
transmit comenzi similare celor de la un automobil real. Pe volan, sunt dispuse
diferite butoane digitale cu rol specific: schimbator de viteze, semnalizare,
claxon, faruri etc. Rota|ia volanului modifica rezisten|a unui poten|iometru situat
110
pe axul acestuia, care indica sistemului de calcul pozi|ia. For|a necesara pentru
rotirea volanului este controlata prin sistemul force-feedback, care simuleaza
reac|iile unei ma;ini reale. Unele console cuprind ;i un mic motor electric, care
induce o vibra|ie n volan, pentru sporirea senza|iei de realitate. Pedalele
implementeaza acela;i sistem, fiind mai moi sau mai tari, n func|ie de
parametrii jocului ;i de pozi|ia lor.
5.6.TOUCHPAD
Touchpad-ul este un dispozitiv de intrare prezent mai ales la laptopuri.
Este folosit pentru a deplasa cursorul, folosind mi;carea degetului utilizatorului,
fiind un nlocuitor de mouse. Touchpad-urile variaza n dimensiune, dar sunt rar
mai mari de 50 cm
3
. Touchpad-urile sunt, de obicei, operate cu ajutorul atingerii
degetului ;i folosind senzori. Touchpad-urile sunt dispozitive de mi;care,
mi;carea degetului utilizatorului cauznd mi;carea relativa a cursorului.
Butoanele de deasupra sau de dedesubtul padului sunt similare butoanelor de
mouse (vezi figura 5.23).
Fig. 5.23.Touchpad.
n func|ie de modelul de touchpad;i de driver-ele folosite, se poate da
clic prin apasare pe pad, ca pe o tasta obi;nuita. Exista utilizari speciale ale
touchpad-ului, diferite de simpla indicare de cursor, cum ar fi mi;carea de-a
lungul marginii din partea dreapta pentru a controla scrollbar-ul ;i de a mi;ca
fereastra vertical, ;i de-a lungul marginii de sus pentru a mi;ca orizontal
fereastra. Unele touchpad-uri pot emula butoane multiple ale mouse-ului, prin
tastare n col|urile padului sau tastnd cu doua sau mai multe degete.
Touchpad-ul este folosit, n special, la calculatoarele portabile (laptop), pentru
ca mouse-ul obi;nuit necesita o suprafa|a neteda, nu ntotdeauna disponibila.
Touchpad-urile au anumite avantaje fa|a de mouse, ele fiind fixate n tastatura,
iar mi;carea degetului pentru a deplasa cursorul este mica.
111
5.7.TOUCHSCREEN $I TOUCHSREEN PANEL
Touchscreen-ul ;i touchscreen panel-ul sunt monitoare sensibile la atingere
(presiune senzitiva) electro-senzitive, acustic-senzitive sau fotosenzitive (infraro;u).
Efectele acestor fenomene fizice permit ecranelor sa fie folosite ca dispozitive de
intrare, nlocuind tastatura ;i/sau mouse-ul ca dispozitive de intrare primare, pentru
a interac|iona cu con|inutul afi;at pe ecran (vezi figura 5.24). Asemenea ecrane pot
fi conectate la calculator ;i ca terminale la re|ele. Touchscreen-urile au devenit
echipamente comune de la apari|ia interfe|ei de atingere electronica, inventata n
1971 de dr. Samuel. Hurst. Acestea au fost introduse la vnzare de serie n ATM-
uri ;i la PDA-uri, dispozitive folosite la intrari ;i afi;ari de date. Popularitatea n
cre;tere a telefoanelor mobile, PDA-urilor ;i consolelor de jocuri portabile, precum
;i a altor aplica|ii informatice, a dus la introducereatouchscreen-ului. Touchscreen-
ul este prezentat mai amplu n paragraful referitor la ecrane tactile, din cadrul
capitolului de echipamente de afi;are (vezi paragraful 8.8).
Fig. 5.24.Touchscreen.
5.8.POINTING STICK (TRACKPOINT)
Un dispozitiv depointing este o componenta hardware (n special, o interfa|a
om-ma;ina), care permite unui utilizator de a lucra spa|ial (continuu ;i
multidimensional) cu date pe un calculator. Sistemul CAD ;i aplica|iile grafice (GUI
Graphic User Interfaces) permit utilizatorului sa controleze ;i sa gestioneze date
folosind gesturi fizice: point, click, drag prin mi;carea mouse-ului pe suprafa|a ;i
activnd butoane de mouse. Mi;carea la dispozitivele depointing reprezinta ecouri
pe ecran ale mi;carii mouse-ului (cursor) ;i ale schimbarii vizuale.
Unpointing stick este un dispozitiv de pointare (pointer) n forma de be||;or.
Pointer-ele de tip mai vechi sunt lungi, destul de flexibile ;i realizate din material
rezistent, folosite pentru a indica locuri pe harta, cuvinte pe tabla etc. n sali de curs.
112
Fig. 5.25.Pointing stick.
Pointing stick-ul (licen|iat de IBM ca trackpoint) sau nubbet, cum mai
este cunoscut, este un dispozitiv de pointare pentru laptopuri, care a fost
inventat de cercetatorul Ted Seker. Mai poate fi observat pe diferite tipuri
recente de mouse, n culorile ro;u sau albastru. Pointing stick-ul este un be||;or
de diferite culori. Pe o tastatura Qwerty, be||;orul se afla ntre tastele G, H ;i B
(vezi figura 5.25), iar butoanele de mouse sunt plasate sub bara de spa|iu.
Pointing stick-ul poate fi folosit prin simpla manevrare (ca un joystick). Viteza
cursorului depinde de for|a de apasare. Trackpoint III ;i Trackpoint IV au o
tehnologie numita iner|ie negativa, care produce viteza de reac|ie cnd
dispozitivele sunt accelerate sau decelerate. Alunecarea este o problema
pentru pointing stick-uri, fiind necesara recalibrarea frecventa. Oricum, acesta
se recalibreaza automat cnd recunoa;te alunecarea u;oara astick-ului.
Ca raspuns la apari|ia trackpoint-ului, firma Alps Electric a realizat
dispozitivul de indicare numit glidepoint. Acesta este construit dintr-o suprafa|a
plata, care sesizeaza pozi|ia degetului prin intermediul capacita|ii corpului, similar
butoanelor capacitive din dotarea ascensoarelor. n loc sa fie plasat ntre taste,
dispozitivul este instalat n partea de jos a barei de spa|iu ;i detecteaza presiunea
cu care degetele apasa pe suprafa|a. Traductoarele de presiune aflate sub
aceasta suprafa|a convertesc mi;carea degetelor n mi;carea cursorului pe ecran.
5.9. TABLETA GRAFICA
Tabletele grafice sunt periferice care permit desenarea de mna direct
ntr-un calculator, n general, printr-un program de imagini. Tabletele grafice
sunt alcatuite dintr-o suprafa|a plata, deasupra careia utilizatorul deseneaza o
imagine, folosind un dispozitiv ata;at, sub forma de stilou (vezi figura 5.26).
Imaginea nu apare pe tableta, ci este afi;ata pe ecranul calculatorului.
Tabletele grafice timpurii, cunoscute ca spark (scnteie) sau tabele
acustice, folosesc un stilou care genereaza clicuri. Sistemul era destul de
complex ;i scump, iar senzorii erau foarte sensibili la zgomot.
113
Fig. 5.26. Tableta grafica.
Tabletele grafice moderne prezinta o grila de fire sub pad, care indica
coordonatele pe orizontala ;i verticala printr-un semnal magnetic de energie
scazuta. Stiloul prime;te semnalul magnetic, care poate fi decodat n
coordonate (x, y). Firele verticale ;i orizontale sunt separate prin straturi sub|iri
de izolatoare. Cnd se aplica tabletei o presiune, firele orizontale ;i verticale
corespunzatoare contactelor dintre ele produc un curent electric, care trece prin
fiecare din aceste fire. Daca acest curent electric este prezent doar prin firele
care se intersecteaza, se poate citi o coordonata unica a stiloului. Dispozitivul
de pointare poate fi detectat cu ajutorul unui cmp magnetic slab, proiectat la un
inci de suprafa|a tabelei. Tabletele moderne nu necesita un stilou cu electronica
integrata n acesta ;i aproape orice obiect poate determina o pointare curata.
Tabletele grafice, datorita interfe|ei stiloului ;i abilita|ii de a detecta
presiunea ;i alte atribute ale stiloului n interac|iunea cu tableta, sunt
considerate ca oferind un mod foarte natural de crea|ie grafica computerizata, n
special bidimensional, multe pachete de programe fiind capabile, datorita
presiuni aplicate stiloului, sa genereze anumite atribute, precum marimea
pensulei, opacitatea ;i culoarea, pe baza datelor folosite de tabela grafica. Cu
ajutorul stiloului, se pot face numeroase modificari mult mai rapide dect pe o
foaie de hrtie.
Detalii despre tehnologia de realizare a tabletelor grafice sunt prezentate
n capitolul 6, referitor la echipamentele de digitizare (digitizoare).
5.10.LIGHTPEN
Un lightpen este un dispozitiv similar unui touchscreen, dar folosirea lui
este facilitata de utilizarea unui creion special n locul degetului (vezi figura
5.27). Avantajul folosirii unui creion este dat de acurate|ea de intrare. Un
lightpen este destul de simplu de implementat, dar este dependent de
echipamentul hardware video. Acesta este un motiv pentru care aceste
echipamente nu mai sunt att de folosite, deoarece au nevoie de un port special
pentru fiecare placa video.
114
Fig. 5.27.Lightpen.
Un dispozitiv lightpen func|ioneaza sim|ind orice mica schimbare de
intensitate a unui punct al ecranului, atunci cnd tunul de electroni realizeaza
opera|ia de remprospatare (refresh) a acelui punct. Notnd exact unde a ajuns
scanarea n acel moment, rezulta coordonatele (x, y) ale pozi|iei creionului.
Pozi|ia creionului este actualizata cu fiecare remprospatare a ecranului.
Lightpen-urile opereaza cel mai bine cu dispozitive de rezolu|ie joasa,
cum ar fi ecranele TV. Atunci cnd fotocelula simte raza scannd suprafa|a
ecranului, se trimite un semnal controlerului CRT, care va returna pozi|ia
curenta (x, y) a semnalului video generat. Depinznd de gradul de sofisticare al
dispozitivului, software-ul poate captura limitele acestei regiuni ;i determina
centrul ei. La un televizor clasic, tunul de electroni trimite asupra ecranului o
linie la un moment dat. Se porne;te din col|ul din stnga-sus al ecranului ;i se
merge spre dreapta. Cnd se ajunge la capatul din dreapta, tunul de electroni
se opre;te, coboara o linie ;i rencepe bombardarea pe linia urmatoare.
Aceasta etapa se repeta pna se ajunge n partea de jos a ecranului, dupa care
se reia ntregul proces.
Din moment ce cipul placii video a calculatorului trebuie sa genereze
semnalul video, aceasta cunoa;te exact unde se afla linia curenta. Lightpen-ul,
atunci cnd este ndreptat spre ecran, detecteaza lumina sau umbra, iar atunci
cnd se face trecerea de la luminos la ntunecat trimite un semnal cipului video,
care nregistreaza doua numere, de obicei coordonatele (x, y), ntr-o memorie
locala a placii video. n acest moment, programul (softul) cauta n aceasta
memorie cele doua numere, ;i, folosindu-se de aceste numere, poate identifica
pozi|ia pe ecran alightpen-ului.
Unele lightpen-uri sunt mai sensibile dect altele. De asemenea, unele
placi video auplugin-uri pentru acestea. De exemplu, unele placi grafice dispun
de un conector pentrulightpen, n urmtoarea configuraie:
1. Light Pen Input [];
2. No Pin;
3. Light Pen Switch [];
4. +5VOutput;
5. +12 VOutput.
115
Circuitul din lightpen (vezi figura 5.28) genereaza un impuls cnd tunul
de electroni love;te pixelii de sub fotodioda de detec|ie a luminii.
Componentele electronice dinauntrul placii grafice elibereaza curent
coordonatele (x, y) din registrelelightpen-ului.
Fig. 5.28. Schema electrica a unui lightpen.
Unlightpen se poate conecta la calculator prin doua tipuri de interfe|e:
interne;
externe:
o USB;
o serial;
o tastatura AT;
o mouse PS/2.
Folosirealightpen-ului are urmatoarele avantaje:
acces rapid: informa|iile sunt accesate mai u;or cu unlightpen dect
cu ajutorul tastaturii sau a mouse-ului.
control mai bun. Multe din aplica|iile software de azi au nevoie de o
pozi|ionare a cursorului ;i de un control al acestuia foarte bun.
Lightpen-ul este singurul dispozitiv de intrare on-screen, capabil sa
furnizeze pozi|ionari ale cursorului raportate la un pixel. Aceasta
acurate|e sporita elimina erorile cauzate de folosirea unui
touchscreen.
cost mai scazut. Spre deosebire de touchscreen-uri, unde
dispozitivul de intrare ;i monitorul sunt unul ;i acela;i, lightpen-urile
ofera posibilitatea de a nlocui o componenta independent de
cealalta (monitorul sau creionul), fara a for|a achizi|ionarea unui
ntreg sistem nou.
116
5.11.EYE TRACKING
Eye tracking este un dispozitiv care folose;te tehnica cognitiv-psihologica
;i interac|iunea om-ma;ina (Human-Computer Interaction, HCI). O camera video
focalizata pe unul sau pe ambii ochi nregistreaza mi;carea privitorului. Cele mai
moderne dispozitive de eye tracking folosesc contrastul pentru a localiza centrul
pupilei ;i lucreaza n infraro;u pentru a crea o reflexie corneana.
Fig. 5.29. Dispozitivul eye tracking.
Exista doua tipuri generale de eye tracking: Bright pupil ;i Dark pupil
(vezi figura 5.30). Diferen|a dintre cele doua tipuri este loca|ia sursei de lumina.
Daca iluminarea este coaxiala, traseul retroreflector creat de lumina reflectata
de retina produce o pupila stralucitoare ca un ochi ro;u (vezi figura 5.30), iar
daca lumina nu este setata corect, pupila devine nchisa. Bright pupil tracking
creeaza un contrast iris/pupila, permi|nd o mai buna urmarire cu orice pigment
al irisului. Astfel, se reduc interferen|ele cauzate de clipiri ;i alte inconveniente.
Ochiul poate fi localizat att n ntuneric, ct ;i n lumina exterioara puternica.
Fig. 5.30.Eye tracking de tipbright pupil (stnga) ;i dark pupil (dreapta).
Dispozitivele eye tracking variaza foarte mult, unele dintre acestea fiind
montate pe cap, altele avnd nevoie nsa de o pozi|ie stabila a capului (de
exemplu, cu barbia rezemata). Tehnica de eye tracking este folosita n aplica|ii
precum studii cognitive, cercetare medicala, factori umani, web design, simulare
de vehicule, antrenamente, filme etc.
6. ECHIPAMENTE DE DIGITIZARE
6.1.CONVERSIA DIGITALA A DESENELOR
Multe companii pastreaza mii de documente din diverse motive (pentru
arhiva, ca documente legate etc.). Pentru toate aceste desene/documente este
necesar un spa|iu de depozitare adecvat. Alte condi|ii impuse ar fi ca aceste
desene/documente sa poata fi regasite rapid, sa con|ina toate informa|iile
tehnice necesare ;i sa reprezinte ultima varianta a proiectului. La desenele unui
proiect trebuie sa aiba acces toate persoanele implicate pentru realizarea sa,
urmarindu-se, n acela;i timp, ;i confiden|ialitatea proiectului.
Pentru a atinge toate aceste scopuri, este necesara o citire a informa|iei
con|inute de aceste desene/documente ;i transformarea acesteia ntr-o
informa|ie digitala, pentru a putea fi stocata pe suport magnetic. Acest proces
este cunoscut sub denumirea descanare. Pentru a putea folosi aceste desene
n proiectarea asistata de calculator (CAD), este necesara pastrarea acestor
desene sub forma CAD, ceea ce presupune conversia unor desene realizate
manual n format CAD.
Exista doua etape n ceea ce prive;te pastrarea desenelor pe suport
magnetic, n func|ie de obiectivele urmarite de utilizator:
Scanarea desenelor, stocarea ;i arhivarea lor n formatul ini|ial
ob|inut prin scanare sub forma unor imagini realizate dintr-o reuniune
de puncte, cunoscut sub denumirea de format raster (bitmap);
Scanarea desenelor n format raster ;i conversia lor n format CAD.
Exista patru cai deconversie a unui desen n formatCAD:
Scanarea desenelor, salvarea lor n format raster ;i apoi utilizarea
unui program CAD pentru desenarea vectorilor peste imaginea
raster;
Scanarea desenelor n format raster, apoi utilizarea unui program de
autoconversie (vectorizare automata), care transforma ntregul desen
n format CAD;
Scanarea desenelor ntr-un format raster, apoi utilizarea unui editor
raster rulnd sub un program CAD, pentru editare, salvare ;i trasare;
118
Digitizarea desenului folosind o tableta digitizoare, aceasta fiind cea
mai scumpa ;i cea mai buna metoda.
6.2.DIGITIZOARE
6.2.1. Introducere
Digitizoarele sunt o categorie speciala de instrumente de intrare, care pot
fi considerate o interfa|a ntre mna utilizatorului ;i calculator.
Un digitizor este o suprafa|a plana, capabila sa genereze coordonatele
(x, y) cnd un dispozitiv numit creion este plasat n apropiere sau pe suprafa|a.
Se spune ca un creion este n proximitate cnd este |inut destul de aproape de
digitizor astfel nct acesta sa-l detecteze. Rezultatul detectarii poate fi
aprinderea unui pixel (apari|ia cernelei digitale), daca atingerea s-a facut ntr-o
regiune unde aplica|ia accepta scrierea, sau o comanda, daca creionul a atins
un buton de control afi;at pe ecran. Scrierea poate fi un cuvnt, un desen
oarecare sau un anumit semn grafic (care poate fi interpretat ca o comanda).
La prima vedere, se poate crede ca digitizoarele lucreaza dupa acela;i
principiu de func|ionare ca un mouse (vezi paragraful 5.9). Valabilitatea acestei
presupuneri se limiteaza doar la faptul ca un digitizor poate emula cele mai
raspndite tipuri de mouse. Deosebirea fundamentala ntre modul de lucru
relativ al unui mouse ;i modul de lucru absolut al unui digitizor este alta.
n modul de lucru relativ, denumit ;i mod mouse, pozi|ia creionului pe
digitizor nu coincide cu punctul corespunzator al cursorului de pe ecran.
Indiferent din ce pozi|ie de pe digitizor se reia desenul, cursorul este pus n
mi;care de la ultima sa pozi|ie.
n modul de lucru absolut, coordonatele creionului de pe digitizor
corespund cu pozi|ia actuala a cursorului de pe monitor. Daca creionul este
ridicat de pe digitizor ;i pus n alt loc, cursorul face acela;i salt.
Un digitizor difera de un touchscreen, cu toate ca unele dintre acestea
utilizeaza tehnologii asemaratoare (ecran sensibil la atingere, utilizat pentru a
citi pozi|ia degetului). Untouchscreen se folose;te pentru culegerea articolelor ;i
transferul lor, dar nu poate fi utilizat pentru scris (vezi paragrafele 5.7 ;i 8.8). n
timp ce un touchscreen utilizeaza ca intrare degetul, digitizorul utilizeaza un
creion pentru a capta comenzile, caracterele scrise, adnotarile sau schi|ele
Echipamente de digitizare
119
scrise cu cerneala electronica. Daca o tableta raspunde la atingerile de deget,
pastrarea minii pe tableta n timpul scrierii poate da erori. Un digitizor ofera
acurate|e mai mare dect un touchscreen, fiind mai potrivit pentru sistemele cu
creion.
Pna n urma cu 10-15 ani, cele mai multe tablete grafice erau opace,
plasate pe vrfurile unui pupitru separat de ecran.
6.2.2. O variant iniial de digitizoare
Schema mecanica a digitizorului ini|ial este prezentata n figura 6.1.
Fig. 6.1. Schema mecanica a digitizorului ini|ial.
Acest dispozitiv este format dintr-o placa de desen din lemn (1826),
pe suprafa|a careia se deplaseaza doua bra|e metalice de lungime fixa,
articulate, la capetele unuia fiind fixate doua poten|iometre circulare liniare.
Dispozitivul furnizeaza, prin intermediul celor doua poten|iometre, doua tensiuni,
V1, V2, unui convertor A/D, a carui ie;ire se aplica unui microprocesor, care va
calcula pozi|ia (coordonatele) vrfului de scriere de pe tableta, determinnd
totodata ;i aprinderea pixelilor corespunzatori pozi|iei vrfului.
Rutina de determinare a pozi|iei vrfului utilizeaza urmatorul algoritm:
a) Se calculeaza unghiurile 91;i 92:
91 =A1V1 +B1
92 =A2V2 +B2
(6.1
)
b) Se calculeaza razaH (din teorema sinusului n triunghiul format):
H = 2Rsin(92/2)
(6.2
)
120
)
c) Se calculeaza faza:
= 91 + p = 91 + 90 (92)/2
(6.3
)
d) Se determina coordonatele carteziene:
x =Hcos
y =Hsin
(6.4
)
Parametrii A1, A2, B1, B2 se determina prin calibrarea dispozitivului,
astfel: se plaseaza vrful de scriere n doua puncte de coordonate cunoscute de
pe tableta ;i, corespunzator acestor pozi|ii, se masoara tensiunile de pe cele
doua poten|iometre. Fie Vij tensiunea corespunzatoare poten|iometrului i ;i
punctului de test j. Se vor ob|ine, pentru parametrii de mai sus, valorile:
Ai = (9i1 9i2)/(Vi1 Vi2)
Bi = (Vi19i2 Vi29i1)/(Vi1 Vi2)
(6.5
)
Schema electrica a dispozitivului este prezentata n figura 6.2.
Fig. 6.2. Schema electrica a digitizorului ini|ial.
Microprocesorul e;antioneaza ie;irea convertorului cu o anumita rata
(minimum 4 puncte/secunda), culegnd tensiunile digitale V1 ;i V2, urmnd
procedura de calcul ;i afi;are pentru fiecare e;antion. Programul continua ntr-o
bucla, culegnd date, att timp ct utilizatorul folose;te dispozitivul.
6.3.DIGITIZOARE MODERNE
121
Un digitizor are 3 componente importante:
o tableta;
un creion;
un controler.
Tableta consta dintr-o arie senzitiva, care determina pozi|ia creionului.
Aceasta suprafa|a este a;ezata deasupra sau dedesubtul ecranului. Creionul
reprezinta dispozitivul de pointare. El poate avea un element activ, care trimite
semnale tabletei sau care poate primi semnal de la tableta. Controlerul tabletei
con|ine componente electronice care scaneaza aria activa a tabletei, detecteaza
pozi|ia creionului ;i translateaza schimbarea pozi|iei ntr-o serie de perechi de
coordonate (x, y).
Unele modele de astfel de dispozitive de intrare se potrivesc cu aceasta
defini|ie larga a tabletelor digitizoare. Aceste modele se bazeaza pe punerea n
practica a diferitelor efecte, fenomene sau proprieta|i fizice: cmpuri
electromagnetice, semnale electrostatice, unde acustice de suprafa|a, filme
rezistive, hrtii sensibile la apasare, pulsuri magneto-strictive etc. Acestea sunt
tehnologii bazate pe grile regulat-spa|iale, grile cu perioada spa|iala dependenta
de faza, filme transparente, traductoare liniare, linii de ntrziere, microfoane,
semnale de curent continuu sau de curent alternativ etc.
n toate modelele de digitizoare, controlerul tabletei trimite calculatorului
un flux de coordonatex;i y, cu o rata de cteva sute de puncte/secunda. O rata
de minimum 200 puncte/secunda este considerata minima pentru o buna
recunoa;tere a caracterului. O aplica|ie de luare de noti|e, fara transla|ia
scrisului de mna, necesita aceea;i performan|a nalta pentru o afi;are corecta.
6.4.TEHNOLOGII DE DIGITIZARE
Dintre tehnologiile enumerate mai sus, numai cteva se folosesc n mod
curent. n continuare, se vor prezenta cele mai utilizate 4 tipuri de digitizoare.
6.4.1. Digitizor cu gril electromagnetic
Aria activa a tabletei electromagnetice con|ine o grila de conductoare fine
(fire sau trasee conductoare pe un circuit imprimat), legate n forma de bucla,
pentru a genera un cmp electromagnetic .
122
Grila ac|ioneaza ca o antena pe suprafa|a tabletei. Cnd se apropie
creionul, bobina genereaza un curent de intensitate mica, inducnd o tensiune
scazuta ntr-unul din firele grilei. Procesorul tabletei detecteaza tensiunea ;i o
translateaza n coordonate (x, y). Grila este, de obicei, situata pe suprafa|a
posterioara a ecranului LCD (Liquid Crystal Display, vezi paragraful 8.3) ntr-un
Pen System. Altfel, firele digitizorului vor crea linii negre pe ecran. Cnd creionul
se apropie de marginea grilei, cmpul electromagnetic se distorsioneaza.
Spa|iile dintre conductoarele grilei afecteaza acurate|ea. Spa|iile mai mici permit
detec|ia mai exacta a pozi|iei creionului.
n implementarea tradi|ionala, grila este desenata pe un circuit imprimat,
avnd un substrat rigid epoxi sau fabricat pe baza unui film mylar transparent.
Placa epoxi este mai scumpa ;i mai greu de realizat. De asemenea, este mai
grea, deoarece distan|a dintre doua fire alaturate este mai mare dect la cele cu
film mylar. Acestea din urma dau posibilitatea ndoirii firelor n jurul unui spa|iu
protector, astfel nct firele de ntoarcere se afla sub grila.
n cele mai multe tablete electromagnetice, grila detecteaza un semnal
de la creion. Acesta con|ine o bobina sub|ire de sarcina, care genereaza un
cmp magnetic de intensitate scazuta. Cnd este apropiat suficient de suprafa|a
ariei digitizorului, cmpul magnetic induce un curent electric n grila, curent
invers propor|ional cu distan|a dintre conductor ;i bobina. Procesorul tabletei
verifica grila periodic ;i detecteaza curentul. Aceste date culese sunt apoi
translatate n coordonatex;i y, care indica punctul de contact al creionului.
Schema de principiu a unui astfel de echipament este data n figura 6.3.
123
Fig. 6.3.Digitizor cu grila electromagnetica.
Majoritatea tabletelor bazate pe grila electromagnetica utilizeaza cel mai
puternic semnal provenit de la liniile x;i y ale grilei, pentru a determina pozi|ia
grosiera, apoi calculeaza pozi|ia fixa, interpolnd valorile preluate din doua-trei
citiri ale grilei. O varianta de acces este folosirea unei grile-faza cu doua seturi
de fire x, aflate la distan|e diferite. Controlerul calculeaza pozi|ia pe baza
semnalului celui mai puternic relativ la doua seturi de fire, mai rapid fa|a de
cautarea individuala a firelor, n vederea determinarii celui mai puternic semnal.
Se folose;te aceea;i metoda ;i pentru determinarea pozi|iei y.
Multe tablete electromagnetice dau eroare de vitez cnd creionul se
deplaseaza n diagonala cu viteze mari. Eroarea rezulta datorita diferen|ei de
timp dintre pozi|iile citite. Acest lucru poate sa nu fie valabil, daca utilizatorul
scrie numai caractere mici, dar eroarea poate fi importanta pentru desene,
schi|e rapide, semnaturi, nflorituri etc.
Proiectarea bobinei electromagnetice a creionului poate da eroare de
nclinare, bobina aflata n interiorul corpului creionului fiind situata cu un inci
deasupra vrfului creionului, cnd utilizatorul |ine creionul ntr-o pozi|ie normala.
Daca utilizatorul nclina prea mult creionul n timp ce scrie, pot aparea erori.
Erorile de interferen sunt un alt dezavantaj al grilelor
electromagnetice. Cmpul electromagnetic pe care aceste tablete l utilizeaza
124
este deranjat serios de cadrele metalice, armonicele componentelor electronice
digitale etc. Aceste tablete utilizeaza n mod tipic o frecven|a de aproximativ 120
kHz pentru semnalele dintre tableta ;i creion. Ca rezultat, tableta trebuie
proiectata corespunzator pentru fiecarePen Computer. Chiar schimbarea tipului
de ecran LCD pentru acela;i produs va determina reproiectarea digitizorului.
O alta problema de proiectare este aceea ca grila nu poate fi pusa n fa|a
ecranului LCD fara sa determine apari|ia unor linii negre pe ecran. Solu|ia este
sa se puna grila sub ecranul LCD.
Printre fabrican|ii care utilizeaza aceasta tehnologie se numara Calcomp,
Hitachi, Logitech, Summagraphics, Wacom etc.
Digitizorul Wacom folose;te o varianta a tehnologiei electromagnetice,
denumita give-and-receive resonance, care elimina necesitatea cablului
pentru creion. La fiecare 20 microsecunde, se schimba distribu|ia rolurilor dintre
digitizor ;i creion ca emi|ator ;i receptor. n rolul de emi|ator, digitizorul emite
unde electromagnetice de o anumita frecven|a, care sunt recep|ionate de un
circuit de rezonan|a paralel (LC) aflat n creion. Tensiunea indusa n bobina
circuitului este nmagazinata ntr-un condensator legat n paralel cu bobina.
Energia nmagazinata aici este folosita de creion pentru a retransmite undele pe
o alta frecven|a catre digitizor. Digitizorul poate localiza, deci, n modul de lucru
receptor, undele transmise catre creion ;i poate stabili pozi|ii.
O alta caracteristica care deriva din acest procedeu este posibilitatea de
a produce linii mai groase sau mai sub|iri, n func|ie de for|a de apasare a
creionului pe suprafa|a digitizorului. Presiunea exercitata asupra creionului
modifica frecven|a de rezonan|a a circuitului paralel din creion, iar digitizorul
poate sesiza astfel daca s-a apasat creionul mai puternic sau mai slab.
6.4.2. Digitizor cu gril electrostatic
125
Fig. 6.4. Digitizor cu grila electrostatica.
Acest tip de digitizor lucreaza asemarator cu cel electromagnetic, dar cu
doua diferen|e principale.
n primul rnd, firele grilei sunt conectate doar la un capat, nu n bucla,
deoarece controlerul le utilizeaza pentru a genera semnale electrostatice, ;i nu
electromagnetice.
n al doilea rnd, creionul are o sonda capacitiva n vrful sau, ;i nu o
bobina. Sonda este un simplu vrf metalic cu un capat rotund. n timp ce vrful
creionului se apropie de suprafa|a tabletei, capacitatea formata ntre acestea le
cupleaza din punct de vedere energetic, deci creionul transmite un semnal
printr-un cablu de conectare spre procesorul tabletei, care calculeaza pozi|ia
curenta. Utilizarea unui vrf de sonda evita problemele care apar la bobinele
electromagnetice datorate nclinarii.
Tabletele de tip grila electrostatica sunt plasate deasupra ecranului LCD,
care protejeaza grila de interferen|ele cu componentele calculatorului. Din
pacate, liniile grilei sunt vizibile. Producatorii ncearca sa le realizeze ct mai
pu|in vizibile.
6.4.3. Digitizor cu filmrezistiv
126
Fig. 6.5. Digitizor cu film rezistiv.
Aria activa a unei tablete pe baza de film rezistiv consta dintr-un substrat
de material izolat dielectric, de obicei, sticla, acoperit cu un conductor
transparent u;or rezistiv, cum ar fi oxidul de indiu.
Electrozii de pe margini aplica un semnal de 5 V, de obicei, de curent
alternativ, la o margine a tabletei ;i un alt semnal de 0 V pe marginea opusa.
Creionul este o sonda metalica, aflata n contact filmul. Controlerul cite;te
tensiunea culeasa de creion: 0 V lnga o margine, crescnd treptat spre 5 V, n
timp ce utilizatorul deplaseaza creionul spre cealalta margine. Se aplica
tensiunea mai nti ntre partea stnga ;i cea dreapta a tabletei, pentru a calcula
coordonata x, iar apoi ntre marginile de sus ;i de jos, pentru a calcula
coordonatay.
O alta varianta a digitizorului cu film rezistiv, n care creionul furnizeaza
un semnal de 5 V, prezinta patru electrozi la cele patru col|uri ale filmului. Ace;ti
electrozi rasoara curen|i diferi|i, cule;i de la creion, n momentul n care
utilizatorul traverseaza suprafa|a tabletei.
Dupa ce controlerul masoara tensiunea (sau curentul, n func|ie de
proiectare), senzorii anun|a controlerul tabletei, controler care converte;te
datele senzorilor n valori digitale. Microprocesorul calculeaza apoi coordonatele
127
x;i y ale punctului de contact al creionului. Un avantaj deosebit al multor astfel
de modele este ca accepta degetul la fel de bine ca ;i creionul.
Unii producatori plaseaza un al doilea strat conductiv pe suprafa|a
inferioara a substratului, pentru a-l proteja mpotriva zgomotelor de
radiofrecven|a, sau depun un al doilea strat pe filmul rezistiv, pentru a-l proteja
mpotriva zgrieturilor. Unele modele utilizeaza, de asemenea, structuri liniar
variabile cu electrozi, pentru a simplifica calculele controlerului.
Digitizoarele cu filme rezistive au cteva dezavantaje, inclusiv
incapacitatea lor de a sim|i proximitatea creionului. Spre deosebire de alte
modele, aici creionul trebuie sa atinga ecranul nainte ca digitizorul sa
nregistreze pozi|ia sa, astfel nct este imposibil sa se re|ina starea cursorului
cnd utilizatorul deplaseaza creionul deasupra ecranului.
O alta problema este claritatea imaginii, ea depinznd de grosimea
filmului ;i de al doilea strat protector. Transmisivitatea optica a unor digitizoare
poate fi mai mica de 70%. Aceasta transparen|a mica reduce contrastul imaginii
de pe ecranul LCD, facnd-o greu de citit.
Un alt dezavantaj al digitizorului cu film rezistiv este dat de rupturile
microscopice din film, care pot determina erori de pozi|ie. Aceste gre;eli se pot
datora for|arilor termice, tranzi|iilor de la o temperatura joasa la una ridicata (sau
viceversa) sau, pur ;i simplu, datorita utilizarii zilnice. Erorile vor aparea pe
ecran sub forma unor gauri negre. Se poate desena n jurul acestor gauri, dar
nu n ele.
Daca ntre creion ;i film contactul electric este slab, digitizorul poate
produce date eronate. Cauzele acestui contact slabpot fi: existen|a unor grasimi
pe suprafa|a, rezisten|e de contact ridicate, atingerea u;oara a tabli|ei etc.
6.4.4. Digitizor cu filmcapacitiv-electrostatic (CEF)
Tehnologia cu film capacitiv-electrostatic, denumita CEF (Capacitive
Electrostatic Film), combina numeroasele avantaje ale proiectarii grilelor
electrostatice ;i electromagnetice cu aspectele de cost scazut ;i u;urin|a n
fabrica|ie ale tehnologiei cu film rezistiv.
128
Fig. 6.6. Digitizor cu film capacitiv-electrostatic (CEF).
Aria activa este un substrat transparent de sticla sau plastic, care a fost
acoperit pe dedesubt cu o foaie din material transparent conductor, cum ar fi
oxidul de indiu.
Filmul nu se afla pe suprafa|a expusa a sticlei, unde poate fi zgriat sau
stricat. Este nevoie ca filmul sa fie doar moderat conductiv. Unele filme ofera
90% transmisivitate, ceea ce nseamna ca este la fel de transparent ca nsa;i
sticla ecranului LCD. Tensiunile de 0 V ;i 5 V, aplicate pe muchiile opuse ale
tabletei, creeaza un cmp electrostatic deasupra sticlei. O sonda capacitiva
aflata n vrful creionului culege acest semnal prin sticla. Creionul masoara
astfel un cmp electrostatic ntr-un singur punct, cmpul provenind, nsa, de la
ntreaga tableta. Din aceasta cauza, micile defecte din film, care au efecte
negative la tabletele cu film rezistiv, nu au aici niciun efect.
Fiind o grila bazata pe tehnologie electrostatica, grila CEF nu este
afectata de metale ;i nici de componentele electronice ale calculatorului.
Sensibilitatea la apropierea creionului este, de asemenea, foarte buna;
digitizoarele CEF pot sa simta creionul chiar ;i cnd acesta este |inut la c|iva
inci de suprafa|a. Oricum, acurate|ea scade. Consumul de putere este mic, de
sub 15 mW cnd creionul este activ ;i mult mai mic cnd acesta nu este folosit.
CEF este tehnologia cu cel mai mic consum de putere.
129
6.4.5. Alte opiuni
n afara celor patru tehnologii descrise mai sus, se mai folosesc cteva
tehnologii de digitizoare. Science Accessories a produs diferite modele de
digitizoare bazate pe sonar.
ntr-unele dintre modele, creionul con|ine o sursa de sunet care emite un
clic, realiznd un impuls de sunet distinct de 60 de ori/secunda. Doua mici
microfoane plasate n fa|a utilizatorului culeg pulsurile ;i masoara timpul de
ntrziere al sunetului necesar ajungerii la microfoane, calculnd astfel pozi|ia
creionului prin triangularizare. Aceasta tehnologie nu trebuie confundata cu
tehnologia undelor acustice de suprafa|a, care este utilizata la unele ecrane
tactile (touchscreen). Acolo, undele sonore se propaga prin sticla, aici, prin aer
(vezi paragraful 8.8.3).
Noile versiuni ale tabletelor grafice, folosite ca echipamente de intrare,
sunt tratate n paragraful 5.9.
7. ECHIPAMENTE PENTRU CODURI DE BARE
7.1.INTRODUCERE
Continua dezvoltare a tehnologiei informa|iei ofera companiilor
instrumente precise pentru gestiunea fluxului de date, permi|nd luarea
deciziilor rapid ;i eficient (factorul de decizie dispunnd de informa|ii n timp
real).
Industria identificarii automate joaca un rol cheie n dezvoltarea
tehnologiei informa|iei. Avnd ca obiectiv culegerea informa|iei rapid ;i precis,
identificarea automata ofera cel mai rapid ;i eficient mod de preluare a datelor,
vitale pentru derularea proceselor.
Culegerea informa|iei prin identificare automata poate fi descentralizata
la maximum, nefiind necesara regruparea datelor dispersate; aici, ndata ce este
citita, informa|ia este transferata calculatorului n timp real.
Industria identificarii automate prezinta mai multe tehnologii de realizare:
Recunoaterea optic a caracterelor (OCR = Optical Character
Recognition) permite citirea automata, att de catre dispozitive de
citire, ct ;i n mod direct de catre utilizator. Aceasta tehnologie este
sensibila la impurita|i ;i are o rata destul de mare de insucces (o
eroare la 10.000 de caractere);
Codarea magnetic este folosita n principal pentru diferite cartele
(car|i de credit, permise ID etc.). Are avantajul ca informa|ia de pe
cartela poate fi modificata sau se poate adauga la cea existenta. Ca
dezavantaje, se pot enumera: costul ridicat, numarul limitat de utilizari
datorita remanen|ei magnetice a suportului ;i uzurii prin capul de
citire (= 100.000 treceri);
Marcajul electronic este folosit pentru citirea de la distan|a a
informa|iei cu senzori de proximitate. $i acest sistem este scump;
Tehnologia codurilor de bare este cel mai larg utilizat, datorita
multiplelor avantaje: viteza mare de citire: > 200 scanari/secunda,
fiabilitate ridicata: < o eroare la 3 milioane de caractere ;i suport: se
poate aplica practic pe orice suprafa|a. n principal, se folosesc
130
etichete autoadezive din diferite materiale (plastic, aluminiu etc.).
Codurile de bare sunt combina|ii grafice compuse din bare, de regula,
negre, alternate cu intervale, de regula, albe, de dimensiuni bine determinate,
utilizate pentru marcarea ambalajelor marfurilor sau a produselor industriale, n
vederea citirii cu mijloace automatizate.
Primele aplica|ii cu aceste coduri, lipite prin intermediul unor etichete
adezive sau imprimate pe ambalaj, s-au realizat n urma cu 3035 de ani, n
sfera comercializarii bunurilor de larg consum. Ulterior, s-au utilizat ;i n
aplica|iile industriale, n magaziile automatizate, la sistemele de gestiune a
stocurilor ;i produc|iei, chiar ;i n robotizarea proceselor de fabrica|ie.
Pna n prezent, s-au elaborat numeroase coduri de bare: EAN8,
EAN13, CODABAR, I 2/5, 3/9, UPCA/E, MSI, 128, PPC A/E, 2/5 MATRIX, 93,
ITF, CODABLOCK, EAN128, 16K etc. Avnd n vedere ca n aplica|iile din |arile
europene (unde exista standarde care stabilesc structura, dimensiunile ;i
celelalte caracteristici, precum ;i regulile generale privind marcarea ambalajelor
cu aceste simboluri grafice) cele mai raspndite coduri sunt EAN8 ;i EAN13,
acestea vor fi tratate cu prioritate.
7.2.STANDARDE PENTRU CODURI DE BARE
Conform defini|iei, codul de bare este o zona compusa din bare
(rectangulare ;i paralele) ;i intervale, dispuse conform legilor de codificare ale
unei simbologii particulare, cu scopul de a reprezenta datele n formatul
recunoscut de dispozitivul de citire. Combina|ia bare nguste/bare late ;i
intervale nguste/intervale late define;te unic un caracter care poate fi: litera,
cifra sau semn special. Fiecare standard define;te cu precizie combina|ia de
astfel de structuri pentru fiecare simbol. Ea ofera cheia pentru codificare ;i
decodificare. n acest fel, fiecare ansamblu de caractere devine un cod.
Parametrii unui specificator de cod de bare sunt:
modulul la|imea cea mai mica a unui interval sau a unei bare, cel
mai mic increment;
elementul un interval sau o bara, masurate n numar de module;
caracterul mai multe elemente structurate conform standardului de
cod de bare. Poate servi la reprezentarea unei litere, a unei cifre sau
a unui semn special. Totodata, poate fi folosit la organizarea codului
Echipamente pentru coduri de bare
131
(nceput, sfr;it, control);
o caracterul de start, care precede primul caracter al mesajului,
este o configura|ie speciala de bare ;i intervale, utilizata pentru
identificarea nceputului mesajului. Decodorul trebuie sa
citeasca acest caracter nainte de preluarea celorlalte date;
o caracterul de stop marcheaza sfr;itul mesajului. Citirea
acestui caracter asigura decodorul ca informa|ia a fost preluata
corect ;i determina calculul sumei de control (daca este cazul);
o caracterul de control apare n majoritatea standardelor cu titlu
op|ional, naintea caracterului de stop. Acesta este rezultatul
unei opera|ii aritmetice efectuate asupra simbolului. La
decodare, aceasta valoare este comparata cu rezultatul
aceleia;i opera|ii;
o caracterele semnificative sunt alcatuite dintr-un numar
constant de elemente comune (la codul 2/5, ntr-un caracter
exista ntotdeauna doua bare late din cele cinci care formeaza
caracterul);
raia raportul dintre elementele late ;i cele nguste. n general, este
de 3 la 1;
densitatea numarul de caractere nscrise pe o lungime liniara data.
Ob|inerea unei densita|i mai mari sau mai mici se face prin dilatarea
sau contractarea unei densita|i medii. Folosirea unei densita|i mari
reduce dimensiunile codului, dar face mai dificila citirea. Densita|ile
mici implica un cod mai lung, dar citirea este mai fiabila (apare un
numar mai mic de respingeri, mai ales n cazul cititoarelor de la
distan|a);
continuu/discontinuu:
o continuu fiecare caracter se alatura veciniilor sai. Se ncepe cu
o bara ;i se sfr;e;te cu un interval. Doua marci ncadreaza
mesajul specificat: una de nceput ;i alta de sfr;it;
o discontinuu fiecare caracter ncepe cu o bara ;i sfr;e;te cu o
bara, iar ntre doua caractere exista un interval de dimensiune fixa
sau variabila;
marginile se afla de o parte ;i de alta a codului, nainte de
nceperea citirii ;i dupa terminarea acesteia. Nu este permisa
132
tiparirea n aceste zone;
jocul de caractere lista completa a caracterelor unui cod, cu
valorile lor binare. Asigura legatura ntre prelucrarea informa|iei ;i
citirea automata. Elementele late au valoarea 1, iar cele nguste 0.
7.2.1. Familia de coduri 2/5
Structura acestor coduri cu bare este una dintre cele mai simple. Aceasta
familie grupeaza trei standarde foarte utilizate n domeniul codurilor de bare:
1. codul industrial;
2. codul matriceal;
3. codul ntre|esut.
Aceste trei coduri prezinta urmatoarele caracteristici:
doua elemente late pentru fiecare dintre caracterele de cinci
elemente;
bare negre ;i intervale albe;
set de caractere numeric;
codare binara: lat = 1, ngust = 0; un element lat este de 23 ori mai
mare dect unul ngust;
caracter de control de paritate par;
caracter de control op|ional n mesaj.
Fig. 7.1.Cod de bare n standard 2/5, care con|ine datele 72.
Aceasta familie de coduri utilizeaza cinci elemente binare pentru fiecare
caracter (vezi figura 7.1). Doua elemente din cadrul unui caracter sunt 1,
acestea fiind imprimate sub forma de bare sau intervale late. Utilizarea a doua
elemente late dintr-un total de cinci este o metoda simpla pentru verificarea
corectitudinii caracterului.
Tabelul 7.1 prezinta sistemul de codare binara utilizat de membrii familiei
133
2/5. Este vorba de un tip de cod cu paritate para. Bitul cel mai pu|in semnificativ
se afla la stnga, iar bitul de paritate se afla la dreapta, dupa bitul cel mai
semnificativ.
Caracteristicile particulare ale celor trei coduri 2/5 ;i diferen|ele lor sunt
prezentate n continuare.
Tabelul 7.1. Codarea binar 2/5
caracter LSB
MS
B
paritate
1 2 3 4 p
0 0 0 1 1 0
1 1 0 0 0 1
2 0 1 0 0 1
3 1 1 0 0 0
4 0 0 1 0 1
5 1 0 1 0 0
6 0 1 1 0 0
7 0 0 0 1 1
8 1 0 0 1 0
9 0 1 0 1 0
7.2.1.1.Codul 2/5 industrial
Codul 2/5 industrial este codul cel mai vechi din familia sa. Fiecare
caracter este reprezentat de cinci bare negre separate de intervale. Cele cinci
elemente creeaza un caracter discret, utilizat pentru codare. Fiecare caracter
este separat de spa|ii. Folosirea spa|iilor ofera calitatea ca fiecare caracter este
independent sau discret. Lungimea fizica a simbolului este determinata de mai
mul|i factori. Primul este lungimea mesajului. Un alt factor, n ordinea
descrescatoare a importan|ei, este numarul de elemente imprimate pentru
reprezentarea unui caracter discret. Fiecare caracter, n codul 2/5, este de cinci
elemente (trei nguste ;i doua late), patru intervale ntre elemente ;i un spa|iu
134
ntre caractere. Intervalele dintre elemente ;i spa|iile dintre caractere au
lungimea egala cu cea a unui modul.
Densitatea cea mai mare de informa|ie pentru codul 2/5 industrial se
ob|ine pentru module cu rezolu|ie mare ;i cu elemente late cu la|imea egala cu
doua module.
7.2.1.2.Codul 2/5 matriceal
Familia codurilor 2/5 permite cre;terea densita|ii de informa|ie prin
eliminarea spa|iilor dintre elemente. n compara|ie cu codul 2/5 industrial,
aceasta tehnica permite cre;terea densita|ii de informa|ie cu 2833 %. Astfel,
fiecare caracter este format din trei bare, doua intervale ;i un spa|iu ntre
caractere. Utilizarea acestei tehnici determina ncadrarea codului 2/5 matriceal
n categoria codurilor discrete. Secven|a de start este un caracter de forma
10001, adica, n cod de bare: bara lata, interval ngust, bara ngusta, interval
ngust, bara lata (BL, II, BI, II, BL).
7.2.1.3.Codul 2/5 ntre|esut
O densitate chiar mai mare dect n cazurile anterioare se poate ob|ine
prin eliminarea spa|iilor dintre caractere. Codul 2/5 ntre|esut se bucura de acest
tip de codare. El folose;te ntre|eserea caracterelor codate prin bare cu a celor
codate prin intervale. Primul caracter, ncepnd de la stnga mesajului, este
codat cu bare, care ncep imediat dupa caracterul de start. Al doilea caracter al
mesajului este codat cu intervalele con|inute n primul caracter, ceea ce permite
eliminarea spa|iilor dintre caractere. Figura 7.2 prezinta un exemplu.
primul caracter codat
sub forma de bare
al doilea caracter codat
sub forma de intervale
Fig. 7.2. Exemplu de cod 2/5 ntre|esut.
Caracterul de start este compus din patru elemente nguste care
135
reprezinta secven|a binara 0000 (BI, II, BI, II), iar configura|ia de stop este
cuvntul binar 100 (BL, II, BI), a;a cum rezulta din exemplul prezentat n figura
7.3.
ntrepatrunderea dintre caractere necesita mesaje de lungime para.
Atunci cnd mesajul, cu caracter de control cu tot, con|ine un numar impar de
caractere, se adauga la nceputul mesajului un zero fara semnifica|ie pentru a
ob|ine un numar par de caractere.
Fig. 7.3. Caracterele de start ;i stop la codul 2/5 ntre|esut.
Familia de coduri 2/5 poate coda numai informa|ii sub forma numerica,
lucru care satisface n majoritatea cazurilor. Sunt cazuri, n schimb, n care
acest fapt devine o limitare importanta. Solu|ia, n aceasta situa|ie, o constituie
codurile alfanumerice. Din categoria acestor coduri fac parte, printre altele,
codul 3/9, codul 2/7 (numit ;i Codabar) ;i codul 128.
7.2.2. Codul 3/9
Este cel mai raspndit standard dintre standardele alfanumerice. Codul
utilizeaza 36 caractere alfanumerice majuscule ;i numerice, ;apte caractere
(semne) speciale ;i un caracter particular de start ;i stop. Asteriscul (*) este
special utilizat pentru start ;i stop.
136
Fig. 7.4. Codul 3/9.
Un exemplu privind codul 3/9 se afla n figura 7.4. Barele ;i intervalele
sunt modulate n la|ime pentru codarea a noua bi|i de date.
Un 1 este codat printr-un element lat, n timp ce un 0 este reprezentat
printr-un element ngust. Diferitele caractere sunt separate ntre ele prin spa|ii,
ceea ce face ca acest cod sa capete calificativul discret.
Codarea sub forma binara a celor 43 caractere alfanumerice ;i a
caracterului de start/stop este descrisa n tabelul 7.2.
Trebuie remarcat faptul ca fiecare caracter este format din trei elemente
late (BL, IL) ;i ;ase elemente nguste (BI, II).
Aceasta structura ofera o metoda simpla de verificare a caracterelor. De
asemenea, trebuie notat ca toate caracterele, cu excep|ia a patru caractere
(semne) speciale (*, /, +, %), con|in doua bare late printre cele cinci bare ;i un
interval lat printre cele patru intervale pe care le con|ine un caracter.
Tabelul 7.2. Codul de bare 3/9
caracter bare intervale caracter bare intervale
1 10001 0100 M 11000 0001
2 01001 0100 N 00101 0001
3 11000 0100 O 10100 0001
4 00101 0100 P 01100 0001
5 10100 0100 Q 00011 0001
6 01100 0100 R 10010 0001
7 00011 0100 S 01010 0001
8 10010 0100 T 00110 0001
137
9 01010 0100 U 10001 1000
0 00110 0100 V 01001 1000
A 10001 0010 W 11000 1000
B 01001 0010 X 00101 1000
C 11000 0010 Y 10100 1000
D 00101 0010 Z 01100 1000
E 10100 0010 00011 1000
F 01100 0010 . 10010 1000
G 00011 0010 spa|iu 01010 1000
H 10010 0010 * 00110 1000
I 01010 0010 $ 00000 1110
J 00110 0010 / 00000 1101
K 10001 0001 + 00000 1011
L 01001 0001 % 00000 0111
Densitatea de informa|ie n cazul codului 3/9 este dictata de numarul de
module pe caracter ;i de rezolu|ia modulului. Numarul de module pe caracter
este influen|at de raportul element lat/element ngust. Pentru rezolu|ii ridicate, se
recomanda un raport de 2,2. Pentru rezolu|ii medii ;i scazute, un raport de 3
este unul obi;nuit.
Marginea sau zona de lini;te a codului este, n mod obi;nuit, de 2030
de ori lungimea unui modul.
Un simbol n codul 3/9 se utilizeaza, de regula, cu trei rezolu|ii diferite:
rezolu|ie ridicata (0,19 mm), rezolu|ie medie (0,3 mm) ;i o rezolu|ie scazuta
(0,53 mm).
n cadrul codului 3/9, se poate folosi un caracter de control adi|ional.
Caracterul de control ajuta la verificarea numarului ;i tipului datelor con|inute de
mesaj, crescnd astfel securitatea datelor. Valoarea caracterului de control este
egala cu suma modulo 43 a valorilor asociate caracterelor mesajului.
Valorile asociate caracterelor (mai pu|in caracterul special asterisc, *)
sunt prezentate n tabelul 7.3.
Tabelul 7.3. Valorile caracterelor codului 3/9
caracter valoare caracter valoare caracter valoare
138
1 0 F 15 U 30
2 1 G 16 V 31
3 2 H 17 W 32
4 3 I 18 X 33
5 4 J 19 Y 34
6 5 K 20 Z 35
7 6 L 21 36
8 7 M 22 * 37
9 8 N 23 spa|iu 38
0 9 O 24 $ 39
A 10 P 25 / 40
B 11 Q 26 + 41
C 12 R 27 % 42
D 13 S 28
E 14 T 29
Exemplu. Mesajul HEDS3050, ca urmare a aplicarii caracterului de
control, devine HEDS3050U.
caracter H E D S 3 0 5 0
valoare 17 14 13 28 36 3 0 5 0
1. Suma valorilor asociate caracterelor mesajului este 116;
2. 116/43 = 2, rest 30;
3. 30 = U: caracterul de control;
4. Mesaj final: HEDS3050U.
7.2.3. Codul 2/7
Acest cod este un cod discret, modulat n la|ime, permi|nd utilizarea
unui set de caractere pentru decodarea datelor numerice (09) ;i, n plus, ;ase
caractere speciale ($ : / . +). El utilizeaza patru seturi de caractere de
start/stop: a/t, b/m, c/*, d/e. Aceasta particularitate permite utilizarea caracterelor
de start/stop pe post de chei de cautare n baze de date diferite. Fiecare
139
caracter con|ine 7 bi|i de informa|ie, coda|i sub forma de bare ;i intervale.
Exista doi 1 (elemente late) pentru caracterele numerice (09) ;i pentru
doua dintre caracterele speciale ($ ). Un 1 binar este codat sub forma unei
bare late, iar celalalt, sub forma unui interval lat. Celelalte caractere speciale (: /
. +) ;i caracterele de start/stop con|in trei 1 n structura lor. Elementele 1 sunt
codate sub forma a trei bare late n caracterele speciale ;i o bara lata/doua
intervale late n caracterele de start ;i stop.
Codul 2/7 este imprimat, de regula, cu o rezolu|ie nalta de 0,17 mm,
adica o rezolu|ie mai ridicata dect n cazul tuturor celorlalte simbologii. Daca
este permisa o rezolu|ie mai scazuta, codul 2/7 recomanda largirea simbolului
cu 25 %, ceea ce duce la o scadere a rezolu|iei unui modul la 0,21 mm.
7.2.4. Codul 11
Codul 11 este un cod numeric discret, asemarator codului matriceal 2/5.
Pentru aceasta simbologie sunt definite 11 caractere: caracterele numerice
(cifrele 09) ;i un caracter (semn) special () . n plus, un al doisprezecelea
caracter (D) define;te caracterul de start/stop.
Fiecare caracter este codat sub forma a 5 bi|i: trei bare ;i doua intervale.
Contrar codului matriceal 2/5, caracterele codului nu au doua elemente late.
Specifica|iile codului 11 prevad ca 8 caractere (cifrele 18) sa aiba doua
elemente late, celelalte 3 (0 9 ) neavnd dect un element lat. Ca urmare,
despre codul 11 se poate spune ca nu este un cod cu autocontrol, cum este
codul 2/5. Se poate, deci, afirma ca nu exista un algoritm simplu de verificare a
validita|ii fiecarui caracter.
Specifica|iile codului 11 arata ca acest cod se imprima numai cu o
rezolu|ie de 0,19 mm. Raportul lat/ngust este de 2,24 pentru caracterele care
con|in doua elemente late ;i de 3,5 pentru cele care con|in unul singur.
Aceasta structura neobi;nuita da o lungime constanta a unui caracter, de
1,42 mm (fara spa|iul dintre caractere). Aceasta lungime constanta faciliteaza
imprimarea pe anumite imprimante la rezolu|ii nalte.
Este indicata utilizarea unuia sau a doua caractere de control, de vreme
ce codul nu este cu autocontrol. Calculul informa|iei de control este relativ
complicat ;i, ca urmare, nu va fi prezentat. Trebuie notat ca utilizarea
simbolurilor de control duce la scaderea densita|ii reale de informa|ie a codului.
140
7.2.5. Codul EAN
Prezentul standard se refera la codul de bare EAN ;i are ca obiect
vocabularul, structura ;i dimensiunile acestui cod. Codul de bare EAN este un
sistem interna|ional de codificare a bunurilor ;i serviciilor, utilizat n tranzac|iile
comerciale pentru a identifica fara ambiguitate, n timp ;i spa|iu, oricare tip de
produs sau serviciu. n componen|a codului EAN intra (vezi figura 7.5): prefixul
atribuit |arii, codul producatorului, identificatorul marfii ;i cifra de control.
7.2.5.1.Defini|ii
simbol EAN = ansamblu constituit din codul cu bare EAN ;i un rnd
de cifre de tipul OCR-b (conform standardului interna|ional ISO
1073/2), care nu sunt destinate sa fie citite automat;
semn de baza = semn alcatuit din doua bare ;i doua intervale, care
codifica o cifra (toate elementele de baza sunt alcatuite din 7
module);
semn auxiliar = semn pentru delimitarea ;i centrarea simbolului EAN;
141
Fig. 7.5. Cod de bare n standard EAN 8, care con|ine datele 90012341.
linie de referin|a = linia imaginara pe care sunt n;iruite perpendicular
modulele;
bidirec|ional = proprietatea simbolului EAN de a putea fi citit paralel
cu linia de referin|a n ambele sensuri;
semn aliniat la dreapta = semn care este delimitat n partea dreapta
de o bara;
semn aliniat la stnga = semn care este delimitat n partea stnga de
o bara;
semn impar = semn n care suma la|imii barelor corespunde unui
numar impar de module;
semn par = semn n care suma la|imii barelor corespunde unui numar
par de module;
cifra de control = cifra calculata dupa reguli date, care ajuta la
detectarea erorilor;
lizibilitate = calitate a unui cod de a putea fi citit ntr-o anumita
toleran|a spectrala;
prefix = grup de cifre atribuit fiecarei |ari de organiza|ia IANA-EAN;
purtator de simbol = orice obiect pe care poate fi tiparit codul cu bare
EAN (de exemplu: ambalaje, etichete, car|i etc.);
zona libera = dreptunghi imaginar cu suprafa|a stabilita, cu o latura
paralela cu linia de referin|a, situat la o anumita distan|a fa|a de fe|ele
corespondente, n care nu se admit niciun fel de semne grafice;
zona tiparita = dreptunghi de dimensiune stabilita, cu o latura paralela
cu linia de referin|a, n interiorul zonei libere (toate elementele unui
simbol trebuie sa fie situate n interiorul zonei libere, cu excep|ia
rndului de cifre reprezentate nemodificat).
7.2.5.2.Semnifica|ia simbolului EAN
Simbolul EAN poate fi utilizat n doua variante:
simbolul EAN 13 con|ine 13 cifre;
simbolul EAN 8 con|ine 8 cifre.
Produsele de dimensiuni mici, care nu pot fi marcate cu simbolul EAN 13,
sunt marcate cu simbolul EAN 8.
142
Structura simbolurilor EAN13 ;i EAN 8 este realizata dupa structura
europeana de numerotare a marfurilor, conform tabelului 7.4,
Tabelul 7.4. Structura simbolurilor EAN13 i EAN 8
poziia
semnelor
13 12 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1
EAN 13 P1 P2 P3 F1 F2 F3 F4 M1 M2 M3 M4 M5 K
EAN 8 P1 P2 P3 M1 M2 M3 M4 K
n care:
P1 ... P3 prefixul |arii (atribuit de organiza|ia IANA-EAN);
F1 ... F4 codul producatorului (furnizorului), atribuit de organiza|ia EAN
na|ionala;
M1 ... M4/M5 numarul de identificare a marfii;
K cifra de control.
Observaie: numerotarea pozi|iilor cifrelor se face de la dreapta la
stnga de la 1 la 13.
7.2.5.3.Structura simbolului EAN
Ansamblul de semne care formeaza codul cu bare EAN con|ine semne
de baza ;i semne auxiliare. Fiecare semn este format din grupe de bare ;i
intervale, care sunt a;ezate perpendicular pe linia de referin|a. Semnele se
succed continuu unele dupa altele ;i sunt astfel a;ezate nct, daca un semn se
termina cu o bara, urmatorul ncepe cu un interval ;i viceversa. La|imea barelor
;i a intervalelor fiecarui semn este un numar ntreg de module. Barele sunt
notate cu 1, iar intervalele cu 0. Fiecare semn de baza con|ine doua bare ;i
doua intervale, la|imea totala fiind de ;apte module.
Combina|ia la|imilor barelor ;i a la|imilor intervalelor n interiorul fiecarui
semn de baza este conform tabelului 7.5.
Tabelul 7.5. Semnele de baz ale codului EAN
reprezentarea semnelor de baz
143
cifra grupa de semne A grupa de semne B grupa de semne C
aliniate la dreapta aliniate la stnga
impare pare pare
0 0001101 0100111 1110010
1 0011001 0110011 1100110
2 0010011 0011011 1101100
3 0111101 0100001 1000010
4 0100011 0011101 1011100
5 0110001 0111001 1001110
6 0101111 0000101 1010000
7 0111011 0010001 1000100
8 0110111 0001001 1001000
9 0001011 0010111 1110100
Semnele de baza se mpart n trei grupe:
grupa de semne A de la 0 la 9 semne de baza aliniate la dreapta
(impare: 10 semne);
grupa de semne B de la 0 la 9 semne de baza aliniate la dreapta
(pare; 10 semne);
grupa de semne C de la 0 la 9 semne de baza aliniate la stnga
(pare: 10 semne).
Se observa semnele din grupa C sunt complementul celor din grupa A,
iar cele din grupa B se ob|in prin inversarea celor din grupa C.
Semnele auxiliare se realizeaza cu un numar diferit de module, conform
tabelului 7.6, ;i sunt semne de margine ;i semne de separare (de centrare).
Tabelul 7.6. Semnele auxiliare ale codului EAN
144
semne auxiliare numr de module ordinea modulelor
semn de margine H1 3 101
semn de separare H2 5 01010
Simbolul EAN 13 se compune din:
;ase semne de baza aliniate la dreapta, impare sau pare (din grupa
A sau B, conform tabelului 7.5), pozi|ionate n partea stnga a
simbolului;
;ase semne de baza aliniate la stnga, pare (grupa C), pozi|ionate n
partea dreapta a simbolului;
un semnal auxiliar de separare, care desparte codul n doua par|i
egale (conform tabelului 7.6);
doua semnale auxiliare de margine, a;ezate la ambele capete ale
simbolului (conform tabelului 7.6);
un rnd de 13 cifre cu caractere OCR-b, care se citesc vizual
(acestea au aceea;i semnifica|ie cu reprezentarea prin bare ;i
intervale citita automat). Cifra din pozi|ia 13 semnifica alternan|a
parita|ii celor 6 semne impare sau pare din stnga simbolului
(semnele din pozi|iile 7 ... 12, numerotate de la dreapta la stnga).
Combina|ia de parita|i pentru semnele de baza, n func|ie de cifra din
pozi|ia 13 este conform tabelului 7.7.
Tabelul 7.7. Componena simbolului EAN 13
cifra din poziia 13 alternana paritii pentru semnele din poziiile de la 7 la 12
12 11 10 9 8 7
0 A A A A A A
1 A A B A A B
2 A A B B A B
3 A A B B B A
4 A B A A B B
145
5 A B B A A B
6 A B B B A A
7 A B A B A B
8 A B A B B A
9 A B B A B A
Litera A este simbolul folosit din seria semnelor A, iar litera B nseamna
simbolul folosit din seria semnelor B, conform tabelului 7.5.
Simbolul EAN 8 se compune din:
patru semne de baza aliniate la dreapta, impare (grupa de semne A
din tabelul 7.5), pozi|ionate n partea stnga a simbolului;
patru semne de baza aliniate la stnga, pare, (grupa de semne C din
tabelul 7.5), pozi|ionate n partea dreapta a simbolului;
un semn auxiliar de separare, care desparte codul n doua par|i egale
(semnele aliniate la dreapta, impare, de semnele aliniate la stnga,
pare);
doua semnale auxiliare de margine, a;ezate la ambele capete ale
simbolului (conform tabelului 7.6);
un rnd de 8 cifre cu caractere OCR-b, care au aceea;i semnifica|ie
cu a codului de bare.
Exemplu: construc|ia schematica a rndului de cifre 90012341 prin
codul EAN 8, conform tabelului 7.8 (vezi figura 7.5).
Tabelul 7.8. Exemplu de structur a simbolului EAN 8
poziia 8 7 6 5 4 3 2 1
cifra 9 0 0 1 2 3 4 1
poziia semnelor H1 A A A A H2 C C C C H1
Calculul cifrei de control
1. se aduna valorile cifrelor de pe pozi|iile pare; notarea pozi|iilor
semnelor simbolului EAN se face conform tabelului 7.4;
2. rezultatul de la pasul precedent se nmul|e;te cu 3;
146
3. se nsumeaza valorile cifrelor de pe pozi|iile impare (ncepnd cu cifra
de pe pozi|ia 3);
4. valoarea sumei precedente se adauga la rezultatul de la pasul 2;
5. valoarea cifrei de control se ob|ine nsumnd valoarea de la pasul 4
cu aceea;i valoare rotunjita la numarul ntreg superior de zeci.
7.2.5.4.Dimensiunile simbolului EAN
Dimensiunile de baza ale codurilor liniare sunt la|imea L ;i na||imea h
(vezi figura 7.5). Dimensiunile acestea depind de marimea scrierii ;i de numarul
de pozi|ii (8 sau 13). n prezent, se folosesc 11 dimensiuni de scriere SC (strich
code), notate de la SC0 la SC10. Marimile de baza pentru codurile cu bare EAN
13 ;i EAN 8 se stabilesc pornind de la marimea modulului de 0,33 mm.
Modulului de baza de 0,33 mm i corespunde marimea de scriere SC2
(coeficientul de marime 1,00). Alte dimensiuni ale codului EAN se ob|in
aplicndu-se un coeficient de marire sau de mic;orare la modulul de 0,33 mm.
Coeficientul de marire ales influen|eaza la|imile ;i na||imile barelor ;i
intervalelor, ale rndului de cifre citite vizual ;i dimensiunile zonei libere.
7.2.6. Alegerea unui standard n cod de bare
n industrie ;i n comer|, au fost lansate diferite sisteme de codare sub
forma de bare. Unele au devenit norme, iar altele au cazut, mai mult sau mai
pu|in, n uitare. Standardele prezentate anterior sunt standardele care se bucura
de cea mai larga utilizare.
Cele doua criterii esen|iale pe care trebuie sa le aiba n vedere utilizatorul
cnd alege un cod de bare sunt:
tipul de date care trebuie codate;
densitatea de informa|ii pe care o ofera fiecare norma n parte.
Daca datele sunt alfanumerice, utilizatorii se decid, n general, asupra
codului 3/9. Daca datele sunt numerice, se poate opta pentru unul din codurile
din familia 2/5, pentru codul 2/7, pentru codul 11 sau pentru codul EAN.
Tabelul 7.9 prezinta principalele caracteristici ale codurilor descrise.
Tabelul 7.9. Caracteristicile standardelor pentru coduri de bare
147
caracteristici 3/9
2/5
ind.
2/5
matr.
2/5
ntr.
2/7 11 EAN
set de caractere num. num. num. num. num. num. num.
nr. caractere 43 10 10 10 16 11 10
bii pe caracter 9 5 5 5 7 5 7
nr. limi utilizate 2 2 2 2 18 3 4
informaii n bare
i intervale
da nu da da da da da
discret da da da nu da da nu
autocontrol da da da da da nu da
caracter de
control
op|ional op|ional op|ional op|ional op|ional nu recom.
Odata ce norma pentru generarea codului de bare a fost aleasa,
utilizatorul trebuie sa abordeze aspectul generarii simbolurilor n cod de bare.
Acest proces presupune studiul simultan al problemelor legate de suportul pe
care se va face imprimarea ;i a celor care implica echipamentul de imprimare.
7.2.7. Condiii tehnice de tiprire
Citirea ;i identificarea corecta a simbolului EAN depind de respectarea
condi|iilor tehnice de tiparire din acest standard. Exigen|ele privind calitatea
tiparirii la identificarea automata a simbolurilor EAN sunt mai mari dect la
semnele care sunt recunoscute exclusiv vizual. Calitatea superioara a tiparirii
necesita utilizarea unor culori ;i a unor materiale de tiparire corespunzatoare,
precum ;i a unor utilaje folosite ;i ntre|inute corect. Aprecierea calita|ii tiparirii
consta n verificarea geometriei simbolurilor ;i a contrastului de tiparire.
148
Tolerane de tiprire. La tiparirea simbolurilor EAN, trebuie sa se
respecte, n func|ie de tehnica de tiparire ;i de marimea scrierii SC folosite,
toleran|ele indicate n standardul de dimensiuni.
Domeniul spectral i contrastul de tiprire. n practica, se utilizeaza
domeniul spectral centrat pe 633 nm, n spectrul luminos.
Contrastul dintre un element de simbol care se verifica ;i suprafa|a de
purtatoare de simbol se define;te prin valoarea contrastului de tiparire, K,
determinat de rela|ia:
K = (R1 R2)/ R1, (7.1
)
n care este R1 este coeficientul maxim de reflexie, masurat n locul cel mai
luminos, n interiorul zonei libere, care nconjoara simbolul de verificat, iar R2
este coeficientul de reflexie al suprafe|ei elementului de verificat (al barei).
Coeficientul de reflexie maxim permis al barelor, la o reflexie a zonei
libere date, se determina cu rela|ia:
R2 = 10lgR1 3,5. (7.2)
Culorile cernelurilor de tiprire. Valorile reflexiei sunt ob|inute prin
alegerea corespunzatoare a culorilor de tipar. Pentru tiparirea zonei libere, se
recomanda culorile: alb, galben, ro;u. Pentru bare se recomanda folosirea
culorilor: negru, albastru, verde, maro. Cea mai frecventa combina|ie de culori
este negru pe fond alb. Nu se utilizeaza urmatoarele combina|ii: galben pe fond
alb, ro;u pe fond alb, negru pe fond verde, ro;u pe fond verde, negru pe fond
albastru, ro;u pe fond albastru, ro;u pe fond galben, negru pe fond violet.
7.2.8. Condiii pentru purttorul de simbol
Purttorul de simbol transparent. La materialele de ambalare
transparente, la care intervalele nu sunt imprimate, contrastul trebuie sa fie
rasurat n raport cu produsul ambalat. Trebuie sa se evite situa|iile n care
produsul ambalat sau materialele din interiorul purtatorului de simbol transparent
duc la confundarea barelor cu intervalele.
Forma suprafeei purttoare de simbol. n cazul n care simbolul este
149
aplicat pe un purtator de simbol curb, unghiul sectorului de cerc pe care se
aplica trebuie sa fie de maximum 30 din mijlocul simbolului ;i pna la limita
exterioara a semnului de margine.
Diametrul minim permis, n milimetri, se determina cu rela|ia:
Diametrul minim = la|imea simbolului (180/30). (7.3)
7.2.9. Tehnologii de citire
Tehnica de citire este urmatoarea: o raza de lumina laser sau infraro;ie
este direc|ionata catre succesiunea de bare ;i este absorbita de barele de
culoare nchisa ;i reflectata de intervalele dintre acestea catre un dispozitiv de
citire, care interpreteaza succesiunea de varia|ii de luminozitate n varia|ii ale
unui semnal electric, transformate n final n succesiuni de 0 ;i 1 compatibile
TTL. Aceste semnale, interpretate de o logica integrata conform unei tabele de
adevar dintr-un EPROM, genereaza la ie;ire o secven|a de coduri ASCII, care
este tocmai mesajul codificat.
Metodele de citire ale codurilor de bare sunt date n tabelul 10.
Tabelul 7.10. Metode de citire a codurilor de bare
manuale automate
cu obiect
ghidat
cu sistemde
citire ghidat
orientate obiect neorientate obiect
c
i
t
i
t
o
r
d
e

l
e
g
i
t
i
m
a
|
i
i
c
r
e
i
o
n

o
p
t
i
c
s
c
a
n
n
e
r
f
i
x
s
c
a
n
n
e
r

l
a
s
e
r
s
c
a
n
n
e
r

C
C
D
c
a
m
e
r
a

l
i
n
i
a
r
a

C
C
D
c
a
m
e
r
a

v
i
d
e
o

C
C
D
s
c
a
n
n
e
r
o
m
n
i
d
i
r
e
c
|
i
o
n
a
l
Cele mai utilizate sisteme de citire sunt urmatoarele:
Creioanele optice sunt construite ca n schema din figura 7.6. Au
150
avantajul simplita|ii ;i al unui consum scazut de energie. Ca sursa de
lumina, folosesc unul sau mai multe LED-uri cu lumina ro;ie sau
infraro;ie. Creionul este trecut cu viteza constanta pe suprafa|a
hrtiei (;i n contact cu aceasta), de la un capat la celalalt al codului.
Suprafa|a care con|ine codul de bare este luminata difuz. Prin
intermediul unui sistem optic complex, lumina reflectata ajunge la un
fototranzistor ;i, astfel, sistemul traduce succesiunea de bare ;i
intervale ntr-un tren de impulsuri, pe care un decodor l transforma
apoi n date transmise serial.
Fig. 7.6.Creion optic.
Cititoarele distaniere folosesc acela;i sistem, cu diferen|a ca
citirea se face la o distan|a de 10 mm. na||imea minima a codului de
bare este de 3 mm.
Cititoarele de legitimaii (slot readers) sunt asemaratoare, n
aparen|a, cititoarelor de cartele magnetice, dar folosesc tehnologia
prezentata mai sus: legitima|iile cu cod, de marimea unor car|i de
credit, sunt trecute manual prin dreptul unui orificiu care con|ine o
sursa de lumina ;i un fotodetector.
Scanner-e. Exista tehnologii diverse de scanare, implicnd baghete,
lasere sau chiar cipuri CCD. Exista doua categorii de cititoare: n
spectrul vizibil ;i n spectrul infraro;u. Unele etichete pot fi folosite
doar n spectrul vizibil.
o Scanner-e n spectrul vizibil. Acestea au sensibilitatea la lumina
similara ochiului uman. Daca eticheta ramne curata n timpul
folosirii, scanner-ele n spectrul vizibil ;i vor face datoria. nsa
aceste scanner-e au acelea;i limitari ca ochiul uman: daca
151
eticheta este murdara, ;tearsa sau deteriorata ntr-un anumit
grad, scanner-ul va avea dificulta|i n descifrarea codului de bare.
Se poate ajunge chiar la imposibilitatea citirii acestuia.
Scanner-e laser cu raz singular sunt construite pe
principiul prezentat n figura 7.7. Sursa de lumina este un laser
heliu-neon, care genereaza o raza de diametru 0,20,6 mm.
Daca oglinzile se monteaza paralel cu axa de rota|ie a
rotorului, se proiecteaza o raza singulara de lumina, care
baleiaza codul de bare. Avantajul unui astfel de sistem este ca
nu trebuie realizata o precizie prea mare asupra distan|ei la
care se plaseaza codul ( 600 mm).
Fig. 7.7.Scanner cu raza singulara.
Scanner-e laser cu raze multiple sunt similare celor
anterioare, cu deosebirea ca oglinzile sunt montate ntr-un
anumit unghi fa|a de axa rotorului (vezi figura 7.8), rezultnd
mai multe raze paralele. Se pot citi astfel etichete mai mici
(mai pu|in nalte) ;i rezulta probabilita|i de eroare mai reduse.
Fig. 7.8.Scanner cu raza multipla.
152
Scanner-e omnidirecionale realizeaza citirea indiferent de
pozi|ia codului fa|a de scanner (vezi figura 7.9).
Fig. 7.9.Scanner cu raza omnidirec|ionala.
o Scanner-e n spectrul infrarou. Acestea sunt sensibile la
radia|ii electromagnetice cu lungime de unda mai mare dect cele
din spectrul vizibil pentru ochiul uman. n consecin|a, patrund prin
depuneri sau prin alte obstacole. Aceste scanner-e sunt
recomandate pentru folosire n medii cu murdarie, grasimi ;i sunt
ideale n aplica|ii n care codul de bare trebuie ascuns privirii
umane, cum ar fi unele ecusoane pentru identificare sau aplica|ii
de securitate.
7.2.10. Tehnologii de tiprire
Tiprirea prin impact. Aceste imprimante creeaza imaginea tiparita prin
lovirea cu ajutorul unor ace a unui ribon cu cerneala, aflat n fa|a suportului de
tiparit. Aceasta tehnologie este potrivita mai degraba pentru tiparirea pe hrtie
cu orificii (pentru mecanismul de alimentare) dect pentru etichete sensibile la
presiune. Aceste imprimante au fost folosite mai mult la nceputurile tehnologiei
codurilor de bare, nsa se mai folosesc ;i acum n unele aplica|ii.
Tiprirea termic direct. Aceste imprimante folosesc hrtie sensibila la
temperatura pentru crearea de imagini, realizata prin impregnarea cu substan|e
chimice. Astfel, aceasta hrtie trece pe sub capacul de tiparire ;i intra n contact
cu elementele termice ale acestuia, care sunt plasate n linie. Pe masura ce
elementele sunt cuplate sau decuplate (comandate de un microprocesor),
acestea, datorita ncalzirii lor, nnegresc hrtia. nnegrirea nu se datoreaza
carbonizarii, ci unor reac|ii chimice care se produc la atingerea unei temperaturi.
Imaginea rezultata este impregnata n hrtie ;i nu este la suprafa|a.
Imprimantele care folosesc aceasta tehnologie pot crea coduri de bare de
153
densita|i mari n, practic, orice format. Ele lucreaza bine la viteze medii spre
mari, sunt fiabile ;i nu necesita eforturi mari pentru ntre|inere. Se poate ob|ine o
calitate foarte buna, daca sunt alese corect etichetele. Etichetele termice pot
rezista la medii moderat abrazive ;i la unele substan|e chimice, depinznd de
tipul de eticheta aleasa. Cele mai multe dintre etichetele termice nu rezista, nsa,
la o expunere ndelungata la razele solare, ultraviolete sau temperaturi de peste
80 Celsius.
Tiprirea prin transfer termic. Aceasta tehnologie folose;te o
combina|ie ntre un suport care nu este sensibil termic ;i un ribon sensibil termic
pentru a produce imagini. La fel ca n cazul imprimantelor termice directe, ele
pot crea grafica ;i text n orice orientare, nsa, datorita faptului ca suportul nu
este activ chimic, aceste etichete pot face fa|a unor condi|ii de mediu mult mai
grele ;i au o durabilitate mai mare. Unele tipuri de ribon nu pot rezista la
abraziune, dar exista tipuri special concepute pentru a face fa|a ;i la astfel de
condi|ii.
n general, tiparirea cu jet de cerneala nu se poate folosi pentru
etichetele n cod de bare, datorita faptului ca cernelurile nu sunt rezistente n
condi|ii de umiditate. n ultimul timp, se folose;te, nsa, tehnologia laser.
Detalii despre tehnologiile moderne de tiparire (termice ;i laser) se
gasesc n paragraful 3.6.
8. ECHIPAMENTE DE AFIARE
8.1.TEHNOLOGII MODERNE DE AFI$ARE
Odata cu evolu|ia tehnologica, sistemele de calcul au devenit foarte
raspndite ;i puternice. Ele au evoluat de la simple console alfanumerice la
sisteme care pot afi;a orice, cu o calitate foarte buna.
Evolu|ia sistemelor de afi;are (a monitoarelor) a trebuit sa |ina pasul cu
evolu|ia puterii de calcul a computerelor.
Principalele direc|ii pe care s-a mers n evolu|ia monitoarelor au fost:
mbunala|irea calita|ii imaginii (rezolu|ii din ce n ce mai mari, culori
ct mai naturale etc.);
scaderea drastica a radia|iilor emise, pentru o ct mai buna protec|ie
a ochilor;
reducerea consumului de energie.
Principalele tehnologii de afi;are care sunt reprezentate pe pia|a sunt:
o monitoare cu tuburi catodice (CRT);
o monitoare cu cristale lichide (LCD);
o monitoare cu filmsubire de tranzistori (TFT);
o monitoare cu plasm (PDP).
Cele patru tehnologii amintite difera foarte mult ntre ele, din toate
punctele de vedere: calitate a imaginii, aplica|ii, pre|.
8.2.MONITOARE CU TUBURI CATODICE (CRT)
Aceste tipuri de monitoare sunt, cu siguran|a, cele mai raspndite.
Principalele caracteristici care au dus la aceasta raspndire sunt:
calitate foarte buna a culorilor, din cauza evolu|iei acestui tip de
monitoare pe parcursul unei perioade mari de timp (cteva decenii);
unghi foarte bun de vizualizare (practic 180);
pre| scazut, din cauza tehnologiei foarte raspndite.
Aceste monitoare au totu;i ;i unele dezavantaje, care nu sunt deloc de
neglijat:
154
au greutatea foarte mare ;i sunt foarte voluminoase, ocupnd mult
loc pe birou (n special, pentru cele cu diagonala mare);
consum de putere foarte mare (un monitor de 17 consuma n jur de
150180 W);
cmpul electric, cel magnetic ;i radia|iile emise sunt nocive omului,
n special ochilor;
din cauza principiului de func|ionare (prin explorare), imaginea
plpie pe ecran, lucru care este, de asemenea, nociv ochilor ;i
provoaca stari de oboseala;
sensibilitate mare la cmpuri electrice ;i magnetice externe;
suprafa|a de afi;are este, n general, sferica, acest lucru crend
distorsiuni ale imaginii.
Monitoarele CRT (Cathode Ray Tube) sunt de doua tipuri:
o monitoare monocromatice;
o monitoare color.
Datorita faptului ca aceasta tehnologie este cunoscuta din lucrarile de
televiziune, se va prezenta doar varianta ei digitala.
8.2.1. Monitoare CRT digitale
Majoritatea monitoarelor au intrare analogica (VGA). Aceasta interfa|a
este totu;i destul de veche ;i reprezinta un impediment pentru monitoarele gen
LCD. Acestea din urma, pentru compatibilitate, trebuie sa suporte interfa|a
analogica, lucru care duce la cre;terea pre|urilor ;i care ngreuneaza, astfel,
intrarea lor pe pia|a.
n primavara anului 1999, grupul DDWG (Digital Display Working Group),
format din companii mari precum Intel, Compaq, Fujitsu, Hewlett-Packard, IBM,
NEC ;i Silicon Image, a adoptat prima versiune a interfeei DVI (Digital Visual
Interface). Aceasta se bazeaza pe tehnologia Panel Link a celor de la Silicon
Image ;i folose;te protocolul TMDS (Transition Minimised Differential
Signaling).
Implementarea interfe|ei DVI pe monitoare CRT nu este, totu;i, facila.
Una din probleme este banda destul de mica (165 MHz), care nseamna ca la
rezolu|ia de 1.6001.200 nu se poate avea o rata de refresh peste 60 Hz.
Solu|ia la aceasta problema este folosirea a doua legaturi TDMS. Aceasta
permite o rata de refresh de 85 Hz, la rezolu|ii de peste 2,75 milioane pixeli.
Problemele legate de zgomot ;i interferen|e nu permit atingerea performan|elor
teoretice. Schema unui monitor CRT digital este prezentata n figura 8.1.
Echipamente de afiare
155
Fig. 8.1.Schema monitoarelor CRT digitale.
Parerile speciali;tilor sunt mpar|ite n ceea ce prive;te succesul acestei
interfe|e cu monitoarele CRT.
Standarde de siguran. La sfr;itul anilor 80, au nceput sa apara griji
cu privire la efectele monitoarelor asupra sarala|ii. Un prim standard n acest
sens a fost MPR1, urmat n 1990 de MPR2 (elaborate de Swedac autoritatea
suedeza de testare). Acestea impuneau o reducere a emisiilor electrostatice.
Alte standarde au fost introduse n 1992 (TCO92), urmate de TCO95, TCO99 ;i
TCO03. Acestea prevad, printre altele, lucruri referitoare la folosirea materialelor
reciclabile ;i recomanda tratarea ecranelor cu nveli;uri conductoare care sa
reduca ncarcarea electrostatica. Ele prevad, de asemenea, rate minime de
refresh.
n ciuda faptului ca se bazeaza pe un principiu destul de nvechit ;i ca au
destule dezavantaje, monitoarele CRT sunt, nca, cele mai raspndite. Evolu|ia
standardelor ;i mbunala|irea continua a parametrilor, mpreuna cu pre|ul redus,
fac ca aceste dispozitive sa fie nca foarte bine vndute.
8.3.MONITOARE CU CRISTALE LICHIDE (LCD)
Aceste tipuri de monitoare s-au dezvoltat odata cu calculatoarele
portabile. ntruct la calculatoarele portabile nu poate fi vorba sa se foloseasca
monitoare CRT (vezi dezavantajele acestora), monitoarele LCD (Liquid Crystal
Display) sunt cele folosite. Ele ncep, nsa, sa patrunda din ce n ce mai mult ;i
pe pia|a sistemelor desktop, acesta ;i datorita unei scaderi a pre|urilor, care le
apropie de monitoarele clasice.
Avantajele monitoarelor LCD sunt:
forma perfect plana a ecranului, care nu distorsioneaza imaginea;
lipsa de radia|ie a ecranului;
156
luminozitate ;i contrast foarte bune;
nu necesita refresh, deci imaginea nu plpie;
consum mult mai mic de putere;
dimensiuni ;i greutate reduse.
Acest tip de monitoare are, nsa, ;i dezavantaje:
unghi mult mai mic de vedere al ecranului;
culorile nu sunt redate la fel de bine (de natural);
apari|ia elementelor de imagine defecte, observndu-se puncte
nchise sau luminoase pe ecran n locul pixelilor defec|i;
pre| mai mare dect al CRT-urilor.
8.3.1. Principiu de funcionare
Func|ionarea acestor monitoare se bazeaza, dupa cum le spune ;i
numele, pe proprieta|ile cristalelor lichide. Aceste substan|e au fost descoperite
n secolul XIX de botanistul austriac Friedrich Reinitzer, iar numele de cristale
lichide le-a fost dat la scurt timp dupa aceea de fizicianul german Otto
Lehmann.
Cristalele lichide sunt substan|e aproape transparente, care au att din
proprieta|ile materialelor solide, ct ;i proprieta|i ale lichidelor. Astfel, lumina
care trece prin ele urmeaza alinierea moleculelor substan|ei (o proprietate a
solidelor), iar la aplicarea unui cmp electric se poate schimba alinierea acestor
cristale ;i, deci, felul n care lumina trece prin ele (acesta s-a descoperit prin anii
60). De la prima folosire a lor ntr-un dispozitiv de afi;are (1971), LCD-urile au
patruns ntr-o multitudine de domenii, cum ar fi mini-televizoare, camere digitale,
;i monitoare. Azi, LCD-urile sunt considerate ca fiind solu|ia care, ntr-un viitor
nu prea ndepartat, va nlocui CRT-urile.
Spre deosebire de CRT-uri, care emit lumina, LCD-urile au nevoie de o
sursa de lumina (backlight). Afi;area imaginii se face prin varierea de la o zona
la alta a ecranului a alinierii cristalelor. Acest lucru face ca lumina sa treaca
diferit, avnd ca rezultat formarea imaginii. Cele 3 culori primare (ro;u, verde,
albastru) se ob|in prin filtrare din lumina alba data debacklight.
Elementul de baza l reprezinta solu|ia de cristale lichide (cristale de
cianobifenil). Aceste cristale sunt dipoli electrici, pozi|iona|i ntr-o solu|ie lichida.
La aplicarea unui cmp electric, cristalele se orienteaza n conformitate cu liniile
de cmp. Aceasta proprietate este exploatata n diferite moduri, pentru a afi;a
informa|ie cu ajutorul cristalelor lichide.
157
O varianta uzuala este cea care polarizeaza lumina incidenta pe
cristalele lichide, cu ajutorul unor ecrane polarizante. n situa|ia de repaus, adica
n absen|a cmpului electric, cristalele sunt orientate haotic n solu|ie, reflectnd
un procent foarte mare din lumina incidenta pe dispozitiv. De aceea, fundalul
afi;ajelor LCD este deschis la culoare.
Cnd se aplica un cmp electric prin intermediul celor doua ecrane
conductoare, cristalele se orienteaza ntr-un plan paralel cu liniile de cmp ;i
perpendicular pe suprafa|a dispozitivului. Lumina care cade pe afi;aj este
polarizata la un anumit unghi de primul ecran, trece de cristale ;i ajunge pe
suprafa|a celui de al doilea ecran polarizant. Acesta o reflecta, dupa ce o
polarizeaza cu un defazaj de 90.
Revenind la primul ecran, lumina este blocata n totalitate, din cauza
diferen|ei de faza existente, astfel nct zona supusa cmpului electric va
aparea nchisa la culoare. n acest mod, se pot afi;a informa|ii care vor aparea
negre pe un fundal deschis, rezultnd modul monocrom de afi;are.
Pentru a ob|ine o afi;are n nuan|e de gri ;i pentru ca un element de
imagine sa para 50 % negru (gri mediu), semnalul de activare va fi un tren de
impulsuri cu un factor de umplere de 1/2 (elementul respectiv va fi activat 50 %
din timpul total de afi;are). Numarul de nuan|e de gri este, nsa, limitat (n
principal) de timpul de raspuns al cristalelor lichide; uzual se pot ob|ine 16
nuan|e de gri.
LCD-urile color se bazeaza pe acela;i principiu de formare a nuan|elor
ca la tuburile catodice: compunerea a trei culori fundamentale (ro;u, verde,
albastru), cu diferite intensita|i. Evident ca LCD-urile color necesita de trei ori
mai multe elemente discrete dect cele monocrome. Un element comun la toate
ecranele LCD este cerin|a de iluminare externa, deoarece ecranul cu cristale
lichide nu genereaza lumina, ca n cazul tubului catodic.
Daca monitoarele CRT erau capabile sa func|ioneze n mai multe
rezolu|ii, monitoarele LCD au o singura rezolu|ie (fixa) data de o celula/pixel.
Rezolu|iile mai mici se afi;eaza folosind doar o por|iune din ecran (de exemplu,
pentru ca un monitor LCD cu rezolu|ia de 1.024768 sa afi;eze cu rezolu|ia de
640480, el folose;te doar 66% din ecran).
Totu;i, multe monitoare sunt capabile sa realizeze o rescalare a noii
imagini ;i sa o afi;eze pe ntreg ecranul (vezi figura 8.2). Acest lucru se
preteaza bine la imagini continue (fotografii), nu ;i la texte. Pentru o afi;are
corecta a acestora, trebuie folosit efectul de antialiere (anti-aliasing), ;i anume,
sa se umple imaginea cu anumi|i pixeli ajutatori. Totu;i, nu toate LCD-urile sunt
capabile de acest lucru.
158
Fig. 8.2. Rescalarea cu ;i fara efect de antialiere n cazul afi;arii de text.
nca o deosebire fa|a de monitoarele CRT: diagonala monitorului este
egala cu diagonala vizibila. Tabelul 8.1 prezinta un mod de coresponden|a.
Tabelul 8.1. Corespondena ntre parametrii monitoarelor LCD i CRT
diagonala unui LCD diagonala unui CRT echivalent rezoluia tipic
13,5 15 800 600
14,5 15 17
1.024 768
17 18 21
1.280 1.024
1.600 1.200
O alta deosebire fa|a de monitoarele CRT este claritatea imaginii. Daca
la acestea din urma cele 3 tunuri de electroni trebuie sa convearga perfect
pentru o imagine clara, aceasta problema nu exista la LCD-uri. Celulele lor sunt
comandate individual, lucru care duce la o claritate mai mare a imaginii.
O problema a LCD-urilor este data de sursa de lumina a acestora. Ea
este realizata cu tuburi fluorescente, care ;erpuiesc n spatele ecranului. Acest
lucru poate provoca un efect deranjant, ;i anume, ca unele linii sa fie mai
luminoase dect altele.
8.3.2. Tipuri constructive ale celulelor LCD
8.3.2.1.Celula nematica
ntre doua placi de sticla se gasesc cristale lichide ale caror molecule, n
forma de bastona;e, sunt aliniate paralel cu placile. Lumina care intra va fi
polarizata liniar, undele de lumina oscilnd ntr-un singur plan. Dupa aceea,
fascicolul de lumina este descompus n doua par|i, care sunt polarizate
perpendicular.
Func|ionarea unei celule nematice este reprezentata n figura 8.3.
159
Fig. 8.3. Celula LC nematica nepolarizata (stnga) ;i polarizata (dreapta).
La trecerea luminii prin primul polarizor, locul este luminat datorita
cmpului electric, bastona;ele se ridica, lumina nu va mai fi descompusa ;i
primul polarizor va mpiedica trecerea acesteia. n cazul celulei nematice,
folosind lumina polarizata ;i filtre de polarizare, se poate comanda ca la ie;irea
monitorului sa se gaseasca lumina (alb) sau sa nu se gaseasca lumina (negru).
8.3.2.2.Celula TN (Twisted Nematic)
Construc|ia unei celule TN (Twisted Nematic) corespunde celulei LC
nematice, cu diferen|a ca placa de sus este rotita cu 90. Astfel, bastona;ele
care se gasesc direct pe sticla ramn lipite: cristalul lichid este rotit elicoidal
(twisted). Cnd lumina polarizata liniar trece printr-o astfel de celula, va fi
descompusa. n urma rotirii elicoidale, lumina trece prin primul polarizor, locul se
va lumina, iar contrastul va cre;te. Sub ac|iunea cmpului electric, bastona;ele
se ridica, iar primul polarizor va bloca fascicolul nedescompus.
Primele ecrane folosite la calculatoarele portabile au fost monitoarele TN
(Twisted Nematic) pasive. ntre doua straturi de sticla acoperite cu o re|ea de
electrozi, se aflau cristale n forma lichida. Aceste cristale poseda o importanta
proprietate opto-electronica. La aplicarea unei tensiuni, moleculele cristalelor
lichide ;i schimba orientareaspa|iala, iar locul n care s-a produs fenomenul nu
mai este transparent, formndu-se un punct negru. Din combina|ia acestor
puncte negre (active) ;i albe (pasive) se formeaza imaginea pe ecran. Daca se
ntrerupe alimentarea electrozilor, cristalele revin la orientarea lor ini|iala, lasnd
ecranul transparent.
Prin cele doua straturi de sticla lumina este dublu refractata ;i anumite
lungimi de unda ale radia|iei luminoase dispar, lumina modificndu-;i, astfel,
culoarea. Grosimea stratului de cristale lichide determina apari|ia unei anumite
culori. Punctele afi;ate pe ecran nu vor mai aparea alb-negru, ci color, n func|ie
de lungimea de unda a luminii refractate. Se poate vorbi, n acest caz, de erori
tipice de culoare pentru monitoarele pasive. Apare ;i o alta problema: lumina ;i
pierde din intensitate la trecerea prin diversele straturi ale unui afi;aj, iar
imaginea ;i pierde, implicit, din contrast.
160
Fig. 8.4. Func|ionarea unei celule TN.
Func|ionarea unei celule TN este reprezentata n figura 8.4.
Pentru refacerea contrastului s-a recurs la ncrustrarea unor ;an|uri
minuscule n cele doua straturi de sticla ;i la rotirea cu 90 a stratului superior,
lacnd astfel ca lumina sa fie direc|ionata prin ;an|urile din sticla. Rotirea
cristalelor lichide de-a lungul ;an|urilor se nume;te rasucire (twist). Aceste
ecrane s-au folosit, nsa, destul de pu|in timp, datorita contrastului slab, cu un
raport alb/negru de 3:1 (un punct alb era de 3 ori mai luminos dect unul negru).
Din anumite unghiuri, imaginea era practic invizibila. Pentru ochiul uman, acest
raport trebuie sa fie de cel pu|in 7:1.
8.3.2.3.Celula STN (Super Twisted Nematic)
Saltul de la TN la STN nu este prea mare. Daca se mare;te unghiul de
twistal unei celule TN la 240, atunci se poate vorbi despre celula STN(Super
Twisted Nematic). Acest efect de rotire mbunala|e;te considerabil contrastul,
pna la 7:1. Fa|a de ecranele TN, modelele STN permit privirea dintr-un unghi
mai mare.
Exista totu;i ;i unele dezavantaje: abaterea culorilor este mai mare din
cauza twist-ului sporit (absorb|ia selectiva a luminii). Din acest motiv, fundalul
acestor ecrane este, de cele mai multe, ori nu alb, ci portocaliu, galben sau
verde. Cel mai suparator efect este iner|ia ecranului, fenomen care se observa
cel mai bine n cazul rularii unor jocuri cu o grafica rapida.
Pe ambele placi de sticla este aplicata o matrice electrica, n scopul de a
controla activarea ;i dezactivarea fiecarei celule n parte. Pe o placa de sticla se
afla matricea pentru coloane, iar pe cealalta placa este dispusa matricea pentru
linii. La ntretaierea unei linii de pe o placa cu o coloana de pe cealalta placa se
161
creeaza un cmp electric. Acest procedeu nu lumineaza numai punctele
adresate, ci ;i coloanele corespunzatoare acestora. Deoarece comanda
punctelor de ecran este foarte nceata, la o mi;care brusca a mouse-ului se
poate ntmpla sa dispara cursorul de pe ecran.
Descoperirea celulei STN a fost hotartoare pentru extinderea tehnicii
LCD la echipamente laptop sau notebook. Printr-o orientare mai puternica a
stratului de cristale lichide ;i o rotire suplimentara a elementelor de polarizare
de pe placile de sticla, s-a ob|inut nu numai un contrast mbunala|it (s-a ajuns la
raporturi de cca. 7:1), ci ;i un unghi de observare mai mare dect la celula TN.
Rezultatul a fost monitorul VGA cu o rezolu|ie de 1.120780 pixeli, dar
monocrom, pentru ca supertwist are un mare defect: lumina care trece printr-o
celula STN este obligatoriu modificata. Lumina alba ini|iala, care con|ine
ntreaga paleta de culori este absorbita diferen|iat: de aceea fondul unui
asemenea LCD nu este alb, ci are de obicei o nuan|a galben-verzuie sau
portocalie, punctele negre avnd culoarea de la albastru nchis pna la violet.
Dar, ntre timp, ;i acest obstacol a fost depa;it. ntr-o prima etapa, s-a
ncercat compensarea absorb|iei de lumina: cristalelor lichide li s-au adaugat
pigmen|i colora|i (a;a numitele ecrane LCD Blue Mode).
8.3.2.4.Celula DSTN (Double Super Twisted Nematic)
Celulele DSTN (Double Super Twisted Nematic) sunt dispuse ntr-o
matrice pasiva. Ecranul este alcatuit din mai multe straturi (vezi figura 8.5): un
substrat de sticla acoperit cu un oxid metalic (transparent pentru a nu afecta
trecerea luminii).
Fig. 8.5. Celula DSTN.
162
Acest strat este folosit pe post de grila pentru comandarea cristalelor.
Stratul de aliniere este alcatuit dintr-un polimer ;i are ni;te stria|ii, cu rolul de
aliniere a cristalelor. Pentru a men|ine cele doua plachete de sticla paralele, la
asamblare se folosesc ni;te coloane distan|iere.
Imaginea se formeaza astfel (vezi figura 8.6).
Fig. 8.6. Func|ionarea celulei DSTN.
Lumina polarizata vertical de primul filtru din stnga trece refractata daca
nu se aplica nicio tensiune ;i trece normal daca se aplica o tensiune. Acesta
nseamna ca prin filtrul de polarizare orizontala din dreapta lumina trece n
primul caz ;i nu trece n al doilea. LCD-urile au o problema cu viteza de reac|ie.
Daca n aplica|iile de birotica obi;nuite acest lucru nu este prea deranjant, n
aplica|iile cu anima|ie se poate observa ca ecranul raspunde mai ncet.
Pentru a ob|ine culori, monitoarele trebuie sa fie capabile sa afi;eze mai
multe nivele intermediare de luminan|a. Aceasta se face prin varierea tensiunii
aplicate celulelor.
Monitoarele LCD sunt capabile sa ofere pe fiecare element 64 de astfel
de nuan|e (6 bi|i), fiind n clar dezavantaj fa|a de cele CRT cu 256 de nuan|e (8
bi|i). Cum un pixel are 3 elemente, rezulta un total de 262.144 de nuan|e (18
bi|i), spre deosebire de cele 16.777.216 de nuan|e (24 bi|i) n modul true color
de la CRT.
Problema culorilor este una dintre cele mai importante dezavantaje ale
LCD-urilor, deoarece numarul de culori al aplica|iilor multimedia este, n
general, destul de mare.
O solu|ie adoptata de unii producatori este cea denumita Frame Rate
Control (FRC), adica, controlul ratei de cadre. Aceasta presupune afi;area pe
cadre succesive a unor nuan|e diferite, ncercnd, astfel, sa se mareasca
numarul de culori. Daca, totu;i, diferen|ele ntre nuan|e sunt prea mari, apare
senza|ia de plpire.
163
8.3.2.5.Celula TSTN (Triple Super Twisted Nematic)
n prezent, LCD-urile plate cu greutate redusa sunt produse prin
tehnologia TSTN (Triple Super Twisted Nematic). Aceasta structura este
ob|inuta din trei celule de cristale lichide. Cu aceasta tehnica, abera|iile
cromatice sunt corectate prin folii speciale montate n spatele celulei STN,
acestea fiind numite ;i FST (FilmSuper Twisted). Din punct de vedere al
contrastului, acestea permit ob|inerea de valori cuprinse ntre de minimum 15:1.
8.3.3. Monitoare feroelectrice (FLCD)
Un alt tip de cristale sunt cele a;a-numite cristale lichide feroelectrice.
Materialul reac|ioneaza mult mai repede dect celulele nematice, fiind, n plus,
bistabil. Prin aceasta, un FLCD (Ferroelectric LCD) i;i conserva imaginea
creata, pna cnd un nou impuls suprascrie vechea informa|ie. Motivul acestei
stabilita|i se afla n moleculele care nu ;i modifica orientarea n absen|a unei
tensiuni polarizatoare. Imaginea se pastreaza fara sa plpie, chiar ;i luni de
zile.
Din cauza bistabilita|ii acestor molecule (acestea sunt fie albe, fie negre,
nsa niciodata gri), crearea nuan|elor de gri a trebuit sa fie facuta cu un truc care
sa n;ele ochiul uman. Din cauza timpului foarte mic de reac|ie, moleculele pot
fi activate ;i dezactivate ultrarapid, producndu-se, astfel, nuan|ele de gri dorite.
Monitoarele FLCD reac|ioneaza foarte u;or la modificari ale temperaturii
exterioare, iar grosimea stratului de cristale lichide este foarte redusa (12
microni, n loc de 56 microni, ca la celulele obi;nuite). Exista monitoare FLCD
color de 15, cu o rezolu|ie de 1.2801.024 pixeli ;i un raport de contrast de
40:1, exact ct la un ecran TFT (vezi paragraful 8.4). nsa scopul declarat este
ob|inerea unei rezolu|ii de 2.0842.048 pixeli.
Aceste tipuri de ecrane nu necesita refacerea imaginii, a;a cum este
cazul la majoritatea ecranelor, cu o rata derefresh de la 30 pna la 80 Hz. Din
aceasta proprietate rezulta alte avantaje: consum redus ;i emisie termica
minima.
Cu toate calita|ile excelente ale acestor ecrane (contrastul este dublu fa|a
de cel al ecranelor STN), ele nu au putut penetra pia|a calculatoarelor.
Produc|ia acestor monitoare este prea scumpa ;i, n plus, ecranele sunt foarte
grele. Din acest motiv, este exclusa folosirea lor la PC-urile portabile,
reprezentnd concuren|a numai pentru monitoarele actuale, n tehnica actuala
cu stabilizare de suprafa|a (SSFLCD).
164
8.4.MONITOARE TFT
Acestea se numesc ;i monitoare cu matrice activ. Deosebirea fa|a de
monitoarele LCD (cu matrice pasiva) este prezen|a unei matrice de tranzistori (cte
unul pentru fiecare element R, G, B). Monitoarele TFT (Thin FilmTransistor) asigura
rapoarte de contrast de 60:1 pna la 100:1, iar timpul lor de reac|ie permite o
schimbare rapida a imaginii, necesara n cazul redarii imaginilor n mi;care.
La un ecran TFT, placile de sticla sunt acoperite cu tranzistori sau diode,
n mai multe etape, prin tehnica foliilor de filme (vezi figura 8.7). Fiecare dintre
acestea comanda numai un singur punct al imaginii, reglnd intensitatea
cmpului electric ;i durata acestuia. Condensatorul de memorare stocheaza
tensiunea pna la remprospatarea imaginii. Acestor avantaje li se opune
fiabilitatea redusa, deoarece, daca un element semiconductor se defecteaza, n
punctul determinat de acesta ecranul ramne orb.
Fig. 8.7. Structura monitoarelor TFT.
Monitoarele TFT lucreaza, totu;i, ;i cu un strat sub|ire de cristale lichide
active, care mpiedica apari|ia erorilor de culoare. Alte avantaje sunt consumul
redus de energie ;i grosimea redusa, n compara|ie cu ecranele DSTN.
Raportul de contrast permite afi;area unor imagini de o foarte buna calitate,
fiind posibile ;i anima|ii rapide. Monitoarele TFT au rezolu|ii care depa;esc
valoarea de 800600 pixeli. Standardul este dat de rezolu|ia de 640480 pixeli.
Concentra|ia mare de semiconductori (640480 pixeli) este datorata necesita|ii
ob|inerii celor trei culori de baza: ro;u, verde ;i albastru. Erorile de pna la 12
pixeli, care apar pe ecran ca pete ro;ii sau portocalii, sunt considerate perfect
normale. Daca nu func|ioneaza mai mul|i tranzistori, atunci monitorul este
considerat rebut tehnologic. Problema este ca tranzistorii defec|i nu se pot
nlocui, ci doar dezactiva cu un laser.
165
Exemplu: pentru o rezolu|ie 1.024x768 sunt necesari 3.359.296 pixeli
(adica 1.024x768x3), deci, ;i tranzistori, prezen|a a 20 de tranzistori defec|i
nsemnnd o rata de 0,0008 %. Acesta este motivul pentru care monitoarele
TFT sunt mai scumpe (costa mai mult produc|ia lor, ntruct nu se pot accepta
monitoarele cu o rata prea mare de defectari).
Avantajele pe care le aduce un monitor TFT sunt: rata de contrast 200:1
sau chiar 400:1 ;i luminan|a de 200250 cd/m
2
.
8.4.1. Sistemul cu aliniere vertical
Sistemul cu aliniere verticala (VA Vertical Alignment) a fost introdus n
1997 de catre firma Fujitsu. La acest sistem, n lipsa tensiunii, lumina trece prin
celula, dar este oprita complet de filtru. Aceasta produce un negru foarte nchis
;i vizibil dintr-un unghi mai larg. mbunala|irile aduse fa|a de cele dinainte sunt:
unghi mai larg (140), viteza de raspuns mai mare, rata de contrast de pna la
300:1, fara influen|e negative asupra consumului.
8.4.2. Sistemul cu aliniere vertical multipl
Sistemul cu aliniere verticala multipla (MVA Multiple Vertical Alignment)
este o mbunala|ire adusa sistemului anterior. Sistemul precedent are un
dezavantaj: daca ecranul este privit dintr-un anumit unghi, imaginea este ori mai
nchisa, ori mai deschisa (depinde de direc|ia de aliniere a cristalelor). Sistemul
MVA folose;te o aliniere n mai multe direc|ii, eliminnd astfel problema.
Se observa din figura 8.8 diferen|ele ntre sistemele VA ;i MVA.
Fig. 8.8. Sistemele cu aliniere verticala simpla (stnga) ;i multipla (dreapta) la monitoarele TFT.
Tabelul 8.2 prezinta o compara|ie a caracteristicilor monitoarelor LCD,
TFT ;i CRT.
166
Tabelul 8.2. Comparaie ntre monitoarele LCD, TFT i CRT
tip
unghi
()
rat de
contrast
vitez de
spuns
luminozitate
(cd/m
2
)
consum
durat
de via
LCD
(matrice pasiva)
49100 40:1 300 ms 7090 45 W 60 Kore
TFT
(matrice activa)
> 140 140:1 25 ms 7090 50 W 60 Kore
CRT > 190 300:1 220270 180 W ani
Una dintre cele mai mari diferen|e ntre CRT ;i LCD sau TFT este ca
primele lucreaza cu un semnal analogic ;i ultimele un semnal digital. Problemele
apar din cauza compatibilita|ii. Astfel, monitoarele LCD trebuie sa accepte semnal
analogic la intrare, pe care l convertesc n semnal digital. Conversia trebuie
lacuta n condi|iile unei bune sincronizari (frecven|a ;i faza) cu placa video.
Interfa|a DVI reu;e;te sa elimine neajunsul conversiilor de semnal inutile.
8.5.MONITOARE CU PLASMA (PDP)
Monitoarele PDP (Plasma Displays) combina caracteristicile CRT-urilor
cu caracteristicile LCD-urilor. De CRT-uri le apropie faptul ca emit lumina (nu au
nevoie de lumina ajutatoare), iar de LCD-uri le apropie prezen|a unei grile de
electrozi (vezi figura 8.9).
Fig. 8.9. Structura monitorului cu plasma.
167
Principiul pe care func|ioneaza este acela ca descarcarea electrica n
gaze produce lumina. Sistemul poate fi privit ca format dintr-o multitudine de
tuburi fluorescente. Fiecare celula are electrozii sai ;i |ine nchis n ea un
amestec de gaze rare: argon, neon, xenon. O descarcare electrica ntre
electrozi face ca gazul inert sa se ionizeze ;i sa se transforme n plasma. n
aceasta stare, se emite o radia|ie ultravioleta, care, venind n contact cu
fosforul, produce o radia|ie vizibila. Se folosesc 3 celule, fiecare cu fosforul ro;u,
verde sau albastru. Ob|inerea culorii se face prin combinarea celor 3 culori
primare pentru fiecare pixel.
Daca la CRT ponderarea culorilor se facea variind curentul din fascicol,
aici se face folosind modula|ia impulsurilor n durata sau n la|ime (MID sau
WPM Width Pulse Modulation). Datorita faptului ca modula|ia se poate face
mai rapid dect poate percepe ochiul (acesta integreaza varia|ia), se poate
ob|ine un numar mare de culori (16.777.216). Acest mod de afi;are (cu fosfor)
duce la o calitate foarte buna a imaginii ;i la un unghi excelent de vedere.
n cazul folosiri altor gaze rare (neon ;i xenon), acestea sunt introduse n
sute de mii de mici celule, care se afla ntre doua straturi de sticla. Pe stratul din
spate sunt electrozii de adresa, n timp ce pe stratul din fa|a se afla electrozii
transparen|i, care sunt nconjura|i de un material izolator dielectric, acoperit cu
oxid de magneziu. Ace;ti doi electrozi se extind pe tot ecranul. Electrozii din fa|a
sunt a;eza|i pe linii orizontale, n timp ce electrozii de adresa sunt a;eza|i pe
coloane. Cele doua straturi de electrozi formeaza o grila.
Fiecare celula este accesata cu ajutorul celor doi electrozi, acest lucru
repetndu-se de cteva ori ntr-o frac|iune de secunda. Pentru a crea efectul
descris, cei doi electrozi sunt ncarca|i cu o diferen|a de poten|ial care pune n
mi;care particulele. Fotonii de lumina ultravioleta interac|ioneaza cu fosforul de
pe peretele interior al celulei. Atomul de fosfor lovit de fotonul emis sufera o
schimbare la nivel electronic (un electron trece la un nivel energetic superior).
Acest lucru determina o ncalzire a atomului de fosfor. Cnd electronul revine pe
pozi|ia sa ini|iala, se creeaza o energie sub forma unor protoni vizibili de lumina.
Fosforul este cel care, atunci cnd este excitat, coloreaza ecranul,
fiecare celula fiind formata din trei subpixeli ai culorilor primare. Prin varierea
tensiunii pe fiecare subpixel, se ob|ine culoarea finala a pixelului respectiv.
Un dezavantaj major al monitoarelor PDP este faptul ca se pare ca
producatorii nu gasesc o solu|ie de a scadea dimensiunea pixelului sub 0,3 mm.
Acest lucru face foarte pu|in probabila patrunderea pe pia|a PC-urilor desktop,
;i limiteaza (deocamdata, cel pu|in,) aria de aplica|ii la prezentari ;i la domenii
n care este necesar un ecran foarte mare (cu diagonala de la 20 la 70).
168
n anul 2002 s-a nregistrat o cre;tere semnificativa a numarului de astfel
de sisteme vndute pe plan mondial, cifra situndu-se ntre 350.000 ;i 400.000
de buca|i vndute (reprezentnd o mare cre;tere fa|a de anii preceden|i).
8.5.1. Monitoare AC coplanare cu plasm
ntr-un monitor coplanar, descarcarile din fiecare pixel sunt facute ntre
doi electrozi paraleli n acela;i substrat. Un al treilea electrod, perpendicular pe
planul celorlal|i doi, este plasat pe sticla frontala ;i este folosit pentru adresare
(vezi figura 8.10).
Fig. 8.10. Structura monitorului coplanar cu plasma.
8.6.TEHNOLOGII HIBRIDE
8.6.1. MonitoareThinCRT (FED)
Ecranele CRT au un contrast ;i o luminozitate ridicate, dar emit radia|ii
electromagnetice ;i au dimensiuni mari. Cele LCD au dimensiuni mai mici,
consuma pu|in curent ;i nu emit niciun fel de radia|ie n afara celei luminoase,
dar, n majoritatea cazurilor, au un contrast mai slab. Exista, nsa, o tehnologie
care mbina avantajele LCD-urilor cu cele ale CRT-urilor.
TehnologiaThinCRT func|ioneaza pe acela;i principiu cu ecranele cu tub
catodic: un fascicol de electroni atinge suprafa|a unui luminofor, care emite
lumina. Dar, spre deosebire de CRT-uri, unde de emiterea electronilor se ocupa
un tun electronic, ThinCRT dispune de sute de milioane de mici emi|atoare,
numite emi|atoare de cmp (field emitters).
Figura 8.11 reprezinta structura tehnologica a monitorului ThinCRT.
169
Fig. 8.11. Structura monitorului ThinCRT.
Aceste emi|atoare de electroni sunt dispuse n benzi verticale ;i
orizontale, la fiecare intersec|ie a acestora (corespunzatoare unui pixel),
existnd cte 5.000 de asemenea elemente. Emi|atoarele de electroni sunt
foarte apropiate de stratul de luminofor, de aceea grosimea ecranului unui
monitor ThinCRT este foarte mica: doar 8 mm.
Interesant la acest sistem este modul de afi;are a culorii (vezi figura
8.12). Se folose;te un amestec temporal (;i nu spa|ial, ca la toate monitoarele
de pna acum) de culoare, nti fiind afi;ata informa|ia de verde, apoi cea de
ro;u ;i, n final, cea de albastru.
Fig. 8.12. Structura monitorului FED (Field Emission Display).
170
Acest tip de monitor, care se mai nume;te FED (Field Emission Display),
a depa;it LCD-ul la unele capitole, cum ar fi consumul de putere. Astfel,
consumul este dat de numarul pixelilor aprin;i (variabil de la o imagine la alta),
;i nu de o lumina aprinsa tot timpul (ca la LCD). n favoarea FED-urilor este ;i
unghiul de 160 (att pe verticala, ct ;i pe orizontala). Tot la capitolul avantaje,
poate fi trecuta ;i redundan|a sistemului, daca la LCD un tranzistor era stricat,
acest lucru se vedea pe ecran, pe cnd la FED pentru fiecare pixel sunt cteva
mii de surse de electroni. Producatorii FED-urilor sus|in chiar ca, n caz de
defectare a 20% din surse (procent enorm), luminozitatea nu este afectata.
Singurul lucru care ngreuneaza patrunderea pe pia|a a acestor
monitoare este de ordin tehnologic. Daca la un CRT este nevoie de un tub
vidat, la un FED este nevoie de sute de mii de astfel de tuburi. Acestea trebuie
sa fie ;i suficient de rezistente (mecanic) pentru a sus|ine diferen|a de presiune
dintre atmosfera ;i vid. S-au produs pna acum astfel de sisteme de 6 ;i 10.
De;i pre|ul ini|ial a fost prea ridicat pentru a afecta CRT-urile, se pare ca
pre|urile LCD-urilor se vor reduce semnificativ ca urmare a noii concuren|e.
8.6.2. Monitoare cu emisie pe suprafa de conducie (SED)
Monitoarele FED s-au dovedit greu de dezvoltat ;i, din acest motiv, mai
multe companii au renun|at la aceste proiecte de dezvoltare n favoarea altor
tehnologii de afi;are. Totu;i, o companie nca lucreaza la o varianta de FED
care pare a fi o pretendenta serioasa pentru comercializare, datorita simplita|ii
sale ;i a costului de produc|ie scazut. Aceasta companie este Canon, iar
varianta de FED este monitorul cu emisie pe suprafa|a de conduc|ie, SED
(Surface-conduction Emission Display), cu schema reprezentata n figura 8.13.
Fig. 8.13. Structura monitorului SED (Surface-conduction Emission Display).
171
Monitoarele SED folosesc o folie de film de oxid de paladiu ca emi|ator
de electroni. Prezinta mai multe avantaje fa|a de FED, mai ales n etapa de
fabrica|ie. Deoarece folose;te o combina|ie ntre jetul de cerneala ;i tehnologia
silk-screen printing, nu necesita tehnologie bazata pe semiconductori ;i nici nu
necesita ncaperi cu vid sau cu gaze speciale la realizarea lor. Monitoarele SED
consuma ;i mai pu|ina energie dect monitoarele FED. n 2002, Canon a
anun|at ca a ncheiat un acord cu Toshiba pentru fabricarea monitoarelor SED
pentru televizoare.
8.6.3. Monitoare ALiS
Sistemul ALiS (Alternate Lighting of Surfaces), produs de Fujitsu,
ncearca sa elimine problemele prezente la rezolu|ii scazute. Sistemul se
bazeaza pe explorarea ntre|esuta, ;i nu progresiva, ca la celelalte. Astfel, se
mparte imaginea n cmpuri pare ;i impare, dublndu-se, astfel, rezolu|ia.
De asemenea, cum spa|iile sunt mai mari pe acela;i cmp, se pot folosi
descarcari mai puternice ;i, deci, o luminan|a mai buna, de pna la 500 cd/m
2
(vezi figura 8.14). Acest lucru duce la dispari|ia liniilor negre, caracteristice
monitoarelor PDP clasice. Firma Fujitsu a realizat n aceasta tehnologie un
monitor HDTV de 42 ;i un monitor SXGA de 25.
Fig. 8.14. Structura monitorului ALiS (Alternate Lighting of Surfaces).
8.6.4. Monitoare PALCD
Acest tip de monitoare (dezvoltat de firmele Sony ;i Tektronix) ncearca
sa combine avantajele monitoarelor LCD ;i PDP.
Figura 8.15 prezinta structura unui monitor PALCD (Plasma Addressed
LCD) sau Plasmatron.
172
Fig. 8.15. Structura monitorului PALCD (Plasmatron).
Sistemul PALCD sau Plasmatron nlocuie;te matricea activa TFT cu o
grila care folose;te descarcarea, pentru a activa celulele de LCD. Restul
componentelor sunt acelea;i ca la un monitor LCD.
Cristalele sunt activate ;i dezactivate cu ajutorul unei descarcari precis
controlate n gaz. Ecranul este compus din cca. 450 de canale orizontale,
umplute cu plasma. n acest mod, se ajunge la un procedeu de fabrica|ie
simplu, cu dimensiuni utile mari ;i greuta|i reduse. Monitoarele PALCD folosesc
avantajele celor doua tehnologii componente: produc|ie rentabila ;i calitate
buna a imaginii. Acest tip de monitor nu inten|ioneaza patrunderea pe pia|a de
tip desktop, fiind folosit n special la televizoarele de perete.
8.7.ECRANE TACTILE
8.7.1. Introducere
Ecranele tactile nu propun o alta solu|ie de afi;are a informa|iei, ci
adauga un element nou la tehnologiile existente: posibilitatea de selectare ;i
manipulare a informa|iei de pe ecran cu mna. Domeniile de utilizare sunt
multiple, de la biblioteci ;i mari magazine, pna la restaurante ;i sta|ii de
metrou; n general, oriunde este vorba de informarea comoda ;i directa a
publicului.
Un ecran tactil sau un touchscreen (vezi paragraful 5.7) are trei
componente de baza (vezi figura 8.16):
173
Fig. 8.16. Componentele unui ecran tactil.
1. senzorul de atingere;
2. controlerul ;
3. driver-ul software.
1. Senzorul de atingere reprezinta un panou din sticla clara, cu
suprafa|a sensibila la atingere. Senzorul (panoul) este pozi|ionat peste ecran,
astfel nct sa acopere toata suprafa|a vizibila a acestuia. Exista diverse
tehnologii pentru detectarea atingerii, bazate pe fenomene ;i efecte fizice
distincte. De obicei, senzorul este parcurs de un semnal (curent electric), iar
atingerea ecranului duce la modificarea semnalului. Aceasta modificare este
folosita pentru localizarea pe ecran a atingerii.
2. Controlerul este un mic card PC, care permite ca ecranul tactil ;i
calculatorul sa func|ioneze mpreuna. Controlerul preia informa|iile de la
senzorul de atingere ;i le traduce n informa|ii pe care calculatorul le poate
n|elege. Controlerul este, de obicei, instalat n interiorul monitorului sau ntr-o
cutie de plastic pentru touchscreen-urile externe. De asemenea, controlerul
determina tipul de interfa|a necesara pentru conexiunea la PC. Monitoarele de
tip touchscreen integrate au un cablu n plus, pentru ecranul tactil. Ele se pot
conecta la porturi Serial/COM sau USB. Exista ;i controlere specializate, care
pot lucra cu DVD player-ere ;i alte dispozitive.
3. Driver-ul software este un program pentru PC, care faciliteaza
func|ionarea n tandem a ecranului tactil ;i a calculatorului. Acesta comunica
sistemului de operare al calculatorului cum sa interpreteze evenimentul asociat
atingerii. Majoritatea driver-elor pentru ecranele tactile de azi reprezinta o
emulare a driver-elor pentru mouse. Acest lucru permite ca atingerea ecranului
sa fie similara clicului unui mouse ntr-o zona a ecranului.
n prezent, s-au impus patru tehnologii de fabricare a ecranelor tactile:
capacitiva;
acustica (SAW Sound Acoustic Wave);
rezistiva;
n infraro;u.
174
8.7.2. Ecrane tactile capacitive
Pe sticla monitorului este aplicat un film sub|ire ;i transparent de
substan|a conductoare din punct de vedere electric. Deasupra filmului conductiv
se aplica un nou strat de sticla, izolator. Electrozii pozi|iona|i n col|urile
ecranului ;i conecta|i la filmul conductiv preiau sarcinile electrice induse n mod
capacitiv pe film. n momentul n care degetul atinge suprafa|a ecranului tactil,
induce sarcini electrice pe filmul conductiv, preluate sub forma de curen|i de
catre controlerul ecranului, care calculeaza pozi|ia curenta a degetului (vezi
figura 8.17). De remarcat ca aceasta tehnologie se poate aplica ;i pentru
transformarea unui monitor normal ntr-unul tactil, prin realizarea unui upgrade.
Fig. 8.17.Ecran tactil capacitiv.
Senzorul capacitiv este constituit din mai multe straturi:
primul strat conductiv;
suportul de sticla;
al doilea strat conductiv;
electrodul senzorului;
stratul transparent protector, care mbunala|e;te rezisten|a la uzura
;i protec|ia.
Avantajeleecranelor tactile capacitive sunt:
durabilitate (rezisten|a la zgrieturi, praf, lichide, substan|e chimice etc.);
rezolu|ie ridicata;
claritate buna;
sensibilitate ridicata la atingere.
Dezavantajul senzorului capacitiv se refera la faptul ca atingerea se
poate face doar cu mna, fara posibilitatea de a folosi pentru aceasta alte
dispozitive.
175
Observaii:
Exista ;i varianta ecranelor tactile capacitive de tipPenTouch. Acest
tip de monitor capacitiv are ata;at unpen stylus (stilou sub|ire), care
poate fi folosit n locul degetului. Un PenTouch pot fi setat sa
raspunda doar la atingerea cu degetul, doar la atingerea cu stiloul
sau cu ambele.
O varianta a tehnologiei capacitive este Near Field Imaging, n
special pentru monitoarele LCD (vezi paragraful 8.3), care
mbunala|e;te rezisten|a ecranului, fiind folosita n domeniul
industrial, unde condi|iile de mediu sunt dure (ecranul este afectat de
zgrieturi). Atingerea ecranului se poate face cu degetul sau cu
mna nmanu;ata.
Aplica|iile n care este utilizata aceasta tehnologie sunt : Kiosk-urile,
ATM-urile, echipamentele industriale, punctele de vnzare (POS-urile) etc.
8.7.3. Ecrane tactile acustice
Tehnologia SAW (Sound Acoustic Wave) adauga, n plus fa|a de cea
capacitiva, posibilitatea detectarii nivelelor (gradien|ilor) de presiune ;i permite
lucrul cu manu;i (care sunt izolatoare electrice). n plus, func|ionarea nu este
afectata de zgrierea suprafe|ei protectoare de sticla a ecranului. Este, n
schimb, o tehnologie sensibila la picaturi de lichide sau urme de grasime pe
ecran.
Se poate instala u;or pe un monitor normal, de catre utilizator, fara a fi
necesara asisten|a tehnica. Func|ionarea se bazeaza pe emiterea de unde
sonore de-a lungul suprafe|ei ecranului, constnd dintr-un emi|ator ;i un
receptor, amplasate de-a lungul axelor x ;i y ale ecranului de sticla. n
momentul n care degetul se interpune n calea semnalului, i se calculeaza
pozi|ia prin coordonatele x ;i y. n sticla monitorului sunt amplasa|i reflectorii
(vezi figura 8.18). Ace;tia au rolul de a reflecta semnalul electric de la emi|ator
la receptor.
Receptorul este capabil sa realizeze daca unda a fost modificata de o
atingere la orice moment de timp ;i poate localiza pozi|ia. n structura ecranului
nu exista niciun strat metalic, permi|nd un procent de 100 % de lumina ;i o
imagine perfect clara. Acest lucru face ca monitoarele care folosesc aceasta
tehnologie sa fie cele mai bune pentru afi;area detaliilor (celelalte sisteme nu
prezinta o claritate la fel de buna).
176
Fig. 8.18.Ecran tactil acustic.
Un sistem care folose;te tehnologia undelor acustice lucreaza, n
principiu, ca un sistem rezistiv, permi|nd atingerea cu aproximativ orice obiect,
exceptnd obiectele rigide ;i mici. Spre deosebire de celelalte tehnologii, se
poate determina ;i cea de-a treia axa, z, care reprezinta nivelul de presiune
(apasarea). Astfel, daca ecranul este apasat mai tare dect n mod normal,
umiditatea degetului absoarbe mai multa energie.
Avantajeleecranelor tactile acustice sunt:
claritate foarte buna;
rezolu|ie foarte ridicata (4096x4096);
nu exista straturi care sa fie distruse, ecranul fiind din sticla.
Dezavantajeleecranelor tactile acustice sunt:
activarea nu se poate face dect cu degetul, cu mna nmanu;ata
sau cu un stilet moale (nu poate fi atins cu obiecte tari);
sensibilitate la praf, murdarie, lichide (nu sunt sigilate);
costuri ridicate.
Fiind o tehnologie cu grad ridicat al clarita|ii, se recomanda pentru jocuri, n
domeniul bancar, pentru ATM-uri, Kiosk-uri etc. Se prefera evitarea folosirii
ecranelor tactile acustice n aer liber, deoarece sunt sensibile la contactul cu apa.
8.7.4. Ecrane tactile rezistive
Cea mai veche ;i mai populara, tehnologia rezistiva se bazeaza pe
interpretarea presiunii de apasare pe ecran. Elementul de baza este un sistem
suprapus de site metalice sau un strat plastic conductiv de puncte de presiune,
dispuse pe sticla exterioara a ecranului monitorului. Se folosesc doua suprafe|e
conductive electric, transparente, pozi|ionate la foarte mica distan|a una fa|a de alta ;i
separate printr-o re|ea foarte fina de puncte de izola|ie (vezi figura 8.19). Cnd
utilizatorul atinge un punct de pe ecran, se produce contactul ntre cele doua
suprafe|e, iar interfa|a transpune pozi|ia n coordonate (x, y), transmise calculatorului.
177
Fig. 8.19.Ecran tactil rezistiv.
Avantaje:
atingerea se poate face cu un creion sau chiar cu mna nmanu;ata;
simplitate tehnologica;
costuri mai mici fa;a de tehnologia capacitiva;
rezisten|a la praf, lichide ;i impurita|i;
ofera utilizatorului un feedback prin rezisten|a scazuta la atingere
(comparativ cu tehnologia capacitiva, care nu necesita apasare);
rezolu|ie ridicata (la tehnologia rezistiva 5-wire: 4096x4096).
Dezavantaje:
claritate mai scazuta (75%) fa|a de tehnologia precedenta;
straturile rezistive pot fi deteriorate de obiecte ascu|ite.
Exista doua variante ale acestei tehnologii:
Tehnologia rezistiv 4-wire. Este cea mai ieftina, dar are o claritate
scazuta ;i este mai pu|in durabila fa|a tehnologia 5-wire. Are o
rezolu|ie de 1024x1024. Se folose;te n general pentru uz personal,
n ;coli sau n birouri ;i mai pu|in pentru POS-uri sau restaurante.
Tehnologia rezistiv 5-wire. Are o rezolu|ie foarte buna
(4096x4096) ;i este mai durabila dect tehnologia 4-wire, asigurnd
o atingere rapida ;i precisa. Senzorul rezistiv 5-wire raspunde la
atingerea facuta cu degetul, cu mna nmanu;ata sau cu cartea de
credit. Aceasta tehnologie a fost testata n mediu de laborator,
rezistnd pna la peste 35 de milioane de atingeri mecanice, fara o
degradare semnificativa a suprafe|ei. Este utilizata n diverse
domenii: POS-uri, hoteluri, restaurante, e-books etc.
178
De;i sunt relativ sensibile la zgrieturi, ecranele tactile rezistive sunt
ieftine, prezinta timpi de raspuns buni, detecteaza gradien|i de presiune ;i se
pot manevra cu manu;i. Se preteaza foarte bine att n aplica|ii medicale sau n
medii industriale, ct ;i la sisteme de informare a publicului (banci, burse,
biblioteci etc.).
8.7.5. Ecrane tactile n infrarou
Sunt utilizate mai rar, mai ales n medii de laborator, deoarece sunt prea
lente, prea sensibile la impurita|ile din aer ;i la elementele straine de pe
suprafa|a ecranului, ;i nu ofera rezolu|ii suficiente pentru uz general.
Tehnologia se bazeaza pe utilizarea unei rame cu diode ;i senzori de infraro;u,
care sesizeaza prezen|a oricarui obiect interpus n calea unei raze infraro;ii din
re|ea (vezi figura 8.20). Este singura tehnologie aplicabila pentru monitoare mari
(pna la 42) cu plasma.
Fig. 8.20.Ecran tactil n infraro;u.
Avantajeleecranelor tactile n infraro;u:
singura tehnologie disponibila pentru ecrane de dimensiuni foarte mari;
poate fi utilizat aproape orice obiect ca dispozitiv de atingere;
ofera o claritate destul de buna.
Dezavantajeleecranelor tactile n infraro;u:
sensibilitate la impurita|ile din aer ;i la elementele straine de pe
suprafa|a ecranului;
activarea se poate face ;i fara atingerea ecranului;
rezolu|ie slaba;
tehnologie lenta;
cost ridicat.
179
8.7.6. Analiz comparativ a ecranelor tactile
Exista doua feluri de ecrane tactile:
ecrane tactile integrate(monitorul are ncorporat touchscreen-ul);
ecrane tactile aplicate(aplicat peste monitorul calculatorului).
Fig. 8.21. Variante de bezel pentru ecrane tactile aplicate.
Acest ultim tip con|ine un bezel. Bezelul este o rama metalica integrata
pe fa|a monitorului, ca in figura 8.21. ntre rama metalica ;i senzorul de atingere
exista o banda izolatoare, care mpiedica praful ;i eventualele lichide care se
scurg pe suprafa|a monitorului sa patrunda n interiorul carcasei metalice.
Ambele variante func|ioneaza, practic, la fel, ca dispozitiv de intrare asemarator
unui mouse sau unui touchpad (vezi paragraful 5.6).
De fapt, toate ecranele tactile ndeplinesc rolul unui mouse. Driver-ul
software pentru touchscreen emuleaza func|iile mouse-ului. Atingerea ecranului
este acela;i lucru cu un clic pe butonul stng al mouse-ului (prin software se
poate nlocui ;i clicul pe butonul drept).
Tabelul 8.3 prezinta o compara|ie a tehnologiilor prezentate pentru
ecrane tactile.
Tabelul 8.3. Comparaia tehnologiilor pentru ecrane tactile
tehnologie capacitiv rezistiv acustic infrarou
activare
doar cu
degetul
cu aproape
orice obiect
cu degetul
sau cu mna
nmanu;ata
cu aproape
orice obiect
rezolu|ie buna foarte buna foarte buna slaba
timp de
raspuns
1318 ms 1850 ms 1525 ms 1840 ms
durata de
via|a
35 milioane
atingeri
50 milioane
atingeri
25 milioane
atingeri
138.000 ore
cost mediu scazut ridicat ridicat
180
8.8.ECRANE 3D
Stereoscopia este procedeul prin care se poate ob|ine informa|ie
tridimensionala pornind de la doua sau mai multe imagini, principiul bazndu-se
pe percep|ia umana. Exista mai multe tehnici de afi;are 3D folosite pentru
diverse dispozitive, de la marile formate pentru ecranele cinematografice, pna
la formatele mai mici, HMD (Head Mounted Displays), care ofera o experien|a
mai personala. Grafica pe calculator nu este perceputa n adncime la afi;area
pe ecrane plate. Au fost propuse diverse metode pentru crearea stereoscopiei,
astfel nct obiectele simulate sa apara ca ;i cum s-ar afla n fa|a privitorului.
Cel mai folosit ecran stereoscopic se prezinta sub forma unor ochelari cu
lentile polarizate pasiv sau cu lentile pe care imaginea este proiectata alternativ.
De;i ace;tia sunt utiliza|i n unele domenii, precum modelare moleculara sau
CAD, ei nu au fost n general accepta|i de catre cei mai mul|i dintre studen|i,
profesori, designeri sau proiectan|i CAD (ingineri, arhitec|i) ;i nici de
consumatorii obi;nui|i, precum jucatorii pe calculator. Studiile au aratat ca
utilizatorii sunt incomoda|i de echipamentul necesar a fi purtat n fa|a ochilor,
care le diminueaza astfel capacitatea de vizualizare a mediului ambiant.
Datorita acestor concluzii s-a urmarit o abordare oarecum diferita, care nu
necesita un echipament special pe care utilizatorul trebuie sa-l poarte.
Un ecran este numit autostereoscopic atunci cnd procesul de separare
stereo a imaginilor este realizat de ecran, fara ca utilizatorul sa poarte vreun
echipament anume. Exista trei categorii principale de ecrane 3D:
Ecranele LCD 3Dfolosesc varia|ii ale metodei barierei de paralaxa,
conform careia un grilaj fin sau o matrice de lentile este plasata n
fa|a ecranului unui monitor. Daca ochii privitorului ramn fixa|i ntr-un
anumit loc, la o distan|a fixa n spa|iu, atunci un ochi vede doar
pixelii afi;a|i de ecranul monitorului, iar celalalt, pixelii afi;a|i de
matrice. Tehnica aceasta prezinta nsa doua dezavantaje notabile:
observatorul trebuie sa ;i pastreze pozi|ia ;i faptul ca fiecare ochi
vede doar jumatate din rezolu|ia verticala a ecranului;
Ecranele holografice i pseudoholograficefolosesc un cmp de
lumina par|ial, procesnd simultan mai multe imagini. Exista astfel
posibilitatea ca mai mul|i privitori sa poata observa acela;i obiect
simultan, din mai multe perspective. Dezavantajul este puterea de
calcul necesara pentru afi;area imaginilor;
Ecranele volumetricereprezinta, conform denumirii, elemente n
volum ;i au avantajul de a putea fi privite din orice punct de vedere.
181
8.8.1. Ecrane LCD 3D
Una din noile solu|ii este oferita de sistemele de vizualizare directa,
folosite asemarator ecranelor obi;nuite. Acestea sunt numite LCD-uri 3D
autostereoscopice, deoarece, a;a cum s-a precizat, acestea nu necesita
ochelari sau dispozitive auxiliare pentru utilizare ;i folosesc principiile cunoscute
ale tehnicilor de imprimare 3D ;i ale tehnologiei LCD. Majoritatea sistemelor
LCD 3D sunt destinate folosirii individuale. Cu toate acestea, pentru anumite
aplica|ii, cum ar fi cele din industria divertismentului sau a prezentarilor
comerciale, este necesar ca vizualizarea imaginilor sa se poata faca simultan,
de catre mai mul|i utilizatori. Prin urmare, solu|iile implementate de producatori
au n vedere dispozitive care sa permita acest lucru.
Principiul de func|ionare se bazeaza pe afi;area simultana pe ecran a
unor imagini diferite, fiecare ob|inuta sub un unghi de vedere diferit. Ecranul
lenticular din fa|a LCD-ului separa imaginile ;i proiecteaza imagini diferite
pentru fiecare ochi, ceea ce duce la ob|inerea efectului tridimensional.
8.8.1.1.Tehnologia LCD 3D
Mediul nconjurator este perceput n trei dimensiuni datorita diverselor
detalii vizuale, precum perspectiva, ocluzia, efectele atmosferice ;i altele. Multe
dintre aceste detalii sunt prezente n imaginile 2D (redate n fotografii, la
televizor etc.) ;i ofera o oarecare impresie de spa|ialitate (vezi figura 8.22).
Fig. 8.22.Imagine 2D.
Cu toate acestea, unul dintre detaliile importante pentru percep|ia 3D nu
se regase;te n aceste imagini faptul ca realitatea nconjuratoare este privita
cu ambii ochi, fiecare dintre ei observnd o imagine pu|in diferita fa|a de celalalt.
Creierul interpreteaza corect aceste diferen|e, traducndu-le ca distan|a ;i
oferindu-ne un sim| puternic n localizarea obiectelor, indiferent de marimea sau
transparen|a lor. Aceste ecrane 3D se bazeaza pe principiul redarii de imagini
diferite ale fiecarui ochi.
182
Fig. 8.23.Principiul stereoscopiei.
Principiul stereoscopiei. Unele dintre sistemele de afi;are 3D folosesc
ochelari sau ecrane a;ezate n direc|ia fiecarui ochi. Sistemele
autostereoscopice evita utilizarea de dispozitive suplimentare suportate de
privitor ;i sunt proiectate sa faca separarea imaginilor automat (vezi figura
8.23). n majoritatea cazurilor, acest lucru se ntmpla doar daca utilizatorul se
supune anumitor restric|ii, precum pastrarea fixa a pozi|iei n spa|iu. Exista ;i
unele ecrane care elimina aceste neajunsuri, precumMultiview3D-LCD, produs
de Philips, sau ecranul DTI, de la Dimension Technologies.
n cazul ecranului LCD 3D, o folie de lentile cilindrice este plasata
deasupra LCD-ului, astfel nct planul imaginii LCD se suprapune cu planul
focal al lentilelor. Aceasta implementare este prezentata n figura 8.24.
Fig. 8.24.Ecranul LCD 3D.
Razele care pornesc din ochiul observatorului care prive;te ecranul sub
un anumit unghi sunt concentrate n centrul deplasat al LCD-ului, sub fiecare
lentila. Daca LCD-ul de sub fiecare lentila este mpar|it n mai mul|i subpixeli
diferi|i, atunci ochii vor vedea sub unghiuri diferite de observare pixeli diferi|i. n
plus, daca informa|ia este separata corespunzator pe pixeli diferi|i (o pereche
stereo de imagini), atunci utilizatorul va privi o imagine 3D.
183
Fig. 8.25.Func|ionarea ecranului LCD 3D.
Un alt mod de a n|elege cum lucreaza ecranul LCD 3D este prezentat n
figura 8.25.
Fiecare ecran lenticular din matrice func|ioneaza ca o mica lentila de
proiec|ie ;i proiecteaza pixelii individuali din spatele ei n spa|iul din fa|a
utilizatorului. Astfel, daca utilizatorul se va afla n pozi|ia indicata, ochiul stng
va percepe imaginea unui pixel de sub o lentila, n timp ce ochiul drept va
observa imaginea altui pixel. O ac|iune similara este efectuata de fiecare lentila
din matricea lenticulara ;i, astfel, n fa|a utilizatorului se formeaza imagini
suprapuse ale pixelilor de sub diferite lentile.
n acela;i timp nsa, spa|iile dintre pixelii reda|i de LCD sunt ;i ele marite
de lentile, crend astfel goluri n zonele de observare. Pentru a evita acest
lucru, plasarea lentilelor adiacente s-a realizat astfel nct imaginile pixelilor se
intercaleaza, n loc sa se suprapuna. Astfel se creeaza o zona continua de
redare. n acest caz, ochiul stng va observa numarul 5, iar cel drept, numarul
3. Daca se face o deplasare laterala, de exemplu, spre dreapta, ochiul stng va
face trecerea de la 5 la 4, iar ochiul drept va trece simultan de la 3 la 2, astfel
nct fiecare ochi va vedea n continuare imagini diferite, indiferent de mi;carea
capului observatorului.
Zona de redare se repeta, deoarece lentilele nu proiecteaza doar pixelii
din spatele lor, ci ;i pe cei afla|i n spatele lentilelor adiacente, cnd sunt privite
sub un unghi de vedere marit. Astfel se creeaza o succesiune de zone vizibile,
n care numerotarea por|iunilor se repeta atunci cnd are loc o deplasare
laterala a punctului din care se face observarea ( 3, 4, 5, 6, 7, 1, 2, 3, 4, 5, 6,
7, 1, 2, ...). Prin urmare, acest lucru nseamna ca ecranul poate fi privit n
acela;i timp de mai mul|i utilizatori.
ntre|eserea cmpurilor pare ;i impare de vedere se realizeaza prin
plasarea ecranului lenticular deasupra LCD-ului, ntr-o direc|ie u;or nclinata,
dupa cum se observa n figura 8.26.
184
Fig. 8.26.ntre|eserea cmpurilor pare ;i impare.
Raportul de aspect standard al pixelilor LCD este de 3:1, iar ecranul
lenticular este a;ezat la un unghi de arctg(1/6) = 9,46 fa|a de normala la
ecranul LCD. Liniile punctate ilustreaza cum pixelii ecranului LCD se grupeaza
n cmpuri de vedere. Deoarece LCD-ul se afla n planul focal al ecranului
lenticular, pozi|ia din planul de afi;are corespunde unghiului de vedere ;i, astfel,
toate punctele liniei ntrerupte A sunt vazute simultan de un ochi, la un anumit
unghi orizontal de vedere. Linia A corespunde unei pozi|ii n care doar pixelii
cmpului 3 sunt vizibili. Dupa cum se poate observa, sub fiecare lentila pixelii
cmpului 3 sunt pozi|iona|i pe rnduri alternante. n schimb, linia C reprezinta o
pozi|ie diferita, n care doar pixelii cmpului 4 pot fi observa|i. Astfel, pe masura
ce utilizatorul se deplaseaza privind doar cu un ochi, ntre pozi|iile
corespunzatoare liniilor A ;i C va observa o schimbare prin care cmpul de
vedere 3 se va estompa ;i cmpul de vedere 4 se va accentua. Tranzi|ia fina
ntre cele doua cmpuri de vedere are rolul de a reda iluzia unui obiect solid ;i
nu a unei succesiuni de cmpuri eterogene.
Distan|a de lucru a ecranului este limitata de distan|a minima dintre
planul LCD ;i suprafa|a lenticulara.
8.8.2. Ecrane holografice
Prezentat pentru prima data n 2002, acest tip de ecran adopta o
abordare diferita, axata dupa cum reiese din denumire pe principiul
holografiei. Deoarece nu este un ecran stereoscopic sau multiperspectiva,
elimina neajunsurile specifice acestora.
185
Tehnologia folosita se bazeaza pe principiile geometrice holografice, o
aten|ie deosebita fiind acordata reconstruirii elementelor cheie ale vederii
spa|iale (vezi figura 8.27). Pixelii ecranului holografic, numi|i, n acest caz,
voxeli, emit raze de lumina de diferite intensita|i ;i culori n diverse direc|ii. O
suprafa|a care emite lumina alcatuita din astfel de voxeli poate fi comparata cu
o fereastra digitala sau holograma, reu;ind sa reprezinte corect orice scena
tridimensionala.
Fig. 8.27. Imagine holografica.
Principiul de func|ionare, ilustrnd diferen|a esen|iala ntre redarea unei
imagini 2D ;i a uneia 3D, este prezentat n figura 8.28. Fiecare pixel (voxel)
emite raze de lumina de diferite intensita|i ;i culori n direc|ii diferite.
Fig. 8.28.Compara|ie ntre imaginea 2D ;i 3D.
8.8.3. Ecrane volumetrice
Mecanismul folosit de aceste ecrane a fost ilustrat nca din 1960, dar a
trebuit sa a;tepte, datorita necesita|ii de putere de calcul pentru rezolu|ii mari ;i
a tehnologiilor pentru monitoare.
Exista mai multe metode de creare a imaginilor volumetrice, printre care
procedee care utilizeaza vapori de aer sau lentile. O anumita categorie de
ecrane, numite ecrane multiplanare, folosesc o suprafa|a de proiectare rotativa
sau translatata, pe care se redau sec|iuni (slice-uri) ale unei imagini 3D.
Gruparea deslice-uri alcatuie;te imaginea tridimensionala.
186
8.8.3.1.Ecrane multiplanare cu suprafa|a de proiectare rotativa
Un astfel de ecran volumetric este modelul Perspecta (vezi figura 8.29).
Acesta folose;te o serie de algoritmi pentru a introduce date 3D ntr-un format
care poate fi reprodus n trei dimensiuni. Un proiector afi;eaza apoi datele la o
viteza de 5.000 de cadre/secunda pe un ecran rotativ aflat ntr-o sfera
transparenta, astfel nct ochiul vede o imagine generata 3D.
Fig. 8.29.Ecranul multiplanar Perspecta.
Rezolu|ia unui ecran volumetric este data de rezolu|ia ;i de rata de cadre
a motorului de proiec|ie. Acesta poate avea o rezolu|ie de 1024x768 ;i o rata de
cadre ntre 5 kHz ;i 10 kHz. Producatorul unui astfel de ecran utilizeaza
urmatoarea rela|ie de calcul:
Rata derefresh a vol. x nr. slice-uri/imagine = rata de cadre a proiectorului (8.1)
Slice-ul reprezinta, n acest caz, o sec|iune transversala completa a
volumului de redare, astfel nct pentru redarea completa a unei imagini
tridimensionale este suficienta rotirea acestuia n jurul axului central cu 180.
Prin urmare, rata de refresh a volumului (masurata n Hz) este dublul ratei de
rota|ie a ecranului proiector (n rota|ii pe secunda). Ecranul Perspecta folose;te
1,1 slice-uri/grad, fiind necesare 198 de sec|iuni ale volumului pentru redarea
acestuia. Pentru a ob|ine un numar de culori ct mai mare (de ordinul sutelor),
este necesar ca scena sa fie redata de un numar mult mai mare de ori dect
rata de refresh a volumului (24 Hz). Producatorii folosesc metode de dithering
3D spa|ial pentru a genera o gama larga de culori.
187
Unghiul de afi;are al ecranului este de 360 orizontal ;i 270 vertical.
Ecranul necesita o largime mare de banda, de ordinul GB/sec, pentru ansamblul
de proiec|ie. De aceea s-a folosit o cantitate mare de memorie (tip DDR
SDRAM de 3 Gbi|i) ;i o putere de procesare sporita (procesor DSP TI 1600
MIPS).
O conexiune cu la|ime de banda mai redusa (de exemplu, de tip SCSI)
este utilizata pentru comunicarea cu calculatorul ;i transmiterea unei descrieri
matematice mai simple a scenei 3D cum sunt stream-urile de date poligonale
de tip OpenGL.
Rata de refresh a volumului nu este neaparat aceea;i cu cea cu care
placa video trimite noi imagini n memoria RAM. De;i un monitor CRT poate
avea un refresh de 72 Hz, o scena grafica complexa poate fi redata la 10
cadre/sec.
Acelea;i considerente se pastreaza ;i n cazul ecranelor volumetrice
gruparea de slice-uri 2D poate fi actualizata mai rapid sau mai lent dect
capacitatea cu care dispozitivul le poate reda. Pentru a asigura o anima|ie
coerenta, se folose;te un buffer dublu pentru sistemul de memorie grafica.
Pentru a stoca 2x198slice-uri la o rezolu|ie de 768x768 (culoare pe 3 bi|i), sunt
necesari 3 Gbi|i de informa|ie.
n figura 8.37 este ilustrata o diagrama reprezentnd arhitectura
sistemului folosit.
Fig. 8.30.Arhitectura sistemului Perspecta.
Sistemul Perspecta este construit pe o arhitectura de nivel nalt, partea
de hardware fiind reprezentata de un PC principal ;i de ecranul volumetric (cu
sistem de procesare separat), iar software-ul con|innd att aplica|ii, ct ;i
algoritmi-proprietar de redare a imaginilor tridimensionale.
188
8.8.3.2.Ecrane multiplanare cu suprafa|a de proiectare translatata
n principiu, un astfel de ecran este, de fapt, un monitor care folose;te o
proiec|ie 3D volumetrica, n care suprafa|a de proiec|ie este nlocuita cu un
volum de proiec|ie tridimensional. Acesta este alcatuit dintr-o grupare de
elemente optice controlate electric, care permite crearea de imagini volumetrice
n 3 dimensiuni.
Fig. 8.31.Schema diagramei tehnologiei DepthCube.
Figura 8.34 ilustreaza schema constructiva a unui astfel de sistem,
ecranul DepthCube 3D. Acesta are doua componente principale: un proiector
de mare viteza ;i volumul de proiec|ie, cunoscut sub denumirea de element
optic multiplanar (MOE). Proiectorul de mare viteza este bazat pe tehnologia
DLP (Digital Light Processing) de la Texas Instruments ;i poate atinge pna la
1.500 cadre pe secunda. Dispozitivul proiecteaza o secven|a de cadre color pe
elementul optic multiplanar, fiecare cadru fiind oprit la o adncime
corespunzatoare. Rezultatul astfel ob|inut este o matrice tridimensionala de
voxeli (pixeli de volum), fiecare voxel avnd 15 bi|i de informa|ie pentru
luminozitate ;i culoare.
Cu toate acestea, imaginea rezultata ar putea aparea ca un pachet de
imagini 2D alaturate daca nu s-ar fi folosit un procedeu revolu|ionar
antialierea multiplanar. Algoritmul utilizat neteze;te imaginea rezultata prin
generarea unor plane sintetice, plasate ntre planele proiectate ini|ial, crend
astfel o imagine tridimensionala continua. Rezultatul este cre;terea de 32 de ori
a numarului voxelilor recep|iona|i, cu efect direct asupra rezolu|iei imaginii
finale.
189
Spre deosebire de ecranele stereoscopice ;i autostereoscopice,
DepthCube pastreaza rela|ia normala dintre focalizarea ochiului uman ;i
convergen|a, reducnd astfel eventualul disconfort care poate afecta privitorul.
Totodata, dispozitivul folose;te metoda de paralaxa pentru mi;care, att pe
verticala ct ;i pe orizontala, permi|nd utilizatorilor sa ;i schimbe pozi|ia,
pentru a observa diverse detalii ale imaginii generate. Pentru a elimina
posibilele distorsiuni ale imaginii reprezentnd volumul, se folose;te o
geometrie rectilinie carteziana.
Imaginile generate n DepthCube pot avea diverse atribute pot con|ine
suprafe|e solide 3D texturate, cu lumini ;i umbre care adauga realism, pot
reprezenta geometrie 3Dwireframe (sub forma unui cadru de srma) sau pot
con|ine orice combina|ie de tipuri de imagini, pentru a crea multisuprafe|e 3D
complexe.
8.8.4. Aplicaii ale ecranelor 3D
Exista o gama larga de aplica|ii pentru aceasta tehnologie, dupa cum se
poate observa din enumerarea urmatoare:
domeniu militar, aplica|ii guvernamentale:
simulari;
planificare;
control aerian al traficului;
servicii de informa|ii.
domeniu medical:
vizualizare de date;
radioterapie;
chirurgie asistata;
instruire.
domeniul ;tiin|ific:
analiza de date;
informa|ii meteorologice;
oceanografie;
astronomie;
cercetare n energetica.
domeniul industrial:
robotica;
control industrial;
vizualizare de re|ele.
proiectare CAD/CAE:
arhitectura;
design;
190
dinamica fluidelor;
analiza elementelor finite;
testare tactila.
grafica pe calculator:
anima|ii;
modelare digitala;
proiectare de personaje.
bunuri de larg consum:
educa|ie;
jocuri video;
info-kiosk;
televiziune 3D.
9. ECHIPAMENTE DE COMUNICAIE
9.1.COMUNICA|IE SERIALA
Necesitatea comunica|iei seriale deriva din urmatoarele aspecte:
asigura legatura ntre ma;ini diferite sau ntre terminale ;i o unitate
centrala puternica;
este un mijloc de comunicare ieftin, dar destul de lent (uzual, limita
superioara este de 128 Kbps pentru linii dedicate ;i de 64 Kbps
atunci pentru linii telefonice comutate).
n prezent, se ofera urmatoarele alternative seriale:
a) pentru viteze mai reduse, cum este cazul perifericelor, se poate
realiza conexiunea prin portul USB (Universal Serial Bus). Exista trei
versiuni USB:
USB 1.1, care ofera rate de transfer maxime de 12 Mbps;
USB 2.0, care ofera rate de transfer maxime de 480 Mbps;
USBwireless, n perspectiva.
Pentru periferice se mai poate folosi interfa|a FireWire (introdusa
de Apple), care dispune, de asemenea, de doua versiuni:
cea lenta, cu viteze de 100/200/400 Mbps;
cea rapida, cu viteza maxima de 800 Mbps.
b) pentruviteze medii:
placile de extensie se pot conecta prin PCIExpress (bazat pe o
arhitectura seriala de transmisie a datelor), cu rate de transfer de
2.000 Mbps per lane (traseu de conectare de la controler la
perifericele/placile de extensie PCIExpress), traseele putnd fi
realizate n diferite configura|ii, n func|ie de necesita|ile de viteza
(pentru acceleratoare video de ultima ora se folosesc 16 lanes
sau 16x, echivalent cu o la|ime de banda de 32 Gbps);
unita|ile de stocare se pot conecta prin interfe|e seriale dedicate,
cum sunt Serial ATA (SATA), care ofera viteze de 1,5 ;i 3 Gbps
(SATA-II) sau SAS (Serial Attached SCSI).
192
c) pentru viteze ridicatede transmisie a datelor, care trebuie asigurate
n cadrul interconectarii componentelor principale ale unui sistem de
calcul (procesor, memorie, controler), comunica|ia este asigurata de
HyperTransport, oferind o magistrala duala, unidirec|ionala, punct-la-
punct, cu la|imi de 2, 4, 8, 16 sau 32 bi|i, ;i o rata de bit totala
combinata de maxim 179,2 Gbps (22,4 GBps). Alte solu|ii:
comunicare seriala prin infraro;u ;i prin unde radio (WiFi, bluetooth).
Elementele esen|iale ale unei comunica|ii seriale sunt protocolul
hardware ;i protocolul software, indiferent de mediul prin care se face transmisia
(n banda de baza, modulat etc.).
Limita dintre hard ;i soft este adesea greu de trasat, deoarece
echipamentele moderne includ unita|i de prelucrare specializate, capabile sa
implementeze protocoale foarte complicate ntr-un hardware transparent
utilizatorului (de exemplu, modemurile conforme standardului CCITT V.32).
9.2.ASPECTE HARDWARE $I SOFTWARE
n general, interfa|a hardware specifica urmatoarele:
semnalele interfeei serialenspre echipamentul de calcul ;i nspre
linia de comunica|ie;
tipul transmisiei (modula|ie, sincronizare, protec|ie, compresie etc.).
9.2.1. Tipuri de interfee seriale
(a) RS-232C (de departe cea mai utilizata, inclusiv n PC-uri).
Caracteristici:
full/half duplex, fara limita de viteza, teoretic (limita este data doar
de echipamentele folosite ;i de distan|a la care se face legatura:
300115.200 bps);
transmisie cu semnale de tensiune de 12 ...15 V, asimetric;
pini de control la interfa|a PC-modem (DTR, DSR, RTS, CTS);
conector cu 25 de pini, dispu;i asimetric (12 cu 13), dintre care se
folosesc doar 9;
protocol tiphandshaking (ntrebari/raspunsuri, vezi tabelul 9.1);
Echipamente de comunicaie
193
interfa|a trebuie sa poata suporta scurt-circuit ntre oricare doua
terminale un timp indefinit (curent < 0,5 A);
tensiune maxima de15 V: la transmisie > +5 V / < 5 V (space/mark,
0/1); la recep|ie > +3 V / < 3 V (idem), vezi figura 9.3.
Tabelul 9.1. Semnificaia pinilor interfeei seriale RS-232C
nr. cod pin semnal
1 AA GND (Protective Ground) masa de protecie
2 BA TD (Transmitted Data) transmisie date
3 BB RD (Received Data) recepie date
4 CA RTS (Request To Send) cerere de transmisie
5 CB CTS (Clear To Send) gata de transmisie
6 CC DSR (Data Set Ready) pregtit de transmisie date
7 AB SC (Signal Common) punct comun de semnal
8 CF DCD (Data Carrier Detect) detecie de purttoare
9
10
11
12 SCF *
13 SCB *
14 SBA neutilizat
15 DB neutilizat
16 SBB *
17 DD neutilizat
18
19 SCA neutilizat
20 CD DTR (Data Terminal Ready) pregtit de recepie
21 CG SQ (Signal Quality) calitatea semnalului
22 CE RI (Ring Indicator) indicator sonor
23 CH/CI
24 DA
25
* = pin secundar, folosit n bucla de curent
194
Fig. 9.1.Secven|a semnalelor pentru schimb de date.
Pentru standardul RS-232C, caracterele sunt transmise pe rnd, ca un
model de bi|i. Formatul de codare cel mai uzual este start-stop asincron, care
folose;te un bit de start, urmat de 7 sau 8 bi|i de date, cu toate ca pot fi folosi|i ;i
5 sau 6 bi|i de date. Op|ional, se adauga un bit de paritate ;i unul sau doi bi|i de
stop (vezi figura 9.2). Deci 1011 bi|i sunt folosi|i pentru a transmite un singur
caracter, care are ca un efect secundar mpar|irea ratei semnalului cu un factor
de 1011, de unde rezulta viteza totala de transmisie.
start date paritate stop
b0 b1 b2 b3 b4 b5 b6 b7
Fig. 9.2.Formatul datelor pentru RS-232C.
Alternativa cea mai des folosita la start-stop asincron este protocolul
HDLC (High-Level Data Link Control) (vezi paragraful 9.5.4).
Limitarile principale ntlnite la RS-232C sunt datorate metodei de
transmitere a datelor, limitari care pot fi eliminate cu u;urin|a prin folosirea unei
interfe|e cu linie echilibrata sau cu tensiune diferen|iala. Se folose;te cte o
pereche de fire pentru a transporta fiecare semnal. Conectorii folosi|i pentru RS-
232C sunt prezenta|i n figura 9.4.
Datele sunt codate ;i decodate ca o tensiune diferen|iala ntre cele doua
linii. Daca, de exemplu, la RS-232C conteaza ca tensiunea fa|a de masa sa fie
mai mare sau mai mica de 5V, la o transmisie diferen|iala diferen|ele de
tensiune dintre cele doua trasee trebuie sa fie, de exemplu, mai mici de 0,2 V
pentru 0 logic ;i mai mari de 0,2 V pentru 1 logic (vezi figura 9.3).
195
Fig. 9.3.Nivele logice pentru RS-232C.
tip/denumire DB-25 DB-9 RJ-45 DIN-8
mama
tata
Fig. 9.4.Tipuri de conectori.
Avantajele care rezulta din acest tip de semnalizare:
interfa|a nu este afectata de diferen|ele de masa dintre
receptor/emi|ator;
fiind apropiate, nu sunt afectate de zgomot electromagnetic extern.
Daca traseele sunt torsadate, atunci niciunul din ele nu este permanent
apropiat de o sursa de zgomot, deci este foarte eficient n a elimina zgomotul din
semnal.
(b) RS-422, RS-485
Sunt interfe|e asemaratoare lui RS-232C, cu posibilitatea de receptori ;i
emi|atori multipli pe acela;i fir, cu transmisie simetrica, full duplex, fara semnale
de control dedicate. Se folosesc pentru distan|e ;i viteze mai mari pe linie.
(c) EIA-422(fost RS-422)
Este o interfa|a seriala de comunica|ie multipunct, care specifica folosirea
a 4 fire (o pereche pentru transmisie, una pentru recep|ie, plus o pereche
196
op|ionala de fire pentru semnale de control), a unei linii de transmisie diferen|iale
;i a comunica|iilor de tipmultidrop(noduri identificate independent).
Ofera o linie de transmisie unidirec|ionala, terminata sau neterminata.
Spre deosebire de RS-485, care este o conexiune multipunct, EIA-422 nu
permite mai multedriver-e pe linie, ci doar mai mul|i receptori.
Avantaje fa|a de RS-232C:
receptorul diferen|ial undriver diferen|ial cu rata maxima de pna la
10 Mbaud la 12 m ;i conexiuni posibile pe distan|e mbunala|ite;
lungimea maxima a cablului este de 1.200 metri;
ratele de transfer maxime depind de distan|a dintre dispozitive, pentru
1,2 m fiind de 10 Mbps, iar pentru 1.200 m fiind de 100 Kbps;
permite conectarea unui driver la maxim 10 receptori, fiind folosit n
mod curent pentru extinderea unei linii RS-232 (extender).
(d) EIA-485(fost RS-485)
Este o specifica|ie electrica a unei conexiuni seriale multipunct pe doua
sau 4 fire, half duplex. Standardul permite configurarea unor re|ele locale ieftine
;i legaturi de comunica|ie multidrop cu pna la 32 de noduri, care pot fi att
emi|atori, ct ;i receptori.
Permite viteze ridicate de transmisie a datelor, pna la 35 Mbps la
maximum 10 m ;i 100 Kbps la 1.200 m. EIA-485 specifica doar caracteristicile
electrice ale driver-ului ;i ale receptorului. Nu se specifica ;i nici nu se
recomanda vreun protocol de date, de aceea fiind de multe ori dificila (daca nu
chiar imposibila) conectarea unor dispozitive RS-485 de la producatori diferi|i.
9.2.2. Cipuri seriale
Pentru implementarea unei interfe|e seriale, se folosesc controlere
specializate, care degreveaza unitatea centrala (CPU) de protocolul de
asamblare-dezasamblare a octe|ilor, eventual de recunoa;terea de adresa ;i de
calculul FCS pentru comunica|ii sincrone orientate pe pachet.
Exemple:
NS 8250, folosit n PC/AT, con|ine un canal RS-232C;
NS 16550/A, compatibil cu 8250, dar are unbuffer FIFO de 16 octe|i
la recep|ie ;i la emisie, fapt care mbunala|e;te sensibil eficien|a
dialogului CPU-controler (mai pu|ine ntreruperi generate de
controler, deci mai pu|in timp pierdut de CPU);
197
SIO Z80, cu doua canale independente, care pot lucra sincron sau
asincron, ;i unbuffer FIFO de 4 octe|i la recep|ie;
i8251etc.
9.3.MODEMURI
Modemurile sunt echipamente care permit comunica|ia seriala pe linii
telefonice comutate sau dedicate.
Dupa modul de comanda, modemurile se pot clasifica n:
dumb modemul este total transparent utilizatorului (nu se ;tie daca
exista modem sau un fir direct, caz ideal pentru linii dedicate);
smart modemul are doua moduri de func|ionare:
o modul de comand, n care accepta secven|e de control de la
calculator;
o modulon-line, n care se comporta transparent.
n prezent, modemurile dumb au intrat n categoria modemurilor
inteligente (smart). n general, modemurile prezinta o interfa|a asincrona ntre
acestea ;i calculator, chiar daca ntre ele comunica|ia este sincrona. Excep|ie
fac modemurile folosite la transmisiile prin protocoale X.25, packet-radio (AX.25)
etc.
Modemurile moderne, de;i se prezinta ca o linie seriala obi;nuita,
ascund o complexitate foarte mare de fapt, comunica|ia modem-modem este
realizata conform unor protocoale sofisticate.
Pentru a ob|ine un modem (intern, clasic) trebuie sa se implementeze
urmatoarele componente (vezi figura 9.5):
un circuit DAA (Direct Access Arrangement), care permite accesul la
re|eaua telefonica publica (PSTN) ;i ofera circuite de izolare ;i o
conexiune RJ-11 pentru realizarea legaturii fizice ;i electrice cu
re|eaua telefonica;
un codec, care permite conversia de la semnalele analogice
existente pe liniile telefonice la valorile discrete binare necesare
lucrului cu procesorul;
un DSP (Digital Signal Processor procesor digital de semnal), care
demoduleaza semnalele binare primite de la codec n octe|i de
informa|ie pentru procesor ;i moduleaza datele primite de la procesor
198
n valori discrete binare; aceasta componenta poate sa realizeze ;i
opera|ii intens computa|ionale, cum ar fi verificarea apari|iei erorilor
saucomprimarea/decomprimarea datelor;
omemorie reinscriptibil (de exemplu, EEPROM), folosita pentru a
permite ob|inerea de noi facilita|i, ;i care ofera informa|ii despre
produs ;i producator;
un UART (Universal Asynchronous Receiver Transmitter), care
permite realizarea conversiei ntre magistrala de date a modemului ;i
magistrala procesorului sau magistrala sistemului.
Dar ;i la modemurile create pentru binecunoscutele linii telefonice
analogice au aparut unele modificari winmodem-urile sau soft modem-urile.
Acestea au implementata toata partea de procesare digitala de semnal ;i
func|iile pentru controler n software, deci toate func|iile sunt preluate de
procesorul gazda.
Fig. 9.5.Componentele unui modem intern.
199
Conceperea acestor modemuri a fost posibila doar dupa ce puterea de
procesare a unita|ii centrale a fost suficienta pentru a nu suprancarca tot
sistemul cu procesarea datelor provenite de pe linia telefonica. Denumirea de
soft modemeste mai potrivita pentru aceste dispozitive, la care, n afara de
cteva componente discrete, ntreg modemul consta din driver-e (care asigura
interfa|a cu sistemul de operare) ;i procesorul utilizatorului.
Cu toate acestea, se mai folose;te ;i denumirea dewinmodem, datorata
faptului ca multe versiuni func|ioneaza corect doar pe sistemele de operare
Windows, unde este prezent ;i suportul producatorilor de echipamente, spre
deosebire de alte sisteme de operare.
Categorii de modemuri:
externe cu adaptoare ;i cabluri de conectare;
interne placi pe socluri de extensie.
Variante hibride:
PCMCIA (PC Card) pentru sloturi PCMCIA;
fax-modemuri derivate din fax.
Tipuri de modemuri:
ISDN(Integrated Services Digital Network), avnd canale D (Delta) ;i
B (Bearer), cu doua tipuri de acces:
o BRI (Basic Rate Interface interfa|a cu rata de baza): 2B + 1D;
o PRI (Primary Rate Interface interfa|a cu rata primara): 30B +
1D (Europa) / 23B + 1D (SUA, Japonia).
56 K, dezvoltate n doua tipuri de tehnologii:
o x2, cu un canal bidirec|ional, ascendent (de emisie) ;i un canal
descendent (de recep|ie);
o V.flex2, pentru transmisii Internet rapide (videoconferin|e,
conexiuni celulare etc.).
xDSL (Digital Subscriber Line linie digitala de abonat), cu patru
variante, n func|ie de simetria benzii maxime alocate pentru
transmisia ;i recep|ia datelor:
o SDSL (Symmetrical DSL), mai pu|in utilizate;
o ADSL (Asymmetrical DSL), echivalente cu 250 de modemuri n
paralel, la diferite frecven|e, conectate la calculator printr-o
conexiune rapida Ethernet sau USB;
o HDSL (High-speed Digital Subscriber Line);
o SHDSL(Symmetrical High-speed Digital Subscriber Line).
200
T1;i T3 modemuri pe linii de mare viteza, pentru organiza|ii mari;
cable modems (modemuri de cablu), standardizate prin DOCSIS
(Data Over Cable Service Interface Specification specifica|iile
interfe|ei serviciului de date prin cablu), ;i care pot fi conectate:
o pe cablu coaxial:
o pe fibra optica.
9.4.STANDARDE PENTRU MODEMURI
LAPB(Link Access Procedure Balanced): presupune o negociere a
vitezelor ;i a extensiilor (V.42, LAPM etc.);
LAPM(Link Access Procedure Modem): este bazat pe LAPB, fiind un
protocol tipsliding window, cu confirmare ;i eventual cu compresie de
date. Acest lucru nu este observat direct de utilizator, ci doar prin
intermediul performan|elor echipamentului (corec|ie automata a
erorilor, viteza sporita etc.).
Exemple: modemurile moderne CCITT la viteze de 9.600, 14.400,
19.200/21.400, 28.800, cu corec|ie de erori ;i compresie de date:
V.32, V.32b, V32t, V.34, V.42, V.42b etc.;
MNP(MicrocomNetworking Protocol), prezentat n tabelul 9.2.
Tabelul 9.2. Protocolul MNP
201
clas eficien caracteristici
1 70% asincron, orientat pe octet, protejat la erori
2 84% asincron, orientat pe octet, protejat la erori
3 108% sincron, orientat pe bit, user-ul trimite ;i recep|ioneaza asincron
4 120%
asamblare adaptiva a pachetelor, optimizare n faza a datelor,
raport de compresie 1,3 2
5 200%
6 200%
7
230-
250%
raport de compresie 2,3 2,5
9
reduce datele suplimentare
(retransmite doar datele incorecte)
10
mbunala|iri pentru canal (Adverse Channel Enhancements),
pentru conexiuni zgomotoase, cu ecou sau cu la|ime limitata
V.42. Caracteristici:
o compatibil cu MNP 2 ;i 4;
o folose;te LAPM, deci rezulta o mbunala|ire nflow control;
o func|ionare asemaratoare cu HDLC (orientat pe cadre, cu
fereastra alunecatoare);
o renegocierea parametrilor transmi;i pe parcursul legaturii;
o la modemurile compatibile V.32, exista unscrambler care asigura
varia|ia informa|iei pe canal (mpra;tierea bi|ilor la destina|ie pe 16
pozi|ii);
o folose;te FCS: sistem de comparare a fi;ierelor pe 16/32 de bi|i;
o accepta legaturi cu ntrziere mare n transmisie (comunica|ii prin
satelit).
V.42bis. Are, n plus, rapoarte de compresie de pna la 4:1. Este
dezvoltat de CCITT, fiind similar cu MNP 5, dar ofera o mbunala|ire a
transferului cu pna la 35 % fa|a de acesta. n func|ie de tehnica de
compresie, capacitatea de transfer poate cre;te chiar de 4 ori.
Avantajele V.42bis, n compara|ie cu MNP 5 sunt:
o analiza datelor naintea transmiterii acestora;
202
o stabilirea utilita|ii compresiei V.42bis comprima doar datele care
se stabile;te ca sunt comprimabile, pe cnd MNP 5 comprima
indiferent de tipul datelor.
V.44. Este noul algoritm adoptat pentru V.92, fiind bazat pe algoritmul
LZJH (Lempel-Ziv-J eff-Heath) algoritm de compresie adaptiv, fara
pierderi, de uz general, care ofera o rata de compresie mai ridicata
fa|a de V.42bis. Recomandarea acestuia este bazata pe
performan|ele sale pe o multitudine de tipuri de date, dar cu un
accent special pe rezultatele ob|inute n cazul paginilor HTML (Hyper
Text Markup Language), date de complexitatea algoritmului ;i de
memoria utilizata (n compara|ie cu al|i algoritmi). Codorul este foarte
eficient ;i poate ajunge la performan|a de a coda un ;ir de doua
caractere cu doar 3 bi|i, atunci cnd ;irul este ntlnit pentru a doua
oara n secven|a datelor transmise.
Comparaie V.44-V.42bis. Pentru a exemplifica eficien|a compresiei
V.44 fa|a de V.42bis, se considera testul care presupune transferul mai multor
tipuri de fi;iere, att date greu sau imposibil comprimabile (fi;iere binare:
executabile, grafice, arhive), ct ;i date cu grad mare de redundan|a (fi;iere
text). Pentru o evaluare globala, se include ;i un test compus din ambele tipuri
de fi;iere. n figura 9.6 se observa rezultatele ob|inute n reprezentare grafica.
Fig. 9.6.Eficien|a relativa a diferitelor tipuri de compresie.
Dupa cum se poate constata, n cazul compresiei V.44 se ob|in rezultate
mai bune dect n cazul V.42bis, dar nu cu valorile recomandate de producatori,
de pna la 200 %. Se ob|ine o mbunala|ire a transferului de date cu 38 % n
cazul fi;ierelor grafice necomprimate pentru trecerea la V.44, dar pentru fi;ierele
text ;i pentru cel compus se ob|in valori mai modeste, de 30% ;i, respectiv,
203
12%. Modemurile folosite au fost Genius GM56PCI-L (winmodem), cu driver
6.00 pentru V.42, ;i 8.02A Zoom pentru V.44.
V.90. Este o pereche formata dintr-un modem analogic ;i unul digital,
pentru utilizarea n re|eaua telefonica n comuta|ie cu rata de bit de
pna la 56 Kbps flux descendent ;i 33,6 Kbps flux ascendent,
folosind codare PCM la fluxul descendent ;i codare QAM la cel
ascendent.
V.92. Este o pereche formata dintr-un modem analogic ;i unul digital,
pentru utilizarea n sistemul telefonic cu rate de pna la 56 Kbps flux
descendent ;i pna la 48 Kbps flux ascendent, folosind codare PCM
n ambele sensuri ;i suportnd tehnologia modem n a;teptare
(Modemon Hold).
9.4.1. Tipuri de modulaii
Tipurile de modula|ii mai frecvent utilizate sunt (vezi figura 9.7):
modula|ia n amplitudine (MA): Amplitude Shift Keying(ASK);
modula|ia n frecven|a (MF): Frequency Shift Keying(FSK);
modula|ia n faza (MP): Phase Shift Keying(PSK);
modula|ia binara (MB): Binary Phase/BiPhase Shift Keying (BPSK);
modula|ia n cuadratura (MQ): Quadrature Phase Shift Keying
(QPSK);
modula|ia n amplitudine n cuadratura (MAQ): Quadrature Amplitude
Modulation(QAM);
modula|ia impusurilor n cod (MIC) Pulse Code Modulation(PCM).
La QPSK, zgomotul prezent pe canal poate fi mare, fara sa influen|eze
prea mult prin apari|ia erorilor (vezi figura 9.8). Nu se poate spune acela;i lucru
;i despre QAM-16 sau QAM-128, care sunt mult mai susceptibile la zgomot pe
canal, unde chiar ;i un nivel de zgomot redus poate duce la erori multiple (vezi
figura 9.9). Pentru a reduce rata erorilor, se introduce posibilitatea corec|iei
erorilor prin adaugarea de bi|i suplimentari fiecarui e;antion (redundan|a). Astfel
de modulari sunt cunoscute sub numele de TCM (Trellis Coding Modulation
modula|ie prin codificare matriceala), iar reprezentarile lor se numesc constela|ii.
204
Fig. 9.7.Tipuri comune de modula|ie: ASK, FSK, PSK, PSK/BPSK.
Fig. 9.8.Modula|ia QPSK cu ;i fara zgomot.
Fig. 9.9.Constela|iile pentru modula|iile QAM-16 ;i QAM-128.
205
9.4.2. Compresie de date
Codorul folose;te un dic|ionar alcatuit din 3 par|i:
vectorul rcin con|ine o nregistrare pentru fiecare caracter din
alfabet ;i este determinat de marimea n bi|i a unui caracter. Pentru
un alfabet cu caractere pe 8 bi|i, vor exista 256 de nregistrari.
Fiecare nregistrare este indexata de caracterul propriu ;i serve;te ca
radacina pentru o structura arborescenta, care con|ine un index de
coborre la un anume nod ntr-un arbore de noduri. Indexul este
punctul de plecare pentru coborrea n cadrul structurii arborescente.
arborele de noduri con|ine cuvintele-cheie create n timpul folosirii
codorului ;i segmentele ;irului caruia i corespund. Fiecare nod
con|ine un cuvnt de cod, pozi|ia n cadrul istoricului a primului
caracter al segmentului din ;ir, numarul de caractere din segmentul
de ;ir ;i doi indici pentru legatura cu celelalte noduri.
istoricul con|ine toate caracterele intrate n codor, n ordine, de la
ultima reini|ializare a dic|ionarului. Segmentele de ;ir din arborele de
noduri sunt referite de pozi|ia primului caracter n istoric ;i de
lungime.
Fig. 9.10.Exemplu de structura arborescenta.
Figura 9.10 prezinta doar structurile care pornesc din radacinile A, B, C ;i
D. Fiecare segment de ;ir este reprezentat de un nod:
A ;i I, dupa caracterul radacina B;
G, R ;i T, urmnd segmentului de ;ir A;
TERY, urmnd segmentului de ;ir T;
NARY, urmnd segmentului de ;ir I;
O ;i E, dupa caracterul radacina D;
206
CUMENT, urmnd segmentului de ;ir O;
ATION, urmnd segmentului de ;ir CUMENT.
$irurile reprezentate sunt: BA, BAG, BAR, BAT, BATTERY, BI, BINARY,
DO, DOCUMENT, DOCUMENTATION, DE. Un ;ir complet se ob|ine pornind de
la vectorul radacina ;i apoi, prelund caracterul care urmeaza sa fie codat, se
completeaza cu secven|e de ;iruri succesive, n josul arborelui, folosind
urmatoarele caractere de la intrare.
Decodorul folose;te un dic|ionar alcatuit din trei componente:
colecie de iruri define;te ;irurile ob|inute n timpul procesului de
decodare, care corespund segmentelor de ;ir create n procesul de
codare. Fiecare nregistrare are un cuvnt de cod, pozi|ia din istoric a
ultimului caracter al ;irului ;i lungimea totala a ;irului.
istoric con|ine toate caracterele decodate, n ordine, de la ultima
resetare a dic|ionarului. Este identic cu istoricul codorului, care este
generat folosind:
caracterelerezultate din procesul de decodare.
9.4.3. Corecie de erori
Un protocol care sa implementeze ;i corec|ia erorilor poate fi folosit
mpreuna cu un convertor de semnal, avnd astfel posibilitatea conceperii unui
DCE (Data Communication Equipment) cu corec|ia erorilor.
Un DCE con|ine n mod uzual trei par|i (vezi figura 9.11):
circuite de interfaare pentru DTE (Data Terminal Equipment);
convertoare de semnal, pentru a putea transmite date prin circuitele
telefonice;
ointerfa, pentru a coordona func|ionarea circuitelor de schimb ;i a
convertorului de semnal. Pentru a se implementa o func|ie de
corec|ie a erorilor, interfa|a ntre calculator ;i liniile telefonice trebuie
sa con|ina ;i func|ii care sa permita corec|ia erorilor.
DTE
Circuite interconectare
V.24
Func|ie control
Convertor
semnal
Re|ea
telefonica
DTE
Circuite interconectare
V.24
Func|ie
control
Func|ie
control
Convertor
semnal
Re|ea
telefonica
207
erori
Fig. 9.11.Modem cu ;i fara corec|ia erorilor.
Un protocol care implementeaza corec|ia erorilor trebuie sa opereze n
doua faze:
ini|ial, se stabile;te o conexiune fizica ntre convertoarele de semnal,
dupa cum este specificat de standardele din seriile V;
n continuare, DCE-ul trebuie sa ofere un mecanism prin care sa se
poata activa sau dezactiva protocolul de corec|ie a erorilor.
Mecanismul este folositor pentru cazurile n care nu ambele
dispozitive de la capetele conexiunii dispun de corec|ia erorilor sau
atunci cnd o astfel de func|ionare nu este necesara, de exemplu,
atunci cnd se ofera corec|ia erorilor ntr-un nivel superior al
conexiunii.
Func|ia implementata pentru corec|ia erorilor trebuie sa depa;easca
atributele unei func|ii obi;nuite de corec|ie, deoarece DCE-ul care poate corecta
erori trebuie sa detecteze daca DCE-ul de la distan|a poate oferi sau nu corec|ia
erorilor aceasta facilitate este prezenta doar la DCE-urile cu corec|ia erorilor.
9.4.4. Tipuri de conectare
Modul de conectare al unui modem la calculator poate fi diferit de
interfa|a seriala RS-232C, cea mai des ntlnita. Printre modurile uzuale ntlnite
se pot aminti: PCI, USB, ISA, AMR, CNR ;i ACR (vezi figura 9.12). Modul cel
mai lipsit de griji la conectarea unui modem este conectarea acestuia prin
intermediul unui port serial al calculatorului (sau alte echipamente). Modemurile
externe sunt ;i mai facil de diagnosticat, deoarece prezinta indicatori lumino;i
despre starea lor ;i a semnalelor recep|ionate, dezavantajul principal fiind
necesitatea folosirii unei surse de alimentare externe.
Conexiunile prin intermediul USB prezinta toate avantajele portului serial
;i, n plus, ofera alimentarea modemului prin intermediul calculatorului,
respectiv, conexiunea USB; aceste modemuri pot fi, nsa, ;i soft modem-uri.
Conexiunile PCI (Peripheral Component Interconnect) oferite pentru
modemuri sunt ideale n cazul n care nu se dore;te ocuparea suplimentara a biroului
cu echipamente de comunica|ie. De multe ori, acestea sunt doar winmodem-uri ;i
208
niciun modem PCI nu dispune de indicatori despre starea echipamentului.
Conexiunile ISA (Industry Standard Architecture) sunt asemaratoare celor PCI ;i
sunt disponibile doar n sistemele de calcul mai vechi, magistrala ISA fiind o
magistrala pe 16 bi|i, iar majoritatea modemurilor ISA sunt modemuri hardware.
Conectoarele AMR (Audio ModemRiser), CNR (Communications and
Network Riser) ;i ACR (Advanced Communications Riser) sunt sloturi care au
fost create doar pentru instalarea echipamentelor care nu de|in parte de
procesare proprie, folosindu-se de cea a sistemului gazda (HSP Host Signal
Processing). Deoarece toate func|iile de control ;i procesare depind de
procesorul gazda, aceste dispozitive sunt mult mai ieftine de produs dect cele
create pentru alte interfe|e. Interfe|ele fiind destinate pie|ei pentru placile de
baza, exista doar un singur slot dedicat unui singur dispozitiv.
Un modemAMR nu prezinta o implementare PnP (Plug and Play), lucru
valabil ;i n cazul CNR. Pentru aceste dispozitive, driver-ele pentru sistemul de
operare trebuie instalate manual; altfel, echipamentul nu poate fi folosit,
deoarece fie nu este detectat, fie este detectat incorect. EchipamenteleAMR au
fost introduse de Intel n anul 1998 ;i dispun de 46 de pini pentru conectarea la
echipamentele care suporta acest standard. Metoda de conectare la magistrala
sistemului este denumita AC-Link;i este reprezentata de o interfa|a seriala.
209
Fig. 9.12.Tipuri de placi de extensie folosite pentru modemuri.
Slotul CNR este un tip mai nou, oferind posibilitatea de a realiza ;i
legaturi cu re|ele de calculatoare (placa de re|ea) ;i fiind introdus tot de Intel n
anul 2000. Dispune de 30 de pini pentru conectare ;i are ca noutate suportul
pentru interfe|e USB ;i SMBus (permite accesul la memoria EEPROM, care
con|ine identificatorul producatorului ;i o identificare facila).
Slotul ACR dispune, n plus, de posibilitatea de a fi utilizat ;i pentru placi
de sunet, de re|ea sau pentru modemuri broadband;i a fost dezvoltat de firmele
AMD ;i 3Com n anul 2000. Acesta folose;te pentru conectare un slot PCI
inversat. Daca este folosit doar ca placa de sunet/modem, poate fi construit cu
un conector compatibil AMR, oferind, de asemenea, o magistrala de mare viteza
pentru pachete DSL.
9.4.5. Modemuri compatibile Hayes
Modemurile inteligente sau, cum mai sunt denumite, modemurile
compatibile Hayes dupa firma care a introdus acest tip de modem permit
att comunica|ii de date n mod transparent, ct ;i recep|ia ;i raspunsul la
comenzi date de utilizator. Aceste modemuri accepta setul de comenzi AT
(toate comenzile ncep cu AT). Pot fi mai multe comenzi pe linie, pna la 40 de
caractere, spa|iile nu se iau n considerare.
Acest tip de modemuri se folose;te pentru linii telefonice comutate, tip
dial-up, adica linii la care mai nti trebuie sa a;tepte tonul, sa formeze numarul
;i sa renun|e n caz de ocupat, iar, daca raspunde un modem, sa negocieze cu
acesta viteza de transfer maxima, protocolul de corec|ie ;i/sau compresie etc.
210
Ideea este ca, pna la stabilirea unei conexiuni modemul, este n modul de
comanda (n care accepta comenzi). Dupa stabilirea conexiunii ;i pna la
terminarea ei, modemul este n modul de comunica|ie transparent.
Un modem inteligent accepta comenzi prin aceea;i interfa|a prin care se
realizeaza ;i schimbul de date. Unul dintre primele modemuri introduse pe pia|a
a fost Smartmodem 1200, produs de Hayes Microcalculator Products Inc.
Comenzile sunt n format ASCII, iar modemul poate raspunde prin aceea;i
interfa|a cu coduri de stare sau cu mesaje.
Exemplu. Comanda ATDP0219494 cere modemului sa deschida linia,
sa a;tepte tonul (modemul, n modul de dialog de tipdial-up, poate fi programat
sa formeze numarul corespondentului imediat dupa deschiderea liniei, fara a
verifica daca are ton) ;i, n cazul n care are ton, va forma numarul 0219494 n
puls. n func|ie de ceea ce se ntmpla la celalalt capat al liniei, modemul va
ntoarce diferite informa|ii, cum sunt:
no dial tone(daca nu exista ton);
busy (daca numarul apelat este ocupat);
no carrier(daca nu s-a reu;it conectarea cu modemul partener);
connect9600(daca s-a reu;it conectarea la viteza de 9600 bps).
9.4.5.1. Comenzile AT
Setul de comenzi AT consta dintr-un numar de comenzi de baza ;i din
extensii ale acestora. Comenzile sunt ini|iate prin transmiterea unui cod de
aten|ionare, urmat de o comanda sau un set de comenzi ;i parametrii acestora.
Codul de aten|ionare este reprezentat de secven|a AT (prescurtare de la
ATtention).
Dupa ce modemul se conecteaza cu succes la un alt modem, acesta va
trece din modul de comanda n modul de transmisie de date. n acest mod, toate
informa|iile primite vor fi considerate ca fiind date ;i sunt trimise catre celalalt
modem. Pentru a putea, totu;i, trimite comenzi, se poate specifica o secven|a de
caractere escape dupa care, atunci cnd va fi ntlnita de catre modem, acesta
va interpreta caracterele care i urmeaza la fel ca n modul de comanda.
Secven|aescape implicita este +++. Aceasta poate fi modificata prin intermediul
unui registru al modemului.
Formatul de baza al unei comenzi este:
ATcomand [parametri] [comanda] [parametri] [] <CR>
211
Exemple: In este comanda pentru afi;area diferitelor informa|ii despre
modem ;i starea sa, I0 afi;eaza un cod numeric al produsului, I1 afi;eaza
informa|ii despre produs ;i suma de control a memoriei ROM interne etc.
9.4.5.2.Registrele S
Anumi|i parametri ai modemurilor pot fi seta|i folosind registrele.
Modemurile moderne pot oferi un numar foarte mare de registre (peste 100), dar
cele mai importante sunt primele 13 registre, oferite de toate modemurile
compatibile Hayes. Comanda pentru citirea valorii registrului n are formatul
ATSn?. Comanda pentru setarea registrului n la valoarea x are formatul
ATSn=x.
Exemplu. Daca se dore;te citirea valorii registrului 6, se va trimite
modemului comanda: ATS6? Modemul va raspunde printr-o valoare cuprinsa
ntre 2 ;i 255, care indica timpul de a;teptare a tonului de catre modem,
exprimat n secunde. Daca se dore;te sa se modifice durata de a;teptare la 4
secunde, atunci va trebui trimisa catre modem urmatoarea comanda: ATS6=4.
9.4.5.3.Comenzile AT extinse
La comenzile deja prezentate, se adauga ;i comenzile extinse.
Comenzile extinse sunt precedate de simbolul &. Exista, n func|ie de
producatorul modemului, ;i alte seturi de comenzi extinse, care sunt delimitate
de alte caractere, cum sunt caracterele * sau \. Una dintre comenzile extinse
comune este comanda &T. Aceasta comanda cere modemului sa efectueze
anumite teste pentru diagnosticare.
n afara comenzilor &T, exista numeroase alte comenzi extinse, dar,
deoarece aceste comenzi au fost adaugate setului ini|ial de comenzi de baza
AT, nu au ntotdeauna acelea;i specifica|ii la diferi|i producatori. n plus, unele
dintre comenzi pot lipsi la anumite modele, facilita|ile comenzilor extinse fiind
date strict de producator.
9.4.5.4.Autotestarea modemurilor
Majoritatea modemurilor ;i pot executa un autotest pentru verificarea
func|ionarii corecte. Modul n care se realizeaza autotestarea este urmatorul.
212
Linie de
comunicaie
Generator de
abloane
Emitor
Comparator
de abloane
Receptor
Fig. 9.13.Schema bloc a unui modem compatibil Hayes cu autotest.
Dupa ini|ializarea autotestului, emi|atorul modemului este legat la
receptor, taindu-se orice legatura anterioara la o linie de comunica|ie. Datele
emise sunt demodulate de catre receptor ;i trimise catre un comparator de
;abloane, care include o memorie ROM, con|innd aceea;i secven|a de date
care a fost emisa de generatorul de ;abloane. Comparatorul de ;abloane va
compara datele ;i va ntoarce OK sau O daca datele sunt corecte, respectiv,
ERROR (ER) daca nu s-a recep|ionat acela;i lucru. Schema bloc a unui modem
n timpul autotestului este prezentata n figura 9.13.
9.5.PROTOCOALE SOFT
Protocoalele software sunt necesare la nivelul aplica|iei (sau al sistemului
de operare) pentru a coordona transferul datelor ;i al comenzilor de control pe
legatura seriala (vazuta acum ca un canal nesigur de transmisie a octe|ilor).
Aceste protocoale sunt specifice diferitelor aplica|ii.
Este important sa se faca deosebirea ntre urmatoarele tipuri de
protocoale:
emulare de terminal protocoale legate istoric de cele seriale, dar
care nu trebuie confundate cu acestea;
protocoale deflow-control protocoale de control al transmisiei de
date, n sensul ca receptorul trebuie sa aiba un mecanism prin care
sa semnaleze emi|atorului daca poate sau nu mai poate accepta
date;
213
transfer de fiiere;
transfer de pachete.
9.5.1. Emulare de terminal
Atunci cnd modemul se conecteaza la un alt calculator, n ideea de a
lucra acolo cu terminalul local, este nevoie de un protocol de emulare de
terminal. Rolul acestui protocol este ca pentru calculatorul gazda to|i clien|ii sai
sa aiba un terminal cu un set de secven|e de control standard (control pentru
atribute de afi;are, pozi|ie cursor, coduri taste func|ionale uzuale etc.).
Protocoale de terminal exista foarte multe, dintre care cele mai uzuale
sunt: ANSI, VT100, VTxxx, ASCII, Kermit etc.
9.5.2.Flow-control
n general, flow-control-ul este realizat prin hardware, atunci cnd este
posibil (de exemplu, la RS-232C, unde exista pini speciali n acest scop), sau
prin software.
n cazul software, exista doua posibilita|i:
XON/XOFF prin caractere de control;
n cadrul protocolului de transfer de date (de exemplu, LAPB etc.).
9.5.3. Transfer de fiiere
Aceste protocoale sunt orientate pe transferul de fi;iere pe o legatura
seriala. Rolul lor este sa asigure o transmisie fara eroare (adica, sa ceara
confirmari ;i retransmisii). n acest domeniu, nu exista standarde generale.
9.5.3.1.Kermit
Este un protocol cu valoare istorica. mbina emularea de terminal cu
transferul de fi;iere. Dimensiunea fi;ierului poate fi cuprinsa ntre 0 ;i 99 octe|i.
Lucreaza cu setul ASCII (0 127) ;i folose;te linii cu 7 bi|i de informa|ie, la
care se adauga 1 bit de paritate.
Formatul fi;ierului este urmatorul:
214
mark len seq type data check
unde:
1. mark indicator care se pune la nceputul fi;ierului, Start Of Header, SOH
(valoare n hexazecimal pe un octet, uzual 01H);
2. len lungimea fi;ierului codat binar sau BCD (maxim 96);
3. seq numarul de secven|a al pachetului, modulo 64;
4. type mai multe comenzi, care stabilesc protocolul utilizat: D (Data), Y
(ACK), N (NAK), S (Start ini|ierea transmisiei), B (Break End Of
Transmission, EOT), F (File Header), Z (End Of File, EOF), E (Error
semnal de eroare), X (teXt afi;eaza text pe ecran), A (Attribute atributul),
T (rezervat) etc.
5. check suma de control pentru protec|ie la erori (1, 2, 3 octe|i sau un CRC
pe 16 bi|i).
9.5.3.2.XModem
Este cel mai vechi dintre protocoalele pentru transfer de fi;iere, fiind ;i
cel mai neperformant ca eficien|a ;i viteza. Nu admite transmisii duplex ;i nu
este un protocol hibrid.
Formatul fi;ierului este urmatorul:
SOH (Start Of Header) PN (Packet No.) PN data (128 octe|i) check (12 octe|i CRC)
Procedura de recep|ie ;i de emisie poate fi descrisa astfel:
recep|ie: wait until packet
check checksum
send ACK/NAK
emisie: send packet
wait for ACK/NAK
if ACK increment packet number
repeat
9.5.3.3.YModem ;i ZModem
Sunt protocoale mai eficiente, duplex, cu o procedura tip sliding window
;i cu un CRC pe 32 de bi|i, calculat pe parcurs. Folosesc buffer-e de 8 KB, iar
pachetele au dimensiuni variabile. Formatul este asemarator lui XModem.
215
9.5.4. Transfer de pachete
9.5.4.1.SLIP
Este folosit pentru transmisia datagramelor IP, numele sau fiind
acronimul de laSerial Line Internet Protocol. Are cte unheader special pentru
comunica|ia host-host, host-router ;i router-router. Folose;te marker-ii ESC
(219) ;i END (192), valorile 219 ;i 192 fiind repetate daca apar n pachet.
9.5.4.2.PPP
Este un protocol de tip punct la punct (Point-to-Point Protocol) Se
folose;te pentru transmisia datagramelor de la diferite protocoale pe o linie
seriala (IP, IPX, DEC, XEROX etc.). Folose;te ncapsularea pachetelor prin LCP
(Link Control Protocol), pentru stabilirea conexiunii, configurarea parametrilor ;i
testare. Folose;te, de asemenea, protocoale din familia NCP (Network Control
Protocol), pentru configurari de nivel superior. Are un frame ca la HDLC ;i un
cuvnt pentru specificarea protocolului aferent pachetului, specific unui pachet
unnumbered din LAPB (zona cu x din cmpul de control). Folose;te
multiplexarea, iar la nivelul fizic lucreaza cu interfe|ele RS 232C, 422 etc.
Cadrele cu care lucreaza sunt compatibile X.25 ;i LAPB.
Structura pachetului PPP este urmatoarea:
flag address control protocol data CRC flag
01111110 xxxxxxxx xxxxxxx1 16 bi|i < 1500 B 16 bi|i 01111110
Exemple: protocol = 8021 (ICMP), 802B (IPX); FCS = CRC.
9.5.4.3.HDLC
Structura pachetului protocolului HDLC (High-Level Data Link Control)
este prezentata n figura 9.14.
8 bi|i 8 bi|i 8 bi|i 0 16 bi|i 8 bi|i
01111110 adresa control date CRC 01111110
Fig. 9.14.Formatul pachetelor pentru HDLC.
216
9.5.4.4.Re|ele X.25 cu comutare de pachete
Re|elele de tipul X.25 permit dispozitivelor aflate la distan|a sa comunice
prin intermediul conexiunilor digitale, fara necesitatea unor linii nchiriate.
Comutarea de pachete (packet switching) este o metoda prin intermediul careia
re|eaua ruteaza pachete individuale cu date n format HDLC (specific re|elelor
X.25) ntre diferite destina|ii, bazndu-se pe adresele existente n fiecare
pachet. O re|ea X.25 este alcatuita dintr-o re|ea de noduri la care se pot conecta
echipamentele utilizatorului. Componenta re|elei unde poate ac|iona utilizatorul
este denumita DTE (Data Terminal Equipment), iar echipamentul necesar
comunica|iilor este DCE (Data Circuit-terminating Equipment). Re|eaua X.25
ruteaza pachete n re|ea de la DTE la DTE.
Protocolul X.25 a fost dezvoltat de organiza|ia denumita, n prezent, ITU
;i con|ine primele trei niveluri ale arhitecturii OSI, din cele ;apte descrise.
Nivelul 1: nivelul fizic. Se refera la semnalele electrice. Con|ine mai
multe standarde electrice, inclusiv V.35, RS232C ;i X.21;
Nivelul 2: nivelul legturii de date. Este o implementare a
standardului ISO HDLC LAPB (Link Access Procedure Balanced),
care ofera o legatura fara erori ntre orice doua noduri conectate fizic;
Nivelul legaturii de date este responsabil pentru comunica|ia fara erori,
erorile fiind verificate ;i corectate la fiecare nod de-a lungul ntregului traseu
parcurs de la sursa la destina|ie. Aceasta facilitate confera robuste|ea atribuita
standardului X.25, ceea ce l face util linii zgomotoase.
Dezavantajul este laten|a pe care o impune asupra sistemului, deoarece
fiecare cadru trebuie sa fie recep|ionat complet nainte de a putea fi direc|ionat
catre urmatorul nod. Nu este un lucru neobi;nuit de a avea laten|e mai mari de
0,5 secunde n cadrul re|elelor X.25. Cu ct este mai mare pachetul de date ;i
mai mica viteza liniei, cu att laten|ele vor fi mai mari. Deci, se ncearca
men|inerea unor dimensiuni minime pentru pachetele X.25 (128 sau 256 octe|i),
spre deosebire de 1.500 octe|i sau mai mult pentru protocoalele moderne;
Protocoalele moderne, cum sunt ATM sau Frame Relay, au avantajul
ratei de erori reduse, pentru a evita probleme aparute din cauza laten|ei sau a
corec|iei erorilor de la un nod la altul. Aceste protocoale nu dispun de corec|ia
erorilor ;i ofera doar un control rudimentar al fluxului datelor, bazndu-se pe
nivelele superioare, cum ar fi TCP/IP, pentru a oferi corec|ia erorilor de la punct-
la-punct ;i controlul fluxului de date.
217
Nivelul 3: nivelul reea. Acesta asigura comunica|iile punct-la-punct
ntre diferitele dispozitive DTE. Se refera att la stabilirea/ncheierea
conexiunii ;i controlul fluxului ntre dispozitivele DTE, ct ;i la func|iile
de rutare ;i multiplexarea simultana a conexiunilor logice pentru o
singura conexiune fizica;
Standardul X.25 permite utilizatorului unui DTE aflat ntr-o re|ea X.25 sa
comunice simultan cu mai multe DTE-uri la distan|a. Conexiunile se pot realiza
prin intermediul canalelor logice, care sunt de doua tipuri:
SVC Switched Virtual Circuits (circuite virtuale comutate). Acestea
sunt asemaratoare apelurilor telefonice: se stabile;te conexiunea, datele sunt
transferate ;i apoi conexiunea este ncheiata. Fiecarui DTE din re|ea i se aloca
o unica adresa DTE, care poate fi folosita n mod similar unui numar telefonic;
PVC Permanent Virtual Circuits (circuite virtuale permanente). Un
PVC este similar unei linii nchiriate. Conexiunea logica este stabilita permanent
de administratorul re|elei de pachete. Deci, datele pot fi trimise ntotdeauna, fara
alte apeluri pentru setarea conexiunii.
Pentru a stabili o conexiune prin intermediul SVC, DTE-ul local trimite un
pachet de Call Request. Pachetul include adresa DTE-ului distant care se
dore;te a fi contactat. DTE-ul apelant decide daca accepta sau nu apelul
(pachetul include att adresa expeditorului, ct ;i alte date). Un apel este
acceptat prin raspunsul cu un pachet Call Accepted sau este refuzata
conexiunea, prin trimiterea unui pachet Clear Request.
La primirea pachetului de confirmare de catre sta|ia apelanta, circuitul
este stabilit ;i transferul datelor poate ncepe. Pentru terminarea apelului,
oricare dintre DTE-uri poate trimite un pachet de Clear Request, caruia trebuie
sa i se raspunda cu un pachet de confirmare, Clear Confirmation. Destina|ia
fiecarui pachet este identificata prin intermediul unui numar sau a unui
identificator Logical Channel Identifier(LCI) sauLogical Channel Number(LCN).
Aceasta permite re|elei sa ruteze fiecare pachet catre DTE-ul dorit. X.25 se
bazeaza pe robuste|ea conferita de HDLC LAPB pentru transmiterea datelor de
la un nod la altul n cadrul re|elei. Un pachet X.25 constituie cmpul de date
dintr-un cadru HDLC. Controlul suplimentar al fluxului este oferit pentru fiecare
canal logic, la nivelul re|elei X.25. Re|eaua X.25 este folosita pentru transferuri
transparente de date. Exista standarde care permit ncapsularea traficului de pe
nivele superioare, cum este TCP/IP, dar este folosit n special la transferul
datelor provenite de la cititoare de carduri bancare. Aceste dispozitive se
218
conecteaza la un PAD care organizeaza datele asincrone n pachete X.25,
pentru transmiterea lor prin intermediul re|elei.
Caracteristicile esen|iale ale re|elei X.25 sunt date de dimensiunea
maxima a pachetelor (644.096 B), cu o valoare uzuala de 128 octe|i pentru
majoritatea re|elelor. Dimensiunea pachetelor poate fi ;i negociata la stabilirea
parametrilor conexiunii dintre DTE-uri. Protocolul este optimizat pentru linii de
comunica|ie considerate lente: viteze de pna la 100 Kbps sau mai pu|in.
La rate de transfer de peste 100 Kbps, efectele laten|ei ;i dimensiunea
redusa a pachetelor duc la o utilizare ineficienta a benzii disponibile. X.25 a
reprezentat baza de la care s-a plecat n dezvoltarea altor protocoale cu
comutare de pachete, cum ar fi TCP/IP sau ATM. Acestea au abilitatea de a
gestiona conexiuni de tipul unul-la-mul|i (one-to-many) ;i de a comunica ;i cu
DTE-uri aflate la viteze diferite, caracteristici preluate de la X.25. Datnd din
perioada anilor 70, X.25 este foarte stabil ;i sigur (fara erori). Principalul
dezavantaj al protocolului ramne laten|a sa inerenta, datorata mecanismului de
memorare ;i retransmisie, care, la rndul lui, limiteaza rata maxima de bit. Spre
deosebire de X.25, ATM nu are controlul fluxului de date ntre noduri sau
controlul erorilor, astfel ca laten|a de-a lungul conexiunii este minima.
BIBLIOGRAFIE
1. M.T. Ban, A.T Miretean, M. Miclea, C. Miclea, Dicionar explicativ de
calculatoare, Editura Tehnic, Bucureti, 1994.
2. Z. Baruch, Sisteme de intrare/ieire ale calculatoarelor, Editura Albastr, Cluj-
Napoca, 2003.
3. J.M. Feldman, Computer Architecture, A Designers Text Based on a Generic
RISC, McGraw-Hill, 1994.
4. Scott Mueller, PC depanare i modernizare, Editura Teora, Bucureti, 1997.
5. Scott Mueller, Upgrading and Repairing PCs, 14th Edition, Que, 2003.
6. Peter Norton, David Kearns, Reele de calculatoare, Editura Teora, Bucureti, 2000.
7. Radu Rdescu, Metode de codare i protecie a informaiei n sisteme de calcul,
Editura Printech, Bucureti, 1998.
8. Radu Rdescu, Cristinel Panfir, Jean-Marie Becker, Combined Frame Encoding
and Burst-Correcting Codes in Protocols for Broadcast Communications,
Proceedings of the Seventh International Workshop on Algebraic and Combinatorial
Coding Theory, p. 274, Bansko, Bulgaria, 18-24 June, 2000.
9. Radu Rdescu, Tudor Murgan, Bogdan Mruntu,A Generalized LUT Method for
RLL Constraints in Storage Media, The Cientifica Journal of the National
Polytechnic Institute, Mexico City, Mexico, vol. 5 no. 2, pp. 89-95, 2001.
10. Radu Rdescu, Echipamente i protocoale de comunicaie Internet, Editura Matrix
Rom, Bucureti, 2003.
11. Radu Rdescu, Constantin Negrescu, Arhitectura sistemelor de calcul, ediia a II-
a, Editura Politehnica Press, Bucureti, 2003.
12. Radu Rdescu, Echipamente periferice. Memorii magnetice i echipamente de intrare-
ieire lucrri practice, Editura Universitii Politehnica Bucureti, Bucureti, 2003.
13. Radu Rdescu, Daniela Coluc, O analiz a protocoalelor de transmisie de tip IP
Multicast, Revista de Electrotehnic, Electronic i Automatic, Editura ICPE,
Bucureti, vol. 51, no. 1, pp. 49-52, 2003.
14. Radu Rdescu, Vergiliu erban, An Application for Network Communication Using
an External Modem, Proceedings of the First International Symposium on Electrical
and Electronics Engineering, ISEEE-2006, Galai, Romania, 13-14 October 2006,
Editura Fundaiei Universitare Dunrea de Jos Galai, pp. 7-10, 2006.
15. Winn L. Rosch, Totul despre hardware, Editura Teora, Bucureti, 1999.
16. Adrian Sndi, Florin Constantinescu, Tiberiu Dumitrescu, Arhitecturi PC.
Noiuni hardware, Editura Aius, Cluj-Napoca, 1996.
17. AndrewTanenbaum, Reele de calculatoare, Computer Press Agora, Bucureti, 1998.
18. AndrewTanenbaum, Organizarea structurat a calculatoarelor, ediia a IV-a,
Computer Press Agora, Bucureti, 1999.
218
Coleciile revistelor:
PC Magazine
PC World
My Computer
Xtreme PC
Byte
Chip
Connect
Referine Internet:
http://www.karbosguide.com/
http://www.techweb.com/encyclopedia/
http://computer.howstuffworks.com/
http://www.wikipedia.com/
http://www.hitachigst.com
http://www.iomega.com
http://www.geek.com
http://www.pcgiude.com
http://www.pctehcguide.com
http://www.computerhistory.org
http://www.disktrend.com
http://www.fortunecity.com
http://www.sciencedaily.com
http://www.webomedia.com
http://www.div.ro
http://www.lexar.com
http://www.usbyte.com
http://www.wdc.com
http://www.tomshardware.com
http://www.anandtech.com
http://www.extremetech.com
http://www.dpreview.com
http://www.vosonic.co.uk
http://www.gpx.com
http://www.austinv.com
http://www.f64studio.ro
http://www.digitalworld.ro
http://www.storagereview.com/
http://www.quite.com
http://www.psbooks.co.uk
http://www.webcab.ro
http://www.3com.com
http://www.electronica-azi.ro
http://www.onet.on.ca
http://www.skippersoft.de
http://www.ftgdata.com
http://www.boeckeler.com
http://www.twe-online.net
http://www.idautomation.com
http://www.barcode1.com
http://www.nationalbarcode.com
http://www.barcodehq.com
http://www.mecsw.com
http://www.synaptics.com
http://www.projectors.com
http://www.boxlight.com
http://www.proiectoare.ro
http://www.newprintingtechnologies.com
http://www.tubarc.com
http://pinouts.ru
http://www.firstpr.com.au
http://www.atariarchives.org
http://www.electronics2000.co.uk
http://www.tcodevelopment.com
http://www.vesa.org
http://www.touchscreen.com
http://www.touchscreen.ro
http://www.vartechsystems.com
http://www.windowtouch.co.uk
http://www.electronicproducts.com
http://www.elotouch.com
http://www.wapedia.org
http://www.cooldrives.com
http://www.trolltouch.com
http://www.epanorama.net
http://www.fastpoint.com
http://www.webopedia.com
http://www.seagate.com
http://www.iomega.com
http://www.pcgarage.ro
http://www.gooddealpc.com
http://www.techtree.com
http://www.allpcstuff.co.uk
http://www.everythingusb.com

Echipamente Periferice Curs - Radu Radescu (ETTI)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Echipamente Periferice Curs - Radu Radescu (ETTI)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2.

S-ar putea să vă placă și