Lucrarea de laborator Nr.

Tema: Discuri rigide.

Scopul lucrării: Studierea principiului de funcționare a hard discului.

Repere teoretice:

Construcția internă a hard discului:

Funcționare
Fiecare platan are două fețe; fețele sunt divizate într-un număr de piste circulare
concentrice, fiecare pistă fiind la rîndul ei divizată în sectoare. Platanele sunt astfel aranjate
încît pista 0 de la platanul 1 să fie situată exact deasupra pistei 0 de la platanul 2 și 3. Pentru
a accesa o pistă oarecare pe unul din platane, brațul care susține capetele (numit actuator) va
muta capetele spre acea pistă. Deoarece această metodă necesită doar un singur mecanism de
poziționare, ea simplifică designul și coboară prețul. Totuși, pentru a accesa o singură pistă
trebuiesc mutate toate capetele. De exemplu, pentru a citi date de pe pista 1 de pe platanul 1,
apoi pista 50 pe platanul 3 si apoi iar pe pista 1 dar de pe al treilea platan, întregul braț cu
capete trebuie mutat de doua ori. (Eventual s-ar putea și numai cu o singură mișcare, dacă
pista 1 / platanul 1 și pista 1 / platanul 3 se citesc simultan, și abia apoi se sare la pista 50.)
Pentru a muta un braț trebuie un timp semnificativ, mult mai mare decît timpul de transfer al
datelor. Pentru a minimiza mutările actuatorului trebuie împiedicată împrăștierea datelor pe
mai multe piste. O metodă de a optimiza timpul de acces este că un grup de date care sunt
accesate secvențial să fie scrise toate pe o singura pistă. Dacă datele nu încap pe o singură
pistă, atunci se continuă scrierea pe un platan diferit, dar pe pista cu aceeași poziție. Prin
aceasta metodă brațul nu mai trebuie să-și schimbe poziția, ci doar trebuie să fie selectat
capul de citire/scriere potrivit. Selectarea capetelor se face electronic și de aceea ea este mult
mai rapidă decât mișcarea fizică a brațului cu capete între piste. În total brațul nu mai
execută așa multe mișcări.Pentru a descrie multiplele platane suprapuse se mai folosește
termenul de "cilindru". Un cilindru se referă la toate pistele care au același număr de pistă,
dar care sunt localizate pe diferite platane.
Transferul datelor la memorie:
Modalitatea în care datele sunt transferate în memorie determină viteza efectivă a
combinației controler + disc dur. Sunt folosite patru metode:
 Programmed I/O - Cu aceasta metodă, porturile controlerului au grijă atît de
comenzile drive-ului cît și de transferul de date între controler și memorie. Se folosesc
comenzile IN și OUT ale limbajului de asamblare. Aceasta înseamnă că fiecare octet este
transferat prin intermediul procesorului. La această metodă viteza datelor este limitată de cea
a bus-ului PC și de performanța procesorului.
 Memory Mapped I/O - Procesorul poate procesa datele provenite dintr-un
controler de disc mult mai repede dacă sunt stocate într-o regiune fixă de memorie. Pentru
acest scop este folosit în general segmentul localizat deasupra memoriei video RAM. Datele
sunt transferate cu ajutorul instrucțiunii de transfer (mov în cazul arhitecturii x86). Este mai
rapidă decat metoda precedentă.
 Direct Memory Access (DMA) - Folosind DMA, un dispozitiv poate transfera
datele direct în memorie, fără contribuția procesorului. Pentru a folosi DMA, un program
trebuie să îi precizeze controlerului DMA mărimea în octeți (baiți) a pachetului de date ce
urmează a fi transferat dintr-o locație într-alta. Totuși, controlerul DMA dintr-un PC este
inflexibil și lent. Controlerele DMA operează la viteza (tactul) de 4 MHz, în concluzie sunt
extrem de lente.
 Busmaster DMA - Folosind această metodă, controlerul discului dur
deconectează procesorul de la bus și transferă el însuși datele în memorie.
Interfețe și controlere
 Controlerul ESDI (prescurtare de la Enhanced Small Disk Interface) a fost dezvoltat
după controlerul ST506, și a fost unul din primele controlere de discuri dure pe calculatoare
x86. Acest tip de controler a fost folosit în modelele IBM PS/2 Pentru că separatorul de date
și controlerul lucrează în paralel, rata de transfer este aproximativ 10 megaocteți/s la
modelele inițiale, și 15 - 20 megaocteți/s la cele recente. Discurile dure ESDI stochează
informații despre formatul fizic și adresele sectoarelor defecte și poate transmite aceste
informații controlerului, pentru detectare și corectare de erori. Nu mai este utilizat decât pe
scară redusă.
SCSI Controlerele SCSI (prescurtare de la Small Computer System Interface, se
pronunță aproximativ 'sca-zi) sunt folosite în special în sistemele care au nevoie de
performanță și stabilitate ridicată (servere, de ex. în stațiile de lucru performante).
ATA/PATA (IDE/EIDE)
Controlerul IDE (prescurtare de la Integrated Drive Electronics), foarte folosit în
calculatoarele personale de astăzi, folosește un singur cablu cu un conector cu 40 piciorușe
(pini) care combină funcțiile unui cablu de date și ale unuia de control care conecteaza discul
IDE direct la magistrala (bus-ul) de sistem. Controlerele IDE au abilitatea de a emula orice
format de disc. Din cauza consumului redus de energie, este una din soluțiile folosite pentru
calculatoarele portabile. Controlerul IDE permite legarea pe același cablu a două discuri
dure, sau a unui disc dur și a unei unități optice (de CD sau DVD) în sistem master/slave.
Această arhitectură a dus la incompatibilități între unități în anii '90, care însă au fost
rezolvate.
SATA
Controlerele SATA (prescurtare de la serial ATA) permite conectarea fiecărui disc pe
propriul canal (cu un set propriu de porturi intrare/ieșire). Astfel se elimină problemele
cauzate de arhitectura PATA (parallel ATA). Standardul inițial numit SATA I a fost proiectat
pentru un transfer de date (o viteză) de maximum 1,5 Gbit/s (echivalent cu circa 1500
megabait/s, MB/s). Standardul actual (2008) se numește SATA II și este proiectat pentru
maximum 3 Gbit/s = circa 3000 MB/s. Controlerele SATA se leagă de discurile SATA prin
cabluri cu conectori de tip SATA identici la ambele capete. Termenul SATA (de la "external
SATA") se referă la conectoare îmbunătățite (mai robuste) față de cele ale cablurilor SATA
obișnuite.
 Sarcini de lucru:
 Se face cunoștință cu un hard disc;
 Se explică principiul de funcționare a hard discului;
Darea de seama va conține: foaia de titlu, tema, scopul, construcția și principiul de
lucru a HDD. Concluzii.