9.5.

ARHITECTURI STRATIFICATE PENTRU SISTEME

DESCHISE MODELUL OSI

Modelul arhitectural al reţelei tehnice defineşte funcţiile si relaţiile

dintre ele, făcând abstracţie de implementarea particulara a subsistemelor .
In modelul arhitectural, fiecare element de reţea (terminal, nod de
reţea) implicat intr-o comutaţie este dimensionat ca un sumator de nivele
ierarhice, unele din nivele având sarcini de transport prin reţea a informaţiei,
iar alte nivele de prelucrări ale acesteia .
Stratificarea continua si in interiorul celor doua nivele, având o arhitectura
cu mai multe nivele; pentru reţelele de comunicaţii este acceptata
arhitectura standard OSI (Open System Interconnection) de către ISO
(International Standardization Organization).
Acest model de referinţa permite definirea standardelor informaţionale
privind schimbul de informaţii intre terminale, reţele, procese care devin
“deschise una alteia si pot fi conectate la acelaşi sistem.
Prin respectarea standardelor admise pentru OSI se asigura posibilitatea
interconectării, a cooperării sistemelor si transferul informaţiilor
utilizatorilor.
Exista următoarele trei elemente importante introduse de OSI :
- puncte de acces la servicii ( SAP- Service Acces Point), prin
care se definesc interfeţele între nivele adiacente ;
- primitive pe baza cărora se stabileşte dialogul între nivele
ierarhice adiacente ;
- protocoale care reprezintă reguli pentru dialogarea între
echipamente care se află la acelaşi nivel ierarhic.
Criteriile potrivit cărora ISO a repartizat funcţiile pe nivele sunt:
- omogenizarea în interiorul fiecărui strat ;
- reducerea la minimum a interacţiunilor dintre nivele ;
- limitarea numărului de nivele la o valoare acceptabilă
(maximum 7 nivele).
Rolul unui nivel este de a realiza următoarele funcţii:
- comunica cu entitatea de acelaşi nivel dintr-un alt subsistem la care
este realizata conexiunea prin reţeaua tehnica, folosind un protocol de
comunicaţie standardizat, specific nivelului;
- oferă servicii nivelelor superioare;
- solicita anumite servicii nivelelor inferioare.
Termenii de nivel sau strat sunt sinonimi.

1
 Organizarea funcţiilor necesare pentru transmiterea şi recepţionarea
informaţiilor intre sistemele de comutaţie numerice se face pe 7 nivele
ierarhice, ca în figura 9, după cum urmează:
- nivelul 7 - stratul APLICATIE (cel mai înalt) – APLICATION layer
- nivelul 6 - stratul PREZENTARE – PRESENTATION layer
- nivelul 5 - stratul SESIUNE – SESSION layer
- nivelul 4 - stratul TRANSPORT – TRANSPORT layer
- nivelul 3 - stratul RETEA – NETWORK layer
- nivelul 2 - stratul LEGATURI DE DATE – DATA LINK layer
- nivelul 1- stratul FIZIC (cel mai scăzut) – PHYSICAL layer
În modelul OSI nivelele de baza (1-3) conţin funcţii pentru transferul
informaţiilor prin reţea.

Fig. 9.
Nivelele 4-7 sunt numite nivele superioare si corespund funcţiilor de tratare
a informaţiilor fiind dependente de tipul aplicaţiei.

2
NIVELE FUNCTIONALE DIN SISTEMUL TEHNIC STAR

NIVELUL 1 (FIZIC)
Nivelul FIZIC este singurul care menţine o legătura electrică cu
elementele corespondente, tratând aspectele fizice (electrice, mecanice,
procedurale) ale comutaţiei.
Celelalte nivele comunica cu nivelele omoloage prin conexiuni logice
sau conexiuni virtuale pe baza unicului nivel fizic.
Nivelul 1 transmite un şir de biţi "bruţi", nestructurat printr-un mediu fizic
(cum ar fi cablul de reţea). Transporta semnalele care reprezintă datele
generate de nivelurile superioare.
Funcţiile tipice sunt:
- electrice;
- mecanice;
- alimentare electrica;
- stabilirea, menţinerea si eliberarea conexiunilor fizice;
- definirea interfeţelor fizice;
- codificarea datelor binare;
- sincronizarea de bit;
- definirea modului de transmisie (full duplex, semiduplex, simplex);
- procedurale;
Sunt asociate cu nivelul fizic şi următoarele funcţii:
- modularea si demodularea;
- semnalizarea vitezei de transmitere;
- transmiterea de date şi de semnale de conectare /deconectare;
- caracteristicile electrice ale mediului de comunicaţie (cabluri electrice,
circuitele radio si radioreleu).
Pentru nivelul fizic nu are importanta felul în care şirurile de biţi sunt
grupate logic în unităţi mai mari, nici semnificaţia acestora, el păstrează
ordinea biţilor transmişi şi nu poate asigura tratarea eventualelor erori de
transmisie.
Nivelul 1(fizic) comunică cu nivelul 2 (al legăturii de date) prin primitive
pentru activare / dezactivare, transfer de date.
In subsistemele STAR funcţiile nivelului fizic sunt incorporate in
circuite integrate specializate.
Exista un bloc funcţional numit MANAGEMENT-STAR ce include funcţii
pentru toate nivelele ce interacţionează in particular cu nivelul 1 prin
primitive speciale.

3
 Caracteristicile mecanice sunt definite la punctul de separaţie dintre
doua entităţi de legaturi de date. Acest punct se materializează fizic intr-un
conector de tipul priză fiind specificate: felul conductorului, atribuirea la
pini a circuitelor de transfer, arhitectura conectorului, aranjamente de
montare a conectorului in rac, etc.
Caracteristicile electrice sunt stabilite fie prin specificaţii la punctul
de legătura intre nivelele 1 si 2, fie prin evidenţierea caracteristicilor
electrice ale generatoarelor si receptoarelor.
Lungimea conductorilor intre interfaţa terminalului si utilizator poate ajunge
200 m, utilizând doi conductori, echilibraţi fata de masa care permit viteze
de transfer de până la 20000 biti/s.

NIVELUL 2 (LEGATURA DE DATE)

Nivelul 2 are rolul de a oferi nivelului 3 o legătura de date la nivel
logic, fără erori. Datele sunt organizate în blocuri numite cadre sau pachete.
Un cadru de date este o structura logica, organizata, in care pot fi plasate
date.
Transmite cadrele de date de la nivelul reţea către nivelul fizic.
La receptor, el împachetează biţii "bruti" sosiţi de la nivelul fizic în
cadre de date. Atunci când nivelul Legătură de date transmite un cadru, el
aşteaptă o confirmare de la destinatar.
La destinatar detectează eventualele probleme apărute la cadrul de
date pe parcursul transmisiei. Cadrele de date care nu au fost confirmate sau
cele care au fost alterate în timpul transmisiei sunt retransmise.

Nivelul are următoarele funcţii:

- stabilirea /eliberarea conexiunilor;
- schimbul de clase de servicii cu calităţi şi preţuri diferite;
- menţinerea cadrelor în secvenţă normală ( la emisie formează cadrul, iar la
recepţie recunoaşte structura, ţinând evidenta succesiunii cadrelor);
- semnalizarea către nivelul 3 a erorilor;
- controlul de flux, prin care receptorul verifică rata de transmisie a unui
transmiţător, pentru a evita depăşirea capacităţii de memorare a receptorului;
- selectarea unor parametri de calitate pentru serviciile efectuate;
- confirmarea recepţionării corecte a pachetelor.

NIVELUL 3 (DE REŢEA)

Nivelul comanda subreţeaua de comunicaţie, realizând separarea dintre
reţeaua de comunicaţie şi terminale.

4
Este responsabil pentru adresarea mesajelor, conversia adreselor logice şi
conversia numelor în adrese fizice.
Acest nivel determina ruta (calea de acces) de la destinaţie la sursă. El
stabileşte calea pe care trebuie sa o urmeze datele in funcţie de condiţiile
reţelei, prioritatea serviciilor si alţi factori.
Gestionează problemele de trafic in reţea, cum ar fi comutarea intre pachete,
rutarea si controlul aglomerării datelor. Dacă routerul nu poate transmite un
bloc de date de mărimea celui primit de la calculatorul sursa, nivelul reţea al
routerului fragmentează blocul de date in unităţi mai mici. La destinaţie,
nivelul REŢEA reasamblează datele.

Funcţiile generale ale nivelului sunt :

- asigura stabilirea, deconectarea conexiunilor (conversii de viteze,
protocoale);
- rutarea informaţiilor prin reţea;
- efectuează operaţiile de taxare ale comunicaţiei;
- controlul de flux informaţional al nivelului 3.
Funcţiile de nivel 3 definite pentru reţeaua telefonică sunt:
- prelucrarea primitivelor pentru comunicaţie cu nivelul 2;
- generarea şi interpretarea mesajelor pentru comunicaţiile pereche;
- administrarea de entităţi logice de nivelul 3;
- administrarea resurselor de acces (canalele B, D şi canale logice pentru
comutaţia de pachete);
- verificarea compatibilităţii serviciului cu cel cerut de corespondent.
Funcţii suplimentare, pentru nodurile de reţea:
- rutarea si retransmiterea;
- controlul conexiunilor la nivel reţea;
- transportul informaţiei spre /de la nivelul 4;
- multiplexarea, demultiplexarea conexiunilor;
- segmentarea, reasamblarea;
- detecţia şi corecţia erorilor la nivelul 3;
- secvenţierea unităţilor de date;
- controlul congestiei de flux;
- funcţii de restart.

Serviciile sunt de doua tipuri:

- orientarea pe conexiuni (cu fazele stabilite, transfer, eliberare);
- fără conexiuni (pachete independente).

5
Nivelele superioare ( 4 la 7) sunt dependente de tipul aplicaţiei având rolul
de tratare a informaţiilor.

NIVELUL 4 (DE TRANSPORT)

Organizează datele in formatul protocolului unităţii de transport. El asigura
transportul pachetelor de date la destinaţie, fără erori, în succesiune fără
pierderi şi fără duplicate.
Acest nivel fragmentează mesajele de mari dimensiuni în mai multe pachete
şi le concentrează pe cele mici într-un singur pachet.
La receptor, nivelul transport despachetează mesajele, reasamblându-le in
forma originala, şi transmite un semnal de confirmare a primirii.
Funcţiile de baza sunt:
- primeşte date de la nivelul adiacent superior (stratul sesiune) pe care le
fragmentează daca este cazul, in unităţile mai mici;
- multiplexarea /demultiplexarea conexiunilor reţelei intre doua sau mai
multe mijloace de transport;
- controlul de flux;
- detectează erorile (pachete pierdute, denaturate, duplicate, fals emise, greşit
numerotate);
- stabilirea conexiunilor şi transferul datelor;
- eliberarea /deconectarea conexiunilor de transport.
Transferul fluxului in stratul de transport depinde de protocolul ( circuit
virtual sau datagrama) utilizat de stratul reţea.

NIVELUL 5 (SESIUNE)
Organizează datele in unităţi de protocol de sesiune de date. Permite ca doua
aplicaţii aflate pe calculatoare diferite să stabilească, să folosească şi să
încheie o conexiune numita sesiune.
Nivelul sesiune emite sincronizarea intre procese utilizator, prin
plasarea unor caractere de validare in fluxul de date. Astfel, daca in reţea
apare o defecţiune trebuie retransmise doar datele aflate după ultimul
caracter de validare.
Funcţiile realizate de strat sunt:
- conducerea dialogului intre participanţii la comunicaţii;
- sincronizarea /resincronizarea fluxului de date in sensul ca se permite
reluarea unei sesiuni întrerupte anterior din punctul in care a fost întrerupta;
- deconectarea lenta sau brusca;

6
NIVELUL 6 (DE PREZENTARE)
Se ocupa cu sintaxa si semantica informaţiei si nu are funcţii de transfer.
Funcţiile stratului:
- organizarea fişierului de prezentare si a tipurilor de date;
- codarea / decodarea si compactarea datelor;
- conversia de coduri;
- interpretarea setului de caractere;
- executa operaţii de compresie, criptare respectiv decompresie si decriptare
a datelor.
In cazul calculatorului emiţător, acest nivel converteşte datele din
formatul transmis de nivelul aplicaţie, intr-un format intermediar, universal
recunoscut. In calculatorul receptor, acest nivel converteşte formatul
intermediar intr-un format care poate fi folosit de nivelul aplicaţie al
calculatorului respectiv.

NIVELUL 7 (DE APLICATIE)

Este o fereastra intre mediul de comunicaţie OSI si procesele de aplicaţie,
prin care aplicaţiile au acces la serviciile de reţea.
Acest nivel reprezintă serviciile oferite direct aplicaţiilor de utilizator, cum
ar fi software pentru transferul de fişiere, pentru accesul la bazele de date
sau pentru posta electronica.
Stratul aplicaţie prevede următoarele funcţii:
- intrarea LOGIN - identificarea partenerilor de comunicaţie;
- cuvinte de trecere (parole) si nivele de autoritate;
- determinarea resurselor disponibile si necesare;
- sincronizarea cu diferite programe aplicative;
- selectarea procedurilor de dialog;
- determinarea responsabilităţilor in eliminarea erorilor;
- procedurile pentru controlul integrităţii datelor;
- identificarea unor restricţii de sintaxa.

BIBLIOGRAFIA
C45- C49 Burlacu